Sunteți pe pagina 1din 7

IP USMF „N.

Testemițanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra chirurgie oro-maxilo-facială
și implantologie orală „A.Guțan”

Tema: Explorări paraclinice radiologice și radioizotopice utilizate


pentru depistarea afecţiunilor oro-maxilo-faciale.

Profesor : Hîțu Dumitru


Studentă :Ostahii Tatiana

2018
Cuprins:

1. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Caracteristica. Indicaţii şi însemnătatea


clinică.

2. Radiografii cu utilizarea substanţei de contrast. Caracteristica. Indicaţii şi rolul


clinic: sialografia, angiografia, scintigrafia, fistulografia, artrografia, limfografia.

3. Teleradiografia. Caracteristica. Scopul şi însemnătatea clinică.


1.Rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Caracteristica.
Indicaţii şi însemnătatea clinică.

Este o metoda bazata pe receptionarea impulsurilor electromagnetice de spin sau


a densitatii protonilor cu ajutorul unei instalatii supraconductoare,care lucreaza
intr-un cimp magnetic intens.

Aceasta metoda realizeaza imagini in planuri multiple,facilitind evaluarea


raporturilor anatomice ale tumorilor cu partile moi,inclusiv cu elementele
vasculare de vecinatate,fara sa fie necesara injectarea unei substante de contrast.

Rezonanta magnetica este inca putin utilizata,datorita pretului ridicat al instalatiei


si unui grad de disconfort pentru pacient,care trebuie sa stea imobil un timp
indelungat.

2.Radiografii cu utilizarea substanţei de contrast. Caracteristica.


Indicaţii şi rolul clinic: sialografia, angiografia, scintigrafia,
fistulografia, artrografia, limfografia.

Sialografia ( Iacobovici,1926) reprezinta cel mai util mijloc de explorare al


glandelor parotide si submandibulare.Consta in executarea de radiografii dupa
introducerea pe cale canaliculara a unei substante de contrast.Meetode recente
de pneumosialografie,sialotomografie,zonosialografie permit obtinerea unor
imagini de calitate superioara

 Examen radiografic al canalelor excretoare ale unei glande salivare.

 O sialografie serveşte la vizualizarea unei litiaze (prezenţa unui calcul) într-


un canal salivar excretor. Ea mai poate fi practicată în caz de uscăciune a
gurii.

 Se realizeaza prin introducerea unui tub fin în orificiul natural al canalului


excretor al glandei salivare. Prin acesta se injectează lent un produs de
contrast iodat, opac la radiaţiile X, care se răspândeşte aproape o oră si se
realizeaza radiografia . Timp de câteva ore poate persista o uşoară umflare
a glandei, ceea ce o face mai sensibilă.
Angiografia examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui
vas sangvin (artera sau vena) si ale ramurilor in care se imparte acest vas.
Indicații - O angiografie este utilizata, in principal, pentru studierea
vaselor inimii si ale plamanilor, celor ale creieruluisi maduvei
spinarii (angiografii cerebrale si medulare) si a celor ale membrelor
si viscerelor (rinichi, mezenter). Acest examen serveste la depistarea leziunilor
arteriale, indeosebi ale stenozelor (ingrosarile) consecutive ateromului
(depozit lipidic pe peretele arterial), anevrismelor (dilatatii localizate
ale arterelor), ocluziilor unui vas de catre un aterom sau de catre un
cheag. angiografia mai permite sa fie distinsa o disectie arteriala (clivaj al
peretilor) sau prezenta unei malformatii arteriovenoase.
Inaintea unei interventii chirurgicale, o angiografie da posibilitatea sa se studieze
raporturile anatomice intre vase si leziunea de operat. In sfarsit, angiografia
permite sa se practice angioplastii (tehnici de dilatare a unui vas), embolizari
(ocluzii terapeutice ale unui vas) si o chimioterapie in situ (injectare pe cale
intravasculara a medicamentelor anticanceroase). Aceasta tehnica este denumita
"radiologie interventionala".

Scintigrafia este o metoda de investigatie care foloseste izotopi radioactivi ce se


pot localiza intr-un tesut sau organ,intr-o concentratie diferita fata de tesuturile
din jur.Radiatiile emise sunt captate de o camera de scintilatie,care permite
realizarea unei harti scintigrafice a regiunii examinate.

