1. +Ordinea examinării cavității bucale.Instrumentarul stomatologic pentru examinarea cavității bucale.

1) Vestibulul -marginea rosie a buzelor si a coltului gurii

o fata interna a buzelor
o fata interna a obrajilor
2) Determinarea ocluziei
3) Inspectia mucoasei gingivale
4) Se apreciaza starea igienice a cavitatii bucale
5) Exmenul limbii
6) Inspectia planseului bucal
7) Inspectia dintilor
Instrumentarul: sonda, oglinda, pensa.
2. +Ce informație obținem la sondare, percuție și palpare.
Sondarea – permite determinarea stucturii țesutului, prezentă dentinei distruse, adincimea cavitatii carioase,
comunicarea ei cu camera pulpară,.
Percutia – determinarea starii parodontiului. Cu pensa sau cu minerul sondei se percuteaza marginea incizala
sau fata masticatorie a dintelui. Daca percutia este indolora inseamna ca lipseste procesul inflamator. Loviturile
trebuie sa fie usoare si uniforme. se incepe de la dintii intacti ca pacientul sa poata face diferenta de senzatii.
Percutia poate fi: verticala sau orizontală
Palparea – determinarea intumescentei (unflat), induratiei, mobilitatii organelor sau tesuturilor din cavitatea
bucala.
Se realizeaza cu 1 deget (indecele) sau 2 degete (indecele sting si drept).
Se recomanda de a incepe cu portiunea evident intacta a mucoasei, venind treptat spre focarul patologic.
Mobilitatea dintilor:
 1 grad- sens V-O
 2 grad- sens V-O si vertical
 3 grad- deplasarea dintelui de-a lungul axului sau vertical
3. +Care este semnificația probei termice și electrice.
Termodiagnosticul
Pe dinte se aplică un bulet de vată îmbibat cu apă (50° - cald; 10° - rece); dintele sănătos nu reacționează la
temperatura din acest diapazon.
Electroodontometria – stabilirea pragului de sensibilitate a sistemului nervos dentar care indică starea pulpei
și a periodonțiului;
Se izolează și usucă dintele apoi se aplică electrodul activ pe suprafața ocluzală/ marginea incisivă, după care
aparatul arată mărimea curentului electric în mkA;
Se fixează acea valoare la care pacientul reclamă durere; cu cât e mai mare valoarea curentului, cu atât mai
profundă este leziunea.
- dintele sănătos - sensibil la 2-6 mkA
- în pulpită la 40 mkA
- în necroză pulpară la 60 mkA
- afectarea pulpei radiculare – 60-90 mkA
- afectarea țesuturilor periapicale – 120 mkA.
6. +Documentele necesare în cabinetul stomatologic (forma 039-2E, 043R).
5. +În ce ordine se completează fișa de observație – document juridic.
1. Datele de pasaport
2. Formula dentara
3.Examenul clinic
4.Examenul paraclinic
5. Evolutia afectiunii actuale
6. Diagnostic
7. Planul terapeutic
 4. +Care metode de examinare sunt de bază și complementare.
22. +Metodele de bază și complementare în diagnosticul cariei dentare.
Metode de bază Metode complementare
 Inspecția (după uscare prelungită)  Examen radiologic (bitewing, periapical, panoramic)
 Sondarea (Sonda se reţine în cariile fisurale,  Transiluminara
pătrunzând uşor în dentina ramolită. De aceea se  Metode cu laser (laser-fluorescență)
recomandă la început îndepărtarea detritusului şi  Electroodontometria
dentinei ramolite cu excavatorul, pentru aprecierea  Testul la rece/cald
profunzimii cavităţii)  Testul la mușcătură (când se mușcă un bulete de vată)
 Percuția (în cazul cariilor aproximale complicate
cu un proces inflamator al parodonţiului marginal,
poate fi sensibilă percuţia în sens orizontal)
 Palparea
7. +Funcția și structura sulcusului gingival.
Santul gingival este santul situat intre suprafata dintelui si epiteliu sulcular care captuseste marginea gingivala
de la creasta pina la epiteliu jonctional
Delimitat:
 Intern → dinte
 Extern → gingie
 Baza → epiteliu jonctional
Adincimea medie 1,8mm
Functiile: depoziteaza lichidul gingival care provine din venulele corionului
8. +Saliva. Rolul salivei pentru țesuturile cavității bucale.Deosebirea dintre salivă și lichidul bucal.
Saliva este rezultatul excreţiei glandelor salivare majore (parotide , submandibulare şi sublinguale) şi minore,
diseminate la nivelul mucoaselor orale.
În momentul excreţiei, saliva este sterilă, dar se contaminează imediat ce părăseşte orificiul de excreţie al
glandei.
Functiile :
 Reglarea ph bucal
 Mentinearea echilibrului ecologic bucal
 Diluarea substantelor introduse in cavitatea bucala
 Lubrifierea datorita mucinei ,
 Formarea bolului alimentar
 Deglutie fonatie
 Excretorie
 Favorizeaza perceptia gustativa
Deosebirea: saliva este secretul gl salivare dar lichidul bucal contine saliva, transudat al mucoaselor bucale si
santurilor gingivale, exudat din pungile paradontale, mucus nazofaringian, secretie gastrica regurgitata.
9. +Modificările calitative și cantitative ale salivei în dependență de starea generală a organismului.
Stimularea simpatică măreşte curentul de fluid extracelular → creşterea raportului salivă-plasmă al concentraţiei
substanţelor care intră în componenţa salivei.
Conţinutului proteic al salivei mixte practic nu se modifică în cazul, când saliva este colectată într-o stare
psiho-emoţională calmă
În stare psiho-emoţională pozitivă, care însoţeşte creativitatea s-a stabilit un nivel ↑ de proteine în saliva mixtă.
Diferite forme de depresie provoacă o ↓ semnificativă a cantităţii de proteină în saliva mixtă.
Concentraţia de testosteron liber în salivă corelează cu concentraţia lui în sânge şi reprezuntă un marker adecvat
al deficitului de androgeni la bărbaţi.
S-a demonstrat că conţinutul unor hormoni, în special al cortizolului, în salivă corespunde complet concentraţiei
acestuia în sânge. Mai mult ca atât, unii autori consideră că conţinutul de cortizol în salivă şi nu cel din plasma
sanguină reprezentă indicatorul principal pentru diagnosticul maladiilor suprarenale.
Pe de altă parte, este cunoscut şi demonstrat rolul utilizării în diagnosticul de laborator al concentraţiei
aminoacizilor liberi în sânge.
 10. +Microflora cavității bucale.
Imediat dupa nastere cavitatea bucala este sterila, insa incepe a se popula cu numeroase specii de
microorganisme (streptococci neiserii si lactobacilli).
Odata cu aparitia dentitie primare apar doua nise diferite.
1. suprafata dura a smaltului dentar populat de streptococul mutans,sanguinis si actinomicis.
2. santul gingival populat de prevotella, porfiromonas si spirochete.
La adulti flora este mai bine constituita având un numar mai mare cum ar fi: camppilobacter,fusobacterium
datorita fosetelor ocluzale mai profunde, santurillor gingivale,si a altor spatii retentive unde cu usurinta
bacteriile traiessc si se inmultesc.
La virstnici numeroase specii de bacterii care traiesc doar pe suprafete dure vor disparea de pe mediul oral din
cauza perderii totale sau partiale a dintilor.
Factorii care influenteaza dezv. microflorei orale sunt: umeditatea, Ph neutru, hrana.

11. +Tipurile de depuneri dentare. Cauzele ce determină apariția lor.

Nemineralizate (moi) Mineralizate (dure)
peliculă; tartru supragingival;
placă bacteriană; tartru subgingival
materia alba;
resturi alimentare.
Igiena precară → colonizarea microorg, acumularea secretiilor acestora → placa bacteriană se depune şi se
menţine pe structurile superficiale ale parodonţiului marginal → afectarea structurilor profunde, de susţinere si
până la pierderea dinţilor.

12. +Componența și mecanismul de formare a tartrului supra- și subgingival.

Componența organică Componența anorganică
 proteine (6-8%); Tartru supragingival: conţine fosfat de calciu, carbonat de calciu,
 lipide (0,2%) – lipide neutre, fosfat de magneziu, Na, Zn, Sr, Br, Cu, Mn, Al, Si, Fe, Au
fosfolipide, acizi grași, colesterol; Componentele anorganice sunt dispuse sub formele: hidroxiapatită
 glucide (2-9%) – glucoză, (58%), witlokită (21%), fosfat octocalcic (21%), brușită (9%)
galactoză, galactozamine Tartru subgingival: raport ↑calciu-fosfor, conţinut ↑Na, în special în
 celule epiteliale recent descuamate zonele profunde ale pungilor parodontale, mai ↑witlokită, mai ↓brușită
 leucocite și mai ↓fosfat octocalcic, același conţinut de hidroxiapatită.
 microorganisme
Tartrul se formează prin mineralizarea plăcii bacteriene preexistente.
Pe măsură ce placa se calcifică, se produc modificări ale populaţiei bacteriene.
 Începe din 1 zi de depunere a plăcii bacteriene (4-8 h)
 După 2 zile ajunge la 50%
 La 12 zile – 60-90%.
Sursa principală de Ca este saliva. Creșterea zilnică medie de 0,10 – 0,15%. După 4-6 luni – un nivel maxim de
acumulare, după care formarea tartrului regresează, fiind împiedicată de acţiunea mecanică a alimentelor sau
deplasărilor părţilor moi.
Formarea începe:
 În zonele profunde ale plăcii bacteriene
 În matricea interbacteriană,
 Pe suprafaţa bacteriilor
 În interiorul celulelor bacteriene
13. +Caria dentară.Etiologie. Metode de diagnostic ale cariei dentare.
Caria dentară este un proces patologic infecțios ce se manifestă după erupția dinților, care este însoțit de
demineralizarea și ramolirea țesuturilor dentare dure cu formarea ulterioară a unei cavități/defect.
Etiologia:
Teoriile exogene: Teoriile endogene:
- Enzimatice (Lebor, Pincus, Gotlib) - Organotropă (Leimgruber)
- Proteolitice a chelațiunii (Schotz și Martin) - Odontoblaștilor (Entin D.)
- Electrofizice - Neurotrofică (Lucomschii, Platonov)
- Fizico-chimice - Biochimică (Șarpenak)
- Chimico-bacteriene (Miller) – chimico-parazitară
!!!Cea mai aproape de realitate- chimico-parazitara
-Chimica (acidul lactic -dezintegrarea subst. anorganice)
-Parazitara (bacterii acidogene ce distrug subst. organica)
Caria dentară apare numai atunci când condițiile cariogene predomină (dezechlibrul) rezistența
țesuturilor dentare dure.
Factorii cariogeni:
1.Susceptibilitatea dintelui- structura, gradul de mineralizare a adamantinei
2. Placa bacteriana- microflora
3. Factorul alimentar (crenta de vit. A,C; Ca, fosfor, fluor, litiu, cupru)
4. Mediul bucal- saliva, lichidul bucal.
5. Continutul de fluor in apa, alimente: abuzul de Zahar si lipsa ac.grasi esentiali- ‘faguri de miere’(matricea
organica a smaltului)

14. +Rolul factorilor locali și generali în evoluția cariei.

Factori locali:
1. Saliva
- reducerea fluxului salivar sub 0,7-1ml/min
- reducerea factorilor antibacterieni: lizozimul, peroxidazele, imunoglobulinele, Ac antibacterieni
- reducerea capacitatii salivare de tamponarea aciditatii (caria de biberon)
- reducerea factorilor protectori salivari- fluorul
2. Morfologia dentara retentiva si incongruenta dento-alveolara cu inghesuire
3. Calitatea tes. Dentare dure
- defecte de dezvoltare a smaltului: hipoplazii, hipomineralizarii, linia neonatala, maturitatea posteruptica
- defecte dobindite posteruptiv ale smaltului dentinei - uzura dentara
4. Nivelul redus al igienei orale
Factori generali:
1. Predispozitia gazdei
2. Virsta sexului (fetele mai predispuse)
3. Factori socio-economici defavorabili cu: diete cariogene(ex:aport proteic scazut), igiena orala derusa,
fluorizari reduse, lipsa surselor financiare.
4. Boli generale: (ex. SIDA, diabet, tulburări nervoase şi psihice etc) pot favoriza apariţia cariei dentare prin:
• modificări în formarea şi compoziţia salivei
• modificarea tiparului dietic
• scăderea imunităţii
• tratamente (medicamente şi iradieri în regiunea capului şi gâtului care duc la distrugerea glandelor salivare)
• influenţa asupra formării smalţului (bolile precoce ale copilăriei)
• imposibilitatea sau reducerea posibilităţii de efectuare a igienei orale.
15. +Clasificarea cariei (Lukomski, M.Gafar, C.Andreescu,OMS)
Lukomski (topografică sau zonală): Dupa OMS:
1. Stadiul de maculă (acută și cronică) Carie dentara k.02
2. Superficială (acută și cronică) K.02.0 1. Caria adamantinei (Incipienta)
3. Medie (acută și cronică) K.02.1 2. Caria dentinei
4. Profundă (acută și cronică) K.02.2 3. Caria cementului
K.02.3 4. Carie dentara sensibilizata(stationata)
K.02.4 5. Odontoclazie, Melanodontie infantila,
Melanodontoclazie
K.02.8 6. Alte carii dentare precizate
K.02.9 7. Carii dentare neprecizate
Dupa forma anatomo-clinica (Gafar si Andreescu )
1. In raport cu zonele in care sunt 2. Dupa evolutie: 3. Dupa profunzime
localizate  Cu evolutie rapida(carii umede)  Superficiala,
 Carii in santuri si gropite  Cu evolutie lenta(carii uscate)  De adincime medie,
 Carii aproximale: la niv, dintilor  Stationare  Profunde
frontali, la niv dintilor mol/premol.
 Carii cervicale
4. Dupa antrenarea/ neantrenarea 5. Dupa gradul de afectare a pulpei 6. Dupa posibilitate
cam.pulpare dentare terapeutica
 Carii simple, unde cam. pulpara nu e  Carii simple (fara semne de  Gradul I
afectata inflam.pulpara)  Gradul II
 Carii penetrante, unde cam. pulp. se  Carii complicate cu: hiperemie  Gradul III
deschide odata cu indepartarea dentinei preinflam., pulpite, gangrena
alterate din procesul carios. pulpara simpla, parodontite apicale

16. +Indicii principali de apreciere a gradului de afectare a dinților prin carie.

