Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sialoadenitele acute
Sialoadenitele cronice
SRBU DUMITRU
D.M., CONFERENIAR
UNIVERSITAR
Infeciile glandelor salivare
Agentii etiologici care pot afecta glandele salivare sunt cel mai frecvent
germenii saprofiti care se intalnesc in cavitatea bucala;
pneumococ,
stafilococ,
streptococ,
bacilul Pfeiffer.
Sunt incriminati de asemenea o serie de virusuri:
virusul urlian din grupul paramixo, care produce parotidita epidemica,
virusul herpetic care se gaseste in stadiul latent in celulele salivare si
virusul Cocsackie.
O serie de virusuri sunt eliminai prin glandele salivare, fara a le afecta in
mod direct, (virusul rabiei, gripei, rujeoleI), sensibilizand insa parenchimul
glandular la infectarea cu germeni banali din cavitatea bucala.
Infectarea glandei se poate face pe urmatoarele patru cai:
1. canaliculara (cea mai frecvent),
2. limfatica,
3. hematogena,
4. directa.
1. Infectarea glandei pe calea canalului principal de excretie
se produce de obicei la indivizi cu igiena bucala defectuoasa, cu carii multiple si gangrene
pulpare, resturi radiculare, stomatite etc. Arborele salivar este lipsit de germeni, cu exceptia
zonei papilei canalului de excretie. In mod normal, datorita proprietatilor antiinfectioase ale
salivei, conditiilor hidrodinamice bune de la nivelul canalelor excretoare si rezistentei
epiteliului canalicular, o infectie prin canalul de excretie nu se poate produce. Pentru ca
aceasta sa se produca trebuie sa existe urmatorul complex de conditii :
Diminuarea fluxului salivar
Scaderea rezistentei generale a organismului fata de infectii
Exacerbarea virulentei florei microbiene saprofite a cavitatii bucale
Megastenonul si megawartonul
2. Calea limfatica este calea de invazie a glandelor de la procesele infectioase ale
limfonodulilor
Aceasta modalitate de infectare se intalneste mai frecvent la glanda parotida ai carei
ganglioni limfatici se pot infecta si apoi prin efractia acestora se produce insamantarea
directa cu germeni a tesutului glandular.
3. Calea hematogena
Este rara si a fost incriminata in sialopatiile ce se intalnesc in timpul evolutiei bolilor
infectioase (febra tifoida, scarlatina, difterie, tifos exantematic, etc.) asociate si cu scaderea
simultana a imunitatii antiinfectioase.
4. Calea directa
directa se produce in cazul traumatismelor cu plagi deschise si mai ales zdrobite care
intereseaza parenchimul glandular sau in cazul difuzarii unor procese septice de la
tesuturile inconjuratoare (ureche, mastoida, ram ascendent mandibular etc).
CLASIFICARE
Sialadenitele
Acute Cronice
Epidemic
(oreionul) Nespecice Specifice
TRATAMENT:
General (antivirale: INTERFERON, LAFERON;
polivitamine, antidolore, antipiretice)
Local (comprese cu DIMETILSULFOXID 5%, alcool camfor
DIMETILSULFOXIL 10% cu adaos de
HIDROCORTIZON, DIMEDROL, ANALGIN)
COMPLICAII POSIBILE: asocierea cu infecii bacteriene
banale; abces; flegmon.
SIALOADENIT ACUT EPIDEMIC (OREIONUL)
Este o boal contagioas a copilriei, transmiterea fcndu-
se pe cale aerian, prin picturi de saliv infectat, urmnd
o perioad de incubaie de 14-21 de zile.
COMPLICAII POSIBILE:
Pancreatit acut;
Orhit;
Meningit;
La asocierea infeciei secundare semnele
parotitei bacteriale
Abces i flegmon regiunii preauriculare.
Sialadenitele bacteriene nespecifice
INVESTIGAII SUPLIMENTARE:
Analiza general a sngelui (leucocitoz, mrirea VSH, micarea formulei
leucocitare la stnga);
Investigaia bacteriologic a salivei (antibioticograma);
DIAGNOSTIC DIFERENIAL cu:
Sialodochit;
Parotidit epidemic;
Pronostic.
La 50% de pacieni boala are o evoluie favorabil,
soldndu-se cu nsntoire clinic. Pacienii cu
predispoziie ereditar trebuie supravegheai n
dinamic. La alii boala poate progresa prin instalarea
sindromului Gougerot- Sjogren.
