Curs
Istoric
Bazele drenajului limfatic au fost puse in 1892, in
Austria, de catre chirurgul Winiwater, care a si publicat o
lucrare despre inflamatiile cronice ale pielii si tesutului
conjunctiv. In aceeasi perioada, in Franta, doctorul Fege,
in lucrarea despre o noua metoda de masaj medical
numit masajul precoce posttraumatic , a luat in calcul
ansamblul sistemelor circulatorii in interdependenta lor.
El a preconizat acest masaj pentru reducerea edemelor
posttraumatice si evacuarea hematoamelor. In 1936,
medicul si biologul Emile Vodder a prezentat in Franta
metoda sa de drenaj limfatic manual, bazata pe
anatomia si fiziologia sistemului limfatic. Initial, el a pus
la punct un tratament al sinuzitelor cronice, apoi a extins
metoda in aplicatii estetice, igienice si terapeutice.
Inspirat de tehnica Vodder, A. Leduc a descris drenajul
limfatic manual, cu manevre mai usoare si mai putin
numeroase.
Durata masajului
Se incepe cu sesiuni de 40 de minute,
care cresc ulterior progresiv, ajungand
chiar si la o ora.
Anatomia sistemului limfatic
Limfa are rolul de a transporta substante nutritive si de a prelua
deseurile celulare. Aceasta are o compozitie asemanatoare cu
plasma sanguina, din care deriva. Aspectul limfei difera in functie de
zona in care se gaseste (de exemplu, la nivel intestinal, aspectul
limfei este laptos datorita grasimilor continute). Limfa are rol
important in imunitatea organismului uman. Pe langa deseuri si
toxine, limfa mai transporta si agenti infectiosi bacterieni si virali care
sunt retinuti la nivelul ganglionilor limfatici. Ea intervine in transportul
lipidelor absorbite la nivelul chiliferelor (vaselor) intestinului subtire.
- membrelor inferioare
- abdomenului- hemitoracelui stang
- membrului superior stang
- jumatatii stangi a extremitatii cefalice
Marea vena limfatica dreapta (canalul limfatic drept) se
varsa in vena subclavie dreapta si dreneaza limfa din:
• centrale
• periferice
Organele limfatice centrale sunt:
Ganglioni superficiali:
• Colectoarele superficiale satelite ale safenei interne – merg spre colectoarele inghinale.
• Colectoarele superficiale ale safanei externe – merg spre ganglionii limfatici poplitei.
• Colectoarele regiunii fesiere
• Colectoarele profunde:
a. principale – cele care urmeaza vasele:
• care urmaresc artera nutritiva a osului;
• ale membranei interosoase;
• cele care urmeaza arterele plantare;
• care insotesc anastomoza dintre artera pedioasa si artera plantara externa;
• care insotesc artera tibiala anterioara;
• satelitele arterei tibiale posterioare care se varsa in ganglionul popliteu cel mai extern.
b. cai accesorii:
• limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsa in grupul intern al ganglionilor iliaci
externi;
• limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsa in ganglionii iliaci interni;
• limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge in ganglionii limfatici si in cei ai arterei
iliace comune.
Limfaticele sunt mai numeroase la picior decat la gamba si coapsa. La picior sunt mai
numeroase pe fata plantara decat pe fata dorsala.
2. Ganglionii limfatici ai membrului inferior
• Ganglionii inghinali – se impart in superficiali si
profunzi. Cei profunzi sunt mai putin numerosi, respectiv
1-3. Ei sunt legati de grupul intern al ganglionilor iliaci.
• Ganglionii poplitei:
- Ganglionul safen extern – primeste colectoarele
satelite ale venei safene externe, provenind de la
treimea posterioara a merginii externe a piciorului, de la
partea externa a calcaiului si de la fata posterioara a
gambei.
- Ganglionul tibial anterior – se gaseste la nivelul
membranei interosoase, deci subaponevrotic.