1) indicele de frecventa – proportia persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populatie la un
anumit moment dat , si se caracterizeaza prin procentul de persoane cu dinti afectati de(C) carie,(O) obturatie si
(E)extrasi. Se calculeaza prin impartirea numarului persoanelr afectate sau a cazurilor la numarul total de
persoane dintro populatie bine definita. Indicele are valori cuprinse intre 0 si 1 si nu are unitate de masura.
2) indicele de intesitate – masurarea ratei de progresie a bolii si este consituit din nr mediu de dinti(C)
cariati(O) obturati si(E) extrasi ce revin unei persoane. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea procesului.
3) indicele de sporire a intensitatii cariei este determinata drept cresteriii indicelui COE la una si aceeasi
persoana sau contingent intro anumita perioada de timp. !!Diferenta in valorile indicelor obtinuti la primul
examen si cele ulterioare constituie indicele de sporire a intensitatii. Rata incidentii reflecta aparitia noilor
cazuri de imbolnavire intro perioada de timp data.

17. +Indicele de intensitate. Gradațiile pentru estimarea intensității cariei după OMS.
Indicele de intesitate – reprezinta masurarea ratei de progresie a bolii si este consituit din nr mediu de dinti(C)
cariati(O) obturati si(E) extrasi ce revin unei persoane.
Valoarea indicelui COE exprima gravitatea procesului.
Pentru notarea indicelui de intensitate la dintii permanenti se folosesc majuscule iar la dintii temporari litere mici.
Pentru a determina intensitatea de afectare a dintilor din grup, sunt adunati indicii COE ai fiecarui individ examinat.
Apoi suma acestor indici este impartita la nr de perosane examinate.
In cazul in care un dinte prezinta concomitent o obturatie si o cavitate carioasa atunci el poate fi considerat cariat.
OMS recomandă 5 gradații pentru estimarea intensității cariei dentare prin indicele CPE/COE:
1. Foarte joasă (0-1,1)
2. Joasă (1,2-2,6)
3. Medie moderată (2,7-4,4)
4. Înaltă (4,5-6,5)
5. Foarte înaltă (6,6 și mai mult)
 18. +Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial al cariei în stadiul de MACULĂ.
Tabloul clinic:
 modificata culoarea smalțului normala pe o anumita portiune delimitată
 aparitia unor macule mate, alburii, brune deschise sau brune inchise.
 pierdere a luciului natural al smalțul pe o portiune restrânsa.
 de obicei se inregistreaza in regiunea coletului.
Diagnosticul:
Caria in stadiul de macula alba evolueaza asimptomatic si se depisteaza doar in cazul unui examen minutios.
Macula devine vizibila dupa uscarea suprafetei dintelui cu un jet de aer. Dat fiind faptul ca macula alba
comporta demineralizare, ea se coloreaza pregnant cu solutia de 2% albastru de metilen.
Macula pigmentara deasemenea evolueaza asimptomatic.
Diagnosticul diferențial:
Macula carioasa la fel va fi diferentiata de macula in hipoplazie si flouroza.
 In hipoplazie e tipica afectarea simetrica a dintilor omonimi, ceea ce se explica prin simultanietatea
formarii lor, dezvoltarii si mineralizarii acestora.
 In fluoroza exista macule multiple, albe si brune , situate pe suprafata tuturor grupurilor de dinti. Pentru
fluoroza e caracteristica leziunea endemica – aparitia la toti sau la majoritatea locuitorilor din regiunea
concreta.
Tratamentul cariei in stadiu de macula: Preparate:
- terapie remineralizanta in caz de macula alba - 10% gluconat de calciu
- 1-3% sol remodent
- florura de sodiu 2-4 %

19. +Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial al cariei SUPERFICIALE.

Tabloul clinic:
 apare la nivelul maculei albe sau m aculei pigmentare în urma modificarilor distructive din smalț.
 se observa o cavitate mica, care se determina in prezenta senzatiei de denivelare.
 caracteristic: dureri la actiunea unor excitanti chimici: (dulce,sarat,acru) și termici.
se observa mai frecvent in regiunea coletului, in zona celui mai fin strat de smalț.
sunt usor dureroase la sondare datorita apropierii de jonctiunea smalt-dentina.
Diagnostic difential: Tratamentul:
- 1.Hipoplazia adamantinei: - Prepararea cavitatii carioase
- In hipoplazie suprafata adamantinei este neteda, neramolita, defectele sunt - Prelucrarea medicamentoasa
localizate la diferite nivele ale dintilor si nu pe zonele de electie ale cariei - Uscarea cavitatii
- 2.Eroziunile tesuturilor dure: - Aplicarea obturatiei de
- Eroziunea tesuturilor dure ale dintilor au un aspect calciform, fundul ei este neted, durata
lucitor.
3. Defectul cuneiform:
- Se localizeaza exclusiv pe coletul dentar, are peretii duri. Evolutia -asimptomatica

20. +Tabloul clinic, diagnosticul, diagnos ticul diferențial al cariei MEDII.

Tabloul clinic:
 bolnavii pot sa nu prezinte acuze, insa pot avea dureri pronuntate la actiunea excitantilor mecanici,
chimici si termici, dureri ce trec imediat dupa suspendarea excitantilor.
 examenul dintelui releva o cavitate carioasa nu prea adinca, umpluta cu dentina pigmentata si ramolita,
ceea ce se determina prin sondare, sonda fixindu-se in cavitate.
 sondarea peretilor cavitatii este dureroasa de-a lungul jonctiunii smalt-dentina.
 sondarea planseului cavitatii este dureroasa (reactie pulpara).
 tavanul cavitatii pulpare prezinta un strat satisfacator de dentina neafectata.
Diagnostic diferential: Tratament:
1.Defect cuneiform - se localizeaza exclusiv pe coletul dentar, are peretii -Prepararea cavitatii carioase
duri. Evolutia -asimptomatica -Prelucrarea medicamentoasa
2.Caria profunda: -Aplicarea pe fundul cavitatii a
In caria profunda sunt preazente acuze din partea pacientului si diversitatea captuselii din ciment-fosfat
datelor examenului obiectiv. (obturație izolatorie)
3.Periodontita cronica: -Obturatia permanenta
La prepararea cavitatii cariei medii apar senzatia de durere,ceea ce nu este
specific in cazul periodontitei, durerea lipseste din cauza pulpei necrotizate.
La fel difera si reactia la excitantii externi: in caria medie dintele
reactioneaza la agentii termici si chimici,iar in periodontita lipseste.
Pulpa dintelui in caria medie reactioneaza la un curnt de 2-6mA, iar in
periodontita la un curent de peste 100mA.
21. +Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticul diferențial al cariei PROFUNDE.
Tabloul clinic:
 sondarea releva o cavitate profunda, adesea larga ,umpluta cu multa dentina ramolita.
 marginile smalțului sunt subminate.
 la sondare intrumentul se poate cufunda la o adincime mare,dar nu va comunica cu camera pulpara a
dintelui, deoarece deasupra ei ramine un strat fin(> 0,5mm) de dentina decalcinata.
 sondarea fundului si planseului cavitatii carioase este dureroasa.
 pacientul acuza dureri de la excitantii mecanici, chimici si termici ce trec imediat dupa inlaturarea
excitantului.
pulpa dintelui reactioneaza la un curent de 2-6ma, insa excitabilitatea poate fi redusa la 10-12ma.
Diagnostic difential: Tratamentul:
1.Caria medie 1 vizita: Prepararea cavitatii carioase
Caria profunda difera de cea medie prin acuze mai pronuntate Prelucrarea medicamentoasa
(dureri intensive de la toate tipurile de excitanti) ceea ce depinde de Pe fundul cavitatii se aplica pasta pe baza de
profunzimea cavitatii carioase. calciu (calciu-eugenol)
2.Pulpita Cronica fibroasa: Obturatia provizorie cu dentina pe apa
Caria profunda se distinge dupa caracterul si durata durerilor la 2 vizita: inlaturarea pansamentului
excitantii externi,care in pulpita sunt paroxistice si de mai mare provizoriu
durata, precum si de prezenta unor dureri spontane fara a se aplica Pelucrarea medicamentoasa
careva excitanti externi. Pe fundul cavitatii se aplica pasta
In carie dintele reactioneaza la un curent d 2-6 mA,in pulpite se remineralzanta
remarca o excitare a pulpei la 15-20mA. Obturatie permanenta
23. +Smalțul. Semnificația fiziologică.
Smaltul – tesut acelular mineralizat, rezistent la uzura, de culoare alb sau galbuie , care acopera intreaga
suprafata a coroanei dentare anatomice terminându-se la colet si se sprijina pe dentina subiacenta.
Prezinta o grosime variata ,cea mai mare → la nivelul suprafetelor care participa in procesul de masticatie si
descreste spre colet unde se termina sub forma unei muchii inguste care acopera pe o distanta de 2-3 mm
cementul radicular, realizand ceea ce se numeste jonctiunea smalt-cement.
Proprietăți: Compozitia chimica :
- Duritatea , fiind mai mare in locurile cu o solicitare functionala Substante anorganice constituie 96-97%:
mai intensa . fosfat de calciu (90%) carbonat de calciu ,
-Transluciditatea , depinde de gradul de mineralizare si de florura de calciu, cristale de hidroxiapatita
omogenizare a smaltului (75,4%), floroapatita, carbonapatita.
-Culoarea ,variaza de la alb-galbui la albastru- cenusiu, in raport cu: Substane organice si apa – 3-4% ,
substante organice - 1,2 % cel mai mult
1. grosimea, proteine 58% si lipidele.
2.structura arhitectonica a prismelor care il alcatuiesc,
3.compozitia chimica,
4.gradul de mineralizare (mineralizare ↑ → culoare albă a smalţului;
mineralizare ↓ → culoare alb-albăstrui).
24. +Terapia remineralizantă.Preparatele utilizate.Recomandări.
Terapia remineralizanta – stoparea cariei dentare in fazele sale incipiente sau la tratamentul eroziunilor
dentare superficiale. Tehnica are la baza utilizarea preparatelor remineralizante care au drept scop restabilirea
componentei anorganice a smaltului , in special structura cristalelor de apatita.
Metoda: suprafata dintelui se prepara mecanic minutios, curatim placa dentara prin periaj, tamponare cu H2O2
si uscare. Se aplica pentru 15-20 min o bucata de vata umectata in sol remineralizanta (tamponul se schimba la
fiecare 4-5 min).
Preparate:
- 10% gluconat de calciu
- 1-3% sol remodent
- florura de sodiu 2-4 %, florura de staniu , aminoflorura , monoflorofosfat de sodiu
- fosfat de calciu , fosfopeptida de caseina glicerofosfat
Recomandari:
 Nu se recomanda sa manince si sa clateasca gura timp de 2 ore.
 Sa consume alcool si sa fumeze timp de 2 ore

25. +Principiile tratamentului chirurgical al cariei dentare. Etapele de tratament ale cariei dentare.
1. Deschiderea procesului carios se realizeaza prin indepartarea in totalitate a smaltului periferic subminat de
catre procesul carios, pana se ajunge in zona de smalt sprijinit pe dentina sanatoasa
- sa fie proportionala cu intinderea in suprafata a procesului carios;
- sa fie suficient de mare pt o vizibilitate buna in procesul carios;
- sa permita un acces satisfacator a intrumentelor de lucru;
2. Extensia preventiva – extinderea marginilor viitoarei cavitati in zonele de autocuratire sau in zonele
accesibile curatirii artificiale, extensie care trebuie sa mearga pana in tesut sanatos al dintelui pt a preveni
aparitia cariei secundare marginale.
3. Rezistenta peretilor cavitatii – prepararea unei cavitati cu peretii cat mai rezistenti la presiunile masticatorii
transmise atat direct asupra lor cat si prin intermediul obturatiei aplicate ulterior.
In cariile ocluzale sau proximale la dintii laterali, unde presiunile masticatorii sunt mari, peratii laterali subtiri ai
cavitatii sau cei nesustinuti de dentina sanatoasa, vor fi indepartati sau scurtati prin slefuire pana vor deveni mai
grosi prin sustinerea de catre dentina sanatoasa.
La dintii frontali se vor face excepții, pastrandu-se din motive estetice chiar si peretii subtiri numai din smalt la
nivel vestibular, chiar daca peretele e f subtire si nesprijinit de dentina sanatoasa la fel se procedeaza si cu
unghiul incizal subminat → se pastreaza.
4. Retentia peretilor cavitatii – redarea formei cavității potrivite pentru a nu permite dislocarea obturatiei cand
asupra ei actioneaza fortele mecanice in timpul procesului masticator.
Forma de retentie a cavitatilor e specifica fiecarei clase, in general se stie ca pt asigurarea retentiei trebuie :
- cel putin 2 pereti ai cavitatii trebuie realizati paraleli intre ei, si perpendicular pe fundul cavitatii.
- fundul cavitatii trebuie sa fie plan sau convex, dar niciodata concav (palnie).
- pereti usor divergenti spre baza contribuie la marirea gradului de retentie a intregii cavitati.
5. Exereza dentinei ramolite – indepartarea in intregime a continutului procesului carios si a dentinei alterate
pana la dentina sanatoasa care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 sa fie dura,
 sa fie normal colorata.
In cariile profunde apropiate de camera dentara, indepartarea dentinei alterate se va face incepand de la perferia
procesului carios spre centru astfel incat peretele care protejeaza camera pulpara (pulpar sau para-pulpar) sa fie
ultimul asupra caruia sa se actioneze.
6. Bizotarea marginilor cavitatii
 cavitatea sa aiba un contur regulat,
 unghiurile externe rotunjite,
 prismele de smalt periferic nesustinute de dentina sa fie indepartate.
Indicată: in cavitatile mari si mijlocii, la dintii laterali (din cauza divergentei prismelor de smalt fata de axul
vertical al dintelui (dispunere radiala)).
Contraindicată: cavitatile aproximale, la frontali si a celor de colet (se urmareste ca marginile sa fie drepte,
netede, fara anfractuozitati, deci finisate pt ca la acestea nu se face bizotare).
7. Pregatirea finala a cavitatii (toaleta cavitatii)
 spalarea cavitatii pt indepartarea resturilor de dentina, saliva, sange,
 se izoleaza dintele,
 se degreseaza cavitatea, se usuca,
 se face controlul atent al peretilor cavitatii si mai ales a peretilor pulpar si parapulpar pt depistarea
eventualelor deschideri microscopice ale camerei pulpare

26. +Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare SUPERFICIALE.Instrumentele utilizate pentru
tratamentul cariei dentare.
În majoritatea cazurilor e indicată polizarea porțiunii afectate a adamantinei şi aplicarea locală a remediilor cu
efect remineralizant.
Însă în caz de localizare a focarului carios în depresiunile naturale (fisuri) sau pe fețele de contact, prepararea
cavității şi obturarea ei ulterioară sînt obligatorii.
Etapele:
1) prepararea cav carioase (necrectomia)
2) spălarea, antiseptizarea (H2O2, clorhex), uscarea
3) degresarea (ac. Ortofosforic), uscarea
4) bonding, polimerizare
5) aplicarea obturatiei de durată (ex. Compozit)

27. +Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare MEDII.

