MASAJ CORPORAL MANUAL Scurt istoric Pentru cuvantul masaj se propun mai multe etimologii, astfel: - fr.

masage = a misca, a framanta, a mesteca - eb. massesch = a palpa - gr. massein = a frictiona - ar. mass = a freca, a pipai, a atinge usor In lucrarile scrise, cuvantul masaj a fost folosit pentru prima data in 1813 de catre Lapage in lucrarea Cercetari Istorice Asupra Medicinei Chineze . Masajul a fost printre primele mijloace folosite pentru alinarea suferintelor. De foarte multe ori, procedeele de masaj erau folosite de vraci si erau insotite de cuvinte si gesturi rituale, de descantece si formule neintelese iar la foarte multe popoare, masajul era practicat doar de catre reprezentati ai cultelor religioase, recordul referirilor la masaj in opere scrise este detinut de catre chinezi care il foloseau inca cu 3000 de ani inainte de Hristos. In Kung-Fu ( 2700 i.H. ) se gasesc primele detalii tehnice si indicatii. In China existau chiar medici meseuri pe langa medicii herboristi si medicii acupunctori. Ayurveda ( sec.XVIII i.H. ) la indieni, contine printre altele, sfaturi de igiena a vietii si pentru practicarea masajului care are un caracter igienic si ritual. Avicenna medic si invatat de origine araba, descrie masajul si asocierile acestuia cu hidroterapia si dietetica in prima parte a lucrarii sale Cartea Legilor Medicinei Mai aproape de noi, grecii folosesc mai mult masajul. Parintele gimnasticii medicale si masajului Herodicus din Lentini spunea ca acesta contribuie la intarirea corpului si vindecarea bolilor El a predat invataturile sale lui Hipocrate care spunea despre masaj ca executat cu putere, masajul tonifica tesuturile, executat cu moderatie le inmoaie In Romania in anul 1940, apare primul curs scris de masaj, redactat de Prof. Dr. Adrian N. Ionescu In majoritatea tarilor in decursul timpului masajul a continuat sa fie considerat parte a medicinei, specialistii lucrand in echipa alaturi de medici.

Definitie Masajul este o prelucrare metodica si sistematica a partilor moi ale corpului uman , prin mijloace manuale si instrumentale ( hidrice , electrice , mecanice ) in scop de intretinere a bunei functionari a organismului , in scop igienic dar si pentru prevenirea unor tulburari functionale si nu in ultim rand pentru tratarea unor afectiuni organice si functionale a unor traumatisme a aparatului locomotor , a recuperarii unor sechele post traumatice.

Aplicarea este metodica deoarece se desfasoara dupa anumite principii si reguli, are un inceput, o desfasurare prealabila si un sfarsit, procedeele fiind metodic selectionate, imbinate si aplicate, tinand cont de efectele posibil si descopurile urmarite se poate afirma ca masajul este o activitate sistematic organizata. Masajul reprezinta o metoda de baza in medicina recuperatorie , sportiva si preventiva. Masajul reuneste o serie de manevre manuale si instrumentale aplicate in mod igienic , profilactic , terapeutic sau recuperator de catre o persoana calificata numit maseur, aparatele mecanice sau electrice nu pot inlocui in nici un caz mana, fiind singurul instrument care poseda calitatile necesare adaptarii corecte si permanente a gestului terapeutic in functie de reactiile subiectului. Mana se muleaza perfect pe regiunile masate in functie de relieful lor, are aceeasi temperatura cu segmentele masate, simte exact gradarea si dozarea intensitatii de actionare, transmite energie, examineaza in permanenta si comunica prin tehnica executata cu organismul subiectului oferindu-i exact ceea ce are nevoie. Masajul are un camp de aplicatie extramedical, ocupandu-se de mentinereasi si eventual a imbunatatirii proprietatilor functionale a intregului organism la cote optime ( masajul igienic fiziologic ) si unul strict medical ocupandu-se de prevenirea aparitiei unor perturbari in functionalitatea organismului ( masajul profilactic ), tratarea in paralel cu alte metode terapeutice a unor afectiuni ( masajul terapeutic ) si recuperarea post traumatisme sau afectiuni prin inlaturarea sechelelor ( masjul recuperator ). Aplicarea masajului este metodica, deoarece se desfasoara dupa anumite principii si reguli, are un inceput, o desfasurare prealabila si un sfarsit. Automasajul reprezinta , aplicarea acelorasi proceduri de catre o persoana asupra propriului corp cu acelasi efect ca si masajul. Prelucrarea metodica vizeaza abordarea din aproape in aproape a partilor moi ale corpului in scopul imbunatatirii proprietatilor fizice ale tesuturilor si mai mult ale circulatiei de intoarcere a sangelui si limfei din tesuturi. Conditii ce trebuiesc indeplinite de un maseur : - sa fie sanatos, armonios dezvoltat - sa aibe rezistenta la oboseala intretinuta prin exercitii de gimnastica - sa aibe o constitutie robusta - sistem tactil dezvoltat - sa evite muncile grele, sporturi si activitati ce i-ar putea inaspri mainile. - sa posede auz fin, o vedere buna - aptitudini posibile deosebite - sa cunoasca bine anatomia si fiziologia, biomecanica si simptomatologie - sa aibe simt de autoconservare pentru a-si doza efortul in vederea desfasurarii intregii activitati in conditii egale de eficienta. - curatenie corporala deosebita ( dusuri zilnice ) - mainile sa fie largi , carnoase, cu mana calda, uscata si neteda, degetele fine si abile - inainte de a aplica masajul unui pacient, mainile trebuie spalate si incalzite - unghiile sa fie taiate scurt , colturile pilite - tinuta vestimentara ( se recomanda ceva alb sau verde ) - nu se folosesc parfumuri, creme cu mirosuri puternice, pentru a nu deranja pacientul - nu se va fuma in sala de masaj - nu se va consuma bauturi alcoolice in timpul programului Pentru profesia de maseur, nu sunt indicate persoanele cu deficiente fizice, organice, cu asimetrii faciale, defecte ale nasului, gurii, deformatii ale corpului,

deficiente motrice, cu boli ale aparatului respirator, cardio-vascular, digestiv si renal sau boli ale pielii. Maseurii isi vor intrerupe activitatea in perioada in care mainile lor prezinta leziuni sau alte afectiuni pana la vindecarea lor completa. Reguli de igiena privind subiectul respectarea unor reguli de igiena a corpului si hainelor golirea inainte de masaj a vezicii urinare si daca este posibil a colonului se recomanda subiectului sa-si aduca un prosop mare si un cearsaf pe care sa-l aseze pe pat. Reguli de igiena privind masajul Masajul igienic se recomanda sa se aplice in cursul diminetii, cel terapeutic sa fie aplicat pe parcursul zilei dar obligatoriu la un interval de 2-3 ore inainte si dupa servirea mesei, in asa fel incat sedinta de masaj sa se incheie inainte cu cel putin h inainte de inceperea urmatoarei. Reguli metodice In timpul sedintei de masaj, subiectul trebuie sa aibe o pozitie cat mai confortabila, sa-si relaxeze musculatura si sa evite incordarea fizica si psihica. Pozitiile cele mai relaxante sunt decubit, culcat rezemat cu membrele inferioare si superioare usor flexate, ele asigurand corpului suprafata mare de sprijin, facilitand circulatia si respectiv relaxarea musculara. Maseurul trebuie sa lucreze intr-o pozitie cat mai putin obositoare. El poate lucra, fie din asezat pe un scaun a carei inaltime se va adapta in functie de inaltimea banchetei, fie din ortostatism. Pentru a nu-si obosi membrele inferioare se recomanda munca cu mainile sub nivelul umarului. Masajul va incepe cu procedee simple, usoare, suple cu caracteristici de testare, examinare si pregatitoare care vor progresa incet ca altitudine si ritm pana la atingerea intensitatii necesare, dupa care vor incepe sa scada treptat, sedinta incheindu-se cu miscari lungi si linistitioare. Aceasta curba de intensitate a aplicarii procedeelor si tehnicilor de masaj se repeta pe fiecare segment sau regiune in parte. Intensitatea, ritmul si numarul de repetari depind atat de scopul urmarit cat si de masaj. Aparitia unor jene locale, dureri, contracturi sau a unor semne de neliniste la subiect denota o tehnica defectuoasa sau existenta unor afectiuni care sunt contraindicate aplicarii masajului. Durata sedintei de masaj lunga, cu efect relaxator se recomanda pentru refacerea organismului ( musculaturii ) de la cateva minute pana la jumatate de ora si chiar mai mult. Dupa sedinta de masaj cu efect stimulant, se recomanda executarea unor exercitii fizice asociate cu exercitii de respiratie care vor facilita executia lor. Efectele unei sedinte de masaj se pot resimti chiar in timpul acesteia sau dupa, dar slabesc si chiar dispar dupa cateva ore. In scop terapeutic, se efectueaza una sau doua serii, a cate 10-12 sedinte, dupa cateva zile 3-7, spre sfarsitul tratamentului in functie de posibilitati, sedintele de masaj vor fi treptat inlocuite cu automasaj. Intregul tratament trebuie aplicat de acelasi terapeut. Mijloace ajutatoare

In decursul timpului din dorinta de a proteja terapeutul, s-au inventat si folosit si o serie de aparate, la inceput mecanice, acestea fiind treptat inlocuite cu cele electrice. Dintre aceste efectele benefice ale unora nu trebuie neglijate. Aparatele de masaj pneumatice, construite pe principiul mansoanelor gonflabile, de diverse forme si marimi, mergand de la mansoane mici, pentru membrele superioare, pana la adevarate costume gonflabile, care se folosesc pentru pentru intregul corp compresiunea care se obtine in momentul punerii lor in actiune, are efectele unei presiuni locale, pe o suprafata mai mare, pe o mana nu o poate realiza la fel de eficient. Aparatele de percutie, sunt folosite mai ales pentru stimularea sensibiliatii superficiale si profunde, datorita rimicitatii si ritmului de actionare necesar in acest scop, greu de obtinut prin executie manuala fara a plati cu prtetul unei oboseli mari. Vibratoarele, de diverse forme si marimi, construite pentru diversele regiuni ale corpului sau intrunind calitatile necesare pentru a se putea actiona pe mai multe, sunt folosite deoarece regularitatea si amplitudinea vibratiilor obtinute cu ele este superioara celei obtinute manual. Gama acestor aparate este cuprinsa intre vibratoare mici actionate cu mana ( eventual fixate pe mana terapeutului ), la fotolii, perne vibratoare, pana la mese vibratoare, cu posibiliati de realizare a vibratiilor ( cu efect relaxator ) asupra intregului corp. Aparatele de infrasunete si ultrasunete, fac parte tot din gama acestor vibratoare. Aparate pentru detectarea punctelor de presopunctura ( care prin specificitatea lor permit receptarea unei rezistente electrice la nivelul pielii mai scazute ), care, pe baza unor impulsuri electrice sunt prevazute si cu posibiliati de actionare asupra acestora ( de tip Acutherapy) De asemenea in practica masajului, se folosesc o serie de ingrediente, care pot fi impartite in doua categorii: unele care se folosesc doar din punct de vedere mecanic, pentru a faciliat alunecarea mainii pe tegumente, de genul talc, uleiuri, creme altele folosite in scop terapeutic, de genul alifiilor care contin substante cu efect farmacologic. Dupa parerea noastra insa, substantele interpuse altereaza perceperea palpatorie si ca atare diminueaza posibilitatea reglarii eficiente a actului terapeutic si din acest motiv, recomandam pe cat posibil evitarea folosirii lor. In ceea ce priveste alifiile folosite in scop terapeutic, cu toate ca faciliteaza transferul cutanat prin cresterea permeabilitatii pielii, din aceleasi motive recomandam aplicarea lor la sfarsitul sedintei. Examinarea subiectului in vederea aplicarii masajului In masaj, examinarea subiectului nu are scop de diagnostic, ci este o testare, care serveste in permanenta ca punct de referinta pentru a interpreta corect starea acestuia pe masura derularii tratamentului. Intre palparea exploratoriesi atingerea terapeutica nu trebuie sa existe diferente si discontinuitate, aceasta examinare fiind astfelcontinua in timpul aceleasi sedinte de masaj si repetata in fiecare sedinta Tinand cont de indicatiile masajului, in functie de necesitati, se va proceda succesiv, la examinarea pielii, tesutului celular subcutanat, a muschilor, a tendoanelor, a articulatiilor, a sistemului nervos, a circulatiei si a viscerelor din cavitatea abdominala.

