OSTEODENSIOMETRIA

Definiție
Osteodensitometria (DEXA) este investigația paraclinică de măsurare a densității
osoase prin care se poate pune diagnosticul de osteoporoză.
Osteodensitometria (DEXA) folosește raze X de densități diferite ce străbat osul,
permițând aprecierea gradului de reducere a densității osoase.
Aceasta nu este dureroasă și se poate efectuă la mai multe nivele, cel mai frecvent la
nivelul șoldului (col femural – cel mai expus fracturării osteoporotice), coloanei vertebrale
lombare și antebrațului.
Scorurile obținute permit diagnosticarea osteopeniei sau osteoporozei, ce beneficiază
de abordare terapeutică diferită.
Osteodensitometria se recomandă tuturor femeilor după instalarea menopauzei, iar
frecvența controlului ulterior o stabilește medicul specialist.
Pregătirea
Pacientul poate consuma alimente și lichide în mod normal în ziua investigației.
Persoanele care iau suplimente de calciu trebuie să oprească administrarea cu 24 de
ore înainte de investigație.
Persoanele care au experimentat recent examinări ce au presupus administrarea unor
substanțe de contrast pot fi nevoite sa aștepte 10-14 zile înainte de a efectua o scanare DEXA.
Înainte de investigație, pacientul trebuie îmbrăcat în haine de spital, iar orice accesorii
și obiecte metalice trebuie îndepărtate.
În timpul scanării, un dispozitiv special se va mișca încet în jurul corpului pacientului,
trimițând fascicule de raze X către acesta.
Atunci când este evaluată compoziția corporală, întregul corp trebuie scanat.
Dispozitivul special măsoară grosimea țesuturilor în diferite locuri specifice și folosind ecuații
matematice stabilește procentajul de grăsime corporală.
În timpul investigației, pacientul trebuie să rămână nemișcat, în caz contrar imaginile
devin distorsionate. Investigația este nedureroasă și are o durată relativ scurtă de timp, fiind
cuprinsă între 10 și 30 de minute.
Osteodensitometria este o procedură sigură pentru majoritatea persoanelor, dar femeile
însărcinate nu pot să o realizeze, deoarece folosește energie cu raze X.
Tehnica
În camera de densitometrie există două echipamente: masa cu aparatul de raze X și
sistemul informatic.
Masa are un suport căptușit pentru confortul pacientului.
Pacientul este invitat să stea întins și nemișcat pe masa de examinare și să respire
normal pe tot parcursul procedurii.
Scanerul pentru densitometrie osoasă produce un fascicol îngust de raze X, care nu
poate fi văzut sau simțit și care trece de la sursa de raze X din masă, prin pacient, la
detectoarele din brațul scanerului de deasupra pacientului. Operatorul, stă la consola
computerului în timpul scanării.
Scanarea completă a fiecărei regiuni durează între 3-5 minute.

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Definiție
Exudatul faringian este un lichid, rezultat din procesele inflamatorii de la nivelul
faringelui.

Materiale necesare
– Masca de protecție;
– Mănuși sterile;
– Spatulă linguală;
– Eprubetă cu tampon montat pe port-tampoane sau ansa de platină;
– 2 Tavițe renale;
– Stativ pentru eprubete.

Tehnica
Pacientului i se explică procedura, semnează consimțământul;
Acesta nu trebuie să mănânce și să consume lichide, să nu facă gargară și instilații
nazale cu soluții dezinfectante;
Se poziționează pacientul pe un scaun ;
 Asistenta spală mâinile cu apa și săpun, îmbracă mănușile, își pune masca de protecție;
Pacientul deschide gura și asistenta inspectează fundul gâtului apăsând limba cu
ajutorul spatulei;
Asistenta șterge cu ajutorul tamponului, depozitul de pe faringe și amigdale;
Trebuie evitată atingerea dinților cu tamponul faringian;
Etichetează eprubeta, dezbracă mănușile, se spală cu apă și săpun, notează în foaia de
observație numele persoanei care a efectuat tehnica.

RADIOGRAFIA OSOASA

Definiție
Radiografia este înregistrarea, pe film fotografic special, a imaginii structurale a unui
obiect, obținută cu ajutorul radiațiilor X sau gamma. Radiografia permite examinarea
obiectelor netransparente pentru lumină, pe baza proprietății acestor radiații de a fi mult mai
penetrante.

