Manevre ale masajului terapeutic

Masajul terapeutic sau masajul clasic se defineste a fi alcatuit dintr-o serie de manevre
terapeutice variate, aplicate sistematic pe suprafata organismului in scop therapeutic. Se
considera a fi o suita de prelucrari mecanice manule desfasurate la suprafata organismului, care
se succed intr-o anumita ordine, in functie de regiune, scopul terapeutic, starea generala si cea
locala a organismului. Masajul trebuie sa fie indicat si sa se aplice corect, este necesara
cunoasterea tehnicii de masaj, a afectelor asteptate, trebuie sa se respecte anumite conditii optime
de lucru si de igiena a procedurii.
Masajul medical necesita o locatie corespunzatoare, numita cabinetul de masaj iar pacientului i
se asigura conditii pentru mentinerea anumitor pozitii in scopul relaxarii sale. Mobilierul trebuie
sa fie adecvat iar dimensiunile standard ale patului de masaj sunt de 195-200 cm lungimea, intre
72-75 cm latimea si intre 70-75 cm inaltimea. Camera in care se desfasoara sedinta de masaj
trebuie sa fie bine aerisita, iluminata corect si sa se mentina o temperatura constanta in jurul
valorii de 20-21 de grade Celsius. Manevrele de masaj classic se efectueaza folosind pudra de
talc sau diferite unguente, iar mana maseurului trebuie sa fie calda si uscata. Este de preferat ca
masajul igienic sa se aplice dimineata sau inaintea mesei de seara, zilnic sau la 2 zile, durata
variind intre 10-35 min pentru masajul local, 15-30 min cel regional si 50-60 min cel general, iar
durata seriei de tratament variaza de la 2 la 6 saptamani. Masajul terapeutic se poate executa si
peeste zi, la 2-3 ore distanta dupa masa. Manevrele se incep in jurul regiunii bolnave dar la
distanta. Se incepe cu regiunile periferice apoi se abordeaza trunchiul. In functie de efectele lor
asupra organismului, manevrele sau procedeele de masaj au fost impartite in procedee principale
sau fundamentale si procedee secundare sau ajutatoare.
Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea sau alunecarile aplicate la suprafata
corpului (efleurajul), frictiunile, framantatul sau stoarcerea tesuturilor (petrisajul), baterea sau
lovirile usoare si ritmice (tapotamentul), vibratia. Aceste manevre sau proceduri fundamentale
ale masajului nu pot lipsi din aplicatiile importante.
Netezirea este manevra de introducere, intrerupere sau de legatura intre celelalte manevre. Se
defineste ca fiind o atingere apasata sau o alunecare apasata (efectuata cu fata palmara sau
dorsala a mainilor) cu rol de scadere a sensibilitatii planurilor superficiale, permitand presiuni pe
planurile profunde. Rolul de baza a manevrei este sedativ. Manevra se executa centriped sau
paralel cu fibrele musculare prin miscari lungi si line care depasesc regiunea dureroasa. Ca
varianta a acestei manevre este masajul pieptene care se aplica cu degetele indoite. Netezirea
poate fi deci centripeta, circulara sau paralela cu fibrele musculare. In functie de zona aborbata
netezirea poate fi longitudinala (varianta impins sau varianta tras), transversala si ovalara. Sensul
netezirilor este determinat de circulatia superficiala sau de intoarcere a sangelui si limfei.
Alunecarile pe membre se indreapta spre zone proximala iar la nivelul trunchiului urmeaza
sensul circulatiei de intoarcere catre inima. Pentru extremitatea cefalica, pe gat si pe ceafa,
manevrele de netezire se indreapta de la cap spre umeri si omoplati. Apasarea se adapteaza la
natura si consistenta tesuturilor, cat si la scopul procedurii. Netezirile apasate pot fi insotite de
vibratii, ceea ce induce un efect de relaxare suplimentar. Cel mai important efect al netezirii si
alunecarii usoare si ritmice este activarea circulatiei sangelui in capilare si in venele supeficiale
si accelerarea drenarii limfei din spatiile interstitiale si pe caile limfatice. Acest efect se
manifesta fie direct, prin actiunea mecanica a menevrelor care preseaza si imping lichidele in
sensul scurgerii lor normale, fie pe cale reflexa, prin actiunea pe care o au manevrele de netezire
si alunecare asupra receptorilor periferici (prin reactii vasomotorii umorale si nervoase este
activata circulatia, conducand la vasodilatatie locoregionala persistenta dar si sistemica).