1. Examinarea pielii si a tesutului subcutanat Examinarea pielii nu poate fi disociata de de cea a tesutului subcutanat deoarece, daca acest lucru este posibil in unele regiuni, cel mai frecvent palparea nu permite diferentierea clara a acestor doua structuri, in afara raporturilor lor foarte apropiate din punct de vedere anatomic ele au si relatii fiziologice foarte stranse. Convorbirea cu pacientul permite evidentierea existentei unor senzatii de furnicaturi, mancarimi, tensiuni, arsuri, dureri spontane sau provocate, senzatii care insotesc adesea hiperstezii. Examinarea vizuala are in vedere urmatoarele aspecte: culoarea, urmarindu-se variatiile patologice ca eritermul, cianoza, melanodermiile, vitiligo, paloarea, ca si topografia lor. Granulatia si relieful, aspectul putand fi capitonat atunci cand paniculul adipos subcutanat este gros si lung si daca este insotit de o anume distrofie ca in cazul celulitei din obezitate. Aspectul lor dand indicatii asupra troficitatii. Aspectele patologice: tendinta hemoragica ( purpura, eruptii ), negi, micoza, papule, vezicule, basici, eczeme, infectii, etc, care pot constitui contraindicatii ale masajului, sau : unele ulceratii, cicatrici, vergeturi, acnee, cuperoza, care pot constitui indicatii ale masajului. Palparea permite sa se aprecieze: temperatura, o temperatura cutanata crescuta poate fi un semn inflamator, iar o temperatura scazuta, mai ales la nivelul extremitatilor, dradeaza tulburari de vascularizatie; studierea vascularizatiilor de temperatura de la osedinta la alta, reprezinta un bun ghid pentru desfasurarea acesteia. umiditatea, pielea umeda, uscata sau grasa pot impune anumite tehnici de masaj. gosimea, prin studiul comparativ se poate recunoaste, fie o diminuare a grosimii ( o atrofie), fie o crestere ( hipertrofie ),datorata grosimii stratului cornos sau a stratului adipos. mobilitatea, ea poate fi diminuata in cazul fibrozei( in sclerodermie ) sau a cicatricilor, sau crescuta in unele afectiuni ale fibrelor elastice. consistenta si elasticitatea, in mod normal, pielea este supla dar ferma si rezistenta la palpare iar dupa deformare, are posibilitatea de a-si relua forma initiala. sensibilitatea, se testeaza, mai ales, sensibilitatea la ciupire, putandu-se detecta fie o hiperstezie superficiala, fie o durere mai profunda, in legatura cu alte alterari structurale. aspecte patologice, se urmareste depistarea cicatricilor, vergeturilor, escarelor, ulceratiilor, pierderilor de substante, acneei, cuperozeiedemelor, infiltratelor. 2. Examinarea tesutului muscular Examinarea vizuala, permite aprecierea unei amiotrofii, prin comparatie ( existenta unui edem poate masca pierderea de volum muscular! ). Palparea muschilor este mai dificila, de aceea se recomanda ca ea sa se faca de mai multe ori, sa se foloseasca mai mult palparea laterala care permite mai usor accesul la muschi, insotita de leganarea masei musculare, intinderea sa si confruntarea datelor obtinute cu cele rezultate in urma contractiilor izometrice si izotonice. Palparea, da informatii asupra urmatoarelor aspecte: volum, se pot evidentia atrofii sau hipertrofii sensibilitatea, cauza reala a unei dureri musculare poate fi chiar la nivelul muschiului dar cel mai frecvent la nivel osteo-articular a sistemului nervos sau a viscerelor; ea se poate alatura altor probleme ca:

a) infiltrate b) hipertonie c) hematoame, etc tonus, in afara variatiilor individuale, de la o regiune la alta, de la o zo la alta, putand fi considerata in limite normale, se pot decela; a) hipertonii, cu etiologii diverse mai ales nervoase, care adesea coincid cu dureri cutanate si infiltrate ale tesutului celular subcutanat b) induratii, care apar frecvent la nivelul unor muschi, in nervralgiile sciatice, cervico-brahiale, crurale, solearul, fesierul mijlociu, cvadricdepsul, muschii paravertebrali fiind cei mai frecventi afectati. c) fibroze, la palpare ansamblul muschiului aparand foarte tare, cu elasticitatea pirduta partial sau total, putand fi dureroase daca se asociaza cu o stare inflamatorie sau cu o contractura, sau alte probleme ca: hematoame, stari inflamatorii ( miozite ), nuclei de osificare, aponevrozite, ruptura musculara. 3. Examinarea tendoanelor Palparea urmareste evidentierea urmatoarelor aspecte: durerile insertiei, durerea vie, starnita de presiunea pe punctul de insertie semnaleaza o tenoperiostita de insertie ( durerile asociindu-se cu cele ale muschilor ), insotita adesea de infiltrate ale planurilor care le acopera. rupturile pot surveni in urma traumatismelor sau a tenosinovitei si se insotesc cu impotenta mai mare sau mai mica in functie de caracterul complet sau partiar al rupturii. 4. Examinarea articulatiilor Convorbirea cu subiectul da informatii asupra caracteristicilor fenomenelor dureroase ( ritmului inflamator sau cel mecanic ) si asupra eventualelor fenomene de blocaj. Examinarea vizuala da informatii despre pozitia spontana ( antalgica sau prin deformare ). Palparea; dupa ce i s-a cerut pacientului sa efectueze miscari si dupa ce s-a mobilizat pasiv articulatia, se procedeaza la palparea diverselor elemente. ligamentele; durerile insertiei ligamentare atrag atentia asupra faptului ca in afectiune este inclus mai mult sau mai putin periostul si uneori micile burse seroase, rupturile nu sunt de obicei percepute deoarece sunt inecate in revarsatul local. Palparea este util completata prin punerea in tensiune pasiva a ligamentului. capsula; acolo unde poate fi palpata, capsula poate apare dureroasa, in mod difuz, in procesele inflamatorii si de retractie sau in mod mai localizat la nivelul unei insertii sinoviala; o sinoviala normala nu poate fi perceputa, la unele articulatii insa devine preceptibila atunci cand este sediul fenomenelor inflamatorii ( ingrosata, umflata ) Cresterea productiei de lichid sinovial poate fi preceptata prin perceperea bombarii fundului de sac sinovial si cresterea tensiunii sinoviale. interlinia articulara; identificarea unei zone dureroase care poate fi tratata prin masaj sau recunoasterea tuturor modificarilor care pot constitui contraindicatii ale masajului. 5. Examinarea circulatiei a) Circulatia deretur ( venoasa si limfatica ) in membrele inferioare Convorbirea cu subiectul scoate in evidenta semne functionale ca senzatia de greutate, tensiune, crampe, etc.

Examenul vizual si palparea ofera informatii in ceea ce priveste existenta edemelor, eventualelor modificari de culoare ale pielii, a tulburarilor trofice, durerilor, etc. b) Circulatia arteriala in membrele inferioare Convorbirea cu subiectul va urmari obtinere de informatii in legatura cu aparitia claudicatiei intermitente ( strangularii ), vechimea tulburarilor, modalitati, antecedente, etc. Examenul vizual si palparea urmaresc depistarea eventualelor tulburari trofice, precum si obtinerea unor informatii in legatura cu modul de exprimare a diferitelor pulsuri ( la nivelul piciorului, tibial posterior, popliteu si femural ) 6. Examinarea sistemului nervos Din punct de vedere al stabilirii conduitei de urmat in aplicarea tratamentului prin masaj prezinta importanta mai ales, depistarea existentei unor tulburari trofice, precum si testarea sensibilitatii ( hiperstezie cutanata, profunda, hipostezie sau anestezie ), date care pot fi obtinute folosind aceleasi modalitati de examinare. 7. Examinarea viscerelor abdominale Convorbirea cu subiectul permite sa se faca bilantul marilor functiuni. Palparea, este modalitatea de examinare de baza: ficatul se palpeaza sub marginea inferioara a grilajului costal drept vezica biliara se palpeaza in hipocondrul drept in punctul lui Murphy stomacul se examineaza prin palparea zonei epigastrice si ombilicale splina se palpeaza in hipocondrul stang colonul se palpeaza pornind de la fosa iliaca interna dreapta, urcand spre hipocondrul drept pana la ungiul hepatic, spre unghiul splenic si de acolo spre fosa iliaca interna stanga intestinul subtire se palpeaza ansamblul anselor in regiunea periombilicala Percutatia permite studierea sonoritatii ansamblului viscerelor goale ale cavitatii abdominale si se efectueaza cu precadere in fosa iliaca dreapta, zona periombilicala si zona epigastrica. Spatiul si mobilierul aferent cabinetului de masaj Masajul se practica de preferinta intr-o incapere numita sala sau cabinet de masaj. Acesta incapere se poate amenaja intr-o sala mai mica sau intr-o sala mai mare prin impartirea in boxe mici, separate prin paravane sau draperii. Pe langa acest cabinet, ideal ar fi sa existe o sala de asteptare, de dusuri, toaleta, sala de odihna. Cabinetul de masaj trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1. sa fie spatios, luminos, bine aerisit, calduros ( temperatura 18-20 grade ) 2. sa prezinte posibilitati de intretinere igienica ( pereti placati cu faianta sau vopsiti in ulei, podeaua acoperita cu gresie sau linoleum, pentru a fi curatate si dezinfectate, sa fie prevazut cu apa curenta ) 3. sa aiba mobilierul strict necesar: bancheta de masaj, scaun petru maseur, dulap pentru materiale, scaun si birou pentru acte. Masajul se poate face cu ulei, crema ( de galbenele ), sau pudra.