1) spălarea cu un jet de apă (îndepărtarea rumeguşului de dentină şi a urmelor de sânge);
2) izolarea;
3) antiseptizarea (H2O2, clorhex)
4) uscarea cavităţii cu un jet de aer;
5) pe o plăcuţă de sticlă se pregăteşte cimentul fosfat de zinc de consistenţă chitoasă şi se depune la marginea
plăcuţei;
6) cu o spatulă bucală se ia o cantitate de ciment de grosimea viitoarei obturaţii de bază şi se depune în
cavitate. Cu un fuloar de ciment, prin presiune uşoară, se aplică intim cimentul pe suprafaţa dentinară de pe
peretele pulpar/parapulpar, realizându-se un strat de aproximativ 1 – 1,5 mm, cu suprafaţa netedă.
7) după realizarea obturaţiei de bază se trece imediat la efectuarea obturaţiei definitive.

28. +Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare PROFUNDE.

Stratul de dentină rămas pe fundul cavităţii fiind foarte subţire (0,5 – 1 mm), nu asigură o protecţie
satisfăcătoare pulpei dentare faţă de factorii agresivi.
În această situaţie, pe lângă protecţia pulpei faţă de excitanţii chimici şi fizici şi dezinfectarea plăgii dentinare,
tratamentul trebuie să vizeze stimularea proceselor pulpare de neodentinogeneză, pentru a se realiza, în timp,
un strat suficient de gros de dentină dură, care să separe camera pulpară de cavitate.
Pentru realizarea acestor obiective se utilizează coafajul direct sau indirect.
Coafaj direct Coafaj indirect
1) Izolarea 1. Izolarea (diga);
2) Hemostaza plagii dentinare 2. Îndepărtarea conținutului procesului carios: mai
3) Spalarea cu sol izotonica întâi dentina ramolită de pe pereții laterali, apoi de
4) Degresarea peretilor laterali sub cuspizi, apoi de pe planșeu (numai dentina
5) Uscarea cavitatii moale);
6) Aplicarea pastei de CaOH la nivelul peretelui 3. Spălături cu apă distilată/sol. fiziologică;
pulpar si parapulpar 4. Se apreciază starea dentinei și raportul cu camera
7) Aplicarea pastei de eugenolat de Zn fara presiune pulpară;
8) Se completeaza cu ciment fosfat de Zn sau CIS 5. Se aplică pasta de coafaj indirect (CaOH);
9) Pacientul se monitorizeaza 20-30 zile. Daca apar 6. Se sigilează cu o obturație provizorie (eugenat de
dureri se prezinta de urgenta Zn pe 3 luni).
 29. +Sisteme de izolare a cîmpului de lucru. Diga.Componentele.Metodele de aplicare.
Sisteme de izolare a cîmpului de lucru.
- aspiratorul de salivă
- aspiratorul chirurgical
- rulouri de vată
- depărtătoare de buze, optragate
- tampoane absorbante sub formă de comprese;
- biscuiți din alfa-celuloză, destinate să absoarbă secreția glandei parotide.
Diga- se utilizează pentru izolarea dinților ce necesită preparare și a dinților adiacenți, de mediul umed a CB.
Componente:
 Cauciucul: izolare
 Rama: cadru metalic ce se fixează cu pinteni de retenție cauciuc pe perimetrul acestuia
 Clamele: din inox, fixează cauciucul pe dinte și realizează retracția gingivală
 Cleștele perforator: instrument pentru crearea orificiilor în cauciuc; găurile au margini netede, fără
tăieturi, rezistente la deformări elastice
Pe un braț are un ic perforator, pe celălalt un disc mobil cu 5 orificii cu diametru diferit
Cubitul nr.1 – pentru incisivii inferiori
Cubitul nr.2 – pentru incisivii superiori
Cubitul nr.3 – pentru canini și premolari
Cubitul nr.4 – pentru molari
Cubitul nr.5 – pentru molari voluminoși
 Forceps (pensa port-clemă): aplicarea sau îndepărtarea clemelor; îndepărtează brațele clamei pentru a
o aplica pe convexitatea dintelui;
 Șablon: ștampilă cu care se aplică pe cauciuc un marcaj orientativ ce indică poziția dinților;
 Fire: sunt plasate în spațiul papilar dacă sunt contacte stânse interdentare – fixează cauciucul;
Pregătirea digii.
1. Plasăm cauciucul pe șablon
2. Alegem și înseamnăm cu un creion sau pix locul unde se vor face perforațiile
3. Cu cleștele perforarăm cauciucului;
Metode de aplicare a digii pe câmpul operator.
 Se pregătesc instrumentele și componentele digii;
 Se alege clema; aceasta trebuie să se potrivească și să fie fixată bine pe dinte;
 Se alege și se înseamnă locul unde se vor face perforațiile;
 Perforarea cauciucului;
 Cauciucul se aplică mai bine după prepararea dinților, pentru a nu crea dificultăți, mai ales la prepararea
cavităților proximale și la colet;
 Anestezia locală;
 Cu un fir de ață dentară se verifică permeabilitatea spațiilor interdentare și totodată acestea se curăță;
 Dacă este tartru sau placă dentară, se curăță și se verifică din nou permeabilitatea;
 Se aplică clema fără aripi, apoi se aplică cauciucul îmbrăcându-l peste clemă;
 Se verifică fixarea clemei (prezența/absența mobilității)
 Diga se unge cu lubrifiant se îndoaie în jumătate și se introduce în cavitatea bucală;
 De arcul clemei se leagă un fir de ață dentară (măsură de prevenire a aspirării/înghițirii clamei de către pacient);
 Sub folie este aplicat un șervețel absorbant
 Se aplică cadrul, de proeminențele căruia se fixează cauciucul
 Diga este fixată cu ajutorul unor corduri din latex (cordul în stare întinsă se introduce în spațiile interdentare și
apoi eliberat, la contracție fixează bine folia în spațiul interdentar)
 Dacă se folosesc cleme cu aripi, clema se fixează în orificiul cauciucului și se aplică concomitent pe dinte.
 Folia se îndepărtează înainte de lustruire și finisare(pentru a nu împiedica prelucrarea cervicală)
30. +Sistemele adezive și rolul lor. Clasificare sistemelor adezive.
Sistem adeziv – un sistem care are scopul de a face legătură între materialul de obturație și țesuturile dentare.
Rășină fără umplutură, care asigură legătura compozitului cu un strat hibrid și cu smalțul dentar
În funcție de generație : În funcție de materialul de În funcție de pH-ul :
• Prima generație de adezivi restaurare care necesită adeziune: • Moi (aprox. pH=2)
• A doua generație de adezivi • Adezivi pentru amalgame • Tari (pH mai mic-egal de 1)
• A treia generație de adezivi • Adezivi pentru cementuri
• A patra generație de adezivi ionomeri de sticlă(condiționeri)
• A cincea generație de adezivi • Adezivi pentru compozite
• A șasea generație de adezivi • Adezivi pentru compomeri
• A șaptea generație de adezivi În funcție de etape de aplicare : În funcție de tipul polimerizării :
• Cu aplicare în 3 timpi • Autopolimerizabile
• Cu aplicare în 2 timpi • Fotopolimerizabile
• Cu aplicare într-un timp • Cu mecanism duplu (auto/foto)
După forma de prezentare şi tehnica de lucru:
-adezivi tip I in 3 etape = generatia 4 (gravaj acid separate: acid/primer/rasina)
-adezivi tip II in 2 etape = generatia 5 (gravaj acid separate: acid/primer+rasina)
-adezivi tip III in 2 etape = generatia 6 (primer acid autogravant: acid+primer/rasina)
-adezivi tip IV in 1 etapa = generatia 6 și 7 (primer acid autogravant: acid+primer+rasina)

31. +Proprietățile fizico-chimice. Mecanis mul de interacțiune a sistemelor adezive cu țesuturile dure
dentare.
 potențialul de a forma legături chimice –  tensiunea superficială – cu cât aceasta este mai
smalțul conține grupări OH aflate în structura redusă, cu atât adezivul va umecta mai bine
hidroxilapatitei, în timp ce dentina mai conține țesuturile dentare
şi radicali ce aparțin fibrelor de colagen:  vâscozitatea rășinii adezive (vîscozitatea mică –
grupări carboxilice, aminice şi calciu penetrare mare)
 caracterul rugos sau neted al suprafeței –  capacitatea de umezire – trebuie să fie crescută,
pentru adeziunea fizică e mai bine să fie pentru a asigura contactul intim între cele două
rugoasă, pentru adeziunea chimică, este suprafețe aderente
preferabilă suprafață netedă  stabilitatea dimensională – variațiile
 contaminarea smalțului după gravare (saliva dimensionale datorită modificărilor de temperatură
sau chiar aerul umed expirat poate scădea şi tensiunilor care tind să deformeze obturația
eficiența legăturii)  rezistența mecanică şi chimică – trebuie să
 timpul dintre aplicarea rășinii și polimerizarea reziste forțelor funcționale (mai ales ocluzale), dar
ei (10-15 secunde pentru ca rășina să pătrundă şi condițiilor particulare ale mediului bucal
în smalț)  biocompatibilitatea
Adeziunea chimică apare prin formarea de legături chimice:
A. Legăturile chimice intramoleculare (interatomice) menţin atomii legaţi în molecule – puternice.
 legături ionice;
 legături covalente;
B. Legăturile chimice intermoleculare se formează între molecule, ioni sau atomi fără legături – slabe.
 forţe van der Waals: se formează cel mai des – pot apărea între toate structurile chimice
 legături (punţi) de hidrogen
 interacţiuni cationice

