Sunteți pe pagina 1din 6

Elaborare metodica nr.

3
Tema: Anatomia şi clasificarea proceselor patologice ale sistemului limfatic
cervico-facial. Limfangita acută şi cronică.

Reprezentînd cea mai mare parte a sistemului limfoid al organismului, care la


rîndul său reprezintă 5% din greutatea corpului, ganglionii limfatici constituie staţii
situate pe traiectul vaselor limfatice al căror rol fiziologic este în apărarea specifică
şi nespecifică a organismului faţă de factorii infecţioşi, chimici, fizici etc.
1. NOŢIUNI DE HISTOLOGIE
Ganglionul limfatic este bine delimitat în trei zone:
1. Capsula
2. Zona corticală
3. Zona medulară
Capsula
- Constituie învelişul extern al organului care asigură şi menţine forma
caracteristică a ganglionului limfatic;
- Are o suprafaţă convexă cu excepţia hilului unde este concavă;
- Este formată din fibre conjuctive şi fibre musculare;
- Capsula trimite o serie de prelungiri conjunctive în profunzimea
ganglionului atît în corticală cît şi în medulară, atfel la nivelul corticalei
delimitează lojii de dimensiuni mai mari, iar la nivelul medularei formează o
bogată reţea trabeculară;
Corticala
Este formată din trei structuri distincte:
1. Foliculii limfatici
2. Sinusurile limfatice
3. Prelungirile conjuctivale ale capsulei
Foliculii limfatici
- Sunt formaţiuni celulare limfoide ovale sau rotunde, de mărime variabilă,
care populează lojile delimitate de prelungirile profunde ale capsulei;
- Foliculii limfatici sunt formaţi dintr-un centru clar, unde aglomerarea
celulară este moderată şi din zona periferică, unde populaţia celulară este
foarte densă;
- Centrii clari reprezintă locul unde are loc limfopoieza;
- Deasemenea aici se mai gasesc plasmocite şi limfocite;
Sinusurile limfatice
- Sînt ochiuri largi, neregulate prin care circulă limfa;
- Sinusurile limfatice care se află imediat sub capsulă au fost denumite
sinusuri marginale sau subcapsulare, iar cele din jurul foliculilor limfatici -
Sinusuri periferice;
Prelungirile conjunctivale ale capsulei ganglionare
- Delimitează lojile corticale în care se află foliculii limfatici;
- Reprezintă ţesutul de susţinere a parenchimului limfocitar;
Circulaţia ganglionară este asigurată de limfă – circulaţia funcţională şi de
sînge – circulaţia nutritivă;
Medulara ganglionului limfatic este formată din:
- Prelungirile foliculilor limfatici constituite din limfocite, plasmocite si
macrofage;
- Sinusurile medulare, continuare a celor perifoliculare din corticală;
- Cordoanele conjuctive, care sunt bogat anastomoyate între ele şi
delimiteayă sinusurile medulare;

2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE
Funcţiile fiziologice ale ganglionilor sunt corelate cu procesul de
limfocitopoieză şi cu anticorpogeneză, astfel deosebim următoarele funcţii:
1. F. Limfocitopoietică
- Este legată de centrul clar al foliculului limfatic, unde are loc limfopoieza şi
numai în măsură redusă ded cordoanele limfatice medulare şi foliculii plini
unde se constată limfoblaşti în număr mic.
2. F. Imunologică
- Este secundară celei limfopoietice, limfocitele asigurînd atît sinteza de
imunoglobuline, cît şi transformarea lor în imunoblaşti.
3. F. De filtrare
- Este realizată de către macrofage care datorită circulaţiei limfatice încetinite
din sinusuri, fagocitează şi ultrafagocitează particule solide celulare sau
acelulare acestea fiind fie distruse fie depozitate în ganglionii limfatici.

3. NOŢIUNI ANATOMOTOPOGRAFICE
Din punct de vedere anatomotopografic ganglionii limfatici ai regiuniii
cervico-faciale pot fi împărţiţi în următoarele grupe:
1. Grupul occipital
- Format din 2-3 ganglioni situaţi sub linia curbă inferioară, acolo unde se
inseră muşchii trapez şi splenius. Ei primesc limfa din pielea regiunii
occipitale şi o conduc spre ganglionii cervicali profunzi.