Scopul masajului Masajul profilactic reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatranire si se aplica intregului corp sau anumitor parti ale corpului incluzand masajul facial. Masajul igienic Masajul terapeutic reprezinta o metoda de tratament a diferitelor afectiuni Masajul recuperator Masajul specific activitatii sportive Fundamentarea teoretica a masajului profilactic Pentru a intelege mai bine, efectele profilactice ale masajului in afectiunile organice ar fi necesara analizarea din punct de vedere fiziologic si chiar biochimic a modificarilor determinate de aplicarea acestuia. Intelegerea masajului prin prisma fiziologiei si biochimiei este foarte dificila deoarece studiile trebuie sa se bazeze pe un numar mare de experiente iar rezulatele obtinute sa fie obiectivate cu ajutorul unor instrumente si aparate destul de costisitoare. Pe scurt fundamentarea teoretica a efectelor profilactice ale masajului ar putea sintetiza astfel: in ceea ce priveste pielea care se intrerupe intodeauna in timpul aplicarii masajului adresat indiferent carei structuri, trebuie aratat ca multiplele sale functii nu sunt inca suficient explorate, din punct devedere al masajului prezentand interes urmatoarele aspecte 1. pielea ca organ neurologic, la acest nivel existand zone de etaltare a recptorilor tactili, termici si durerosi, orice contact cutanat determinand nasterea unui influx nervos. 2. pielea ca organ vascular, prin supletea si amplitudinea modificarilor determinate de vasomotricitatea vaselor sangvine aflate la acest nivel permitand adaptarea si repartizarea volumului sangvin in functie de necesitati. 3. pielea ca organ de excretie, prin glandele sudoripare si glandele sebacee. 4. pielea ca organ de protectie, etc Prin mentinerea si imbunatatirea troficitatii si tonicitatii, a mobiliattii, consistentei, elasticitatii si sensibilitatii pielii, masajul contribuie la prevenirea unor aspecte patologice ca : vergeturi, escare ( rani-urmare a tulburarilor de troficitate la paralizati, imobilizati ), ulcetratii, acnee, distrofii, procese de imbatranire precoce, fibrozari si aderente cicatricale, tulburari ale imaginii schemelor corporale, etc. Sistemul nervos si cel muscular fiind atat de strict legate din punct de vedere functional , studierea efectelor masajului asupra acestora nu trbeuie sa se faca separat. Este cunoscut faptul ca sistemul neuromuscular reprezinta un teren de actiune foarte vast pentru masaj si ca efetele acestuia sunt multiple si variate, intelegerea lor fiind de foarte multe ori mai dificila. In sinteza se poate spune car relaxarea si stimularea sunt cei doi poli intre care se incadreaza intreaga gama a efectelor masajului la acest nivel. Prin intermediul efectelor sale analitice, masajul contribuie la prevenirea tulburarilor de troficitate si tonicitate, de sensibilitate, circulatorii, sangvine si limfatice, a

fibrozarilor si prin aceasta la prevenirea aparitiei unor afectiuni dintre care cele mai frecvente sunt : hipotrofia distrofia hipotonia sau hipertonia intinderi si rupturi musculare hipostezia edeme hematoame aderente cicatricale procese inflamatorii ca miozite, aponevrozite, etc. Masajul igienic Se recomanda tuturor persoanelor indiferent de sex, varsta, ocupatie, nivel de pregatire fizica si intelectuala si constituie o metoda de ingrijire obisnuita a corpului. Printre scopurile principale pentru care se recomanda aplicarea masajului igienic se numara si mentinerea si imbunatatira starii de sanatate, sporirea capacitatii functionale a organismului prin efectele sale asupra structurilor organismului si a proprietatilor functionale ale fiecareia dintre ele, cresterea rezistentei la efort prin efectele pe care le are asupra marilor functiuni ale organismului, calirea organismului prin asocierea sa cu functia de calire in functie de posibilitati si sporirea rezistentei la imbolnaviri. Masajul igienic se aplica in general sub forma automasajului, pe o suprafata cat mai intinsa a corpului cu tehnici executate in ritm viu, intensitate medie si durata scurta ( mai ales dimineata ) sau cu caracter relaxator, linistitior asociat cu baia calduta dupa terminarea activitatilor zilnice sau seara. Asociat cu baia de aer la munte sau la mare si nu numai, automasajul se executa lent si metodic, inainte de a intra in apa marii, raurilor, bazinelor, se aplica un masaj metodic pe toate partile corpului. In baie sau sub dus, se executa asa-numitul masaj umed aplicat cu mainle bine sapunite, cu o manusa de panza sau cu un burete, incheiat cu clatirea corpului cu apa calda si cu un dus rece scurt, urmat de stergerea corpului cu un prosop, frectionand pielea in ritm viu. Una altprocedeu folosit dimineata si seara in lipsa dusului, consta in frictionarea corpului cu un prosop umed bine stors, apucat de capete si aplicat pe regiuni intinse ( spate, piept, abdomen si membre ), dupa care cu prosopul infasurat ca o manusa se maseaza partile ramase. Executarea variataa automasajului si posibilitatile de asociere a lui cu ceilalti factori de calire, ofera o infinitate de modalitati de adaptare la necesitatile individuale in raport cu diferitele imprejurari si situatii. Efectele asupra sistemului meuromuscular, includ si se reflecat in sens pozitiv si asupra celorlalte elemente ale aparatului neuromioartrokinetic (NMAK) contribuind la profilaxia tulburarilor de orice natura. Efectele masajului asupra circulatiei sunt cele mai cunoscute, cele mai bine dovedite si cel mai des invocate. Mobilizand masa sanguina, punand in miscare mase de sange stagnate la periferie, asigurand accelerarea circuitului, deschizand noi capilare si largindu-le pe cele deja deschise, drenand spatiile interstitiale, procedeele si tehnicile de masaj prevein aparitia unor afectiuni cardio-vasculare specifice, fapt care se reflecta asupra intregului organism. Pe baza efectelor deja enumerate, viscerele beneficiaza prin aplicarea masajului de o protectie asupra aparitiei unor disfunctii si chiar imbolnaviri de natura morfologica.

Clasificarea principalelor grupe de metode ale masajului Masajul este constituit din procedee clasice care formeaza asa-numitul masaj clasic carora li se pot asocia cele specifice unor metode particulare de masaj, efectele lor completandu-se in mod fericit. Din acest motiv, atunci cand vom folosi termenul generic de masaj ne vom referi la toate metodele fie clasice sau particular ( denumite si complementare ) Pentru o mai buna intelegere pentru clasificarea diverselor terminologii care circula in literatura de specialitate, metodele de masaj se pot clasifica astfel: metode de baza .... masajul clasic masajul complementar .... reflexologia masajul reflex al tesutului conjunctiv subcutanat masajul reflex al piciorului si mainii alte metode de masaj reflex metode speciale de masaj .... masajul transversal profund sportmasajul masajul de drenaj limfatic masajul Grossi masajul Volger criomasajul hidromasajul, etc. metode traditionale asiatice .... presopunctura punctoterapia shiatsu masajul energetic In practica clasificarea prezentata, prezinta un foarte mare grad de relativitate deoarece toate aceste metode, prin procedeele si tehnicile cu care actioneaza se interfereaza, deriva unele din altele, diferentele constand in modalitatile de actionare si in terminologia folosita, impuse de autorii fiecareia, scopul tuturor acestor metode nefiind altul decat pastrarea, imbunatatirea sau recuperarea starii de sanatate a omului din punct de vedere holistic ( ca un intreg ). Este de la sine inteles ca in activitatea practica ele vor fi folosite singure sau in combinatii cat mai eficiente, acest lucru hotarandu-se in functie de scopul urmarit si de caracteristicile individuale ale fiecarui subiect. Pentru a reusi acets lucru principalele conditii sunt: 1. o stare de sanatate perfecta a celor care doresc sa devina terapeuti si sa ajute pe cei in suferinta 2. insusuirea corecta a tehnicilor de actionare specifice fiecarei metode 3. dezvoltarea la maximum, a tuturor simturilor care ii ofera terapeutului, posibiliatti extinse de examinare, tratare, percepere a reactiilor determinate, comunicare 4. dragioste fata de oameni, altruism, capacitate de intelegere a legaturilor dintre corp, minte, suflet, dorinta permanenta de a se cunoaste cu adevarat pe sine si pe cei din jur pentru a-si asigura siesi echilibrul si pentru a putea ajuta orice persoana indiferent de sex, varsta, rasa, religie, patura sociala, etc. 5. pasiune pentru profesiunea sa, incredere in potentialul major al acestei profesiuni de a influenta benefic omul pe toate planurile: fizic, psihic, oral, energetic, social, etc. 6. dorinta de a-si practica profesiunea din dorinta de a ajuta si nu in primul rand din dorinta de a obtine castiguri materiale substantiale. -

10

Fara aceste conditii sa fie indeplinite, terapeutul devine un simplu executant al unor tehnici invatate mai mult sau mai putin corect, lipsit de adevarata calitate umana care se cere pentru practicarea acestei profesiuni.

TEHNICI DE MASAJ SI EFECTELE LOR Tehnica aplicarii masajului are la baza o serie de manevre fundamentale sau principale carte nu pot lipsi in efectuarea acestei terapii. Manevrele manuale exercita influente diferite la nivelul tegumentelor sistemelor : muscular, osteocircular, circulator si nervos, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii diferitelor procedee de masaj in functie de obiectivele terapeutice urmarite. Manevrele fundamentale de masaj includ: efleurajul sau netezirea, frictiunea, framantatul sau petrisajul, tapotamentul sau baterea si vibratiile, denumiri sugestive capatate dupa felul miscarilor executate de catre maseur. Sunt acelea care nu lipsesc din tehnica de masaj indiferent de regiunea masata. Procedeele secundare sau de completare a efectelor procedeelor principale sunt : rulatul , tractiunile, tensiunile, scuturarile, ciupiturile si pensarile. EFLEURAJUL SAU NETEZIREA Este o manevra de introducere, cu care se incepe orice sedinta de masaj, dar poate fi alternat cu alte manevre fundamentale folosite si constituie manevra de incheiere in majoritatea situatiilor. Consta in alunecarea usoara a mainilor maseurului pe suprafata corpului, realizanduse o netezire a tegumentelor care se executa intodeauna centripet, adica de la extremitatea distala catre extremitatea proximala a segmentului care este masat. Tehnica aplicarii netezirilor prezinta mai multe modalitati : Cu fata palmara a mainilor, cu degetele intinse, apropiate sau departate, atunci cand se maseaza regiuni mai intinse si plane, utilizandu-se ambele maini. Cu fata dorsala a mainilor, degetele fiind flexate si departate, reprezentand tehnica denumita masaj in pieptane, mai ales in zonele paroase. Cu fata palmara a degetului mare Cu fata palmara a varfurilor a doua sau trei degete, atunci cand se maseaza pe zone mici si rotunde Efleurajul se poate efectua cu ambele maini deodata sau folosindu-se alternativ una dupa alta. Netezirea se face in mod obisnuit in linie dreapta, in axa longtudinala a membrelor, de-a lungul grupelor de muschi dar se poate executa si in zig-zag sau transversal in functie de structura anatomica a regiunii. De obicei ea se efectueaza segmentar , in zone anatomice delimitate, de exemplu : antebrat, brat, gamba, coapsa dar poate fi executata si pe toata lungimea membrelor superioare sau inferioare cand timpul nu ne permite sa o aplicam fiecarui sportiv. Sensul directiei efleurajului depinde de topografia circulatiei venoase si limfatice sau grupelor musculare din zona masata. La membre sensul netezirilor, asa cum s-a mai spus, se face de la extremitate in sus, la nivelul trunchiului se urmareste sensul de intoarcere a circulatiei venoase catre inima, la ceafa si gat sensul manevrei este de la cap spre umar si omoplati.

