Lucrare practică nr.

Tema: Tartrul dentar.Compoziția chimică.Mecanismul de formare a tartrului dentar.

1.Definiție :

Tartrul dentar este un complex organo-mineral aderent de suprafața dentară sau alte structuri
solide orale,rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene.

2.Tartrul supragingival-un depozit organo-mineral de culoare albă-galbenă,cu consistență redusă

la început,imediat după depunere este friabil,moale,grunjos,și se dislocă cu ușurință.Se
localizează preponderent pe :

-suprafața linguală a incisivilor inferiori,în dreptul orificiilor canalului Wharton

-suprafața vestibulară a molarilor superiori,în dreptul orificiului canalului Stenon

-suprafața ocluzală a dinților laterali lipsiți de antagoniști cu o autocurășare și curățare artificial

deficitară deficient.

În timp consistența și aderența tartrului supragingival cresc,iar culoarea virează spre maroniu-
negru.

Tartrul subgingival-este de culoare maroniu închis spre negru,consistență crescută,dens,foarte

adherent,dispus în șanțul gingival sub marginea gingivală liberă,sub forma unor depozite
lamelare cu suprafață dură,neregulată.

Formele tartrului subgingival:

-crustă cu suprafață aspră,rugoasă

-depozite spinoase,ca acoperite cu ghimpi

-formațiuni nodular

-bordură circular sau partial circular

-fațete netede.subțiri.cu suprafață lipsită de neregularități

-digitații sub formă de ferigă

-insule de tartru,pete insulare

Din punct de vedere al profunzimii tartrul subgingival se împarte în :

-apical

-în zina mijlocie

-coronar

3.Compoziția tartrului dentar :

 Conținutul tartrului
supragingival

Anorganic Organic
-fosfat de calciu -proteine
-carbonat de calciu -lipide
-fosfat de magneziu neure,fosfolipide,AG,colestero
l;
-Na,Zn,Br,Cu,Mn,Al,Si,Fe,Au,
-
etc. glucoză,galactoză,galactozami
dispuse sub formă de: ne.
-hidroxiapatită 58% -celule epiteliale recent
descuamate
-witlokită
-fosfat octocalcic -leucocite

-brușită -microorganisme
 Conținutul tartrului subgingival

Anorganic
-fosfat de calciu Organic
-carbonat de calciu
-fosfat de magneziu -proteine
-Na,Zn,Br,Cu,Mn,Al,Si,Fe,Au, -lipide
neure,fosfolipide,AG,coleste
etc. rol;
dispuse sub formă de: -
-hidroxiapatită 58% glucoză,galactoză,galactoza
-witlokită mai multă decît la mine.
supragingival -celule epiteliale recent
-fosfat octocalcic descuamate
-brușită -leucocite
-raportul Ca-P este mai -microorganisme
crescut
-Conținut crescut de Na

4.Conținutul anorganic

• -fosfat de calciu

• -carbonat de calciu

• -fosfat de magneziu

• -Na,Zn,Br,Cu,Mn,Al,Si,Fe,Au,etc.

• dispuse sub formă de:

 • -hidroxiapatită 58%

• -witlokită

• -fosfat octocalcic

• -brușită

-raportul Ca-P este mai crescut și Conținut crescut de Na în tartrul subgingival.

5.Conținutul organic :

• -proteine

• -lipide neure,fosfolipide,AG,colesterol;

• -glucoză,galactoză,galactozamine.

• -celule epiteliale recent descuamate

• -leucocite

• -microorganisme

6.Formarea tartrului dentar :

Tartrul dentar se formează pe strucuturile plăcii dentare preexistente care suferă un proces de
mineralizare.Acesta începe în mod obișnuit din prima zi de depunere a plăcii bacteriene,și
reprezintă 50% după 2 zile,realizînd o calcificare de 60=90% în 12 zile.

Procesul de calcifiere începe în zonele profunde ale plăcii bacteriene,în matriceainterbacteriană

și în interiorul celulelor bacteriene.Pe măsură ce placa se calcifică,se produc modificări ale
populației bacteriene care se îmbogățește în lame filamentoase.

Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de :

-localizarea dintelui

-variațiile individuale ale fluxului salivar

-natura alimentelor

-particularitățile masticației

După 4-6 luni de la inițierea depunerilor,se obține un nivel maxim de acumulare a tartrului.

7.Fixarea tartrului pe suprafața dintelui se face prin :

-atașarea prin intermediul unei pelicule organice

-unirea între cristalele anorganice din tartru și din structura dintelui,în special în zonele de
resorbție a dentinei și a cementului.
8.Cea mai importantă teorie referitor la formarea tartrului presupune creșterea pH-ului salivar
sau a plăcii bacteriene.

Prima teorie :

1.Formarea tartrului prin creșterea locală a gradului de saturație a ionilor de Ca și P se realizează

prin mecanismele :

-creșterea pH-ului salivar prin scăderea bioxidului de carbon în salivă,formarea de radicali

amoniacali bazici în placa bacteriană,degradarea proteinelor din alimentele care se depun in
cavitatea bucală.

-precipitarea proteinelor care realizează astfel o soluție suprasaturată care devine instabilă prin
stagnarea salivei,coloizii devin insolubili,iar sărurile minerale precipită.

-Teoriafosfatazei-prezența în cantități crescute a fosfatazei alcaline și acide în placa

bacteriană,are capacitatea de a elibera ioni fosfat din fosfații organici salivari.

-Teoria acțiunii esterazei-esteraza prezentă în componentele plăcii bacteriene poate iniția

calcifierea plăcii,prin hidroliza esterilor acizilor grași,din care rezultă AG liberi.

A doua teorie :

Teoria mineralizării în focare mici,care se unesc între ele prin chelarea Ca de către complexele
carbohidrat-proteine din matricea intercelulară.

A treia teorie :

Teoria sedimentării se bazează pe capacitatea unor microorganisme din placa bacteriană de a

forma cristale intracelulare de apatită.Procesul de calcificare început intracelular se extinde
asupra matricei întregii plăci bacteriene.

9.Rolul dietei în formarea tartrului :

-tartrul se poate forma chiar ăn absența alimentării pe cale orală

-alimentele dure,cu acțiune mecanică pronunțată,întîrzie formarea tartrului dentar.

-deficiența vitaminelor B6,PP,alimentele bogate în Ca,P,bicarbonat,proteine,glucide favorizează

formarea tartrului

-Vitamina C scade cantitatea de tartru

10.Rolul tartrului în producerea bolii parodontale :

Tatrul dentar nu reprezintă factorul etiologic determinant al îmbolnăvirii parodonțiului marginal

de tip distructiv.Studiile arată că starea parodonțiului marginal este mai strins legată de prezența
plăcii decît de tartru.Prezența tartrului este mai mult efectul decat cauza inflamației și a pungilor
parodontale.
Tartrul este un factor favorizant al inflamației parodontale,prin faptul că exercită un rol mechanic
de menținere aplăcii bacteriene în contact strîns cu țesuturile parodonțiului marginal și
împiedică,în unele zone accesul mijloacelor de autocurățire a plăcii bacteriene.