Sunteți pe pagina 1din 4

ELABORARE METODICA NR.

7
Tema: Puntile dentare din doua bucati. Fazele clinico-tehnice.

1.Cerintele catre microprotezele aplicate ca elemente de agregare in puntea dentara


din 2 bucati.

Cerințele biologice:

• Sacrificiu minim de substanță amelo-dentinară: se interzice total acoperirea în


cazul apropierii de camera pulpară,stratul amelo-dentinar este subțire( se
realizează devitalizarea dintelui)

• Când dintele este integru se indică utilizarea coroanelor parțiale și a inlay-


urilor

• Profilaxia dentară: ea nu trebuie să transmită diferențe de temperatură preluate


din cavitatea orală către organul pulpar, pentru coroanele mixte,metalo-
ceramice sau ceramice este necesar depulparea dinților pentru a putea respecta
morfologia anterioară preparației

• Profilaxia parodontală: ea trebuie să respecte conturul parodontal și să realizeze


o închidere marginală perfectă

• Recuperarea morfologică: ea trebuie să aibă o morfologie corect realizată în


raport cu structura organică pe care se aplică conturul gingival, nu trebuie să
aibă nici surplusuri,nici minusuri,trebuie refăcute punctele de contact,iar
morfologia ocluzală trebuie să se încadreze în parametrii optimi ai ocluziei
statice și dinamice

• Recuperarea funcțională: ea trebuie să refacă funcțiile masticatorii,


fizionomice, fonetice și de deglutiție

Cerințele biomecanice:

• Ea trebuie să aibă o bună rezistență la solicitările mecanice complexe la care


sunt supuse

• Ea trebuie să transmită forțele de masticație de la nivelul corpului de punte la


dinții de suport în axul acestora.
2. Examinarea contactelor coroanelor metalice stantate cu dintii vecini si antagonisti.

Aceasta se determină vizual,cu ajutorul hârtiei de articulație sau cu o folie de


ceară,atrăgând atenția la contactul cuspizilor, le fel și cu dinții vecini.Ulterior coroana
în laborator se va finisa prin șlefuire și lustruire.

3. Examinarea contactelor coroanelor metalice stantate cu dintii stilpi la nivelul


coletului si parodontului marginal.

Pentru a evita lezarea lui coroana trebuie lent mișcată spre colet,ținând cont de
raportul ce se creează.Acele sectoare care ajung primele la nivelul parodonțiului
marginal, se supun șlefuirii ,până nu vom atinge scopul necesar.

• În privința rapotului marginii coroanei metalice ștanțate cu parodontul marginal


există trei opinii:

1. Marginea coroanei trebuie să pătrundă în șanțul dento-gingival cu 0,2-0,3 mm


(conform acestei opinii dacă marginea coroanei nu este înfundată în șanțul
dento-gingival, în zona terminală ea creează un punct de retenție pentru
produsele alimentare)

2. Marginea coroanei trebuie numai să ajungă la marginea gingivală (această


opinie confirmă că marginea coroanei cu o grosime de 0,2-0,3 mm nu poate fi
introdusă în șanțul gingival, iar fiind introdusă cu forța poate cauza lezarea
țesuturilor din această zonă ,ca rezutat apare inflamația, retracția gingiei și
apariția pungilor dento-parodontale)

3. Marginea coroanei să nu ajungă la cea gingivală cu 1,5-2,0 mm (astfel


prevenindu-se acțiunile nocive ale marginii coroanei asupra parodontiului
marginal )

• Cel mai corect ar fi ca acest raport sa fie apreciat individual reieșind din
particularitățile tabloului clinic , iar marginea coroanei să cuprindă strâns
dintele unde ea nu se va termina , și pentru efectuarea controlului respectiv se
folosește sonda în unghi.

4. Tactica medicului in cazul necorespunderii cerintelor catre croanele stantate.

În primul rând se studiază cauza care a putut să ducă la confecționarea unei coroane
ce nu corespunde cerințelor.Dacă dintele este preparat corect, dar coroana ștanțată
este îngustă ,ea ușor poate fi lărgită la nivelul coletului cu ajutorul nicovalei și a
ciocanului, cu cleștele-crampon sau în cioc.

• În cazul când dintele nu a fost preparat corect,el este supus unei preparări
adăugătoare.

• Dacă coroana nu cuprinde strâns coletul dintelui, ea poate fi conturată cu clește


–crampon sau în formă de cioc.

5. Tehnica efectuarii probei coroanei stantate ca elemente de agregare a puntii


dentare.

• Primind coroana confecționată în laborator,medicul se convinge că ea este de


pe dintele dat ,apreciază dacă corespunde formei anatomice, o prelucrează cu
etanol,eter și efectuează proba. În prealabil dacă dintele a fost protejat cu
mijloace mecanice, se eliberează de materialul de protecție. În cazul când
bontul a fost pregătit corect și coroana corespunzător cerințelor necesare, proba
coroanei se va efectua fără dificultăți. Dacă forma bontului clinic nu
corespunde modelului sau au fost comise innexactități la obținerea amprentei
sau realizarea modelului apar dificultăți în procesul de probă a coroanei. Uneori
și contactele proximale modelate în surplus pot să împiedice inserția completă
a coroanei.În acest caz se fac retusări necesare până când marginea coroanei
ajunge peste tot în limita coletului.

6. Cerintele catre modelele pentru modelarea corpului de punte in puntile dentare din
2 bucati.

1. Efectuarea amprentei împreună cu elementele de agregare

2. Obținerea amprentei totale a ambelor arcade sau în ocluzie

3. Amprenta obținută trebuie să fie integră și corectă reprezentând fidel poziția


elementelor de agregare

4. Deretentivizarea suprafețelor interne coronare ale elementelor de agregare


pentru o ușoară detașare a coroanelor de pe model

7. Tehnica efectuarii probei coroanei de substitutie aplicate ca element de agregare a


puntii dentare.
8. Proba preventive si definitiva a puntilor dentare din 2 bucati,

Proba preventivă reprezintă aprecierea clinică a punților dentare prin inspecția


vizuală la etapa clinică a probei componentei metalice.

Proba definitivă se efectuează înainte de cementare și cuprinde următorii indici:

• 1. Inserția punții pe dinții-slâlpi (prevede aplicarea ei în poziție corectă în axul


vertical al dinților stâlpi, în unele cazuri când există deficient de paralelism
introducerea punții se face oblic)

• 2. Examinarea contactelor elementelor de agregare cu dinții-stâlpi la nivelul


coletului și contactele cu dinții vecini ( se execută la fel ca și la proba
elementelor de agregare)

• 3. Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolară (cuprinde


controlul spațiului necesar pentru protecția papilei interdentare și se verifică cu
ajutorul sondei în unghi,verificând nișele pentru autocurățire, cât și încadrarea
punților în morfologia arcadei respective, corijarea acestor contacte se face prin
șlefuirea corpului de punte)

• 4. Examinarea rapoartelor cu dinții antagoniști la nivelul suprafețelor ocluzale(


prevede utilizarea hârtiei de articulație la nivelul cuspizilor și crearea
echilivrului ocluzal prin șlefuirea contactelor premature depistate)

S-ar putea să vă placă și