Pregătirea pacientului:
Explicarea pacientului în ce constă procedura, scopul ei, semnarea consimțământului;
Pacientul îndepărtează materialele metalice care se pot suprapune pe zona de
radiografiat( bijuterii, ceas, aparat auditiv, etc);
Îndepărtează articolele vestimentare ce interferează cu imaginea radiografică;
Pozițiile utile în obținerea imaginilor a unuia sau mai multor segmente ale scheletului
uman pot fi de decubit dorsal, șezând, ortostatism;
Pacientul va purta un șorț de plumb pentru protecția restului corpului față de radiatiile
X;
Pentru copii sunt necesare șorțuri de protecție pentru zona genitală, ochi și tiroidă.
Contraindicații ale radiografiei
Efectuarea cât mai rar posibil a acestui tip de investigație deoarece radiațiile produse
de aparat au caracter cumulativ și pot duce la apariția unor efecte negative asupra
organismului;
În sarcină, radiografia este periculoasă putând crește riscul apariției de malformații
congenitale, retard psihic și de avort spontan.

Tehnica
Pacientul eliberează zona de radiografiat;
Radiologul va indica pacientului poziția pacientului fața de aparat, astfel încât
corpul pacietilui să se afle între aparatul radiologic și suportul plăcii radioreceptoare(casetă
de film radiologic sau traductorul digital);
Pe durata expunerii la raze pacientul va sta nemișcat;
Durata expunerii poate fi de la 5 min până la 10min,
Radiologul se duce în cabina de plumb pentru protecția față de radiațiile emise
aparatu pe durata procedurii și în care se gasesc comenzile necesare funcționării aparatului
de radiografie.
Imaginea obținută după efectuarea radiografiei se înmânează pacientului însoțită de
o scurtă descriere a imaginii de către medicul radiolog.

EXAMENUL RMN

Definiție
RMN-UL (Rezonană Magnetică Nucleara) este o tehnică a imagisticii medicale care
utilizează cămpul magnetic puternic, undele radio și un computer pentru a produce imagini
ale structurilor corpului.
Contraindicații
o Pacientii cu stimulatoarele cardiace, implant cohlear, catetere venoare centrale,
clipsurile anevrismale, nu pot fi scanati cu IRM din cauza efectului de magnet;
o În primele trei luni de sarcină;
 o Plasturi cu substante medicamentoase (nitroglicerina, anticonceptionale,
nicotina) trebuie scoase inaintea examinarii (contin un mic fir metalic ce poate
cauza probleme in timpul examinarii).
o Fire implantate, stimulatoare si bateriile aferente diferitelor sisteme medicale
implantabile in corp sunt o contraindicatie absoluta a examinarii si pot produce
vatamari grave sau chiar deces in timpul examinarii.

RMN-ul poate fi făcut simplu sau cu substanță de contrast, cum ar fi gadolinul,

folosit pentru a da detalii suplimentare in legatura cu procesul patologic.
Un IRM poate fi folosit ca o metodă extrem de precisă de detectare a proceselor
patologice în tot corpul.

Unele documente pot fi solicitate în ziua examinării, anume:

 trimiterea de la medicul curant
 lista scrisa cu medicamentele pe care le luați in mod obișnuit
 dosarul cu examinările precedente (radiografii, ecografii, computer tomografii sau
rezonante magnetice)
 toate analizele de sânge (in special cele care investighează funcția renala: uree,
creatinina)