Netezirea influenteaza si tonusul muscular locoregional si sistemic pe calea excitarii receptorilor
nervosi periferici. Prin manevre aplicate mai riguros si insistent este influentata circulatia din
profunzime, de la nivelul maselor musculare, ceea ce conduce la troficizare locoregionala, la
combaterea starii de oboseala musculara cu refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor.
Daca manevrele de alunecare se executa scurt si cu miscari vii, pline de energie, are loc
stimularea intregului organism.
Frictiunea este manevra prin care mana se deplaseaza o data cu tegumentul pana la limita
elasticitatii hipodermului, antrenand deci tegumentul in miscarea respectiva. Frictiunea
presupune manvre de netezire asociate cu cele de compresiune ale straturilor, de la cele
superficiale la cele profunde subiacente. Frictiunea se executa cu fata palmara a degetelor sau cu
varfurile degetelor pe portiuni mici, doar cu varfurile degetelor pe portiuni foarte mici, cu palma
intrega pe portiuni mai extinse si cu ambele palme, avand si degetele intinse pe portiuni si mai
mari. Miscarile realizate sunt longitudinale (la nivelul membrelor), circulare (pe suprafete mari)
sau spirale (la nivelul articulatiilor). Frictiunile se pot executa deci cu trei sau patru degete, cu
policele (in varianta circular elipsoida sau rectilinie) si cu mainile. Frictiunile se adreseaza
tesuturilor subcutanate. In functie de intensitatea procedeului, frictiunea poate fi superficiala,
medie sau profunda. De-a lungul coloanei vertebrale se poate aplica in ritm energic o frictiune
ondulata, in sens descendent. Efectele acestei aplicatii pot fi explicate in mare parte, prin
actiunea mecanica (recastigarea supletei si elasticitatii tisulare) dar si pe cale reflexa (activarea
circulatiei locale cu efecte biotrofice in consecinta). Daca frictiunea se executa lent si prelungit,
are loc o scadere a sensibilitatii locale urmata de miorelaxare si scaderea stresului general.
Ritmul alert are efecte contrarii, de stimulare a sistemului nervos si de crestere a tonusului
muscular. Frictiunea se recomanda in tratamentul sechelelor posttraumatice (entorse, contuzii,
intinderi si rupturi musculare, fasciale, tendinoase si ligamentare, dupa revarsate intraarticulare
sau intratisulare) sau operatorii, in vederea stimularii proceselor de vindecare si regenerare
tisulara, in scop de drenaj al reziduurilor tisulare, desfacerea aderentelor cicatriciale etc.
Framantatul este o manevra care presupune compresiuni la nivelurile abordate ca o stoarcere
intrerupta. Aplicat pe mase voluminoase presupune prinderea masei musculare si deplasarea ei
transversal, asociat cu torsiune. Cand se aplica pe suprafatele mici sau pe peretele abdominal sau
toracal, framantarea se poate face si prin ciupire. La nivelul membrelor framantarea poate
prezenta variante, precum: mangaluirea (masajul vartej) efectuata cu ambele maini,
compresiunile bratara efectuate succesiv si ascendant la nivelusl membrelor, geluirea care imita
miscarea de rindea. In funcite de forta exercitata manevra poate fi profunda sau superficiala.
Petrisajul profound poate fi lent, mediu sau rapid, si transversal, longitudinal, derulaj sau ciupire.