Ganglionii iliaci si lomboaortici
Lanturile iliace constituie releul obligatoriu prin care
limfa, venind de la membrele inferioare se varsa in canalul
toracic.
Grupul parotidian primeste limfa din regiunile temporala si frontala a pielii paroase
a capului, de la pleoape, de la radacina nasului, de la urechea externa.
Tablou clinic:
• cresterea dimensiunilor regiunii afectate;
• senzatia de „piele stransa”;
• senzatia de greutate la nivelul membrului afectat;
• intepaturi, furnicaturi;
• durere mai mult sau mai putin importanta, atat local
dar si cu iradiere;
• scurgerea de lichid limfatic la nivelul tegumentului.
Stadializarea edemului:
a. gradul I (spontan reversibil) –
edemul apare la presiunea
tegumentului (lasa godeu) si scade
la elevatia membrului;
b. gradul II – presiunea degetelor nu
lasa godeu. In acest caz se
instaleaza fibroza care marcheaza
debutul edematierii membrului.
c. gradul III (elefantiazis) – este
ireversibil iar dimensiunile
membrului afectat sunt foarte mari.
Tesutul este dur, fibrotic. In acest
caz se indica chirurgia de
debridare.
Limfedemul secundar aparut la
membrul superior sau la cel inferior
are in general o evolutie proximo-
distala.
Daca limfedemul nu este tratat,
lichidul bogat in proteine continua sa
se acumuleze ducand la fibrozarea
membrului. Acesta devine un mediu
de cultura propice pentru dezvoltarea
bacteriilor si aparitia secundara a
limfangitei.
Drenajul limfatic manual
Drenajul limfatic manual reprezinta acel tip de masaj
prin intermediul caruia se asigura drenarea lichidelor
excedentare de la nivel celular, mentinand, in acelasi
timp, echilibrul hidric al spatiilor intersititiale si evacuarea
deseurilor provenind din metabolismul celular. La
evacuarea acestor lichide intersititiale participa 2
procese distincte, respectiv captarea limfei realizata de
reteaua de capilare limfatice si evacuarea, departe de
zona infiltranta, a substantelor preluate in capilarele
limfatice. Captarea este consecinta cresterii locale a
presiunii tisulare, de aceea, cu cat va fi mai mare
presiunea, cu atat va fi mai mult preluata de capilarele
limfatice.
Manevrele specifice drenajului limfatic manual
prin care se faciliteaza procesele de captare si
evacuare a limfei sunt:
• Pozitia maseurului:
• riduri;
• pungi sub ochi;
• cearcane;
• edeme palpebrale;
• edeme in alte regiuni ale fetei;
• piele prea uscata/ prea incarcata de
sebum.
Protocol 3 – Drenajul pielii paroase a capului
• prima faza a tratamentului in toate formele de edem de origine venoasa, cardiaca sau
limfatica cu exceptia edemului congenital in care nu exista cai limfatice;
• tratamentul proceselor inflamatorii;
• perioada pre- si postoperatorie in chirurgia estetica, plastica si reparatorie (implantul
grefelor cutanate, lipoabsorbtie, interventii corectoare pentru diverse segmente, etc.);
• tratamentul leziunilor cutanate (cicatrici dupa arsuri, interventii chirurgicale, accidente,
etc);
• tratamentul obezitatii;
• tratamentul celulitei;
• tratamentul tulburarilor trofice distale ale membrelor, consecutive insuficientelor
arteriale sau venoase;
• tratamentul oboselii cronice- ritmul lent al manevrei, asociat blandetei executiei,
creand conditiile relaxarii fizice si psihice a pacientului;
• tratamentele cosmetice ale fetei cu vizarea ridurilor, cearcanelor, pungilor si oricaror
modificari aparute datorita unei irigatii ineficiente, pentru hranirea si regenerarea
celulelor pielii si pentru eliminarea resturilor metabolice.
Contraindicatii generale