2. Grupul mastoidian
- 3-4 ganglioni în spatele pavilionului urechei şi a ramurei ascendente a
mandibulei, chiar pe locul de inserţie a muşchiului sternocleidomastoidian.
Colectează limfa de la porţiunea temporală a pielei păroase a capului,
pavilionului urechei şi ductul auditiv extern.
3. Grupul parotidian
- Unul superficial – situat sub fascie, care primeşte limfa din regiunile frontală
temporală şi parietală.
- Unul situat profund, în loja parotidiană, care coecteză limfa din glanda
parotidă, limbă, valul palatin, fosele nazale şi cavitatea timpanului.
4. Grupul submandibular
- 5-12 ganglioni situaţi de-a lungul marginei inferioare a mandibulei. Primesc
aferenţe limfatice din teriroriul buzelor, nasului, feţei, limbii, gingiilor şi
dinţilor, şi conduc limfa în ganglionii lanţului profund.
5. Grupul facial
- Este un grup inconstant, care se găseşte pe traiectul vaselor faciale, în
regiunea geniană a feţei.
6. Grupul submental
- 2-3 ganglioni situaţi în spaţiul cuprins între pîntecele anterioare ai celor doi
muşchi digastrici. Colectează limfa de la menton, buza inferioară, porţiunea
mediană a mucoasei gingivale inferioare, planşeului, vîrful limbeişi regiunile
geniene.
7. Grupul pe calea jugulară anterioară
- Cuprinde ciţiva mici noduli situaţi de-a lungul venei jugulare anterioare.
8. Grupul de pe calea jugulară externă
- Este constituit din 1-4 mici noduli situaţi pe traiectul venei jugulare externe
- Grupele 7-8 formează grupul nodulilor limfatici cervicali superficiali.
9. Grupul de pe calea jugulară internă
- Cuprinde numeroşi noduli dispuşi în jurul venei jugulare interne. Colectează
limfa întregei porţiuni anterioare a capului şi gîtului în mod direct sau prin
interm ediul altor grupe ganglionare.

4. Clasificarea limfadenitelor:
I. După nozologie
1. Limfangită
2. Limfadenită
3. Adenoflegmon
4. Adenoabces
II. Dupa etiologie
1. Odontogenă
2. Specifică
3. Nespecifică
III. Clinic
1.acută
2. cronică

5. Limfangita acută şi cronică: etiopatologie, simptomatologic, diagnostic şi


tratament.

Limfangita acuta reprezinta inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al


patrunderii germenilor patogeni in vasele colectoare limfatice de la nivelul unei
plagi a tegumentului sau mucoaselor sau de la o infectie localizata.

Etiologie: Stafilococ
streptococ
E.colli
Agenti patogeni banali

Clasificare:
-limfangita reticulara
– procesul inflamator intereseaza limfaticele mici din piele, se manifesta ca
linii fine, rosii, la suprafata pielii, care se contopesc, alcatuind o zona intens
hiperemica cu edem discret.Dispare la presiune digitala.

-limfangita tronculara
– intereseaza vasele limfatice mari, apare sub forma unei linii rosii, dureroase,
care se propaga de la focarul inflamator la grupele ganglionare regionale.
In limfangita exista, pe langa semnele locale, si manifestari generale: febra, frison,
cefalee, varsaturi, agitatie, alterarea starii generale.

Evolutie: -resorbtie
-constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor limfatice
-aparitia gangrenei la persoane anergice

Diagnosticul
- semnele locale si generale ale infectiilor localizate
- focarul septic

Tratament profilactic – tratamentul corect al plagilor si infectiilor localizate


primitive

Tratamentul curativ – antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate


In cazul in care apare supuratia se practica incizia si evacuarea colectiei.

6. Limfadenită acută, congestivă şi supurată; etiopatogenie, agenţii cauzali


(microbiologia),simptomatologie, diagnostic şi tratament.

-Limfadenită acută -reprezinta inflamatia limfonodulilor regionali.Apare in cursul


limfangitei tronculare.
Obiectiv se constata: ganglionul sau ganglioni mariti de volum, duri, durerosi,
imobili, dar fara a adera la piele, tegumentul supraiacent poate fi hiperemic.

- limfadenita congestiva: afecteaza unul sau mai multi ganglioni limfatici


(limfonoduli) care histopatologic prezinta hiperemie si edem iar la palpare apar
mariti de volum, cu consistenta crescuta, durerosi la presiune, cu mobilitate
pastrata sau usor diminuata (periadenita minima), acoperiti de tegumente de aspect
normal; rasunet general minim.

- limfadenita supurata (abcesul limfonodular): apare în cazul infectiei cu


germeni viru-lenti pe un teren deficitar; în interiorul ganglionului apar microabcese
separate de septuri pe care le distrug formând un abces delimitat de un perete
format din structurile limfonodulare modificate inflamator; clinic se constata
crestere de volum, durere, fluctuenta, fixare la piele (periadenita intensa),
tegumente modifica-te inflamator (hiperemie, edem);

Semnele generale;febra, frison.

Dintre probele de laborator, importanta este leucocitoza.

Evolutie:posibilitati:
- resorbtia procesului inflamator, cu sau fara aparitia adenitei scleroase
-adenoflegmonul, care este dureros si are consistenta pastoasa
-adenita acuta purulenta – fluctuenta la palpare

Complicatii:
-tromboflebita
-septicemia, la tarati
-perforatii in organelle vecine
-hemoragii, prin erodare de vase
-tardiv- edem cu aspect de elefantiazis

Tratament
-profilactic-tratamentul corect al plagilor
-curativ – in faza congestiva – antibiotice si comprese locale cu efect decongestiv
-in faza de supuratie – incizie, evacuare, drenaj si antibioterapie.