11

Netezirea este considerata ca o manevra specifica pentru suprafata corpului, actionand in special asupra pielii, tesuturilor conjunctive subcutanate, nervilor periferici si vaselor venoase si limfatice. Ea are o actiune calmanta micsorand fenomenele dureroase, de contractura musculara, de tensiune psihica, efecte deosebite pentru persoanele nervoase, emotive, realizand totodata si conditiile de adaptare mai buna la alte manevre fundamentale mai puternice. Un alt efect important al efleurajului este imbunatatirea circulatiei de intoarcere venoase si limfatice, ce rezulta din actiunea mecanica a producerii, care faciliteaza hemodinamica dar si actiunea reflexa ce produce vasodilatatie activa prin mecanisme vasomotorii nervoase si umorale. Se imbunatatesc conditii trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice se favorizeaza indepartarea lichidelor intracelulare, efecte foarte utile in tratamentul edemelor reziduale dupa traumatismele aparatului locomotor. Hiperremia activa dupa netezire imbunatateste aportul de oxigen, glucoza si fosfati macroenergetici si in acelasi timp favorizeaza eliminarea catabolitilor din musculatura, de la suprafata asigurand conditii functionale normale pentru grupele musculare respective. Netezirea mentine supletea si elasticitatea pielii prin impiedicarea procesului de mineralizare a fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoane mai in varsta si scurteaza timpul de reinoire a epidermului prin accelerarea tumoverului diferitelor straturi ale acestuia. Netezirile pot fi insotite si de vibratii, pentru intarirea efectului relaxant. La hipertensivi nu se fac neteziri. Efecte - usureaza travaliul cardiac prin accelerarea circulatiei de intoarcere. se stimuleaza functia antimicrobiana si antiparazitara a pielii prin activarea secretiei de sebum de catre glandele sebacee. - se stimuleaza termoreglarea prin activarea glandelor sudoripare se elimina complet substantele minerale care se produc in timpul contractiei musculare, in urma efortului. - pe cale mecanica, directa, se determina exfolierea celulelor cornoase stimuland activitatea celulelor bazale, astfel crescand elasticitatea pielii, contractilitatea si rezistenta la presiune, fiziologic elasticitatea scade cu varsta, disparand aproape complet, la persoanele de varsta a treia, prin incarcarea progresiva a fibrelor elastice cu calciu ( 14% ). FRICTIUNEA Manevra fundamentala de masaj, frictiunea consta in apasarea si deplasarea tegumentelor si tesuturilor conjunctive subcutanate pe planurile profunde, im limita elasticitatii lor. Din punct de vedere tehnic, aceasta manevra se poate executa in mai multe modalitati : cu fata palmara a degetelor mainii, cu cele trei degete ale mainilor index, medius, inelar sau cu varful degetului mare cand se aplica pe suprafete mici, de exemplu, in spatiile interosoase pe fata dorsala a mainilor si picioarelor - cu marginea cubitala a mainii cu radacina mainii sau cu fata dorsala a pumnului strans, cand se maseaza zone mari cu eminenta tenara , baza degetului mic, atunci cand se aplica pe zone cu sensibilitate mai mare

12

Degetele sau mainile se aplica pe tegumente avand un unghi intre 60 - 70 % in functie de forta pe care dorim sa o impunem manevrelor (cu cat unghiul este mai mare, cu atat forta de patrundere este mai mare). Aceasta manevra de masaj se adreseaza in special tesuturilor moi subcutanate si straturilor musculare de suprafata, cum sunt muschii pielosi ai fetei. Intensitatea manevrelor trebuie sa fie adaptata sensibilitatii tegumentulor si tesuturilor moi subcutanate, pentru evitarea aparitiei senzatiilor dureroase. Frictiunea creste procesul de mobilizare a tesutului adipos din hipoderm prin inflentarea favorabila a factorilor lipotici, producand o scadere cantitativa a straturilor de grasime. Alaturi de netezire, frictiunea contribuie la mentinerea supletei si elasticitatii tegumentelor, prin prevenirea depunerii sarurilor de calciu in fibrele elastice la persoanele de varsta a treia. Ea produce o accelerare a proceselor de regenerare si cicatrizare, prin imbunatatirea conditiilor trofice locale, mai ales, la persoanele in varsta cand aceste procese sunt incetinite. Frictiunea imbunatateste permeabilitatea cutanata pentru diverse medicamente in aplicatiile locale, sub forma de unguente, de piele. Aceasta procedura este utila acolo unde exista procese aderentiale dupa traumatisme, hematoame sau inflamatii locale, marind elasticitatea tisuara, dar este contraindicata in procesele inflamatorii si hemoragii acute. Frictiunea prin mecanismul reflexelor antidromice, duce la eliberarea de histamina, acetilcolina, bradikinina ce favorizeaza circulatia locala si resorbtia edemelor dupa traumatisme. Ea produce de asemenea efecte analgezice locale, prin micsorarea sensibilitatii terminatiilor nervoase si scaderea tensiunii nervoase, cand este executata intru-un ritm lent si prelungit. Manevrele pot fi : elipsoidal, circular, concentric, excentric sau liniar. Pe partile moi, sensibile, masajul se poate face cu partea moale a mainii sau radacinii mainii dar pe partile mai putin sensibile manevra se executa cu nodozitatile pumnului inchis. Pe coloana vertebrala se fac manevre zig-zag in sens descendent. Pe suprafetele mari si foarte mari se aplica frictiunea combinata cu framantatul. Pe zonele sarace in tesuturi moi si mai putin suple, cum sunt articulatiile regiunile cu tendoane si cum este treimea inferioara a antebratului se fac manevre liniare, scurte si ritmice. Efecte - scade sensibilitatea locala - scade incordarea nervoasa generala - scade relaxarea musculara contractata - creste elasticitatea tesuturilor - inlatura depunerea de saruri de calciu in tesut - nu permite ingrosarea fibrelor elastice FRAMANTAREA SAU PETRISAJUL Framantarea este o manevra de masaj fundamentala care are efecte stimulente puternice Aplicarea ei se poate face dupa mai multe modalitati : - cu palma, framantarea in cuta, prin ridicarea si apucarea partilor moi intre degete si radacina mainii cu stoarecerea lor, manevra care se repeta de mai multe ori, dupa care se trece pe portiunea urmatoare - cu doua degete, respectiv cu policele si cu indexul, tehnica potrivita pentru

13

masarea tendoanelor, fasciilor sau a muschiilor mai subtiri - la nivelul membrelor superioare si inferioare, procedura se poate executa cu mainile aplicate in bratara, musculatura fiind prinsa intre degete si palme, exercitand astfel presiuni asupra ei. - cu palma, imitand miscarile pe care le face tamplarul cu rindeaua, procedeu numit "in rindea" intr-o maniera simpla prin ridicarea partilor moi ( tegumente , muschi ) de pe planurile dure, cu exercitarea compresiunilor asupra lor, tehnica indicata pentru imbunatatirea elasticitatii si contractilitatii musculaturii. Framantarea este o manevra de masaj, care se adreseaza tesuturilor situate in profunzime si mai ales musculaturii. Este un masaj de stimulare a musculaturii, prin exercitarea proprioceptorilor de la nivelul muschiilor si tendoanelor, imbunatatind excitabilitatea si contractilitatea muschilor. Mentine in conditii normale elasticitatea muschilor si favorizeaza in acest mod profilaxia leziunilor musculare, care se produc frecvent la sportivii de performanta. In acelasi timp, prin activitatea circulatiei in vasele sangvine si limfatice se imbunatatesc schimburile nutritive ( aport de oxigen , glucoza , adenozintrifosfat ) si favorizeaza eliminarea catabolitiilor rezultati din activitatea musculara. Este o procedura frecvent utilizata in masajul la sportivi atat in refacerea dupa antrenamente sau competitii cat si in pregatire. De asemenea, este una din tehnicile recomandate, pentru recuperarea hipotrofiilor musculare datorita inactivitatii, care raman dupa traumatismele aparatului locomotor. Manevra abordeaza in principal tesuturile profunde ( muschii ) si reprezinta prinderea muschiilor si a altor tesuturi profunde, ridicarea lor atat cat le permite elasticitatea proprie si stoarcerea prin compresiune. Tehnici de masaj : Priza mica sau framantatul in cuta care reprezinta prinderea tesuturilor intre police si degetul aratator. Priza medie reprezinta prinderea tesuturilor intre degete si radacina mainii Priza mare care reprezinta prinderea tesuturilor intre varfurile degetelor. TAPOTAMENTUL SAU BATEREA Este o manevra fundamentala ce consta in aplicarea pe tegumente a unor serii de lovituri scurte si ritmice , ce reprezinta unul dintre cele mai intense procedee de masaj. Din punct de vedere tehnic ea se poate executa dupa mai multe modalitati : tocatul este procedeul care foloseste marginea cubitala a mainilor , degetele fiind apropiate , miscarile de lovire efectuandu-se din articulatia pumnului. alta modalitate tehnica este percutatul , care se executa cu varful degetelor mainilor flexate si departate. Este unul dintre procedeele cele mai usoare de tapotament , miscarile efectuandu-se din articulatiile pumnilor , degetele cazand libere pe suprafata tegumentelor . Reprezinta o modalitate de aplicare a baterii adecvata pentru anumite regiuni, cum sunt toracele si abdomenul. cand se face cu fata palmara a mainilor si degetelor intinse poarta numele de plescait. Miscarile mainilor si antebratelor se efectueaza din articulatiile pumnilor si a coatelor , lasandu-se mainile sa cada libere pe regiunea de masat. cu palma si degetele usor flexate ( formand o adancitura pe fata palmara ) realizandu-se tapotamentul in ventuza.

14

cu dosul mainilor , degetele fiind usor flexate , loviturile aplicandu-se cu primele falange. cu pumnul incomplet inchis cu partea cubitala , astfel incat se asigura o elasticitate a loviturii si evitarea aparitiei senzatiei de durere . Este procedeul denumit batatorit si reprezinta o manevra deosebit de puternica ce se poate aplica in zone cu musculatura bine dezvoltata si mai putin sensibile cum ar fi regiunea fesiera sau regiunea lombara. In functie de ritmul si intensitatea tapotamentului efectele se produc in tesuturile moi superficiale sau mai profunde. Se obtine un efect predominant excitant , prin actiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii si a tesuturilor subcutanate , conjunctive si o activare a circulatiei cu hiperemie si ridicarea temperaturii locale. Baterea, provoaca de asemenea, o crestere a excitabilitatii neuromotorii prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul muschilor si tendoanelor , ceea ce duce la o crestere a tonusului muscular. Procedura favorizeaza factorii lipotici si mobilizarea adipocitelor din tesuturile subtegumentare , micsorandu-se in acest fel volumul stratului adipos. Aceste efecte ale procedeului sporesc uitlitatea tapotamentului in hipotoniile si hipotrofiile musculare prin inactivitate. Manevra se poate executa longitudinal , circular , serpuit in functie de configuratia planului anatomic muscular. - mentine muschiul in stare de troficitate musculara , impiedicand atrofia musculara. - creste forta de contractie a muschilor Astfel se explica prin masaj ( framantare ) inlaturarea starilor de atonie, atrofie, insuficienta musculara dupa gips, diferite mecanisme ce dispun imobilizarea musculara. Tapotamentul, se foloseste si ca manevra de masaj, in pregatirea sportivilor intre probe sau in pauza dintre reprize. Aceasta manevra nu se foloseste in afectiunile aparatului locomotor unde sunt prezente dureri sau contracturi musculare. Este cea mai extitanta tehnica de masaj si consta in lovituri ritmice si usoare , executate cu diferite parti ale mainii. Manevra de tocat se executa cu marginea cubitala a mainilor. Manevra de batatorit se executa cu palma si degetele stranse mana in cupa , mana in ventuza, caus fie cu pumnul palmar sau cubital. Manevra de plescait sau lipait se executa ca si manevra de batatorit dar cu degetele mai extinse. Manevra de percutie se executa cu varful degetelor simultan , alternativ cu ritm , viu si intensitatea in functie de sensibilitatea segmentului de masat. Efecte scade grosimea stratului adipos creste afluxul de sange spre regiunea masata scade sensibilitatea si conductibiliatea influxul nervos se elimina produsii toxici de metabolism Atentie : A nu se executa acesta manevra , in regiunea renala atunci cand se maseaza spatele intre vertebrele D 10 - 12 si L1 - 2 VIBRATIILE