32. +Ce prezintă plaga dentinară. Deosebiri dintre plaga dentinară și cea a țesuturilor moi.Remedii.
Plaga dentinară - leziunea dentinara rezultata in urma prepararii unei cavitati carioase
Particularitati :
Este nesangeranda - lipsa vascularizatiei in dentina
Este expusa direct factorilor iritanti din mediul bucal - actul terapeutic executat cu instrumentar rotativ sau de
mana provoaca excitatii care se suprapun celor determinate de factori agresori prin procesul carios, provocand o
stare de hiperexcitabilitate ce poate duce la modificari patologice pulpare
Este o plaga infectata – bacterii din procesul carios
Prezinta la suprafata sa un lichid = LIMFA DENTINARA - lichid limpede care contine saruri minerale, enzime,
aminoacizi liberi si apa. Ea se gaseste in canaliculele dentinare si constituie mediul prin care se realizeaza
echilibrul trofic al dentinei. Sectionarea canaliculelor duce la revarsarea ei pe plaga dentinara, constituind un
mediu favorabil dezvoltarii microbiene.
Pe suprafata plagii avem DETRITUS DENTINAR REMANENT ( DDR) – particule fine de aspect globular
alcatuite din matrice de colagen mineralizata rezultate prin zdrobirea dentinei in timpul actului chirurgical de
preparare a cavitatii
Metodele de tratament difera in raport cu adancimea cavitatii preparate Din acest punct de vedere se descriu:
 Cavitati superficiale- plaga dentinara are aspectul dentinei normale
 Cavitati de adancime medie- plaga dentinara poate fi:
 dentina dura de aspect normal
 dentina dura dar pigmentata
 Cavitati profunde- unde plaga dentinara poate fi:
 dentina dura de aspect normal
 dentina dura pigmentata
 dentina dura cu mici zone de dentina alterata in dreptul coarnelor pulpare
Remedii:
- peroxid de hidrogen 0,5-1,0%
- hipoclorit de sodiu
- solutie de furacilina 0,5%
- Solutie de iodinol de 1 %
- Solutie de cloramina de 1,-2%;
- Solutie de digluconat de clorhexidina de 0,2%;.
- Solutie de hipoclorit de sodiu de 3-5 %
33. +Ce prezintă lichidul dentinar.
Lichidul dentinar- lichid adapostit in interiorul canaliculilor dentinari. Numit si limfa dentinara
lichid limpede care contine saruri minerale, enzime, aminoacizi liberi si apa. Ea se gaseste in canaliculele
dentinare si constituie mediul prin care se realizeaza echilibrul trofic al dentinei. Sectionarea canaliculelor duce
la revarsarea ei pe plaga dentinara, constituind un mediu favorabil dezvoltarii microbiene.
 Asemanator la compozitie cu lichidul interstitial
 Componenta diferita fata de limfa si singe
 Are in compozitie( enzime,aminoacizi,minerale)
 Rol trofic p/u complexul pulpo-dentinar
 Reprezinta un mediu de cultura (nutritiv)p/u m/o=>dezavantaj
34. +Tratamentul plăgii dentinare în cavități superficiale, medii și profunde.Remedii.
Cav.superficiale Cav. Medii Cav. profunde
1. Spalare,izolare 1. Spalare,izolare 1. Spalare,izolare
2. Prelucrare 2. Prelucrare medicamentoasa 2. Prelucrare medicamentoasa (H2O2, clorhex)
medicamentoasa (H2O2, clorhexidina) 3. Uscare
(H2O2, clorhexidina) 3. Uscare 4. Aplicarea pastei curative pe baza de Ca
3. Uscare 4. Material de obturare izolatoriu (coafaj direct/indirect)
4. Material definitiv 5. Material de obturare definitiv 5. Material de obturare izolatoriu
de obturare 6. Material de obturare definitiv
Remedii:
- peroxid de hidrogen 0,5-1,0%
- hipoclorit de sodiu
- solutie de furacilina 0,5%
- Solutie de iodinol de 1 %
- Solutie de cloramina de 1,-2%;
- Solutie de digluconat de clorhexidina de 0,2%;.
 - Solutie de hipoclorit de sodiu de 3-5 %
35. +Noțiune de coafaj indirect. Indicații și contraindicații în coafajul indirect.
Coafaj indirect – procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in care eliminarea tesuturilor
carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. Presupune menținerea intenționată a dentinei afectate chiar lângă
pulpă si plasarea agentilor de coafare + obturatie provizorie.
Constă în: aplicarea unei substanțe de remineralizare, se sigilează, apoi se retratează ca o carie profundă;
Obiective:
 prevenirea deschiderii camerei pulpare;
 dezinfectarea plăgii dentinare,
 obliterarea tubulilor dentinari,
 stimularea neodentinogenezei
Indicații: Contraindicații:
camera pulpara nu este degenerare pulpara;
deschisa patologie periapicala
36. +Paste curative utilizate în coafajul indirect și componența lor. Mecanismul de acțiune. Tehnici și
procedee de tratament. Remedii curative fotopolimerizabile.
Materiale: CaOH, eugenatul de Zn tare (pe 3 luni); paste cu antibiotice simple sau în asociere cu
corticosteroizi.
Remedii fotopolimerizabile: Calcimol, Life, Calcident, Ultra Blend, Кальцелайт
Mecanismul: stimularea proceselor de neodentinogeneză, pentru a se realiza, în timp, un strat suficient de gros
de dentină dură, care să separe camera pulpară de cavitate.
– asigurarea unei protectii active (biologica) – stimularea medicamentoasa a mecanismelor defensive locale
pulpo-dentinare, sa aiba actiune antimicrobiana, analgezica si neodentinogenetica;
– asigurarea unei protectii pasive (bariera inerta) – izolarea pulpei fata de agentii fizici (termici, presiune,
electrici) si chimici
Tehnica coafajului indirect.
1. Izolarea (diga);
2. Îndepărtarea conținutului procesului carios: mai întâi dentina ramolită de pe pereții laterali, apoi de
sub cuspizi, apoi de pe planșeu (numai dentina moale);
3. Spălături cu apă distilată/sol. fiziologică;
4. Se apreciază starea dentinei și raportul cu camera pulpară;
5. Se aplică pasta de coafaj indirect (CaOH);
6. Se sigilează cu o obturație provizorie (eugenat de Zn pe 3 luni).
37. +Scopul tratamentului cariei dentare profunde în două vizite.
1 vizita: 2 vizita:
Prepararea cavitatii carioase Înlaturarea pansamentului provizoriu
Prelucrarea medicamentoasa Pelucrarea medicamentoasa
Pe fundul cavitatii se aplica pasta pe baza de CaOH Pe fundul cavitatii se aplica pasta remineralzanta
(calciu-eugenol) Obturatie permanenta
Obturatia provizorie cu dentina pe apa
38. +Forma lăuntrică a cavităților carioase localizate la colet și pe suprafețele vestibulare.
Cav de clasa a V forme
1.ovala
2."in rinichi"
39. +Grosimea adamantinei în zona coletului.Particularătățile preparării cavităților carioase de colet cu
extindere subgingivală.
Grosimea adamantinei în zona coletului-0,5mm
Particularătățile preparării cavităților carioase de colet cu extindere subgingivală
 Indepartarea gingiei-ata de retractie,diatermocoagulatoru
 Cav se formeaza =>freza con invers ,fisurala
 Planseul trebuie sa repete curbura suprafetei V(daca depaseste 1,5mm)
 Cav.nu se face adinca
 Se bizoteaza marginile 0,5 mm
 Fundul se face plat daca nu depaseste ,5 mm
40. +Particularitățile evoluției carie de clasa II după Black.
 Caria aproximala la dintii laterali este a 2 forma dupa cl.I ce apare dupa 8 ani
 Creste ca frecventa dupa erupria primului molar permanent,ce stringe punctele de contact,deci creaza
zone de retentie alimentara
 Apare deobicei simetric pe dinti omologi si in oglinda
 Evolueaza de obicei mai rapid decit cea ocluzala producind deschideri pulpare frecvente
41. +Variante de cavități de clasa II după Black.
 carii pe ambele feţe proximale ale aceluiaşi dinte;
 carii pe o faţă proximală + ocluzal;
 carii pe o faţă proximală + la colet;
 carie proximală + obturaţie / incrustaţie ocluzală;
 carii situate faţă în faţă pe feţele proximale a 2 dinţi vecini („în oglindă”).
 carii sub puntul de contact
 carii la nivelul punctului de contact
 carii deasupra punctului de contact
42. +Particularitățile preparării cavităților cu și fără crearea acccesului.
Daca cavitatea e localizata pe suprafata de contact si dintele vecin lipseste,ea se formeaza fara a fi scoasa pe
suprafata masticatorie
Daca dintii vecini sunt prezenti accesul se face prin fata masticatorie.
43. +Prepararea cavităților verticale.
 Cav principala formata din 4 pereti (V,O,gingival,parapulpar) –forma rectangulara(cav.cutie)
 Adincimea cav,raportata prin latimea peretelui gingival=>min 2 mm
 Peretii V si O =>usor inclinati axial, convergent spre ocluzal
 Peretele parapulpar=>plan
 Unghiul de intilnire intre pereti=>bine precizat
44. +Prepararea cavităților orizontale.
 Platou suplimentar
 Necesar p/u fixarea mai buna a obturatiei in cav. Verticala
 Conturul cav.depinde de desenul ocluzal
 Trebuie sa fie in prelungirea cav. Verticale
 Intre cele 2 cavități apare o zona de trecere → istm => latimea lui 1/3 din latimea maxima a cav. (este
indicata bizotarea lui)
 Adincimea cav=>cca 2mm (la abraziați adâncimea se reduce, la dinții cuspidați, cu relief ocluzal
accentuat → andâncimea poate să fie ai mare)
 Fundul cav. Trebuie sa se afle mai jos de jonciunea smalt-dentin(0,5-1mm)
 Forme(cruciforma,triunghiulara,trifoi,coada de rindunica)
45. +Cavitățile MOD, VDO, VMD și prepararea lor.
Cavitati comune
MOD(mezio-ocluzo-distal)
VDO(vestibulo-disto-ocluzal)
VMD(vestibulo-mezio-distal)
Pregătirea unei cavităţi comune MOD. Această situaţie solicită o pierdere mai mare de substanţă dentară
sănătoasă şi devine necesară frecvent la nivelul premolarilor, a căror suprafaţă ocluzală îngustă nu permite
pregătirea distinctă a două cavităţi de clasa a II-a.
Pregătirea propriu-zisă a cavităţii MOD
Deschiderea proceselor carioase poate fi obţinută în două moduri:
 deschiderea separată a fiecărui proces carios, prin mijloace corespunzătoare stării crestei lor marginale;
 deschiderea simultană a celor două procese carioase;
Deschiderea se poate realiza cu o freză sferica, con invers sau cilindrică pentru turbină; se acţionează de-a
lungul şanţului intercuspidian mezio-distal, până se ajunge la suprafaţa dentinei.
 Porţiunea orizontală a acestei cavităţi diferă prin următoarele caractere:
 are un aspect liniar;
 este continuă pe toată suprafaţa ocluzală de la cavitatea mezială la cea distală;
 are o lăţime aproape uniformă pe tot traiectul ei;
 respectă desenul cuspidian;
 este mai puţin adâncă (mai ales la premolari, pentru a nu acţiona ca o pană) şi mai lată.
46. +Metoda de tunelare (completă și incompletă).
Tunelizare (cu o freză sferică diamantată se pătrunde prin foseta ocluzală mezial de creasta marginală sau de pe
fețele vestibulară/orală); permite păstrarea rezistenței suprafeței masticatorii ceea ce previne fracturile
 preparare în tunel descendent
o metoda tunelară parțială – prepararea țesuturilor dure dentare fără perforarea feței proximale
o metoda tunelară completă – perforarea cu freza a lamei adamantinice demineralizate sub punctul de
contact
 preparare în tunel orizontal este făcută prin suprafața vestibulară sau linguală, ceea ce permite păstratrea
unei cantități importante de țesut dentar sănătos.
47. +Metodele de diagnostic ale cariei dentare de contact.
1)Semnul firului de mătase. Flosa din mătase trecută printre dinţi se dilacerează sau se rupe.
2)Transiluminarea (cu lampa fotopolimer) – maculele carioase se caracterizează prin contururi iregulare cu
diferit grad de intensitate, variind de la nuanţe deschise până la închise şi care se evidenţiază pe fondul general
luminos al coroanei dentare.
3)Examenul radiologic – caria apare ca o zonă de transparenţă cu contururi iregulare în regiunea coroanei
dentare.
4) Revelatori de carie
48. +Restabilirea punctului de contact. Importanța.Instrumente. Bizotarea pragului gingival.
Punctul de contact se restabileste cu ajutorul matricii.
Matricea este o piesa dentara metalica sau nemetalica care se fixeaza pe dinte dupa diferite tehnici, avand ca
scop adaptarea perfecta a obturatiei la nivelul pragului gingival si realizarea unei arii de contact cu dintele vecin
corect plasate.
Exista 2 metode de aplicare a matricii:
1.Matricea este fixata aplicind captuseala izolatorie pe toti peretii dupa aceasta materialul este introdus in
cavitatea pregatita.
2. Este folosita la localizarea cavitatii principale pe suprafata de contact posterioara, cind este dificil abordul
catre ea, este aplicata captuseala izolatorie, este fixata matricea, apoi materialul este introdus in portii mici.
Instrumente: Matricea(metalică/plastică), penele dentare
Importanța:
- Prevenirea pătrunderii alimentelor
- Stabilizarea dinților arcadelor pentru un contact ocluzal bun
- Dispersia forțelor ocluzale
Bizotarea smaltului se face in unghi de 35° pe o suprafata de 0,5-l mm, cuprinzand jumatate din grosimea lui.
În acest scop, instrumentul se aşează cu unghiul ascuţit în spaţiul interproximal, înspre papila interdentară; se
imprimă instrumentului o mişcare de translaţie dinspre oral spre vestibular şiinvers, îndepărtându-se prismele de
smalţ nesusţinute sau demineralizate. Nu se vor efectua mişcări de rotaţie.
Bizotatoarele de prag gingival sunt instrumente indispensabile în prepararea peretelui gingival al cavităţii de
clasa a II-a; poate fi înlocuit într-o singură situaţie clinică, atunci când lipseşte dintele vecinşi se poate folosi
pentru bizotare o freză conică sau flacără diamantată.
Când în urma evoluţiei procesului carios peretele gingival este situat la nivelul joncţiunii smalţ-cement, pe
rădăcina dintelui, NU se face bizotare.
49. +Particularitățile de evoluției ale cariei dentare clasa III și IV după Black.
Clasa III : Clasa IV
-Extindere Vestibulara sau Orala -distructia redusa a unghiului incizal
- Extindere cu subminarea crestei marginale -distructie masiva a unghiului incizal
- Extindere pe dintele vecin(în oglindă)
 50. +Variante de cavități carioase de clasa III.
 Carie pe fața proximală a unui frontal, care distruge continuitatea crestei marginale;
 Carie pe fața proximală a unui frontal care micșorează grosimea, dar nu distruge creasta marginală;
 Carie incipientă situată pe mijlocul feței proximale;
 Carie pe una sau ambele fețe aproximale care se continuă cu o carie de colet.
 Carii proximale incipiente situate față în față la doi dinți vecini;
 Carii proximale care distrug continuitatea crestei marginale situate față în față pe doi dinți vecini;
 Carie proximală care distruge continuitatea crestei marginale situată față în față cu o carie proximală
incipientă;
 Carie proximală care subminează creasta marginală situată față în față la doi dinți vecini;
 Carie proximală care subminează creasta marginală situată față în față cu o carie proximală incipientă la doi
dinți vecini;
51. +Crearea accesului spre cavitățile de clasa III cu localizare diferită.
-acces prin fata orala, cind e afectata creasta vestibulară
-acces prin fata vestibular
-acces direct pe fata proxiamal lezata cind lipseste un dinte vecin sau este o diastema
Este de dorit ca accesul să fie dinspre oral pentru a păstra esteticul feței vestibulare.
Se permite accesul dinspre vestibular în următoarele cazuri:
 se înlocuiește o obturație veche care a fost înserată dinspre vestibular,
 caria a distrus creasta vestibulară;
 este o diastemă care permite accesul cu instrumentele;
 dintele afectat are o poziție care-i pune în evidență suprafața proximală.
52. +Particularitățile preparării și formării cavităților de clasa III.
- Dacă caria s-a extins spre suprafața orală se vor forma și unele cavități comunicante pe aceste suprafețe dintare
- Mișcări spre colet pentru a nu deteriora rezistența unghiului incizal
- Unghiurile cît mai pronunțate între suprafețe
- Se efectuează puncte de retenție în direcția marginii incizale și pereților laterali
- Putem lăsa dentină pigmentară
53. +Particularitățile preparării și formării cavităților de clasa IV.
- Cavitatea se formează foarte precaut
- Unghiul de înclinare către axa dintelui sa fie mai mic de 90 grade
- Putem lasă dentina pigmentară
- Retenție numai din precizarea unghiurilor dintre pereți
- Netezirea marginilor de smalț
- Crearea unei cavități suplimentare de retenție pe fața orală a dintelui nu mai adîncă de 2 mm, preferându-se o
extindere mai mare in suprafața,
- Nu se face bizotarea marginii de smalț.
54. +Metode de restabilire a unghiurilor lezate în dinții frontali.
METODA CONSTĂ ÎN- crearea cavităților principală şi suplimentară cu scopul de a restabili mai rezistent
unghiul şi marginea incizală.
Lipsa suportului nu permite limitarea la o simplă formare doar a cavității aproximale, ci necesită crearea unor
cavități auxiliare pentru suport suplimentar:
-trebuie să ocupe cel puțin 1/3 din fața linguală a dintelui;
-fundul platoului frebuie sa se afle mai jos de jonctiunea smalt-dentina.
Exereza țesuturilor dure dentare este foarte economă.
Fundul cavității este creat reieșind din topografia pulpei dentare coronare.
La prezența unei margini incizale abraziate cavitatea suplimentară poate fi creată de-a lungul acestei margini cu
ajutorul unei freze fisurale fine: este frezată o adâncitură. în sens medio-distal cu aspect de platou.
 !!!Folosirea pivoturilor parapulpare exclude formarea cavităților suplimentare la restabilirea dinților frontali.
 Pivotul se fixează în dentină cu F/ciment sau cu material compozit din considerente estetice.
  Preventiv se prepară adâncituri în dentină de un diametru mai mic decât cel al pivotului (0,05 mm) şi la o
adâncime de 2 mm. În adâncitura preparată se fixează pivotul parapulpar. Dacă pivotul are filet, atunci el se
înşurubează
55. +Pivoții parapulpari. Caracteristica lor. Metoda de restabilire a unghiurilor cu ajutorul pivoților
parapulpari.
Pivotii parapulpari sunt dispozitive metalice fixate in adincitura formata in dentina mai mica decit grosimea
pivotului(0,05) la o adincime de 2mm.In adincime se fixeaza pivotul parapulpar, daca are filet se insurubeaza, daca
este confectionat de medic(0,5-0,7) se fixeaza.
In functie de modul de agregare la dentina:
1.pivoti fixati prin cementare;
2.pivoti fixati prin fixtiune;
3.pivoti fixati prin infiletare.
Este o tehnica de adeziune amelo-dentinara:
*pentru dintii vitali - pivoti parapulpari(dentinari);
*pentru dintii devitali - pivoti corono-radiculari.
Se indica cind retentia materialului de restaurare la dinte este deficitara si necesita a fi suplimentata.
Metode de înserare a știfturilor parapulpari:
 prin filetare: diametrul puțului este un pic mai mic decât diametrul pivotului, acesta înserându-se prin
înfiletare; este prevăzut cu un mandren care se montează la piesa cu rotații mici. Pe parcursul său pivotul poate
întâlni o rezistență: fie vîrful fie o îngustare a puțului. În așa cazuri mandrenul se rupe singur, fără a mai fi
necesară tăierea lui. Lamele știftului trebuie să formeze un filet în structura dentinei dar deseori produc tensiuni
dentinare.
 prin fricțiune: diametrul puțului este egal cu cel al pivotului, de aceea, la înserare se adaptează intim la
pereții puțului, ceea ce-i asigură retenție din contul forței de frecare.
 prin cimentare: diametrul puțului este mai mare decât al pivotului; înainte de a-l însera pe el se aplică
ciment. Se mai poate folosi atunci când a fost necesară lărgirea puțului pentru pivotul cu filet
Indicat pentru distrucții coronare extinse la care retenția obturației nu poate fi suficientă prin prepararea
retentivă a cavității și aplicarea tehnicii de adeziune amelo-dentinara.
Pivotul parapulpar trebuie să
-fie înconjurat de structură dentară integră și paralel atât cu suprafața dentară cât și cu camera pulpară,
-să aibă o lungime de 2-3 mm, nu trebuie de lăsat mai mult de 1mm de știft în cavitate.
-se înseră prin rotire în sensul acelor de ceas.
-după înserare, capătul acestuia nu se îndoaie, pentru a preveni fracturarea dentinei.
-scurtarea știftului se face cu o piatră diamantată mică la turație înaltă cu răcire aer-apă.
-Este necesar de corelat dimensiunea puțului (cavitatea pentru pivot) cu grosimea pivotului și cu elasticitatea
dentinei.