Petrisajul superficial poate fi sub forma de palpare rulata, petrisaj superficial de torsiuni, petrisaj
superficial prin ciupire sau petrisajul frictiune. Manevrele se executa pe regiunile plane in sensul
lungimii muschiului iar pe membre centrifug (spre extremitate), fara ca aceasta sa deranjeze insa
circulatia de intoarcere. Actiunea petrisajului este mai profunda, fiind considerata drept manevra
specifica pentru masajul tesuturilor profunde, in special al muschilor (netezirea este considerata
o manevra specifica pielii iar frictiunea drept manevra specifica de prelucrare a tesuturilor
subcutanate). Prin framantat este favorizata circulatia de profunzime, se dezvolta elasticitatea
tesuturilor, fiind stimulate si alte proprietati precum contractilitatea, excitabilitatea si
conductibilitatea substratului. Framantatul este deosebit de util in atonie, atrofie sau hipotrofie
musculara posttraumatic sau post imobiluzare prelungita insotita si de revarsat intratisular cu
incetinirea circulatiei venolimfatice de intoarcere. Este deosebit de utila si prin efectele sale de
stimulare a sistemului nervos si de refacere a functiilor motorii.
Petrisajul reprezinta, dupa unii autori, o manevra fundamentala intermediala de masaj, intre
netezire si framantare. Manevra poate fi prin presiune glisanta, in miscare (digitala sau
longitudinala impinsa sau trasa) sau prin presiune statica (simpla sau pentru intoarcerea venoasa
care are doua variante: longitutinala sau tampon de sugativa si varianta etajata).
Baterea sau lovirile usoare si ritmice aplicate pe tegument si pe tesuturile moi ale corpului
reprezinta manevra care conduce la efecte puternice, excitante, realizate pe suprafete mari. In
practica de specialitate se aplica numeroase si variate forme de batere, numite tapotare sau
tapotament. Cea mai cunoscuta forma de baterea este tocatul care se executa cu degetele de la
ambele maini. Baterea se mai poate realiza insa cu palma intinsa si usor indoita sau cu partea
cubitala a mainilor, cu dosul degetelor, cu pulpa degetelor sau cu pumnul incomplet inchis.
Intensitatea aplicatiei deriva din greutatea degetelor si mainilor si mai putin din contractia activa
a muschilor implicati in miscare. Manevra poate fi realizata in hasururi (in acesta varianta
manevra e amortizata), prin alunecare (tocatul tangential), tocatul propriu-zis, percutiile in
ventuza sau caus (palmele si degetele sunt stranse in caus) sau tapotajele. Baterea sau percutatul
obisnuit se aplica mai ales pe regiunea dorsala, varianta cu alunecare (tocatul tangential) fiind
preferata pentru zonele mai sensibile, precum peretele abdominal. Caracteristica dominanta a
percutatului este ritmul alert sau supletea miscarii si mai putin intensitatea sau durata manevrei.
Din procedeul de percutat deriva batatoritul, plescaitul sau lipaitul cu fata palmara a degetelor
sau chiar cu palmele. Aceasta forma de batere este utila in masajul stimulator si se aplica pe
regiuni intinse si putin sensibile, precum regiunea dorsala, coapsele si gambele pe fata lor
posterioara. Uneori, batatoritul se poate aplica cu marginea cubitala a pumnului si un ,mic
segment de antebrat (doar pe regiunea fesiera). Manevra are actiune specifica excitanta, se
executa dupa celelalte manevre descrise, prin actiunea sa indelungata, ritmica si uniforma asupra
substratului fiind modulate terminatiile nervoase senzitive cu reducerea sensibilitatii. De
asemenea, are loc stimularea tonusului muscular cu cresterea functionaliatatii acestora si aflux
sanguin corespunzator. Prin activarea circulatiei sunt stimulate si functiile biotrofice
locoregional.
