GENERALITĂȚI. TERMINOLOGIE.

CONDIȚII ȘI REGULI DE EFECTUARE

A MASAJULUI
• Masajul = o prelucrare metodică, manuală sau mecanică, a
părţilor moi ale corpului, efectuată în scop fiziologic sau
curativo-profilactic.
• Părţile moi ale corpului care se prelucrează prin masaj sunt:
- tegumentele
- straturile moi subtegumentare (ţesuturile conjunctiv şi
adipos)
- tendoane, fascii, muşchi
- vasele şi nervii periferici
- ţesuturile şi organele profunde.
 Clasificarea masajului 🡪 în funcție de diverse criterii:
- masajul manual
- masajul mecanic (utilizează diverse aparate /apa)
În practică se foloseste mai mult masajul vibrator, care
este mai bine executat cu aparate decât cu mâna.

în funcție de persoana care efectuează masajul:

- masajul efectuat de către o altă persoană (maseur)
- automasajul
 în funcție de locul pe care se aplică:
a - masaj somatic (periferic):
• general: - extins
- restrâns
- regional
• parţial: - segmentar
- local
b - masajul profund (asupra organelor interne)
În funcţie de mijloacele utilizate la executarea masajului:
- masaj pe piele umedă: foloseşte diferite soluţii,
uleiuri, creme, unguente;
- masaj pe piele uscată: foloseşte pulberi alunecoase
(praful de talc, pudra) sau nici un fel de ingrediente.
 Tehnica aplicării masajului manual are la bază o serie de
manevre (procedee), care se împart în două mari grupe:
• Procedeele principale de masaj manual:
- netezirea (efleurajul)
- fricţiunea
- frământatul (petrisajul)
- baterile (tapotamentul)
- vibraţiile
• Procedeele secundare de masaj manual :
- cernut şi rulat
- presiuni
- tensiuni şi tracţiuni
- ciupituri şi pensări
- scuturări.
 În funcţie de momentul aplicării (la începutul sau la
sfârşitul şedinţei de masaj), aceste procedee pot fi:
• introductive, cu rol de pregătire a organismului -netezirea
• fundamentale, prin care se obţin de fapt efectele urmărite
- fricţiune, frământat, tapotament, manevrele secundare de
masaj manual;
• finale, cu efect calmant, relaxator - netezirea şi vibraţiile.
Efectele masajului depind în mare măsură de felul în care
se succed şi se îmbină între ele diversele procedee tehnice,
care trebuie să fie adaptate caracterelor anatomice şi
funcţionale ale fiecărei părţi a corpului şi necesităţilor
fiecărui caz.
• Efectele masajului asupra organismului sunt numeroase şi se
explică prin:
- acţiunea directă, mecanică, obţinută atunci când procedeele
folosite influenţează straturile superficiale ale corpului, supleţea
şi elasticitatea pielii şi a ţesuturilor subcutanate, circulaţia
sanguină şi limfatică;
- acţiunea indirectă, reflexă, obţinută pe cale nervoasă şi
umorală.
Efectele masajului pot fi: - imediate
- tardive
- parţiale (locale) - calmarea durerii, stimularea circulaţiei
locale, hiperemie, combaterea stazei, accelerarea proceselor de
resorbţie;
- generale - stimularea funcţiilor aparatului circulator şi
respirator, intensificarea metabolismului, îmbunătăţirea stării
psihice şi a somnului, îndepărtarea oboselii.
 Indicaţiile masajului.
Masajul se poate aplica unei persoane sănătoase (masajul
igienic, de întreţinere, de refacere) sau bolnave (masajul ca
mijloc terapeutic în cadrul terapiei complexe) ori se aplică
în scop recuperator, după traumatisme sau alte afecţiuni
(inclus în terapiile recuperatorii complexe).
Masajul terapeutic poate fi indicat în :
– leziuni ale pielii şi ale ţesuturilor subcutanate;
– leziuni ale muşchilor şi ale tendoanelor;
– leziuni osoase, articulare sau sechele ale acestora;
– leziuni ale nervilor periferici;
– afecţiuni neurologice centrale;
– afecţiuni ale sistemului circulator;
– afecţiuni organice.
• Contraindicaţiile masajului sunt:
• Contraindicaţii legate de pacient:
– temporare (legate de o stare patologică acută, dar
trecătoare, vindecabilă)
– definitive (legate de o boală incurabilă: neoplazii
generalizate, psihopatii etc.)
– locale (de ex. o afecţiune localizată a pielii, a unei
articulaţii, a unui muşchi sau tendon etc.)
– generale (de ex. stări febrile, viroze respiratorii, boli în
fază acută etc.)
• Contraindicaţii care ţin de maseur:
- starea sa de sănătate psihofizică, tehnica pe care o
posedă, care pot dăuna celui masat.
• Contraindicaţii legate de locul în care se efectuează