56. +Clasificarea materialelor de obturare. Cerințele prezentate pentru materialele de obturare.Metode

de alegere a materialelor de obturație.
I. Materiale pentru obturaţii definitive II.Materiale pentru III Materiale pentru obturaţii
[de durată] — pentru restabilirea formei obturaţii coronare [căptuşeli]:
anatomice şi a funcţiilor. provizorii — pentru • curative;
1.Materiale pentru obturarea DIRECTĂ plombarea temporară a • izolatorii.
dinţilor. cavităţii dentare.
• Cimenturi ;
• Materiale de obturaţie metalice VI Sigilanţi superficiali. V Adezive
(amalgame); 1. Fisurali; 1. Autopolimerizabile (cu
• Materiale de obturaţie polimerice 2. Radiculari; polimerizare chimică);
(compozite, compomere, ormocere). 3. Pentru obturaţii. 2. Fotopolimerizabile;
2.Materiale pentru obturarea INDIRECTĂ 3. Dual cure
a dinţilor. IV Materiale pentru umplerea canalelor radiculare.
• metalice; 1. Materiale pentru obturaţii provizorii;
• ceramice; 2. Paste (sealere);
• polimerice. 3. Filler.
Cerinţele
 Să adere relativ bine la pereții dentari
 Să fie introduse, aplicate și modelate ușor în cavitatea carioasă;
 Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu instrumente de mână sau a celor rotative;
 Să nu coloreze dintele;
 Să poată fi păstrate îndelungat în condițiile unui cabinet stomatologic
 Să aibă un timp de priză convenabil
 Să aibă în mediul bucal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor masticatorii;
 Să posede proprietăți antiseptice;
 Să nu fie nocive față de întregul organism;
 Să fie bune izolatorii termice și electrice;
 Să prezinte gust și miros agreabil, sau să lipsească acesta absolut.
 Să nu afecteze pulpa dintelui;
 Să aibă efect antiinflamator și reparator asupra pulpei dentare;
 Să exercite o acțiune bactericidă și bacteriostatică;Să fie plastice;
 Să suporte presiuni masticatorii după întărire;
-Pentru obturația provizorie: Dentina artificiala,Dentin-pasta,Vinoxolul, Gutaperca ,Cimenturile zinc-oxid-
eugenol si policarboxilici,Materiale polimerice- Clip,Voco,Septodont,Vivodent
-Pentru obturația izolatorie: Ciment fosfat si cement hidrofosfat, Cement policarboxilat C.glasionomere
-Sisteme adezive ale compozitelor :Lacuri izolatorii
-Pentru obturația de bază curativă: Materiale cu continut de hidroxid de calciu :auto/fotopolimerizabile
-Cimenturi de zinc-eugenol: Paste curative cu fluor:Gel Elmex / Ciment zinc fosfat cu fluor
-Paste medicamentoase combinate cu remedii curative: gata preparate/preparate in farmacii la comanda.
Pentru obturația de durată:
- Cementuri minerale pe baza de acid fosforic:fosfat de zinc,silicate,silicofosfate
- Cementuri polimerice pe baza de acid poliacrilic /alt acid organic
- Cementuri ionomere de sticla
- Glasionomeri de cimentare (de fixare)
- Glasionomeri de restaurare
-Lineri sau obturatii de baza
- Cementuri rasini:acrilice,diacrilice
- Compozite:auto,termo,fotopolimerizabile
57.58. +Proprietățile fizico-chimice ale compozitelor.
autopolimerizabile fotopolimerizabile
 Formarea microporilor în timpul  Adeziune chimica buna la tesuturile dentare dure
amestecării materialului  Priză controlată
 Se micsoreaza in volum  Priză rapidă
 Timp redus de manipulare  Radioopac
 Aderenta buna la peretii cavitatii  Stabilitate îmbunătățită a culorii
 Este plastic  Biocompatibilitate buna
 Relativ inofensiv pentru pulpa  Coeficient de dilatare termica = cu cel al smaltului si dentinei
dintelui  Rezistenta mare la compresiune
 Instabil fata de lichid bucal  Rezistenta redusa la abraziune
 Nu este suficient rezistent  Duritate
 Difera de tesuturile dintelui prin  Chimic mai rezistente
culoare  Plasticitate
 Nu aderă de instrumente. Se manipulează și se modelează ușor
 Rezistență crescută la șlefuire
 59.60. +Tehnica preparării cavităților în aplicarea materialelor composite.
autopolimerizabile fotopolimerizabile
1. Prepararea cavitatii 1) Prepararea cavitatii
• Deschiderea/accesul. • Deschiderea/accesul.
• Extensia preventivă a cavităţii carioase. • Extensia preventivă a cavităţii carioase.
• Necrectomia • Necrectomia
• Formarea cavităţii • Formarea cavităţii
• Bizotarea • Bizotarea
2. Alegerea culorii 2) Alegerea culorii
3. Izolarea cavitatii 3) Izolarea
4. Irigarea si uscarea 4) Prelucrarea, irigarea și uscarea cavității
5. Gravarea (?condiționarea cu acid poliacrilic 10- 5) Căptușeli curative/izolatorii (dacă e necesar)
25%) 6) Gravaj, spălarea, uscarea, aplicarea primer,
6. Amestecarea materialului bonding
7. Obturarea cavității (condesarea de la centru la 7) Introducerea compozitului cu strat nu mai mare
periferie) de 2 mm
8. Prelucrarea primară și modelarea obturației 8) Polimerizarea cu lampa foto
9. Izolarea obturației contra umidității (lac izolant) 9) Șlefuirea si lustruirea cavității
61. +Ce destinație are obturația izolantă la obturarea cu amalgam.Regulile de aplicare a obturațiilor
izolante.
Scop: Reguli:
- a izola dentina si pupla de la substantele toxice ,  obturatia izolatorie (ciment fosfat de zinc) trebuie sa
continute in amalgam acopere fundul si peretii cavitatii pina la jonctiunea
- a crea o bariera termoconductoare (protejarea smalt-dentina printr-un strat fin pina a 1-1,5 mm
pupei de șocuri termice)  sa nu modifice configuratia ,
- a creste adezivitatea amalgamului pentru fixarea  sa nu depaseasca limitele cavitatii preparate ,
mai bună de preți  nu trebuie sa existe bombari si gropite.
- a crea puncte de retentive suplimentare pe fundul  obturația izolatorie trebuie să fie neîntărită până la
si peretii cavitatii. urmă pentru a se putea contopi cu amalgamul
- prevenirea schimbării culorii
62. +Particularitățile obturării cavităților carioase cu amalgam.
 Dupa ce a fost preparat adecvat in amalgamator, amalgamul urmeaza a fi transferat in cavitatea carioasa.
Amalgamul se introduce in cav carioasa in portii mici cu ajutorul unui instrument special numit port-amalgam.
 Deoarece amalgamul se caracterizeaza printr-o adeziune mecanica slaba, el este asezat pe o obturatie
izolatorie care inca nu s-a intarit pina la capat.
 La condensarea amalgamului pe suprafata obturatiei se elimina o cantitate excesiva de mercur , care trebuie
indepartata, doar dupa inlaturarea acesteia se va introduce o portie noua de amalgam.
 Treptat intraga cavitate este umpluta cu amalgam , cu un mic surplus de amalgam. Modelarea obturatiei este
realizata atit timp cit amalgamul ramine maleabil. La aceasta etapa in caz de necessitate sunt create pe suprafata
obturatiei fisuri cuspizi sau creste.
 Stratul superior care contine o cantitate sporita de mercur este indepartat cu o spatula, netezitoare sau excavator.
 Apoi suprafata obturatiei este netezita cu un fuloar si cu buleta de vata (*planarea obturatiei).
 Obturatia modelata correct devina mata.
63. +Particularitățile obturării cavităților carioase cu cementuri.
 Materialul se introduce intr-o singura portie.
 Este preferabil sa fie utilizat fuloarul si netezitoarele din plastic.
 Timpul de lucru constituie in mediu circa 2 minute.
 Polimerizarea obturatiei trebuie sa decurga in conditiile de lipsa totala a umezelii (fluidului bucal ) , si
preferabil sub presiune (ceea ce garanteaza reducerea porozitatii).
 Intarirea initiala a materialului se instaleaza peste 3-4 minute.
 Prelucrarea primara si modelarea obturatiei sunt effectuate cu un excavator ascutit (sau cu un bisturiu) prin
retezarea surplusului de material.
 Nu se recomanda prelucrarea cu freze a unei obturatii din ciment primele 24h dupa aplicarea, deoarece
supraincalzirea si vibrarea materialului afecteaza fixarea obturatiei.
 Este necesar de a izola obturatia de contactul cu flluidul bucal pe 24h. Pentru aceasta obturatia este acoperita cu
lacuri izolatorii speciale sau cu bon-agentii compozitelor.

64. +Cementurile ionomere. Indicații de aplicare.

Material de obturație adeziv și fizionomic pentru refacerea leziunilor coronare ale dinților frontali.
Se formează prin reacția dintre:
- pulberea de aluminosilicat de calciu cu particule de sticlă
- lichid – sol apoasă de acid polialchenoic (poliacrilic sau polimaleinic)
Indicații:
 sigilarea fosetelor și fisurilor
 restaurarea dinților temporari
 oburarea cavităților de clasa III, V la dinți permanenți
 obturarea leziunilor cervicale necarioase
 oburarea cavităților de clasa I situate vestibular sau oral (nu ocluzal)
 fixarea protezelor, aparatelor ortodontice, incrustațiilor
 obturații de bază sub compozite
 obturarea canalelor radiculare cu gutaperca

65. +Lacurile și linerile.