15

Constau in imprimarea in tesuturi a unui numar cat mai mare de miscari oscilatorii pe unitatea de timp pe o regiune mai restransa , producand o deplasare foarte mica a tegumentelor si a tesuturilor subcutanate. Din punct de vedere tehnic, ele se efectueaza, din articulatiile mainilor , pumnului, cotului sau umarului , prin aplicarea pe tegumente a degetului mare, a doua degete, a palmei sau a ambelor maini. Vibratiile manuale nu sunt perfect ritmice , nu pot fi aplica te un timp prea indelungat , deoarece sunt dificil de executat si obosesc mana maseurului Miscarile sunt asemanatoare cu un tratament continu si rezulta din contractarii alternative ale muschilor antagonisti ai mainii , antebratului si bratului. Avantajul consta in faptul ca mana maseurului este moale, calda si se muleaza mai bine pe suprafata tratata , ceea ce o face mai agreabila pentru pacient , in comparatie cu manevrele mecanice. Unele persoane au tendinte native pentru aceste miscari. Se poate combina cu manevra de frictiune si presiune contribuind la sporirea eficientei acesteia. Actiunea vibratiilor depinde de intensitatea manevrelor. Cele superficiale , fine mai prelungite , au un efect calmant , reduc sensibilitatea tegumentelor si a tesuturilor subcutanate , produc o senzatie de incalzire si o relaxare musculara. Vibratiile cu oscilatii mai mari , mai profunde, mai puternice produc o activare a circulatiei sangvine in zona masata , cu efecte descongestionante. Efecte prin manevre ample si puternice se activeaza circulatia profunda si locala dand o hiperemie cutanata ( vine sangele in zona ) efect linistitor reduce sensibilitatea pielii si a tesutului superficial dand cateodata senzatie de amortire , incalzire si relaxare rezultand in final o scadere a incordarii psihice . Vibratiile sunt procese indicate in hipertoniile musculare , in contracturile musculare ce apar , in spasmofilie , in artrozele cervicale si lombare , precum si in combaterea oboselii musculare dupa efort la sportivi.

PROCEDEE SECUNDARE DE MASAJ In afara manevrelor fundamentale de masaj mai exista o serie de manevre secundare sau ajutatoare care pot fi utilizate pe langa primele. Sunt aplicate pentru a completa efectele manevrelor manuale principale. Acestea sunt : rulatul tractiunile tensiunile scuturarile ciupiturile pensarile CERNUTUL SI RULATUL Sunt manevre de masaj ce pot fi aplicate numai pe anumite parti ale corpului , care au forma cilindrica , cum sunt membrele superioare sau inferioare.

16

Cernutul se executa cu ambele maini asezate pe partile laterale ale segmentului membrului , cu degetele indoite , imprimandu-se partilor moi miscari de lateraliatate similare cernutului prin sita. Rulatul se face cu ambele maini , plasate lateral de o parte si de alta a segmentului membrului , cu degetele intinse , realizandu-se o reulare in ambele sensuri a tesuturilor moi, de jur imprejurul regiunii masate . Aceste procedee se adreseaza in general musculaturii membrelor avand efecte de relaxare musculara, de descongestionare locala si de imbunatatire a supletiei tesuturilor. Datorita faptului ca se pot efectua destul de usor sunt folosite indeosebi de sportivi in automasajul membrelor. PRESIUNILE Presiunile constau in apasari pe unele zone ale corpului si se aplica la sfarsitul sedintelor de masaj partial. Ele se efectueaza cu palmele, de exemplu pentru regiunea spatelui acestea se aplica de-o parte si de alta a coloanei vertebrale, pacientul fiind culcat in decubit ventral ( cu fata in jos), cu membrele superioare in extensie, astfel masorul exercitand presiunile cu mai putina oboseala, folosindu-si greutatea trunchiului in executarea apasarilor asupra zonei de masat. Procedeul trebuie facut cu atentie, fara vibratii bruste de intensitate, evitandu-se provocarea senzatiei de disconfort, in cazul in care apar senzatii dureroase in zona de aplicare se intrerupe manevra. Presiunile sunt contraindicate la batrani si copii, deoarece exista posibilitatea producerii de accidente osoase ( fisuri ). Presiunile se pot face pe anumite zone de periost, cu o intensitate medie, cu efecte asupra circulatiei din zona masata, care dupa o faza de ischemie trece intr-o faza de hiperemie, precum si efecte asupra ramificatiilor nervoase cu realizarea unei scaderi a sensibilitatii. TRACTIUNILE SI TENSIUNILE Se adreseaza in special articulatiilor si tesuturilor periarticulare. Tractiunea se face cu ambele maini, folosind o priza deasupra articulatiei si una dedesubtul acesteia, tragand in sensul axei longitudinale a segmentului unde se afla articulatia. Manevra are ca obiectiv realizarea unei intinderi in limitele fiziologice ale diferitelor componente ale articulatiilor cat si a articulatiilor si a elementelor periarticulare, imbunatatindu-se mobilitatea articulara. Tractiunea se foloseste mai ales pentru articulatiile degetelor. Pentru membre, manevrele se fac din pozitia culcat pe spate. La nivelul coloanei cervicale, tractiunea se face din pozitia sezand sau stand, cu apucarea subiectului peste brate si tragerea lui in sus, vertical. Dezavantajul acestei manevre consta in faptul ca necesita o forta fizica buna din partea masorului, reclamand un efort mai mare. In afara tractiuni lor executate manual pentru coloana vertebrala, aceste proceduri se pot face cu ajutorul aparatelor cum sunt capastrul Glisson sau masa de elongatie. Tractiunile se executa cu prudenta, evitand aparitia durerilor intrucat acestea impun intreruperea procedurii. Tensiunile reprezinta miscari pasive, care se fac in raport cu biomecanica fiecarei articulatii. Ele constau in mobilizarea segmentului distal pe segmentul proximal al articulatiei, cautand realizarea unei miscari, cu amplitudine cat mai mare in articulatia

17

respectiva, fara a atinge sau a depasi pragul durerii, ceea ce ar conduce la intreruperea manevrelor. Tensiunile sunt folosite in tratamentul redorilor articulare aparute dupa traumatisme ale aparatului locomotor, in scopul recuperarii mobilitatii articulare normale. SCUTURARILE Scuturarile constau in oscilatii mai ample, efectuate ritmic asupra unui segment al corpului. Ele se aplica la membrele superioare si inferioare, prin apucarea acestora de maini sau de calcaie, cerand pacientului sa lase musculatura relaxata, imprimand miscarilor ritm viu. In functie de intensitatea manevrelor, ele au o actiune de relaxare a musculaturii si una calmanta, cand se executa mai usor si o actiune de stimulare generala, cand se executa mai energic. Scuturarile se pot aplica segmentelor membrelor, de exemplu la maini si picioare, prinzand cu o mana varfurile degetelor si cu cealalta mana fixand pumnul sau glezna, dupa care se efectueaza procedura. CIUPITURILE SI PENSARILE Pentru ciupituri se utilizeaza o priza mica cu doua degete, policele si indexul, care prind tesuturile moi pentru a forma o cuta. Este o tehnica adecvata pentru segmentele mici ale corpului, cu parti moi cu volum redus, cum sunt de exemplu degetele. Pensarile sunt tot manevre secundare, care utilizeaza o priza medie cu ajutorul palmei si a degetelor, prinzand partile moi intr-o cuta, a carei ridicare depinde de elasticitatea tesuturilor, dupa care zona apucata este lasata libera. Procedura se face intr-un ritm viu, din loc in loc, pe regiunile inferioare, zona lombara. Pensarile au o actiune mai in profunzime, cu efecte de stimulare a musculaturii, de imbunatatire a circulatiei sangvine si ameliorare a schimbului nutritiv.

ALTE MANEVRE Pe langa manevrele funfamentale si secundare de masaj manual, folosite in mod obisnuit de catre maseur, care aplica procedura sau de catre persoana care se automaseaza, exista o serie de alte procedee care cuprind: - masajul reflex - hidromasajul - masajul instrumental - masajul cu jet de aer cald - masajul cu bule gazoase in apa - masajul cu gheta MASAJUL REFLEX Se bazeaza pe influenta reflexa de la distanta, dupa aplicarea acestia pe zone de proiectie dureroase, tegumentare sau periostale, in afectiuni ale aparatului locomotor sau viscerale. In aceasta categorie intra masajul periostal, pe zone reflexogene, presopunctura.

18

Masajul periostal este o tehnica aplicata de autorii germani Volger si Krauss. Ea consta in executarea unor presiuni puternice, cu ajutorul policelui sau a mediusului in puncte situate pe periost, acolo unde acesta nu este acoperit de parti moi. Punctele de presiune se aleg, dupa gradul de sensibilitate la apasare. Presiunea se exercita timp de 2-3 minute pe fiecare punct, fiind insotita de frictiuni circulare. Manevra se poate executa de 2-3 ori pe un punct, apoi se trece la alte puncte dureroase la palpare. Pentru a obtine efecte de durata se executa 3-4 sedinte. Masajul periostal combate fenomenele congestive, de contractura si le atenueaza pe cele dureroase prin aplicarea, pe zona de proiectie periostala invecinata zonei afectate. Dezavantajul metodei, consta in faptul ca pacientul, are dureri pe durata aplicarii presiunii. Masajul periostal poate fi folosit in tratamentul sechelelor dupa afectiuni traumatice ale aparatului locomotor, interesand tesuturile ligamentare si musculare

MASAJUL PARTIAL MASAJUL SPATELUI Pozitia celui masat Culcat pe partea anterioara a corpului, cu fruntea sprijinita pe dosul mainilor proprii, pe un sul sau pe o pe malata si tare. . Cand membrele superioare sunt intinse pe langa corp, capul se rasuceste intr-o parte. Pozitia maseurului In stanga celui masat, stand sau sezand pe un scaunel fara spetaza. Tehnica masajului 1 ) Netezirea Masajul spatelui se incepe printr-o serie de neteziri lungi si lente, care pornesc de sus in jos, din regiunea sacrala spre ceafa si aluneca pe toata suprafata lombara si dorsala. La inceput, ambele palme cu degetele intinse si apropiate se indreapta in sus in lungul coloanei vertebrale iar dupa cateva manevre se indeparteaza putin cate putin, in lateral cu degetele indepartate intre ele, alunecand la inceput paralel, apoi oblic peste latimea spatelui. Urmeaza alunecari mai scurte, indepartate in sus si lateral peste solduri, flancuri, coaste, omoplat si umeri. Dupa ce se executa netezirea simultan, cu ambele maini, continuam manevrele alternandu-le in timp ce o mana aluneca pe corp, cealalta coboara fara sa o atinga. Forma scurta, locala a netezirii se executa pe solduri, pe regiunea lombara, pe flancuri si coaste, pe spatiul interscapular, pe omoplati si umeri. Se poate executa, cu o mana sau cu ambele maini, simultan sau alternativ adaptandu-se la relieful regiunii respective. 2) Frictiunea Se executa minutios, mai ales pe masa carnoasa a muschilor si in lungul spatiilor intercostale.