Radioizotopii pot fi “pozitivi”,cind concentratia lor in zona afectata de un proces


patologic este mare,sau “negativi”,cind concentratia lor este mica. Scintigrafia
salivara se efectuiaza cu technetium 99 (99Tc)metastabil si este deosebit de utila
pentru stabilirea potentialului functional simultan pentru toate glandele
salivare,care practic imposibil de investigat prin alte metode.

In cazul oaselor maxilare,indicatia scintigrafiei o constituie apreciera mineralizarii


si depistarea precoce a tumorilor (metastazelor osoase) .

Fistulografie – radiografie efectuată cu utilizarea unei substanțe radioopace când


este introdus în fistula prin cateter. Cantitatea de raze X agent de contrast
depinde de lungimea fistulei, grosimea și ramificare acesteia. Medicamentul este
injectat sub controlul cu raze X. După Fistulografie substanțele radioopace
trebuie scoase din fistulă. În acest scop, este posibil să se sugă prin seringă, dacă
este necesar, se poate saline lavajul fistula pentru îndepărtarea mai aprofundată
a contrastului.
La scurt timp după Fistulografie posibil să apară febră, disconfort, dureri
în fistula. Toate aceste fenomene de obicei dispar singure, în câteva zile. Se
mai examinează și tractul sinusurilor.

(indicații pentru Fistulografie):

1. Pentru a clarifica întinderea fistulei

2. Pentru a identifica direcția canalului fistulei

3. Pentru a determina comunicarea canal fistula cu organele vecine și


țesuturi

4. Pentru a identifica dungi în țesutul moale

Artrografia- Examen radiologic care permite vizualizarea interiorului


unei articulatii.
Artrografia necesita o punctie articulara si injectarea unui produs de contrast,
care poate fi aerul (artrografie gazoasa), un produs de contrast iodat (artrografie
opaca sau iodata) sau un amestec al acestor doua metode (artrografia in dublu
contrast).

Indicatii - Artrografia este utilizata, in principal, pentru stabilirea unui diagnostic


sau pentru a realiza clisee preoperatorii. La genunchi, ea permite detectarea unei
leziuni a unui menisc sau a unui ligament rasucit care provoaca dureri, blocaje,
instabilitate sau umflare. La umar, examenul poate confinna ruptura
musculara si complicatiile prin unele tendinite care
genereaza dureri si impotenta functionala pentru toate articulatiile, arteriografia
realizeaza o explorare de finete a suprafetei articulatiilor, a invelisului lor
cartilaginos, sau cautarea unui corp strain intraarticular, adesea de natura
cartilaginoasa si care ar fi invizibil la o radiografie simpla.

Desfasurare - O arteriografie nu necesita spitalizare si dureaza in jur de 30


minute. Dupa examen, pacientul poate sa-si reia activitatea totusi, fara sa solicite
prea curand articulatia examinata.
Efecte secundare - Acestea sunt rare si, in general, benigne: greturi, indispozitie,
hemoragie locala de mica intensitate. Injectarea produsului de contrast iodat
poate provoca o reactie alergica. Medicul trebuie deci sa se asigure ca bolnavul n-
a prezentat vreodata simptomele unei alergii sau, daca da, sa ii prescrie in
prealabil un tratament antialergic.

Limfografia- Radiografiere a vaselor și a ganglionilor limfatici cu ajutorul unei


substanțe de contrast.

Limfografia directa prin descoperirea si catetezarea limfaticelor in regiunea


preauriculara,retroauriculara sau submentala si injectarea unei cantitati reduse
de lipiodol ultrafluid; cliseele radiografice se executa imediat si la anumite
intervale pe masura progresarii produsului opac.

Limfografia cervicala are indicatii mai ales in cancerologia buco-maxilo-faciala si in


adenite cronice,dar pentru a intra in practica curenta necesita inca inlaturarea
unor dificultati tehnice.

3.Teleradiografia.Caracteristica.Scopul și însemnătatea clinică.

Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil. Acest tip de radiografie


evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu
maxilarul si profilul pacientului, fiind posibile măsurătorile unor unghiuri și
raporturi antropometrice. Este utilizata în special de către medicii ortodonți.
Bibliografia

1. Materialele lecţiilor.
2. C. Burlibaşa Chirurgie orală şi maxilofacială. Bucureşti 1999
3. G. Timoşca C. Burlibaşa Chirurgie buco-maxilo-facială Chişinău
4. Internet: Scribd.com

S-ar putea să vă placă și