Lacurile dentare – solutii incolore sau galbui de rasini natural sau sintetice dizolvate in solvent organici. Unele
lacuri contin agenti terapeutici.
Dupa aplicarea unui lac pe plaga dentinara prin evaporarea solventului ramine o pelicula protectoare poroasa de
rasina groasa de obicei de 5-10 nm.
Indicatii: Contraindicatii:
-sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturatiilor cu amalgam -sub coafajele indirecte
-protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment -sub lineri sau bazele cu effect terapeutic
fosfat sau material de obturatie coronara(ciment silicat) pulpodentinat
-protectia bonturilor dentare la dinti vitali -sub obturatiile din rasini acrilice sau
-protectia temporara a uzurii masticatorii la obturatiile coronare composite.
-reducerea hipersensibilitatii debtinare dupa obturatiile coronare
recente
-protectia obturatiilor din cis conventionale impotriva hidratarii
primele 23-48h dupa prize
Avantajele : Dezavantaje :
-reduc dar nu impiedica penetrarea acidului cimentului fosfat de -aderenta de natura fizica si nu chimica
zinc in plaga dentinara, insa mai multe straturi asigura o ca tes dentare dure
protective mai buna -rezistenta mecanica slaba la solicitarile
-incetiesc patrunderea in canalicule dentinare a prdusilor de masticatorii
coroziune ai amalgamului de argint -izolare termica necorespunzatoare
-rezistente in mediul salivar fiind insolubile in apa -indepartarea rapida in urma actului de
masticatie
Linerii sunt folosiți ca obturație de bază acționând ca o barieră împotriva substanțelor chimice iritante din
compoziția cimenturilor și altor material de restaurare și pentru a reduce sensibilitatea dentine după o preparașie
recent. Se folosesc cel mai des sub obturații de amalgam sau rășini cmpozite și pentru stimularea
neodentinogenezei. Linerii se aplica sub forma unei pelicule foarte fine cu grosime minimala sun 0,5 mm strict
pe plaga dentinara.
Clasificare:
- Lineri pe bază de hidroxid de calciu
- Lineri pe bază de cimenturi ionomere de sticlă
- Eugenat de zinc
 Proprietăți:
- Cei pe bază de hidroxid de calciu: - Cei pe baza de CIS :
• Izolatori electrici, slab isolator termic, • Asigură o adeziune mai bună între dentină și
• Duritate și rezistență mica, rășina compozită
• Ph 11, • Reduc separarea marginal apărute în urma
• Solubili în apă, contracției rășinii composite
• Stimulează neodentinogeneza prin difuziunea ionilor • Efect carioprofilactic prin elib ionilor de fluor
de calciu • Nu dau reacții pulpare
Avantaje: Dezavantaje:
-protectie chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare -solubilitatea si dezintegrarea in lichide bucale
ipotriva efectului irritant sau neutralizarea materialului de -lipsa unei rezistente mecanice
obturatie coronara semnificative=izolarea termica necorespunzatoare
-efect cariostatic la interfata plagii cu materialil de oburatie
cotonara (linerii cu fluor)
-utilizarea in coafajul direct.

66. +Ce prezintă stratul uleios sau estompat.

Stratul uleios sau estompat este alcatuit din bacterii, compozitele lichidului bucal si strujitura de dentina care
acopera peretii si planseul cavitatii preparate si impiedica aderenta obturatiei si actiunea medicamentelor.

67. +Metode și remedii de gravaj ale țesuturilor dentare dure.

Gravajul se face cu gel de acid ortofosforic de 37 % sau cu lichid gravant de acid maleic.
Gelul se aplică și se manevrează ușor.
Se aplică cu seringa mai întâi pe smalț apoi pe dentină.
Expunerea recomandată a compoziției gravante:
- pe smalț - 30 secunde
- pe dentină - 15 secunde.
Ulterior se spală cu apă exact atât timp cât s-a menținut gelul.
Gravarea creaza in smalt prin dizolvarea hidroxiapatitei o multitudine de retentii,sub forma unor cripte,fie
intre prisme(macrodigitatii),fie in interiorul lor(microdigitatii),in care dupa lavaj si uscare riguroasa,rasina
hidrofoba patrunde prin capilaritate si este retinuta prin polimerizare
Gravarea acida a dentinei creaza porozitatea necesara impregnarii sale cu monomerul adeziv.

68. +Zona hibridă. Noțiune.

Stratul intermediar care face legătura între dentină și compozit care pătrunde în tuburile dentinare deschise,
impregnează stratul superficial demineralizat al dentinei și se cuplează cu fibrele denudate de colagen, formând
după polimerizare un strat care asigură o legătură stabilă a compozitului cu țesuturile dure dentare.

69. +Particularitățile spălării și uscării cavităților carioase la aplicarea compozitelor.

Cavitatea este irigata cu apa pentru a indeparta rumegusul dentinar si saliva, apoi este uscata cu aer cald.
Trebuie de mentionat ca aerul pompat de catre unitul stomatologic catre pusler nu trebuie sa contina ulei.

70. +Instrumente pentru polirea și șlefuirea obturațiilor din compozite.

Instrumentar:
-freze diamantate cu granuatie fina
-freze din carborund
-pietre montate albe flacara si rotunde
-bisturie (îndepărtarea excesului de la nivelul pragului sau ambrazurilor)
-benzi de finisat (metal, plastic – pentru finisarea suprafetelor proximale)
-hirtie de articulatie
-discuri fine de hirtie
-polipante sub forma de cupa
71. +Restaurări dentare. Indicații și contraindicații în restaurările dentare.Materiale și instrumente
utilizate în restaurările dentare.
Restaurarea dinților-restaurarea formei lor anatomice corecte, a culorii, a strălucirii și a poziției în dentiție.
În practica stomatologică , pe scară largă sunt utilizate următoarele tehnici de restaurare :
• restaurări directe cu materiale compozite moderne direct în cavitatea bucală;
• restaurări indirecte prin realizarea coroanelor ceramice, onlay, inlay, faţete dentare,punţi dentare;
Indicații: Contraindicații absolute
• schimbarea nuanței smalțului • prezența unui stimulator cardiac (conform unor studii, atunci
dinților; când se utilizează un fotopolimerizator, funcționarea unui
• schimbarea formei dinților sau a stimulator electronic al ritmului cardiac poate fi perturbată);
dimensiunii acestora (măcinarea); • incapacitatea izolării zonei de tratament de lichidul bucal;
• prezenţa diastemelor şi/sau tremelor; • o reacție alergică la materialele utilizate în restaurare.
• traume dentare, fisuri în smalț; Contraindicații relative
• refacerea unui dinte după • răspândirea rapidă a cariilor (mai întâi trebuie eliminate
tratamentul cariilor și a altor leziuni; cauzele bolii);
• pierderea unui dinte din cauza • abraziune patologică
traumei sau extracției. • bruxismul
• neglijarea cronică a regulilor de igienă orală
Materiale Instrumente
I. Cimenturi dentare
 Cimenturi zinc-oxid- Eugenol (ZOE) A. Instrumente de preparare a materialelor (spatule de
 Cimenturi fosfat de zinc (FOZ) ciment) – amestecarea unui lichid cu o pulbere sau a două
 Cimenturi silicat (CS) paste.
 Cimenturi policarboxilat de zinc (PCZ)
 Cimenturi ionomere de sticlă (CIS) B. Spatulele bucale – transportul şi manipularea
 Cimenturi oxisulfat de zinc materialelor plastice după prepararea lor.
II. Materiale pentru protecția și
tratamentul plăgii pulpo-dentinare C. Instrumente de condensare (fuloare)
 Lineri
D. Instrumente pentru netezire – netezirea suprafeţei
 Lacuri
obturaţiilor înainte şi după modelarea lor
 Cimenturi pe bază de CaOH
III. Materiale metalice folosite ăn E. Instrumente pentru modelare
restaurarea coroanelor dentare
 Amalgamele F. Instrumente de finisat şi lustruit (freze cu granulație
 Aurificațiile fină, pietre, discuri/benzi abrazive, perii, gume) – redarea
IV. Materiale restaurative pe bază de rășini aspectului final al obturației
 Rășini acrilice simple
 Rășini diacrilice compozite
 Compomerii
 Ormocerii

72. +Discromii dentare. Cauzele. Discromiile extrinseci. Discromiile intrinseci. Tratamentul discromiilor
dentare.
Discromia dentară – modificare a culorii fiziologice a structurilor dentare. În funcție de etiologie, discromia
dentară poate afecta întreaga arcadă temporară sau definitivă, un grup de dinți sau un singur dinte.
Cauzele
- extrinseci (acţiune din mediul extern – alimentele, bauturile carbogazoase, alcoolul, fumatul)
- intrinseci (acţiune diferitor factori generali)
 Cauzele extrinseci Cauzele intrinseci – coloraţii localizate
 coloraţia brună:  coloraţia albă:
– fumat – carii incipiente
– placă dentară – traumatisme uşoare în timpul formării smalţului
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi (dinteTurner)
– soluţie cu clorhexidină  coloraţia galbenă:
 coloraţia neagră: – traumatisme moderate în timpul formării smalţului
– fumat – restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– placă dentară  coloraţia brună:
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi – traumatisme severe în timpul formării smalţului
– bacteriile cromogene – metale (Fe, Mn, Ag) – restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
 coloraţia verde: – carii
– ceai – traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
– bacteriile cromogene  coloraţia albastră, gri sau neagră:
– metale (Cu, Ni) – restaurări cu amalgam
 coloraţia orange: – restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– bacteriile cromogene
– metale (Cr)
Tratamentul: Cauzele intrinseci – coloraţii generalizate
1) Igienizare profesională (poate fi realizat  coloraţia albă:
independent, dar urmează detartrajului, de cele – forma uşoară de fluoroză
mai multe ori); – amelogeneza imperfectă
2) Microabraziune (îndepărtarea stratului de  coloraţia galbenă:
smalț colorat cu freze fine – de exemplu, în – forma moderată de fluoroză
fluoroza dentară); – amelogeneza/dentinogeneza imperfectă
3) Albirea dintilor – displazia dentinară
4) Fatetarea cu ajutorul maselor composite si – boli hemolitice
ceramice  coloraţia brună:
5) Restaurarile dentare (microprotezele sub forma – porfiria
de coroana) – terapia cu tetraciclină (pe termen lung)
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– terapia cu tetraciclină (pe termen lung)
– tratamentul cu minociclină
 coloraţia verde:
– hiperbilirubinemie (boala hemolitică nou-născutului)

73. +Metodele de fațetare.

Fatetele (veneer) – constructii protetice unidentare confectionate dintr-o placuta subtire din ceramica, masa
plastica sau din compozit care acopera toata suprafata vestibulara a dintelui si imita aspectul natural al acestuia,
avind drept scop corectarea culorii sau marimii lui.
Fatetele pot fi realizate prin metoda :
 Directa – de catre medic in cabinet (material composite)
 Indirectă – de catre tehnicianul dentar in laborator (ceramic si alte material)
Metoda directă de faţetare este mai răspândită în practică decât cea indirectă. Metoda directa prevede
modelarea veneerului din compozit fotopolimerizabil si polimerizarea lui pe suprafata dintelui direct in
cavitatea bucala. Dezavantajul metode indirecte constă în faptul că modelarea faţetei nu se face în cavitatea
orală, iar tehnicianu l dentar nu poate vedea toate nuanţele dintelui.

74. +Metode și materiale de albire a dinților.

Substanțe: peroxidul de hidrogen, peroxidul de carbamidă, perboratul de sodiu.
Mecanismul de acţiune: reacţie de oxido-reducere (redox) – în urma acestei reacţii se eliberează ioni de O2.
Pentru albirea dinţilor devitali se aplică agentul de albire atât pe suprafaţa smalţului dintelui de tratat (albire
externă) cât şi în camera pulpară (albire internă).
  În cazul tehnicii de albire externă a dinţilor devitali, agentul de albire are proprietatea de a penetra
prismele de smalţ, ajungând la nivelul dentinei unde alterează moleculele organice colorate,
transformându-le în molecule incolore.
 În cazul tehnicii de albire internă a dinţilor devitali, agentul de albire pătrunde în canaliculele dentinare
şi degradează moleculele organice colorate.
Cu cât concentraţia substanţelor de albire este mai mare, cu atât rata descompunerii în ioni de oxigen este mai
mare şi timpul de acţiune este mai scurt.
Albirea activata de o sursa de lumina
Tehnica consta in aplicarea unui gel de albire pe suprafata dintilor care este apoi expus unui fascicul luminos
(lampa cu halogen sau un fascicol laser). Inainte de aplicarea gelului de albire, este important sa se protejeze
gingia si tesuturile moi prin aplicarea lacurilor protectoare.
Geluri de albire: Opalescence, XtraBoost, Ultradent
75. +Hipoplazia, fluoroza și hiperplazia. Etiologie.
Hipoplazia – anomalie de dezvoltare care constă în subdezvoltarea dintelui sau tesuturilor lui.
Se poate întălni la:
- Dinți de lapte (dereglări în organismul mamei) – mai rar
- Dinți permanenți (dereglări în organismul fătului, apar în luna 5-6 de viață)
Cauza: tulburarea proceselor metabolice în organismul copilului în perioada formării dinților.
- factorii endogeni (anomaliile de primordializare a celulelor embrionului)
- factorii exogeni (agentii cu influente nefavorabile asupra celulelor fatului sau organului).
- Hipoplazia apare dupa suportarea in copilarie a unor boli anumite: rahitism , infectii grave, tulburari ale
digestiei, insuficientei in functia glandelor endocrine.
- Se dezvoltă în urma tulburărilor funcției ameloblaștilor, în cazuri grave și a odontoblaștilor (când se
dereglează și dentinnogeneza)
Fluoroza – afectiune ce se explica prin intoxicatia cu fluor, aparuta in urma continutului sporit de fluor in apa
potabila. Aportul nictemeral de fluor cu alimente este de 0,5-1,1 mg/l iar cu apa potabilă este de 2,2 -2,5 mg.
Fluorul din apă se absoarbe mai ușor ca cel din alimente.
Cauza: In cazurile in care concentratia de fluor in apa depaseste 1.5mg/l apare sedimentarea fluorului în dinti.
Hiperplazia – formarea în exces a adamantinei (picături de smalț) se înregistrează cca 1,5% din nr populației.
Picăturile de smalț (4-5mm) se localizează predilect pe coletul dintelui, deseori acoperite de mucoasa gingivală.
Pe secțiune în centru putem decela dentină, însă uneori picătura este alcătuită excluziv din smalț. Hiperplazia nu
are manifestări clinice.
Cauza:
- hipersecreția de substanță minerală
- anomaliile congenitale de dezvoltare ale mugurilor dentari

76. +Clasificarea hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.