şedinţa de masaj:
- masajul în spaţii neigienice, murdare, umede, reci
(temperatura optimă este între 22-240C) sau în aer liber, în
condiţii de frig sau hipertermie (neadăpostit de razele
solare), pe sol, sub incidenţa vântului, etc.
 CONDIŢII ŞI REGULI DE EFECTUARE A MASAJULUI
• Masajul se efectuează într-o încăpere specială - sală sau
cabinet de masaj, care trebuie să îndeplinească anumite
condiţii de igienă (stare perfectă de curăţenie), să fie
întotdeauna luminoasă, bine aerisită şi călduroasă
(temperatură constantă, în jur de 22-240 C).
• Pentru executarea în bune condiţii a masajului sunt necesare:
- un pat / banchetă de masaj, cu o rezemătoare mobilă pentru
cap, cu următoarele dimensiuni: 200 cm lungime, 72-75 cm
înălţime şi 60-65 cm lăţime;
- un scaun cu speteaza scurtă, pentru a masa cu uşurinţă ceafa,
gâtul, umerii, partea superioară a spatelui şi a toracelui
- mai multe taburete şi câteva scaune rotative pentru maseur
şi pentru pacient
- o măsuţă pentru scris şi un dulap.
Echipamentul de lucru trebuie menţinut curat şi schimbat ori
de câte ori este necesar.
Prevenirea transmiterii infecţiilor cutanate este realizată prin
igienizarea zilnică / ori de câte ori este necesar a cabinetului de
masaj cu ajutorul materialelor de curăţare şi igienizare.
Lenjeria utilizată este înlocuită conform normelor de igienă.
• Maseurul profesionist:
- înălţime medie sau puţin peste medie, cu musculatură
bine dezvoltată, o bună mobilitate articulară, capacitatea
de a se adapta, concentra şi orienta repede în orice
situaţie, de a-şi doza efortul.
- mâinile maseurului trebuie să fie curate, uscate, fără
asperităţi, suple, cu unghii tăiate şi îngrijite şi se vor spăla
înainte şi după fiecare şedinţă; ele vor fi folosite pe rând,
pentru a nu le obosi şi vor fi intercalate mici pauze după
fiecare regiune sau segment masat, după fiecare subiect şi
oră de lucru;
- hainele cele mai potrivite pentru maseur sunt cele cu
mâneca scurtă şi cât mai uşoare;
- maseurul nu va purta ceas la mână, inele sau brăţări şi
nu va consuma băuturi alcoolice în timpul lucrului.
• Pacientul trebuie să respecte şi el câteva reguli de igienă
individuală:
- dacă i se aplică un masaj general el va fi dezbrăcat în
lenerie intimă, iar dacă i se aplică un masaj parţial îşi va
descoperi numai regiunea asupra căreia se acţionează;
- să păstreze în timpul şedinţei o poziţie de repaus
fiziologic (cu musculatura relaxată) şi de destindere
psihică;
- poziţiile cele mai odihnitoare sunt cele de decubit sau
şezând rezemat, cu membrele superioare şi inferioare în
uşoară flexie, care asigură corpului o suprafaţă mare de
sprijin, permite relaxarea musculaturii şi lasă respiraţia
liberă.
• Masajul se începe prin manevre ample, suple şi uşoare, cu
caracter pregătitor şi progresează încet în amplitudine şi
forţă, până ce ating intensitatea necesară; apoi încep să
scadă treptat, şedinţa încheindu-se cu manevre largi,
liniştitoare.
• Intensitatea şi durata manevrelor depind de sensibilitatea
celui masat. Durerile, jena, contracturile, semnele de
nelinişte şi de încordare observate la cel masat sunt cauzate
fie de contraindicaţii ale masajului, fie de executarea
defectuoasă a acestuia.
• Frecvenţa masajului terapeutic depinde de boala de care
suferă pacientul;
- de obicei masajul se efectuează o dată pe zi, în unele cazuri
o dată la două zile, rareori de două ori pe zi; se masează de
obicei dimineaţa, în mod excepţional după-amiaza şi atunci la
o distanţă de minim 2-3 ore faţă de masa servită.
 - ordinea în care se masează depinde de localizarea bolii,
masându-se de obicei mai întâi periferia regiunii bolnave;
segmentele periferice se masează înaintea trunchiului.
• Durata tratamentului variază între 2-8 săptămâni, în funcţie de
forma şi stadiul evolutiv al afecţiunii.
• Durata şedinţei de masaj variază în funcţie de regiune, durata
bolii, constituţia bolnavului astfel:
– afecţiunile recente şi dureroase se masează timp scurt, 3-5
minute;
– o regiune mai restrânsă, 15-20 minute;
– masajul general, 60 -100 minute.
După fiecare şedinţă de masaj este necesară odihna care
variază de la câteva minute la o jumătate de oră, precum şi
rehidratarea pacientului şi a maseurului.