19

Manevra se face cu palmele, cu marginea cubitala a mainilor sau cu radacina palmelor. In regiunea supra si subclaviculara se executa o frictiune cu varful degetelor. 3) Framantatul se aplica folosind toate tehnicile ( in val, cuta,serpuit ), in functie de elasticitatea pielii si de masele musculare existente de la baza gatului spre umeri.se poate aplica framantatul, asociat cu frictiunea. 4) Tapotamentul se aplica folosind toate tehnicile sale, adaptate in functie de sensibilitatea subiectului: tocat cu partea cubito-palmara a mainii, mai ales pe muschii lungi ai spatelui in sens longitudinal, batatorit cu pumnul semiinchis, batatorit cu palmele in caus, plescait cu fata palmara sau dorsala a mainii si degetelor, percutat cu varfurile degetelor cazand perpendicular pe suprafata pielii. Tehnicile de tapotament se pot combina intre ele, adaptandu-se in permanenta, la particularitatile zonei si la sensibilitatea subiectului. La persoanele robuste, dupa tapotament, se pot aplica presiuni executate de o parte si de alta a coloanei vertebrale, executate cu palmele si degetele intinse, presand simultan sau alternativ, o data sau de mai multe ori in acelasi loc si, apoi din aproape in aproape pe toata suprafata spatelui. La persoanele sensibile, dupa tapotament se poate aplica o netezire simpla sau vibrata, executata in zig-zag. 5) Vibratiile Se asociaza cu presiunile pe partile dorsale si pe flancuri, pentru a ajuta, miscarile respiratorii, aplicandu-se pe momentul respiratiei. Masajul clasic al regiunii spatelui se incheie cu efeleuraj de incheiere, care se executa scazand treptat frecventa si intensitatea alunecarilor. MASAJUL PERETELUI TORACIC Pozitia celui masat Culcat pe spate, cu capul usor ridicat sau culcat rezemat de un plan usor inclinat. Pentru masajul partilor laterale, se ridica bratele in sus si se pun mainile pe ceafa sau crestet. Pozitia maseurului Sta in picioare, sau sade pe un scaun in dreapta celui masat. Tehnica masajului 1 ) Netezirea Se incepe printr-o serie de neteziri usoare si ritmice, care aluneca simultan sau alternativ in fata de la baza toracelui peste regiunea sternala si apoi in lungul claviculelor pana peste umeri, pe partile laterale in sensul spatiilor intercostale, ocolind la femei regiunea mamara. Aceste alunecari sunt la inceput lungi si lente, putand fi executate simultan si alternativ. Dupa aceea se folosesc manevre scurte care se aplica pe regiuni mai putin intinse : prestemala costale inferioare, costale laterale, claviculare umerale. 2) Frictiunea Se executa minutios, mai ales pe masa carnoasa a muschiilor si in lungul spatiilor intercostale; procedeul se aplica cu palmele, cu marginea cubitala a mainilor sau cu radacina mainii.

20

In regiunea supra si subclaviculara, se executa o frictiune cu varfurile degetelor. 3) Framantatul Se executa framantatul muschilor pectorali, mai ales la nivelul marginilor lor inferioare. Manevra preferata este in cuta, care permite prinderea muschilor si stoarcerea lor intre degetul mare si restul degetelor. Se poate aplica combinat cu frictiunea. 4) Tapotamentul Tocatul si percutatul au o utilitate mai redusa de altfel regiunea mamara si precordiala sunt intodeauna evitate. In incheiere se executa o netezire usoara si lingusitoare a intregii regiuni. Dupa terminarea masajului sunt indicate cateva respiratii ample cu presiuni pe bazele toracelui in timpul expiratiei. La sportivi se pune mai mult accentul pe muschii pectorali. Este recomandat pentru combaterea atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale, ale aparatului respirator, pentru tonifierea covalscentilor dupa boli pleuro-pulmonare, a debililor si a anemicilor. MASAJUL PERETELUI ABDOMINAL Peretele abdominal este o adevarata centura, constituita din muschi lati si supli, legati intre ei prin puternice formatiuni fibroase. Pielea care acopera aceata regiune, este subtire, moale si elastica. La unele persoane regiunea abdominala are o sensibilitate specifica mare, care implica deseori aplicarea procedeelor de masaj. Sub piele se depun, la unele persoane, straturi de tesut adipos mai mult sau mai putin abundente, care modifica forma si functiunile centurii abdominale; in aceste cazuri, musculatura este predispusa la tonie si insuficienta functionala. In peretele abdominal circulatia sangelui este divers orientata. Pozitia celui masat Este masat din aceeasi pozitie a corpului ca si peretele toracic, dar pentru a-si mari relaxarea muschior abdominali, membrele inferioare se indoaie din solduri si genunchi iar picioarele se sprijina pe talpi. Pozitia maseurului Este identica cu cea pe torace, adica stand sau sezand pe un scaun in dreapta celui masat. Tehnica masajului 1) Netezirea Se orienteaza dupa sensul circulatiei de intoarcere, alunecarile incep din regiunea supraombilicala si se indreapta in sus spre marginile costale, mainile se duc apoi in sens lateral spre flancuri si in sfarsit coboara peste regiunea subobmilicala, indreptandu-se in jos si inauntru, in lungul santurilor iliace spre sinfiza pubiana . Manevrele pot fi executate pe rand sau pot fi legate intre ele, printr-o miscare ondulata care le insumeaza. Aceste manevre se executa lent si prelungit, incepand cu varfurile degetelor si terminand cu radacina palmelor, atunci cand se indreapta in sus si lateral, pornind cu

21

radacina mainilor, continuand cu fata palmara si terminand cu degetele atunci cand se indreapta in jos si inauntru. Miscarile se executa simetric, simultan sau alternativ de o parte si de alta a abdomenului. Cand se executa pe portiuni limitate, sunt si devin mai frecvente si se pot efectua legate una de alta ( mana in mana) si pot exercita o actiune mai profunda. 2) Frictiunea Este procedeul de baza in masajul abdominal si se aplica cu palma intreaga cu podul pamei sau cu radacina mainii. Elasticitatea pielii si a tesuturilor subcutanate permit miscari ample, destul de usor de flectat, executat, pe planul dur constituit de musculatura peretelui abdominal, care se contracta reflex. 3) Framantatul Nu influenteaza prea mult musculatura regiunii abdominale si se limiteaza doar la straturile de grasime subcutanata care este prinsa intre degete si palme si prelucrata insistent. 4) Tapotamentul Se aplica usor tocat cu varfurile si pulpele degetelor executat cu multa suplete si tangential la suprafata abdomenului. Masajul se incheie cu neteziri usoare insotite de vibratii si miscari de respiratie. MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE Dupa prelucrarea regiunilor trunchiului, trecem la masajul membrelor inferioare care se poate executa fie pe segmente, fie pe toata lungimea lor, mai intai pe partea posterioara apoi pe cea anterioara. 1. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioara Pozitia subiectului este indecubit ventral, si mai rar, decubit lateral, pentru masajul soldului si al partii laterale a coapsei si gambei. Se aplica numai cand timpul rezevat membrelor inferioare, este foarte scurt sau cand dorim sa ne incadram, ca durata in masajul general restrans. Pentru scuturarea membrului inferior in intregime, apucam cu amandoua mainile in cerc de deasupra gleznei si in timp ce exercitam o usoara tractiune, in sensul lungimii il agitam prin miscari scurte si vii de sus in jos, de jos in sus si in lateral. Pentru masajul membrului inferior pe partea posterioara in intregime, ne plasam cu fata spre picioarele celui care il masam si aplicand o mana pe o gamba si cealalta mana pe gamba pereche, executand manevrele cunoscute, adaptandu-le pe parcurs la forma fiecarei portiuni. Dupa terminarea masajului pe partea posterioara se continua lucrul pe partea anterioara. Pentru a masa membrul inferior pe partea anterioara, pozitia celui masat este culcat pe spate, cu capul usor ridicat. Executat analitic, acest masaj incepe cu regiunea fesiera, se continua cu coapsa si se incheie cu gamba. 2. Masajul regiunii fesiere

22

Consta din neteziri, executate cu ambele maini, alunecand in sus spre regiunea lombara, in jos spre coapse si lateral spre solduri. Se intrebuinteaza manevre puternice, cu podul palmelor, marginile lor cubitale, radacina mainilor si chiar pumnii inchisi. Miscarile se fac simultan sau alternativ, pe ambele parti sau numai pe o singura parte. Urmeaza o serie de frictiuni energice, executate cu palmele si pumnii si pentru intarirea manevrelor se foloseste procedeul mana peste mana, sau greutatea corpului care se inclina usor inainte cu fiecare apasare. Framantatul, se executa cu ambele maini cuprinzand simetric, cele doua parti ale regiunii sau pe fiecare in parte. Framantatul se poate combina foarte bine cu frictiunile. Tocatul se efectueaza cu marginea cubitala a degetelor si a palmelor, batatoritul se face cu pumnul deschis sau inchis si cu marginea sa cubitala, la care poate participa uneori si un segmnent din antebrat. Netezirea de incheiere se poate combina cu vibratia.

3. Masajul gambei pe partea posterioara Se executa cu genunchiul usor flexat si laba piciorului in usoara extensie pentru a permite relaxarea muschilor extensori. Gamba se mentine in aceasta pozitie, fie sprijinta pe genunchiul executantului, fie asezata cu gleza pe un sul sau o perna. Incepem masajul prin alunecari lungi, care pornesc de la calcai si depasesc in sus articulatia genunchiului, executandu-se alternativ. Urmeaza, o serie de alunecari scurte si insistente, pentru prelucrarea pe rand a tendonului Ahilian, a muschilor gemeni, a spatiului popliteu. Pe partea carnoasa a gambei alunecarile devin mai apasate. In jurul maleolelor se pot efectua alunecari circulare. Frictiunea se executa cu degetele si palmele in jurul maleolelor si in lungul tendonului Ahilian, insistand apoi asupra mesei carnoase, a muschilor gemeni. Se framanta in continuare acesti muschi, cu o mana sau cu ambele maini prin manevrarea in cerc, serpuit in cuta. Manevre in batere, tocat, plescait, percutat se aplica numai pe masa carnoasa, executate cu vigoare, tehnicile putandu-se efectua pe rand sau in combinate intre ele. Se evita aplicarea tapotamentului pe partea interna a coapsei si in spatiul popliteu. Urmeaza apoi cernutul si rulatul pe aceeasi portiuni si netezirea de incheiere prin manevre lungi si linistitoare. 4. Masajul piciorului Se executa cu o deosebita minutiozitate pe toate partile. Pozitia cea mai favorabila, este aceea cu gamba sprijinita pe genunchiul executantului. Se mai poate folosi, pozitia cu gamba intinsa la marginea banchetei cu piciorul liber in afara planului de sprijin. Netezirea consta in alunecari scurte, alternative, aplicate pe talpa cu podul palmei, radacina mainii sau cu pumnul inchis iar pe partea anterioara si pe partile laterale, cu palmele si cu degetele.