Vibratia se realizeaza prin tremuraturi rapide transmise tegumentului, printr-o succesiune de
presiuni si relaxari, fara ca mana sa se desprinda de tegument. Miscarea se face din pumn sau din
cot si se realizeaza cu policele, doua sau trei degete sau cu toata palma. Pentru efectele de
profunzime se pot utiliza aparate numite vibratori (inclusiv mese sau paturi vibratoare). Daca
actiunea vibratiei este blanda sunt activate sau stimulate reactiile organismului. Daca actiunea
vibratiei este energica sunt inhibate reactiile organismului la nivel subiacent. Vibratiile pot fi
superficiale sau profunde (vibratii profunde associate cu neteziri si presiuni sau vibratii profunde
cu frecventa mare care scade treptat cu actiune circulatorie importanta). O forma des utilizata a
acestei menevre o reprezinta presiunea vibratorie, care se aplica intr-un singur punct sau se
deplaseaza in sens linear, pe intinderi variate. Procedul se realizeaza cu varful unuia sau mai
multor degete si se aplica pe traiectul unui nerv, in lungul unui vas, pe insertia unui tendon sau
muschi, in jurul unei articulatii. Vibratiile se combina cu manevrele de alunecare, cu frictiunile
sau chiar cu framantatul. Miscarile vibratorii cu amplitudine si intensitate mai mare decat cele
obisnuite se numesc trepidatii si se pot executa atat manual cat si mecanic, aplicandu-se pe
diferite regiuni ale trunchiului. Trepidatia toracelui se asociaza, de regula, cu miscarea
respiratorie. O data cu inspiratia se incep terpidatiile cu ambele maini plasate dorsal,
accentuandu-se spre final. Apoi, palmele se aplica in timpul expirului pe partile anterioare si
laterale ale toracelui si executa miscarile de presiune vibratorie, in special spre sfarsit,
continuand in pauza respiratorie. Efectele vibratiilor se explica prin actiunea lor mecanica si
reflexa. Manevrele vibratorii efectuate cu blandete, uniform si indelungat produc relaxare, in
timp ce manevrele ample si intense produc si o activare a circulatiei locoregionale. Aplicate pe
regiuni intinse, sau cand insotesc manevrele de netezire, frictiunile si farmantatul, vibratiile
produc o actiune calmanta, sedativa, de relaxare si decongestionanta pentru intregul organism.
Vibratiile sunt indicate in tratamentul suferintelor dureroase, a edemelor, contracturilor
musculare si stresului psihic.
Ca regula generala, orice sedinta de masaj incepe si se sfarseste cu netezirea. De asemenea
masajul va fi urmat obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine, pana la limita durerii.
Mobilizarile sunt pasive (lente, progresive), active (succedand celor passive) si active cu opozitie
sau contrarezistive.
Printre procedeele considerate fundamentale sau principale, exista si o serie de alte manevre de
masaj, numite ajutatoare sau secundare, care se intercaleaza printre cele principale sau se adauga
la sfarsitul sedintelor obisnuite de masaj. Unele deriva din manevrele de baza iar celelalte sunt de
sine statatoare, aplicandu-se independent. Aceste procedee ajutatoare sunt: cernutul si rulatul,
presiunile, tractiunile si tensiunile, scuturarile, alte procedee diverse.
Cernutul si rulajul se aplica in special pe membre, dupa procedeele de framantare si batere a
tesuturilor sau dupa netezire si frictiune. Procedeul se executa prin prinderea tesuturilor cu
degetele flexate si mobilizarea acestora in sens lateral si de jos in sus, prin ridicari si presiuni
alternative, asemanator cernutului printr-o sita. Manevra se executa in ritm energic si insistent,
deplasand mainile din aproape in aproape, in sus si in jos, in lungul segmentului care se masaza.
Cernutul exercita efecte de relaxare, asuplizare tisulara, activare a functiilor circulatorii si de
biotroficizare locoregionala. Rulatul se executa asemanator cernutului, dar cu degetela intinse si
cu palmele apasand mai ferm asupra tesuturilor masate, realizand efecte uniforme asupra partilor
moi segmentare.