Hipoplazia
- locală – tulburare în formarea smalțului la 1-2 dinți constanți din urma antrenării primordiilor dinților în
procesul inflamator; de exemplu, poate fi vorba despre un proces inflamator în regiunea apexului
rădăinii dintelui de lapte.
- sistemică – se împarte în trei forme:
 modificări în culoarea adamantinei;
 subdezvoltarea adamantinei (maculată, ondulată, punctiformă, fisurată, scalarată) sau
subdezvoltarea dentinei cu modificări coronare (dinții Hutchinson, Fournier, Pfluger)
 aplazia (lipsa smaltului)

Dinții Hutchinson – incisivii centrali superiori sunt în formă de șurubelniță (dimesiunea la colet e mai mare ca
marginea incizală) și prezintă o incizură semilunară pe marginea incizală
Dinții Fournier – aceeasi formă ca la Hutchinson doar că fără incizura semilunară
Dinții Pfluger – molarii I a căror coroană lângă colet are dimensiuni mai mari decât pe fața masticatorie, iar
cuspizii sunt subdezvoltați și confluând conferă dintelui aspect de con.
Fluoroza
- hașurată – apariția unor hașuri cretoase superficiale (mai frecvent la incisivii superiori mai rar inferiori)
- maculată – apariția de macule cretoase bine pronunțate fără hașuri, macule multiple și diseminate pe
toată suprafața dinților. Dacă macula este bruna → smalțul din maculă este neted și lucios.
- granular-cretoasă – incluziuni pigmentare bine conturate cu smalțul de culoare gălbuie cu numeroase
macule punctiforme
- erozivă – pe fondul smalțului pigmentat apar porțiuni nepigmentate – eroziuni (asta înseamna că se
afectează și dentina). În forma dată se manifestă și abraziunea smalțului și dentinei.
- distructivă – deformarea coroanei datorită eroziunilor și abraziunii.

77. +Tabloul clinic al hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.

78. +Diagnosticul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Hipoplazia – subdezvoltarea tuturor (sistemică) sau a 1-2 dinți (locală) prezentată prin:
 modificări în culoarea adamantinei;
 subdezvoltarea adamantinei (maculată, ondulată, punctiformă, fisurată, scalarată) sau
subdezvoltarea dentinei cu modificări coronare (dinții Hutchinson, Fournier, Pfluger)
 aplazia (lipsa smaltului)
Fluoroza
 Afectează preponderent dinții permanenți ai copiilor aflați în zonele endemice
 Primii se afectează incisivii, dacă cantitatea de fluor e crescută atunci toți dinții
- hașurată – apariția unor hașuri cretoase superficiale (mai frecvent la incisivii superiori mai rar inferiori)
- maculată – apariția de macule cretoase bine pronunțate fără hașuri, macule multiple și diseminate pe
toată suprafața dinților. Dacă macula este bruna → smalțul din maculă este neted și lucios.
- granular-cretoasă – incluziuni pigmentare bine conturate cu smalțul de culoare gălbuie cu numeroase
macule punctiforme
- erozivă – pe fondul smalțului pigmentat apar porțiuni nepigmentate – eroziuni (asta înseamna că se
afectează și dentina). În forma dată se manifestă și abraziunea smalțului și dentinei.
- distructivă – deformarea coroanei datorită eroziunilor și abraziunii.
Hiperplazia – prezența perlelor de smalț

79. +Diagnosticul diferențial al hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.

*Caracteristica Fluoroza (maculară, Carie (maculară, Hipoplazie Eroziune
distructivă) superficială)
Apariția Până la eruție După erupție Până la eruție După erupție
Acuze Defect estetic cu Defect de culoare, Defect estetic, rar Defect estetic
eroziuni și sensibilitate sensibilitate sensibilitate
Localizarea Toate suprafețele Vestibular, colet Toate suprafețele Vestibular
Nr de macule Multe Unitare Preponderent Unitare pe locuri
Permeabilitatea Nu este mărită Pronunțată Nu este mărită Slab pronunțată
Semne clinice Macule albe, galbene, Defect smalțiar, Depresiuni de diferite Defect rotund, oval
maro, negre, defecte pete albe, cafenii, forme, aplazii
unitare
80. +Tratamentul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Hipoplazia
 Când maculele albe sunt solitare, tratament nu se aplică, excepție – când sunt localizate vestibular.
 Modificări de smalț – obturare cu compozit
 Modificări serioase de formă și volum – tratament ortopedic
Fluoroza
 Modificări doar în culoarea smalțului (hașurată, maculată, granular-cretoasă) → decolorarea (cu sol de
acizi minerali) cu remineralizare ulterioară, respectarea igienei și administrarea per oral calciu gluconat
și glicerofosfate.
  În formele erozivă și distructivă → restaurari estetice cu materiale compozite sau tratament ortopedic
81. +Profilaxia hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Profilaxia hipoplaziei: constituie dezvoltarea armonioasa a copilului in primele zile de viata. Administrarea cu
precautie a tetraciclinei, care are efect direct asupra structurii dentare la copii.
Profilaxia fluorozei: se va face pretutineni unde se inregistreaza continut sporit de fluor in sursele de
alimentare cu apa.
Colective – diminuarea cantitatii de fluor in apa potabila
- schimbarea sursei de apa
- reducerea cntinutului de fluor prin amestecarea apelor din diferite surse)
Individuale – se intreprind din momentul nasterii copilului,
- se va eita alimentarea artificiala si alimentarea suplimentara precoce.
- se va evita folosirea apei in cantitati mari, fiind substituita cu sucuri sau lapte,
- se exclude sau limitează produsele cu continut sporit de fluor.

82. +Răspîndirea fluorozei în Republica Moldova.

Nisporeni – până la 4,0 mg/l Camenca – 2,6-8,5%
Vărzărești – 5,0 mg/l Prodănești (Florești) – 8,3 mg/l
Taraclia – 7,8 mg/l Fălești – 11,8 mg/l
Glodeni – 2,0-8,16% Pârlița (Ungheni) – 5,0-14,0 mg/l

83. +Amelogeneza imperfectă.

Reprezintă o tulburare în dezvoltarea adamantinei cu manifestărivariate ce depind de severitatea patologiei.
Sunt 4 forme:
Prima formă – dinţii erup în termeni cuveniţi, dar uneori sunt puţin mai mici decât în normă. Din cauza
micşorării laţimii coroanelor,între dinţi apar treme. Smalţul este neted, lucios, dar are o culoare galbenă sau
cafenie. Pe diferiţi dinţi pot fi diferite nuanţe de c u l o r i
A doua forma – dinţii erup în termen, dar coroanele sunt mai voluminoase la colet sau o mărime egală. În
primul caz dinţii au o formă conusoidală, în cazul doi pot avea o forma cilindrică. Dinţii pot avea o culoare
galbenă, galbenă – c a f e n i e .
A treia forma – dinţii erup în termeni normali, au o formă,mărime şi culoare normală, dar pe suprafaţa albă a
smalţului persistă fisuri cu orientare haotică. Spre deosebire de hipoplazie, fisurile pe suprafaţa dintelui nu sunt
orientate orizontal, dar mai frecvent vertical. Sunt lezaţi toţi dinţii – are loc erodarea smalţului cu degajarea
dentinei
A patra forma – coroanele dinţilor au formă şi dimensiuni normale, dar la
erupţie se observă că adamantina este cretoasă, fără luciu, uşor se detaşează de la dentină cu degajarea dentinei.
Dentina la început are o culoare gălbuie, apoi devine cafenie
Tratamentul: pentru a păstra adamantina recurgem la terapia remineralizantă, ,solutie 0,2-0,05% fluorura de
sodiu.

84. +Dentinogeneza imperfectă.

Este o leziune ereditară cu tulburări în formarea numai a dentinei. În unele cazuri, pacienţii pot acuza dureri de
la rece şi fierbinte. Dar mai frecvent se adresează în legătură cu afecţiunile parodontale (gingivite, parodontite),
mobilitatea dinţilor fără pungi parodontale, căderea timpurie a dinţilor.
Radiologic:
- dinţii au rădăcini scurte, rudimentare cu nişte apexuri ascuţite,
- canalele nu se proiecteză,
- camera pulpară nu coincide cu forma normală.
Coroana dinților având o forma, dimensiune și culoare normală.
În ţesuturile periapicale – manifestări de tipul chisturilor cu contururi clare.
85. +Osteogeneza imperfectă.
Osteogenesis imperfecta sau boala oaselor fragile este una dintre cele mai frecvente displazii scheletice. Este o
boala generalizata a tesutului conjunctiv care se poate manifesta:
- sclere albastre, - dentitie defectiva, - fracturi,
- fata triunghiulara, - torace in butoi, - laxitate articulara
- macrocefalie, - scolioza, - retard al cresterii.
- surditate, - deformari ale membrelor,
!!!!Defectul principal este cantitativ sau calitativ al colagenului tip 1.
Forma perinatala este fatala la citeva ore dupa nastere, desi unii bebelusi supravietuiesc citeva luni.
TRATAMENT. Se face tratamentul medical pentru cresterea masei osoase si a duritatii osului. Se folosesc
bifosfonatii, pamidronatul, care inhiba resorbtia de os mediata de osteoclaste prin legarea de hidroxiapatita
imbunatateste semnificativ evolutia bolii tip III, IV prin scaderea frecventei fracturilor, cresterea densitatii
osoase, scaderea durerii osoase si cresterea inaltimii. Se administreaza hormon de crestere pentru stimularea
functiei osteoclastelor, hormon paratiroid recombinat uman, transplant de maduva.
Fizioterapie.
86. +Sindromul Stainton-Capdepont.
 Este o boală ereditară transmisă de unul din părinți unei jumătăți din numărul descendenților indiferent
de sex.
 Sint afectați nu numai dintii de lapte, ci și cei constanți.
 Majoritatea dinților siînt lipsiți de adamantină, au o culoare galben-brună, sint ruinați de abraziune,
dentina e diafană și lasă frecvent să se întrevadå contururile pulpei, deşi pacienții in majoritatea cazurilor
nu acuză dureri de dinți.
 Rădăcinile dinților sînt scurte şi subțiate. În regiunile apicale deseori se observă focare de rarefiere a
țesutului osos în lipsa dinților afectați de carie. Pot exista chisturi, canale fistuloase.
 Afectarea dinților începe cu pierderea adamantinei şi degajarea dentinei. Primii sînt antrenați în proces
incisivii şi molarii I, apoi molarii II.
 Simptomul central în sindromul Stainton-Capdepont e schimbarea culorii dinților
 Conținutul de apă în dinți este sporit, iar al materiilor minerale-scăzut.
 Electroexcitabilitatea pulpei este foarte redusă chiar din stadiile incipiente ale acestei patologii, ceea ce a
servit drept motiv pentru afirmația că aparatul nervos al dintelui suferă primele modificări.
 Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele ortopedice.
87. +Boala oaselor de marmură sau osteopetroza.
Este o osteoscleroză congenitală familială.
E o patologie rară, care se manifestă prin osteoscleroză difuză în majoritatea oaselor scheletului.
Distingem osteopetroze benigne și maligne.
Cînd leziunea interesează mai ales mezenchimul scheletic, se vorbeşte despre varianta benignă a afecțiunii, care
evoluează manifestînd doar osteoscleroză şi poate un timp îndelungat să rămînă oligosimptomatică.
Dacă însă în proces este antrenat mezenchimul mielogen atunci prompt şi brusc se dereglează hematopoeza
(survine anemia), scade acuitatea vizuală, survin osteomielite ale mandibulei şi fracturi osoase.
În caz de evoluție benignă paralel cu scleroza scheletului în întregime se observă scleroza oaselor maxilarelor şi
anomalii ale dentiției.
- Adamantina dinților imediat după erupție are o nuanță cretoasă, apoi se petrifică și dispare.
- Dinții se ruinează curînd.
- Unica posibilitate de a salva dinții în caz de osteopetroză e de a aplica un tratament ortopedic oportun.
88. +Traumatismul dentar.Cauzele. Clasificarea traumatismului acut.
Cauza: acțiune mecanică excesivă asupra dintelui
a) Contuzia dintelui- In timpul primelor ore apare o senzatie de durere ce se accentueaza in timpul
muscarilor. In urma contuziei uneori se poate rupe facscicolul vascular, care provoaca o hemoragie in
pulpa dintelui.
b) Luxatia dintelui- deplasarea dintelui in alveola. (dacă deschizi berea cu dinții)
c) Fractura dintelui poate interesa o parte coronara sau intregime, la fel si a radacinii.
89. +Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul LUXAȚIEI DINTELUI.
 Tabloul clinic:
- deplasarea dintelui în urma aplicării unei forţe vertical sau lateral;
- poate fi însoţită de leziuni gingivale;
- dureri la un dinte sau la un grup;
 Diagnosticul şi tratamentul:
Medicul decide dacă se păstrează dintele sau nu;
Criteriul de bază este starea ţesutului osos la rădăcina dintelui;
Dacă țesutul osos este intact pe o întindere ce depăşeşte jumătatea lungimii rădăcinii, dintele se va conserva.
- Prima operație constă în plasarea dintelui în locul lui firesc (prin anestezie), apoi se reduce la minimum
mobilitatea lui. În acest scop se recurge la fixare (cu sîrmă sau masă plastică de polimerizare rapidă).
Apoi se cercetează starea pulpei.
- Cind survine necroza, dintele se va depulpa, canalul se va plomba, in cazul pulpei vitale, se va conserva.
Pentru a estima starea pulpei se determină reacția ei la curent electric. Reacția pulpei la curent de 2-3 µA,
denotä că ea este în stare normală. Se va tine însă cont de faptul, că în primele 3-5 zile după traumatism
reducerea sensibilității pulpei poate constitui o reacție de răspuns la acțiunea traumatizantă.
- In traumatismul dintelui e posibilă angrenarea rădăcinii lui în oasele maxilare, ceea ce e însoțit
întotdeauna de ruperea fasciculului neurovascular. Această stare produce durere și bolnavul acuză
„scurtarea“ dintelui. În asemenea situații dintele se fixează în poziția corectă și imediat se de- pulpează.
În cadrul traumatismului acut se poate produce o luxație totală. Tratamentul presupune reimplantarea dintelui.

90. +Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul CONTUZIEI DINTELUI.

Contuzia dintelui- reprezinta lovirea dintelui fara mobilitate sau deplasare a dintelui.
 Tabloul clinic:
-în primele ore apare o senzaţie de durere ce se accentuează în timpul muşcării.
-În urma contuziei uneori se poate rupe fascicolul vascular, care provoacă o hemoragie în pulpa dintelui.
 Diagnostic → durerea la atingere.
 Tratament: Evidenta individuala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare-
repozitionarea, prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit.

91. +Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul FRACTURII DENTARE.