Tehnica
Pacientul este informat în ce constă investigația, semnează consimțământul;
In cazul RMN-ului cu substanță de contrast, pentru o mai buna vizualizare a ariilor de
interes, se introduce în corp substanța prin injecție intravenoasă .
Pacientul se va așeza pe o suprafață mobilă în poziția de decubit dorsal ;
Suprafața mobilă se deplasează în interiorul și înafara unui fel de tunel(care reprezintă
magnetul ce va realiza investigația);
Un dispozitiv denumit “antena” va fi pozitionat in jurul regiunii care va fi examinata.
Acesta va permite realizarea unor imagini deosebit de clare in regiunea respectiva.
In momentul in care pacientul este in pozitia necesara, masa de examinare va aluneca in
spatiul din interiorul magnetului.
In functie de regiunea examinata este posibil pacientul sa ramană cu capul in afara
magnetului, iar regiunea de examinat va sta in mijlocul magnetului.
Asistenta parasește camera de examinare și va fi in contact vizual si auditiv cu pacientul,
prin intermediul unui sistem de tip interfon si a unei camere de supraveghere.
În timpul examinarii pacientul va fi singur in sala de examinare, iar comunicare cu
personalul medical se va face prin intermediul unui microfon.
Echipa medicala este in spatele unui geam special, prin care pot vedea si auzi pacientul
pe parcursul intregului examen.
Pentru a comunica cu echipa medicala pacientul are la dispozitie o sonerie pe care o va
tine in mana.  Examenul poate fi intrerupt in orice moment daca este cazul.
 Durata de examinare intre 30 si 60 de minute. Examinarea este alcatuita din serii de
secvente, care dureaza fiecare intre 1 si 6 minute, cu mici pauze intre ele.
Pacientul trebuie sa ramană perfect nemiscat și relaxat. Orice miscare in timpul
examinarii duce la scaderea importanta a calitatii imaginii, care pot deveni neinterpretabile.
In anumite cazuri, se cere pacientului sa iși tină respiratia pentru cateva secunde.
Daca este vorba de o examinare a capului este recomandat sa tină ochii inchisi si sa
limitezi la minimum miscarea globilor oculari.
În timpul examinarii pacientul va auzi zgomote ritmice, destul de puternice, produse de
aparat in timpul functionarii. Pentru a diminua disconfortul creat de aceste zgomote, se vor
folosi casti antifonice.
Raportul final, detaliat,  asupra investigatiei necesita o  analiza complexa pe un computer
specializat, compararea cu eventualele examinari anterioare si va fi redactat de catre medicul
specialist radiolog incepand cu ziua urmatoare examinarii.

PUNCȚIA ARTICULARĂ

Definiție
Artrocenteza este manevra prin care orice articulatie - mare (sold, genunchi,
glezna, umar, cot) sau mica (radiocarpiana, metacarpofalangiene, metatarsofalangiene,
interfalangiene mana si picior) - este punctionata cu seringa si ac steril (de calibru diferit in
functie de cazul respectiv).
Scop: - terapeutic
- explorator
În scop explorator prin puncție articulară se extrage lichidul articular testat pentru
biochimie(glicemie, LDH, proteine, acid uric), imunologie (factor reumatoid, complement
C3,C4), citologie și culturi.
În scop terapeutic prin artrocenteza se pot introduce local substante farmacologic
active in vederea tratarii anumitor afectiuni (gonartroza - artroza genunchiului, poliartrita
reumatoida, spondiloartrita cu manifestari articulare periferice, guta, pseudoguta,
traumatisme).
Materiale necesare :
– Muşama şi aleză;
– Mănuşi de unică folosință;
– Alcool, tinctură de iod;
– Soluţii anestezice – Xilină 1%;
– Ace de 20-22 gaue și 25-27 gaue;
– seringi sterile de 20 ml;
 – Seringa de 1-2 ml cu ace subcutane pentru anestezic;
– Vată, leucoplast, eprubete sterile, tîviță renală
– Medicamente.
Tehnica
 Se informează bolnavul, se ia consimțământul;
 Se asigură poziţia care să permită executarea puncţiei cu articulaţia relaxată.Poziția
pacientului trebuie să fie cu articulația relaxată astfel încât să se poată realiza puncția. Pentru
aceasta se poate așeza articulația pe o pernă;
 Se îndepărtează la nevoie pilozitatea şi se face toaleta tegumentelor;
 Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei;
 Puncţia se execută de către medic ;
 Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşi de protecţie;
 Medicul execută anestezia locală şi puncţia;
 Se aplică un pansament compresiv la locul puncţiei – faşă compresivă;
 Dacă este cazul se aplică atele pentru imobilizarea puncţiei;
 Asistenta notează puncţia executată, cantitatea şi aspectul lichidului evacuat;
 Asistenta medicală supraveghează pacientul în timpul tehnicii;
 Masurarea funcțiilor vitale;
 Lichidul recoltat se etichetează şi se trimite la laborator pentru examen citologic şi
bacteriologic;
 Examinarea macroscopică se face măsurând cantitatea, apreciind aspectul – seros,
purulent, sanguinolent;
 Tehnica se execută în condiţii de asepsie perfectă – seroasele articulare sunt receptive
la infecţii;
 Se recomandă repaus la pat 72 ore după puncția terapeutică;
 Administrarea unui calmant în caz de durere.