Presiunile se folosesc in special in masajul periostal iar in cadrul masajului general, cresc
actiunea procedeelor obisnuite precum netezirea, frictiunile si framantatul. Aplicate, presiunile
isi modifica tehnica in functie de intinderea si sensibilitatea regiunilor carora se adreseaza.
Presiunile efectuate pe spate, in lungul coloanei vertebrala, la sfarsitul masajului regional sunt
cele mai caracteristice. Palmele sunt aplicate cu degetele intinse, de-o parte si de alta a coloanei
vertebrale, presiunile se executa po data sau de mai multe ori in acelasi loc, sunt ferme dar fara
exgerare iar eficacitatea metodei creste daca se adauga terpidatiile. Metoda nu se indica la copii
si la femei. Presiunile pot fi si periostale, manevra executandu-se pe anumite puncte sau zone
bine delimitate, continuu sau cu intreruperi, cu intensitate medie sau mare. Presiunile periostale
pot alterna cu frictiuni si neteziri locale, la fel de intens executate. Presiunilor periostale li se
poate adauga si actiunea vibratorie a mainilor, efectele asteptate fiind obtinute pe cale reflexa.
Initial creste sensibilitatea si se produce o ischemie locoregionala, urmata de o scadere a
sensibilitatii pana la anestezie si de o hiperemie locala de lunga durata, insotita de o relaxare
musculara si generala. Pentru a se obtine efectele astepatate se cere o tehnica deosebita si
cunoasterea precisa a zonelor si/sau punctelor reflexogene. Presiunile pe traseul nervos se
executa printr-o apasare progresiva, continua sau vibrata, pe anumite puncte sensibile aflate de-a
lungul traseului nervos aflat in suferinta. Ele reprezinta manevre sau procedeee terapeutice
speciale.
Tractiunile si tensiunile sunt procedee de masaj care actioneaza in special asupra articulatiilor si
a tesuturilor moi periarticulare. Prin tractiunea in axul lung al membrului masat se urmareste
realizarea unei intinderi si a unei alungiri in limitele fiziologice a elementelor articulare si
periarticulare cu decoaptarea si detensionarea structurilor vizate. Tractiunile se executa dupa
masajul articulatiei in cauza, realizandu-se o buna mobilitate articulara si relaxarea musculaturii
satelite articulatiei respective. Prin aplicarea tractiunilor se urmareste prevenirea si combaterea
redorilor articulare, prevenirea si combaterea aderentelor tisulare periarticulare, a modificarilor
artozice sau a altor procese degenerative sau proliferative intra- sau extraarticulare. Tractiunile
membrelor, cat si a extremitatii cefalice se executa, de preferinta, la sfarsitul sedintelor de masaj.
Elongatiile terapeutice ale coloanei vertebrale se realizeaza cu ajutorul unor mese de elongatie
care conduc la intinderea in lungime a corpului situat in pozitia de decubit dorsal, aflat pe un
plan orizontal sau oblic. Tractiunile se executa intotdeauna cu blandete. Tensiunile sunt miscari
active sau pasive care ase asociaza kinetoterapiei analitice.
Scuturarile reprezinta manevre secundare de masaj, inrudite cu tractiunile si tepidatiile.
Scuturarile constau in miscari oscilatorii mai ample, executate ritmic,la nivelul unor segmente
ale membrelor sau cu membrul sau corpul in intregime. Cel mai cunoscut exemplu este
scuturatul spatiilor interosoase ale mainilor si picioarelor. Scuturatul segmentar sau in intregime
se executa dupa aplicarea celorlalte manevre de masaj si necesita o buna relaxare musculara.
Efectele scuturarilor sunt: relaxarea sau stimulare generala, in functie de tehnica utilizata si de
scopul urmarit.
Alte procedee de masaj pot fi considerate ciupirile, pensarile sau ridicarile tesuturilor vizate.
Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor iar ridicarea muschilor se executa, in
special pe regiunea spatelui. Pensarile au rol excitant.