Fractura dintelui - Defect taumatic al dintilor ce poate aparea in rezultatul actiunii traumelor acute si cronice.
Poate interesa o parte a sau coroana in intregime si radacina
1. Acute: 2. Cronice:
a) Contuzia; a) Traumatismul
b) Luxatia cronic
c) Fractura
Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura
dinteleui la diferite niveluri
Fractura orizontala/oblica F. d. de radacina 1/3
F.d. de coroana 1/3 - fara deschiderea camerei F.d. de radacina1/2
pulpare F.d. de radacina 2/3.
F.d. de coroana. 1/2 - fara sau cu deschiderea pulpei
F.d. de coroana. 2/3-cu deschiderea pulpei
Factura verticală a dintelui de coroană
Diagnosticul: -examinarea menuțioasă a dintelui
Obiectiv: mobilitatea, luxație, edem
Radiologic: marirea sau îngustarea fantei periodontale, prezența liniei de factură
In caz de fractura, e necesar de stabilit starea pulpei (Intacta, sau cointeresata in fractură ).
 Dacă e vorba de o fractură coronară pe 1/3 fara cointeresarea pulpei dupa o remterapie, local se va face
restaurarea coroanei cu compozite.
  În cazul fracturii coronare pe 1/2, 1/3, când pulpa este traumată, se poate incerca metoda biologică
(conservativă) sau amputarea vitală cu restaurarea ulterioara a coroanei.
 Atunci cand fractura coroanei trece la 2/3 de coroană se efectuează depulparea dintelui cu restaurarea
ulterioară(pivot metalic/sintetic).
 În cazul în care are loc fracturarea radacinii la nivelul primei 1/3 se recurge la extractia dintelui. Ulterior
- înlocuirea dinteluise face cu ,,conect" + compozite.
 Daca linia fracturii se află la nivelul 1/2, 2/3, asemenea dinte se pastrează în 2 situații:
- 1.Dintele se fixează, se supune tacticii dc așteptare. Daca dintele s-a intărit, durerile au dispărut,
radiologic procesul apical lipsește, dintele nu este schimbat la culoare, EOD este in limita 2-10
mkA-dintele este salvat.Radiologie:linia fracturii se consolidează.
- 2. Dintele se fixează, dar se schimbă în culoare, EOD- 90 -120 mkA.
- Radiologic:se observă un proces în regiunea apexului sau fracturii. In această situație sc efectuează
tratament endodontic, obturație cu pivot metalic, la necesitate - apecotomie

92. +Necroza acidă.Etiologie.Tablou clinic.Diagnostic, diagnostic diferențial.Tratament.

99. +Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al necrozei acide.Tratamentul
Necroza – reprezinta un defect structural al tesuturilor dure
Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele:
 care muncesc un timp îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si
neorganici;
 pacienti cu gastrite hiperacide (acidoza); / anacide in urma utilizarii HCL-lui.
Mai frecvent provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic, sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea
acizilor organici.
Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area loc
decalcinarea smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Tabloul clinic:
Subiectiv: Obiectiv:
 senzaţii de strepezire, amorţire,  cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat gri întunecată,
 hiperestezie pronunţată de la rugoasă.
agenţi termici, chimici şi  are loc distrucţia ţesuturilor.
mecanici.  adamantina dispare, apar margini ascuţite a dinţilor care uşor se
 sufera in primul rind dintii fracturează.
frontali superiori.  mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară.
 dureri spontane în dinţi.  coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în înălţime, iar marginea
 uneori senzaţie de lipire a incizală devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin.
dinţilor la angrenare. Cu timpul  treptat coroanele dinţilor frontali se ruinează până la gingie, apar
aceste senzaţii dispar în urma gingivite,
depunerii dentinei terţiare şi  molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.
distrofiei pulpei sau necroza ei.
Diagnosticul diferențial
Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței lucioase, dure, poleite, pe
cînd în necroza suprafața e rugoasa, moale ( dimeneralizata)
Tratamentul
- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de saliva
- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente
- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca
- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea tesuturilor denare
- igiena cavitatii bucale cu paste
- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)
- restaurari coronare cu compozie
- tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza
- administrarea preparatelor Ca, P , microelemente si a complexului de vitamine

93. +Defectul cuneiform. Etiologie.

Defectul cuneiform – o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută posteruptiv, condiţionată de
formarea leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con.
Etiologie: Apare sub influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi. Stîngacii care işi curaţă dinţii
părţii drepte mai minuţios, defectele se observă pe partea dreaptă. Dar ca contra argument la teoria mecanică
servesc datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu folosesc periuţi.
94. +Abraziunea dentară.Etiologie.
Atritia – reprezinta uzura dentara cauzata de contactele dento-dentare antagoniste
Etiologie:
Factorii locali: Factori generali:
 caracterul alimenteleor,  dereglari endocrine,
 intentsatea utilizarii aparatului  metabolice,
dentomaxilar,  afect ale SNC (bruxizm),
 starea ocluziei,  afectiuni ale TGI,
 lipsa molarilor,  dereglari ereditare
 nerespectarea tehnologiilor de
protezare,
 defectele arcadei dentare,
 ocluzie traumatica,
 afectiuni parodontale si anomalii;
 anomalii ocluzale sau dentare;
 factori profesionali in activitatra
cusutoreselor, cizmarilor, muzicantilor
95. +Eroziunea dentară.Etiologie.
Eroziunea- un defect de progresare inreversibil al tesuturilor dure dentare, superficial care se datoreaza unui
proces chimic fara implicarea florei microbiene; leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi dentinei. Se
localizează pe suprafeţele vestibulare a dinţilor, rar cea orala a dintilor superiori frontali , rara premolari.
Etiologie:
Factori chimici: Factori mecanici Factori generali:
- alimentele cu aciditate marita (suc, vin, - dereglari endocrine,
fructe, mere , muraturi); - periaj intens; gastrointestinale - voma cronica ,
- medicamente (vit C, aspirina , HCL in recurgitare, hiperaciditate
cazul hipoaciditatii gastrice), cornica
96. +Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al defectului cuneiform.Tratamentul.
Tabloul Clinic se manifestă prin apariţia defectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a dinţilor la nivelul
coletului. Acuzele pacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului fizionomic.
1. Manifestari incipiente- lipsa defectelor , cu prezenta sensibilitatii smaltului in regiunea coletului
2. Defecte superficiale - in forma de fisuri smalgtiere , sensibilitate, aceasta stare se mai numeste abfractie
3. Defecte medii- cu adincimea de 0,2-0,3 mm
4. Defecte profunde- de 0,3-0,4 mm cu afecarea straturilor profunde de dentina
Perioadele defectului cuneiform:
 prodromala- in dintii afectati se observa strevezire cu lipsa modificarilor morfologice
 incipienta- pe coroana la colet in limita smalt-cement se depisteaza microdefecte unitare sau multiple
 dezvoltata- prezenta defectului pronuntat in tesuturile dentare cu dureri la excitati fizici
Diagnosicul diferenţial cu caria supeficială şi medie de colet, de eroziunea ţesuturilor dure, necroza acida.
Tratamentul:
• Sfat igienic (periaj leger, mișcarile periajulului numai indirecție verticala) peria de dinti trebuie sa fie nu prea
aspra , naturala , miscarile periei paralel suprafetei dintilor si nu sub un unghi.
• Se recomandă de schimbat mai des pastele de dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru albire)
• Atunci cind este prezenta sensibilitatea la factorii fizici se prescrie Remterapia cu preparatele, Gluma(Kerr),
Desinzeter(Admira) Bifidum-12(Voco)
• In caz de prezența a defectelor mici ele se acopera cu compozite fluide(foto)
• La prezența defectelor mai mari-obturari,restaurari
97. +Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al abraziunii dentare.Tratamentul
Tabloul clinic: Coroanele clinice ale dinților au diferite inalțimi și formeaza un platou convex de diferite forme,
mărimi si adâncimi. Suprafața dintelui este neteda, dura, poleită, deseori sensibilă la sondare, în centru are
culoare mai întunecată “roaderea” tesuturilor dentare se poate manifesta prin: Micsorarea si deformarea
inaltimii ocluziei; deformarea ATM. Dintii au margini ascutite care traumeaza obrajii, limba , buzele; uneori se
poate prevede camera pulpara (dar in niciun caz nu este deschisa) deoarece procesului lent pulpa reuseste sa
depuna dentina de substituie. aparitia senzatiei la factorii mecanici , termici, scurtarea , aparitia zabalutelor.
Diagnosticul diferential: de eroziune si defect cuneiform se deosebeste prin faptul ca cel mai des afecteaza mai
multi dinti si se traumeaza supraf ocluzala.
Tratamentul: depinde de factorul etilogic care trebuie inlaturat, gradul abraziunii, recomandarea tratamentului
remineralizant pentru reducerea sensibilitatii, slefuirea selectiva a marginii ascutite, obturarea si restaurarea
dintilor cu compozite la necesitate; in caz de abraziune severa se ridica ocluzia cu compozite pe etape: 1.
molarii 6,7 superiori si inferiori intro vizita pina la obtinerea confortului ;2. prem
98. +Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al eroziunii dentare.Tratamentul
Tablou Clinic:
- Au o fromă ovală sau rotundă.
- Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai rar premolarii.
- Nu afectează dinţii arcadei inferioare.
- Se întâlnesc la persoanele de vârstă medie.
Diagnosticul diferenţial: Pentru eroziune este caracteristica localizarea , forma defectului si suprafata , pe cind
in cazul cariei ea este rugoasa. Spre deosebire de carie, aparitia eroziunii nu este influentata de microbi.
Tratamentul: alegerea metodei tratamentului se face in conformitate cu starea generala
Local: General:
•Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici) •Tratament general al glandei
•Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente) tiroide si tratament general
•Remterapia locala ( Ca, P, F, fitina , ghefefitina, fluor-lac) remineralizator (A.Fiodorov -
•Obturarea sau restaurarea cu compozite, recomandam o 2000).
usoara preparare a suprafetei abrazive si obturarea cu
compomeri, glasionomeri, compozite fotopolimerizabile
•În nici un caz nu se recurge la protezare
100. +Hiperestezia țesuturilor dentare dure. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al
hiperesteziei. Tratamentul.
Hiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la agenţi mecanici, chimici, termici. Se atribuie către
patologia ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor.
Etiologie: Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată integritatea ţesuturilor dure ca: caria dentară,
abraziunea patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după prepararea dinţilor sub coroane de înveliş, sau
când are loc denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi parodontită.
Sunt mai multe clasificări:
A – după extinderea procesului: După manifestarea clinică deosebim trei
1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi) grade:
2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici;
dinţilor. Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi
B – după provenienţă: termici şi chimici;
1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea Gradul III – apare hipersensibilitate de la
ţesuturilor dure (caria, şlefuirea dinţilor, factorii mecanici, termici, chimici.
abraziunea patologică, eroziuni).
2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt
integre (la denudarea rădăcinilor, în afecţiunile
parodontale, la diferite boli generale).
Tabloul clinic : senzaţii dolore în dinţi de la acţiunead iferitor factori, cu înlăturarea excitantului durerile dispar.
Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă durată
Diagnosticul diferenţial: pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în pulpită dintele
reacționeaza la curent de peste 20mA,iar in heperestezie 2-6mA)
Tratament:
Local: General: Complex
•Tratament remineralizator cu utilizarea •Echilibrarea metabolizmului mineral local +
sistematica a pastelor de dinti pe baza de •Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per os general
Ca,P,F.(sol.10%Gluconat de •Sedative,tranchilizante
Ca(aplicații),fetina,preparate oficiale pe •Consultațiași tratamentul specific la
baza de hidroxid de Ca, calcimol, alți specialiști
calcxid, lyfe sealapex,ultrablend)
•Preparate pe baza de F:SOL2%
NaF,fluorlac,dentin fluid,enamel fluid
fluoridin, bifluorid-12, profluoridin
•Obturarea defectelor

101. +Erori și complicații în diagnosticul și tratamentul cariei dentare.

Deschiderea accidentala a camerei pulpare
Caria secundara sau recidivanta constituie o aparitie a unei cavitati carioase alaturi de obturatia aplicata.
Cauza:
- inlaturarea incompleta a dentinei ramolite din cavitate,
- prezenta unor margini subminate de adamantina
- retractia sau pierderea materialului de obturatie.
Inflamatia si necroza pulpei dupa obturatia cu cimenturi silicate, silicat fosfate si cu mase plastice survine de
urma nerespectarii principiilor de aplicare a obturatiei de baza. Materialul de obturatie, avand efecte iritante
asupra pulpei cand vine in contact cu dentina, provoaca inflamatie sau necroza. Tratamentul este acelasi ca si in
pulpita sau periodontita.
 Pentru a evita aceste consecinte aplicam coafajul indirect cu hidroxid de Ca. Acesta are atat efect
remineralizant cat si izolant fata de agresiunile chimico-iritative provocate de materialele de obturatie,
atat provizorii cat si definitive.
Inflamatia papilei interdentare si resorbtia tesututlui osos al septului interdentar, aparute de pe urma
debordarii obturatiei sau acumularii resturilor alimentare in spatiul interdentar. Obturatia incorect confectionata
se va inlatura si se va aplica una noua.
Caderea obturatiei imediat sau dupa un anumit timp de la aplicare.
Modificarile de culoare in dinte dupa obturatie sau incoincidenta obturatiei cu culoarea dintelui.

102. +Erori și complicații în tratamentul leziunilor odontale de origine necarioasă.

a) daca nu se efectuiaza un tratament imediat al luxatiei extruzive, laterale , fracturii coronare atunci se
atrofiaza ligamentele si repozitionarea nu va fi posibila
b) arsuri - in cazul efectuarii aplicatiilor cu Ca , P, F
c) la ridicarea ocluziei cu compozite - se pot produce dereglari in ATM insotite cu dureri de cap , si gura
inclestata
d) -complicatii in perioada de anestezie: intoleranta ; reactii alergice ; lezarea vaselor/nervilor; anestezia
necalitativa
e) in cazul cind avem cavitati profunde ce necesita un tratament endodontic atunci se pot produce
urmatoarele erori: perforarea canalului , largirea , inaintarea excesiva spre apex, aspirarea de corpi
straini ; inghitirea frezelor , acelor endodontice ; aspirarea de corpi straini
f) erori in organizarea lucrului medicului a pozitiei in fotoliu
g) lucrul medicului cu o singura mina ;
h) incorect selectarea piesei , frezei , materialului ; necunoasterea morfologiei , topografiei nervilor ;
i) suprainfectarea mucoasei cu aplicarea medicamentelor incorecte ;
j) modificarea culorii dintelui sau culorii obturariei