SIALADENITA CRONIC INTERSTIIAL
Etiologia i patogenia.
Etiologia acestei forme de sialadenit este puin
studiat. Se consider c modificrile n glandele
salivare survin pe fondul unor afeciuni generale
ale organismului (DZ, HTA, afeciunile TGI).
Anatomie patologic.
Pronostic.
La instituirea tratamentului, la 50% bolnavi se
instaleaz remisie ndelungat.
n caz de dilatare congenital a ducturilor, pot surveni
acutizri frecvente ale procesului inflamator.
La unii pacieni s-a constatat formarea calculului n
unul din ducturi.
Diagnosticul pozitiv se stabilete n baza datelor
examenului clinic, citologic, sialografiei,
sialoscintigrafiei, punciei diagnostice i a biopsiei.
Parotidit epidemic,
Sialolitiaz;
1. Tuberculoz
2. Sifilis
3. Actinomicoz
4. Bartoneloz
Tuberculoz
Etiologie Mycobacterium tuberculosis.
Patogenie infectarea glandelor salivare este de cele mai multe ori secundar,
pe cale hematogen,ns nu este exclus i infecia primar pe cale retrograd
prin arborele salivar sau limfatic de la leziunile orale/orofaringiene.
Clinic tumefacie parotidian unilateral, care evolueaz lent ctre una
dintre cele dou forme clinice :
a) Forma circumscris cu aspectul unui abces rece, care reprezint n fapt
adenita TBC intraparotidian;
b) Forma difuz glanda parotidian este hipertrofiat, indurat,
nedureroas,cu focare cazeoase mici i diseminate; corespunde afectrii
difuze a parenchimului glandular.
Ambele forme se asociaz frecvent cu adenopatia TBC laterocervicali pot
evolua spre fistulizare tegumentar.
Diagnostic complex : biopsia leziunii,ex.anatomo-patologic, consult
pneumologic,radiografii toracice, teste IDR, serologice, microbiologice sau
culturi specifice.
Tratament specific medicamentos, rar chirurgical (n cazul adenopatiilor
intraparotidiene ce nu raspund la tratament.)
Sifilisul
- rar afecteaz glandele salivare, leziunile fiind de obicei de tip teriar i
n mod excepional de tip secundar.
- parotidita sifilitic teriar se prezint sub 3 forme clinice:
1) Parotidita difuz - leziunile sunt de obicei bilaterale, cu tumefierea lent
i progresiv a ntregului parenchim glandular; glandele au o consisten
ferm sau dur i nu ader de tegumente sau planurile profunde; sunt
nedureroase,iar secreia salivar este aparent nemodificat; evolueaz lent
ctre atrofia parotidian.
2) Goma sifilitic parotidian este o form localizat, ce duce la
apariia unor fistule salivare persistente;
3) Forma pseudotumoral afectare este n general unilateral i
debuteaz ca un nodul gomos, cu evoluie lent i progresiv, ajungnd s
cuprind ntreg parenchimul glandular pe care l transform fibros; glanda
este de consisten dur i este fixat de planurile superficiale i profunde;
transformrile fibroase depesc anatomic glanda parotid,infiltrnd
esuturile nvecinate chiar i regiunea laterocervical, crend confuzii de
diagnpstic cu tumorile maligne ale glandelor parotide.
Diagnostic examen histopatologic corelat obligatoriu cu examene serologice
Tratamentul este numai medicamentos , antibioterapia de elecie fiind cu
doze mari i pe termen relativ lung de penicilin G.
Actinomicoza
Clinic se manifest prin apariia unor papule sau pustule la locul de inoculare.
Jumtate din pacieni prezint o limfadenit granulomatoas cervical la 3
sptmni de la inoculare. n mod specific sunt implicai ganglionii
intraparotidieni, parenchimul glandular fiind afectat prin extensie direct. Apar
astfel fenomene supurative parotidiene, precum i o simptomatologie general
asociat, cu febr, cefalee, curbatur, uneori (foarte rar) infecia induce o parez
facial tranzitorie.
www.en.wikipedia.org
www.medscape.com
www.bone-surgery.ru
www.axi-med.ru/Medpages
www.medblog.com.ua
V mulumim pentru
atenie