23

Frictiunea se executa in sens circular, in jurul maleolelor si a calcaiului sau in sens liniar, in lungul tendoanelor si al spatiilor interosoase, metatarsiene. In locul framantatului care nu se poate aplica pe acest segment se face o scuturare a spatiilor interosoase. Netezirea de incheiere se face prin miscari lente si apasate executate cu palmele sau cu degetele. Degetele picioarelor pot fi masate impreuna prin neteziri in lung sau transversal, frictiuni cu varful degetelor, tensiuni, tractiuni si usoare scuturari. 5. Masajul gambelor pe partea anterioara Pentru a aplica mai usor masajul, gamba si piciorul, se duc in afara suprafetei de sprijin, genunchiul ramane intins sau usor indoit si calcaiul se sprijina pe genunchiul executantului sau este sustinut cu o mana de catre acesta, in timp ce mana cealalta executa manevrele. Netezirea se aplica pe intreaga fata anterioara a gambei, dar pe partea anterointerna, lipsita de tesuturi moi, apasarea este foarte redusa. Pe partea antero-extema alunecarile pot fi, scurte si mai apasate pentru a influenta muschii din jgheabul osos, format intre tibie si peroneu. Manevrele se executa cu podul palmei, cu degetele sau cu nodozitatile acestora ( manevra in pieptene ). Frictiunea se aplica in acelasi fel ca netezirea, mai ales pe partea antero-externa a gambei, folosind perinitele musculare tenare si hipotenare ale mainii. Framantatul are o importanta redusa si se aplica pe aceasta regiune, cu o singura mana care cuprinde partea externa si posterioara a gambei. Pe aceeasi parte, se pot aplica manevrele de tocat si plescait cu palma. Netezirea de incheiere se face lent si usor, pe toata fata anterioara si pe partile laterale ale gambei. 6. Masajul genunchiului Se executa, cu membrul inferior intins si sprijinit pe toata partea sa posterioara. Prin alunecari scurte si frictiuni usoare, executate cu varfurile degetelor, se prelucreaza pielea, tesutul conjunctiv subcutanat si elementele articulare sau periarticulare accesibile. Manevrele depasesc in sus si in jos regiunea articulara. 7. Masajul coapsei pe partea anterioara Se incepe prin manevre de alunecare lungi si lente, dar suficient de puternice, pentru a stapani marea masa de muschi extensori ai gambei. Presiunea alunecarilor, va fi marita, punand mana peste mana sau folosind greutatea trunchiului care se inclina inainte. Urmeaza neteziri scurte si dese sau scadente. Frictionarea coapsei se executa cu podul palmelor, radacina mainii sau pumnul inchis. Framantatul poate fi circular, serpuit sau cel mai ales, in cuta. Manevrele se executa, cu putere pentru a patrunde in grosimea masei musculare. Pe coapsa se aplica tocatul, plescaitul, batatoritul cu palmele si cu pumnii inchisi. Se va evita fata interna a coapsei. Rulatul si cernutul, se executa mai bine, daca flexam usor coapsa din sold si genunchi. Netezirea de incheiere a coapsei, se poate intinde pe toata lungimea membrului inferior.

24

Pentru scuturarea intregului membru inferior din aceasta pozitie apucam gamba de deasupra gleznei sau a piciorului de calcai si exercitand o tractiune in sensul lungimii, il miscam cu voiciune in toate sensurile. MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE Adaptate mai mult pentru miscari ample si de abilitate, decat forta si rezistenta, membrele superioare, sunt mult mai subtiri si scurte, decat cele inferioare, iar volumul muschiilor si tesuturilor moi de care dispun este mai redus. Pentru executarea masajului pe membrele superioare, pozitia potrivita este cea de culcat-rezemat pe bancheta de masaj sau pe un pat tare cu capataiul ridicat. Putem folosi pozitia sezand pe un scaun sau sezand rezemat. Executantul, sta in picioare sau sade, pe un scaun de partea ce trebuie masata. In masjul pe segmente, al membrului superior, se prelucreaza, mai intai, degetele si mana, apoi antebratul, bratul si umarul, la final.

1. Masajul degetelor Se executa, sprijinind palma celui pe care trebuie sa-l masam pe palma noastra. Sprijinul mainii se mai poate face cu cotul pe o masa pe spetaza unui scaun sau pe genunchiul nostru. Masam fiecare deget prin netezire, executat minutios pe intreaga lungime a degetului si pe fiecare falanga. Pe dosul degetelor intinse se poate aplica o netezire scurta, transversala dintr-o parte intr-alta. Frictiunile, se aplica insistent mai ales pe partea palmara a degetelor. Masajul se incheie prin tractiuni si scuturari ale fiecarui deget in parte, dupa care, se face o mobilizare activa a tuturor degetelor. Pentru a scurta timpul necesar prelucrarii fiecarui deget in parte, masam mai intai degetul mare, apoi aplicam pe celelalte patru degete impreuna. 2. Masajul mainii Se incepe printr-o netezire usoara a fatei dorsale, apoi printr-o netezire mai apasata pe fata palmara, pe care se poate aplica si pumnul inchis. Se continua masajul printr-o frictiune executata liniar pe fata dorsala, in lungul tendoanelor si al spatiilor interosoase si printr-o frictiune circulara pe fata palmara. Se framanta cu degetele, muschii tenari si hipotenari ai palmei, se completeaza acest framantat prin scuturarea spatiilor interosoase . Netezirea de incheiere, usoara si calmanta, se aplica pe ambele fete ale mainii. Masajul degetelor si al mainii poate fi executat deodata. 3. Masajul antebratului Se executa, mai usor daca il punem intr-o pozitie verticala sau oblica pe planul de sprijin. Cotul, va fi sprijinit, la o inaltime potrivita, de preferinta pe genunchii executantului. Incepem masajul printr-o serie de alunecari lungi si lente executate cu ambele maini, plecand de la nivelul pumnului, netezind antebratul pe toate fetele si urcand deasupra cotului .

25

Mainile se aseaza circular, de o parte si de alta a segmentului sau una deasupra celeilalte si se executa miscarile simultan sau alternativ. Urmeaza apoi alunecari mai scurte si mai repezi. Frictiunea se efectueaza cu degetele si palmele, miscandu-se in sens liniar in lungul tendoanelor si in sens circular pe partea camoasa. Framantatul se poate executa in cerc, serpuit sau in cuta. Manevrele de batere se aplica mai greu pe antebrat dar tocatul si plescaitul pot fi executate cu degetele si palmele, cazand usor, simultan sau alternativ pe partea camoasa. Rulatul se executa in ritm viu, urcand si coborand in lungul segmentului. Netezirea de incheiere se aplica lent si linistitor. De retinut ca se poate obtine o pozitie favorabila pentru aplicarea netezirii, plescaitului si rulatului pe antebrat, daca cel masat apuca cu degetele centura executantului. 4. Masajul bratului Se incepe cu netezirea executata cu ambele maini, alunecand de o parte si de alta a acestui segment, antebratul fiind sprijint pe genunchiul executantului. Daca lucram numai cu o mana, este bine sa fixam cu cealalta mana cotul respectiv. Dupa o serie de alunecari, lungi si lente, simultane si alternative, se trece la netezirea scurta si mai apasata pe toata lungimea segmentului sau pe portiuni mici corespunzatoare muschiilor biceps, triceps, deltoid. Frictiunea se executa cu degetele sau cu palmele, cu marginea cubitala a mainilor sau cu muschii tenari si hipotenari. Framantatul este manevra cea mai utila. Se poate executa un framantat circular sau in bratara, prin care, se cuprinde bratul si se prelucreaza muschii prin manevre ondulatorii. Se continua, cu framantatul serpuit si in sfarsit se foloseste varianta in cuta a manevrei. Totul se aplica cu fata latero-dorsala a degetelor, in lungul bratului si cu fata lor palmara pe umar. Plescaitul cu degetele si palmele se aplica pe partea anterioara si posterioara a bratului, evitand partea interna. Cernutul si rulatul sunt bune pentru brat, manevre foarte utile si se executa cu multa usurinta. Masajul bratului se incheie cu neteziri usoare. 5. Masajul umarului Consta in alunecari ascendente scurte si dese, aplicate pe partea anterioara, laterala si posterioara a segmentului. Manevrele pot fi prelungite in fata spre torace, in sus spre gat si inapoi spre omoplat. Urmeaza frictiuni si framantari ale muschilui deltoid efectuat cu degetele, palma intreaga, radacina mainii si taisul ei. Se poate aplica un tocat, cu partea palmara a degetelor si pe umeri mai robusti, un plescait cu degetele si palmele. Netezirea de inchiere se face lent si linistitor. De retinut ca masajul umarului poate fi executat dintr-o pozitie favorabila: sezand pe un scaun scund si fara spetaza pentru cel masat stand in picioare cu fata spre umar pentru cel ce maseaza Daca timpul destinat pentru masajul membrelor superioare, este scurt vom aplica manevrele principale, pe toata lungimea lui si la nevoie vom renunta, la prelucrarea mainii si degetelor.

26

MASAJUL CAPULUI In masajul capului, trebuie sa se tina seama, in primul rand, de particularitatile anatomice ale acestei regiuni si in al doilea rand, de influentele pe care dorim sa le exercitam asupra continutului cutiei craniene. Pielea partii paroase a capului, este groasa si bine intinsa. Intre piele si oasele craniului, exista un strat foarte subtire de tesuturi fibroelastice si musculare, care permite un oarecare grad de mobilitate pasiva si activa. Aceste tesuturi sunt prevazute cu o retea destul de bogata in vase de sange si limfa, precum si ramificatii ale nervilor perifierici. Vasele se ramifica in diferite directii: din mijlocul fruntii lateral spre tample sau in sus spre crestet, din crestet spre partile laterale si inapoi la ceafa. Muschii sunt lati, foarte subtiri si se insera pe piele si oasele craniului. Ramificatiile nervoase provin din nervii cranieni si crevicali. Masajul capului, se poate aplica pe toata suprafata sau partial, pe frunte, pe crestet, pe partile laterale si pe partea posterioara. Deseori, este nevoie sa se maseze, numai jumatatea stanga sau dreapta a capului. Pentru ca masajul capului, sa poata fi executat, pe toata suprafata si din diferite planuri, cel ce urmeaza a fi masat, sade, pe un scaun scund si isi fixeaza fruntea sau barbia pe mainile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de inalt. Executatntul sta in picioare sau sade pe un scaun mai inalt, in fata, in spatele sau lateral de subiect. Este bine sa domine cu privirea toata regiunea si sa lucreze cu mainile, sub nivelul umerilor. Masajul se poate executa, cu o mana sau cu ambele maini, cand se lucreaza cu o mana, cu cealalta se sprijina capul. Pentru masajul fruntii si a partii anterioare a capului, subiectul sade cu spatele la executant si isi reazama capul pe pieptul acestuia. Pentru masajul crestetului , cel masat, isi sprijina barbia pe palmele proprii si coatele pe genunchii executantului sau pe scaunul acestuia. Pentru masajul portiunii occipitale si a cefei, cel masat sade cu fruntea sprijinita pe partea dorsala a mainilor, antebratele fiind incrucusate si asezate pe genunchii executantului. Pentru masajul partii laterale sau al unei jumatati a capului, se sprijina capul cu o mana pe pieptul executantului, se mai poate masa regiunea in decubit lateral. Cand capul este sprijinit cu o mana, se lucreaza cu mana cealalta, cand se sprijina pe piptul executantului sau pe o perna, se lucreaza cu ambele maini. Masajul capului consta din neteziri, frictiuni, lovituri usoare si ritmice, vibratii. Netezirea Se executa cu o mana sau cu ambele maini, alunecand din regiunea fruntii fie spre crestetsi ceafa, fie pe partile laterale. Palmele se aplica pe frunte cu degetele in sus, usor indoite si departate intre ele, pentru a trece prin par, miscarea percurge o cat mai mare parte din suprafata capului si coboara spre ceafa. Alunecarile se fac lent, cand se executa cu ambele maini in acelasi timp si ceva mai repede, cand mainile aluneca alternativ. Dupa netezirea partii mediane, alunecarile se fac ;lateral si mereu dinainte spre inapoi. Netezirea se mai poate efectua din mijlocul fruntii spre tample, din crestet spre partile laterale si din crestet spre ceafa. Bine executat, procedeul da o senzatie de liniste si relaxare.

27

Frictiunea Se executa cu amandoua mainile sau cu o palma, cealalta sprijind capul. Degetele usor indoite si departate intre ele, se aplica pe partea paroasa. Prin miscari lente si circulare, se deplaseaza pielea si straturile profunde, atat cat permite elasticitatea proprie a tesuturilor. Presiunea pe planul osos se face moderat. Dupa cateva miscari pe loc, degetele se deplaseaza, din aproape in aproape, pe toata regiunea. Frictiunea vibrata este mai eficace, dar este mai greu de executat. Pe zonele mai sensibile, apasarea scade sau procedeul se intrerupr. Pe regiunea capului,se aplica foarte rar percutatul sau tocatul; atunci cand se foloseste percutatul, dupa o tehnica speciala, astfel percutia se executa cu varfurile degetelor, mana cazand lent, rar si elastic ( miscarea se executa din articulatia pumnului si nu din cea a cotului sau umarului ), dupa ce atingcapul degetele aluneca usor mai departe, prelungind miscarea sub forma unei neteziri, care poate fi vibratorie. Loviturile se repeta ritmic, rar, usor si uniform. Vibratiile Insotesc tehnicile de netezire sau frictiune sau se aplica singure pe puncte sau portiuni mici ale pielii. Vibratiile mecanice, se aplica foarte rar pe cap si atunci se executa prin intermediul unor dispozitive confectionate din material moale si elastic sau prin intermediul mainii executantului, care regleaza presiunea. Prin masajul capului urmarim,de o parte, sa influentam functiunile pielii si ale tesuturilor dintre piele si craniu, iar pe de alta parte, sa influentam continutul cutiei craniene. Dupa tehnica folosita, masajul capului poate avea efecte calmante, linistitoare sau stimulative,invioratoare. Activand circulatia din piele si stimuland schimburile nutritive, acest masaj intretine functiunile locale. Efectele profunde se obtin pe cale reflexa, prin mecanisme derivate si descongestionate, se regleaza circulatia in cavitatea cranana si se imbunatatesc functiunile vegetative din creier. Pe aceasta cale, se produce o stare de liniste a sistemului nervos central, se reduce starea de incordare si se favorizeaza somnul. Eficacitatea este mai mare la persoanele obosite, sensibile, agitate. Masajul capului este indicat in tratamentul unor dureri cu caracter nevralgic sau migrenos, al starilor congestive si reumatice. MASAJUL FETEI Este o forma speciala de masaj, practicata de catre specialisti, in scop cosmetic sau terapeutic. In acest masaj, se folosesc o serie de actiuni manuale, derivate din procedeele clasice de netezire, frictiune, framantat, tapotament, vibratii, pensari, etc., adaptate la particularitatile morfologice si functionale ale acestei regiuni si la necesitati. Aceste procedee exercita o actiune circulatorie si trofica, tonica si stimulatoare asupra pielii si tesuturilor subcutanate.

28

Masajul cosmetic se aplica indeosebi la femei pentru pastrarea sanatatii si prospetimii pielii, pentru corectarea sau pentru refacerea aspectului estetic, atunci cand este nevoie. Masajul terapeutic ( profilactic ) are ca scop prevenirea, tratarea modificarilor inestetice si de tonus ale tesuturilor ( cute, riduri ), dar mai ales a urmarilor unor boli de piele si accidente care intereseaza pielea fetei ( cicatrici, aderente, pareze, etc. ) Masajul cosmeic, se aplica asociat cu unele preparate chimice, sub forma de pudre, unguente, solutii, lotiuni, care contin esente, ticturi, sapunuri sau alte substante aromate sau colorate, cu proprietati fiziologice si terapeutice. In sport, masajul fetei poate deveni util, mai ales in box sau in alte ramuri sportive in care este posibil sa se produca accidente traumatice ale fetei ( contuzii, plagi, hematoame, fracturi, etc.) Pozitia cea mai buna pentru masajul fetei, este in decubit dorsal, cu capul pe genunchii executantului, adesea capul si partea superioara a trunchiului fiind usor flectate. Masajul fetei, se executa, de obicei pana la gat si la toracele anterior. El incepe cu efleuraj usor, executat cu fata palmara a degetelor, pe frunte de la centru spre partile laterale si pe restul fetei de la menton spre urechi, spre unghiul extern al ochiilor si spre ungiul intern. MASAJUL GATULUI Pentru executarea masajului gatului trebuie sa se faca o delimitare a partii anterioare si a celei posterioare, care se deosebesc intre ele prin forma, structura si functiuni. Regiunea anterioara se caracterizeaza printr-o complexitate anatomica si functionala, fiind strabatuta de cai organice importante, ca traheea si esofagul, de vase mari de sange, ca arterele carotide si venele jugulare, de canale limfatice si numeroase trunchiuri nervoase. Regiunea este sediul unor complexe formatiuni ganglionare si glandulare (ganglionii limfatici cervicali, tiroida si parotidele). Muschii anteriori ai gatului sunt lungi si subtiri, avand o actiune mai mult de orientare a miscarilor decat de statica sau de forta. In regiunea posterioara a gatului gasim coloana vertebrala cervicala si o musculatura dispusa in mai multe straturi, care are un apreciabil rol static si dinamic. Masajul partii anterioare a gatului Este indicat foarte rar, de teama de a nu face rau actionand fara discernamant asupra tesuturilor si organelor. Atunci cand totusi se indica , el se executa dupa o tehnica simplificata, constand in netezire, frictiune, framantatul muschilor si vibratii. Pozitia subiectului este in decubit dorsal sau in asezat rezemat, cu un sul sub partea posterioara a gatului, pentru a-l extinde; executantul sta sau sade la dreapta celui masat. Netezirea Netezirea partii anterioare si a partii laterale a gatului se face prin alunecari usoare, pornind de sus in jos, de la barbie si mastoida spre stem si clavicule: se pornetste cu marginile cubitale ale mainilor si cu radacinile mainilor si se termina cu marginile lor radiale si cu varfurile ate lucra simetric, adica pe ambele parti ale gatului, sau mai intai pe o parte si apoi pe partea opusa, inclinand sau rasucind capul dupa nevoie.

29

Frictiunea Se executa minutios, dar cu mai multa precautie, evitand glanda tiroida. Framantatul Se aplica numai pe muschi, sub forma de cuta, in lungul sternocleidomastoidienilor, a marginii libere a trapezilor. Vibratiile Vibratiile au un rol important in acest masaj, executandu-se asociate cu presiuni usoare, neteziri sau frictiuni. Netezirea de incheiere se executa lung, lent si linistitor. Masajul regiunii anterioare a gatului influenteaza direct elementele anatomice locale si indirect organele fetei si ale capului Acest masaj poate fi indicat cu scopul decongestionarii regiunii si relaxarii musculaturii, al activitatii circulatiei si stimularii functionale a organelor locale. Prin masaj se trateaza cicatricile inestetice, ce se formeaza dupa arsuri, traumatisme sau chiar interventii clururgicale. Acest masaj se poate asocia cu mobilizarea metodica a gatului care se face pasiv, activ si cu rezistenta.

Masajul partii posterioare a gatului sau masajul cefei (masajul cervical) Se executa fie din pozitia decubit ventral, cu capul usor flectat si cu frurctea rezemata de partea dorsala a mainilor proprii sau cu capul sprijinit pe un sul moale, fie din pozitia asezat pe un scaun scund, cu fruntea sprijinita inainte pe un plan potrivit de inalt, ori pe genunchii executantului. Pe bancheta joasa de masaj pozitia cea mai favorabila este asezat calare, cu trunchiul usor inclinat inainte si cu capul sprijinit pe planul lung al banchetei ridicat pana aproape de verticala. Netezirea consta in alunecari executate cu o mana sau cu ambele maini, pornind de sus, de deasupra insertiilor muschilor cefei pe osul occipital, de o parte si de alta a liniei mediane si coborand pana la baza gatuhui, intre omoplati si spre umeri. EFECTE BINEFACATOARE Efectele benefice ale masajului manual se pot grupa in patru categorii principale. 1. Circulatorii care se manifesta la nivel capilar, venos, limfatic 2. Musculare care prin masaj iriga mai bine musculatura 3. Metabolice care - mobilizeaza grasimile din stratul celular subcutanat - creste aportul de oxigen, fosfati, glucoza, acizi grasi liberi la nivel muscular - eliminarea catabolitilor, prin stimularea secretiei sudorale 4. Reflexe care stimuleaza unii receptori ( termici , tactili , durere , presiune ) Prin combinarea tuturor manevrelor se realizeaza : efecte directe, ca urmare a proprietatii de mentinere a echilibrului, dintre circulatia periferica si cea profunda, favorizeaza circulatia de intoarcere si reabsortie a limfei efecte indirecte sau neurotice, care prin masaj pe toata suprafata pielii, nu lasa nici o terminatie senzitiva inerta.

30

Toate aceste excitatii tactile lanseaza catre centrii nervosi, un influx nervos care prelucrat si stocat constituie o sursa de activitate fizica si psihica. De aici vine efortul de revigorare, pe care il produce un masaj general bine executat ( este un fel de reincarcare a bateriilor nervoase ) . creste numarul de hematii si leucocite, prin stimularea organelor reflexe si mobilizarea sangelui din organele de depozit. CONTRAINDICATII Masajul prezinta unele contraindicatii, fie ele totale si definitive, fie partiale si temporale, grupate in functie de localizarea lor pe tesuturi si organe. in afectiuni ale structurilor moi unde se lucreaza intrucat efectul masajului se rasfrange asupra organismului ca sistem, SE CONTRAINDICA total si definitiv in tumori maligne generalizate boli de piele de natura parazitara, sau determinate de agenti fizici sau chimici( infectii, eczeme, arsuri, plagi, eruptii ) boli neuro-psihice : meningo-encefalite , accidente acute cerebrale , vasculare boli acute ale aparatului respirator : pneumonii, pleurozii, TBC pulmonar, pneumotorax boli ale aparatului cardio-vascular : infarct miocardic acut, tulburari severe ale ritmului cardiac, hipertensiune arteriala stadiu 2 si 3, anevrisme de aorta, endocardite, miocardite, insuficienta cardiaca decompensata. boli de sange : hemofilie, leucemii acute, purpurele boli ale aparatului digestiv : hemoragii digestive, perforatii, pancreatite, hepatite acute virale, ciroza hepatica boli ale aparatului urogenital : glomerulonefrite, pielonefrite acute, insuficienta renala acuta si cronica decompensata, hematurii microscopice, inflamatii acute ale uterului infectii generalizate : septicemii Toate aceste afectiuni contraindica masajul general si local.

31