PROIECT TEHNICIAN MASEUR

MASAJUL SOMATIC

Cursant: Pușcaș Ecaterina

2022
2
 1. Introducere

Masajul somatic sau clasic mai este denumit și masajul corpului fizic. Manevrele de masaj corporal
clasic sunt constituite din mişcări fine, uşoare, fricțiuni, compresiuni, frământări, bătăi ritmice şi percuţii
denumite tapotament, manevre care activează circulaţia de întoarcere venoasă şi limfatică, relaxează
muşchii şi nervii şi îndepărtează zonele cu acumulări lipidice.

Printr-un masaj adecvat şi efectuat cu competenţă, sunt stimulate majoritatea organelor şi funcțiile
acestora (pielea, muşchii, tendoanele şi cartilagiile, nervii şi glandele endocrine, etc). Datorită circulaţiei
sporite a sângelui, limfei şi influxului nervos se obţine o revigorare permanentă a întregului organism, se
ameliorează majoritatea articulaţiilor şi ligamentelor, sunt stimulate circulaţia şi metabolismul şi se
amplifică eliminarea toxinelor din corp.

Masajul se execută în general în direcţia de întoarcere venoasă şi limfatică (către inima) stimulând
returul sângelui venos şi activând circulaţia sângelui proaspăt care transportă substanţele nutritive în
întregul corp. În timpul masajului circulația limfatică este ameliorată, se obţine o calmare şi o relaxare a
ţesuturilor superficiale şi profunde, a nervilor şi tensiunilor musculare.

Pentru ca masajul să fie aplicat într-un mod corect, care să nu pună în pericol sănătatea clientului şi
să dea rezultatele aşteptate, este nevoie de mai multe elemente: de deprinderea temeinică a tehnicii,
de o cunoaştere profundă a efectelor, de asigurarea unor condiţii optime de lucru şi de respectarea
tuturor normelor igienice şi metodice ale acestei activităţi de masaj sau cabinet de masaj.

2. Clasificarea procedeelor de masaj

Elementele de bază ale masajului confirmate de experienţa îndelungată sunt:

- netezirea
- fricţiunea
- frământarea
- vibraţia
- procedee alternative

NETEZIREA

Netezirea este cel mai răspândit procedeu de masaj și acţionează direct asupra pielii, cu următoarele
beneficii:

- curăţă pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial al pielii

- aduce corpul în stare de echilibru pentru relaxare
- îmbunătăţeşte funcţia glandelor sudoripare şi sebacee
- măreşte temperatura locală a pielii
- îmbunătăţeşte circulaţia sanguină (artere, vase, circulaţie periferică)
- accclerează circulaţia limfei
- influenţează terminaţiile periferice ale nervilor
- influenţează sistemul nervos central

3
 Efectul cel mai important al netezirii este scurgerea mai puternică a limfei şi a sângelui în vase. S-a
constatat că prin netezire de la periferie spre centru circulaţia sângelui şi a limfei se ameliorează şi în
vasele mai mari, nu numai în cele aflate imediat sub piele. Prin neteziri energice, circulaţia sângelui şi a
limfei se intensifică. Acest lucru are o influenţă majoră asupra distribuirii sângelui în porţiunile masate şi
deci contribuie la înlăturarea manifestărilor de stază şi edeme.

  Printre procedeele de bază ale manevrei de netezire putem enumera netezirea cu o singură
mână, netezirea alternativă cu ambele mâini, netezirea în spirală cu o singură mână, netezirea
combinată, netezirea în formă de pieptene, netezirea cu varfurile degetelor, netezirea în formă de cruce,
netezirea concentrică si netezirea în formă de cleşte.

FRICŢIUNEA

Fricţiunea reprezintă un alt procedeu din sistemul manevrelor de masaj și se practică cu

precădere în următoarele cazuri:

- traumatisme articulare
- traumatisme sportive
- răniri sau când se urmăreşte înmuierea infiltratelor patologice din ţesuturi
- transsudate şi exudate vechi
- pentru restabilirea mobilităţii normale a pielii, când aceasta e aderentă de ţesuturi subiacente
- dureri în nevrite şi nevralgii

  Procedeul de fricțiune include o serie de derivații în funcție de modul de executare sau indicatie a
masajului. Amintim fricţiunea rectilinie cu pulpele şi eminenţele tenare ale degetelor mari, fricţiunea cu
pulpele degetelor în sens rectiliniu, circular, în spirală, în cleşte şi longitudinal, fricţiune în spirală cu
rădăcina palmei, fricţiunea cu marginile degetelor şi pumnul închis sau fricţiunea în forma de greblă.

FRĂMÂNTATUL

Frământatul este unul dintre procedeele de bază al masajului cu ajutorul căruia se masează în
principal masa musculară. În timpul acestui procedeu, se trage de pe planul osos grupa musculară
masată.

Frământatul este o gimnastică pasivă a fibrelor musculare. În afară de faptul că fortifică muşchii, ajută şi
la regenerarea ţesutului muscular şi, când este bine executat, sporeşte capacitatea de rezistenţă a
muşchilor mari.

Procedeele de bază ale masajului prin frământare se clasifică în:

- frământatul simplu sau cel obişnuit (cu o mână)

- frământatul dublu în inel (cu două mâini)
- frământatul lung
- frământatul în cleşte

4
Distingem și o serie de procedee complementare cum ar fi rulatul, frământatul alunecător sau
„apucarea” dublă.

TAPOTAMENTUL

Manevrele de tapotament au rolul de a genera noduri de contracție musculară în mușchii

peretelui abdominal și, prin acțiune reflexă, de a determina exagerarea mișcărilor peristaltice sau
antiperistaltice ale intestinului subțire și colonului. Se va evita efectuarea manevrei în zona rinichilor așa
cum aceasta poate provoca deplasarea potențialilor calculi renali.

Vibrațiile se execută la nivelul hipocondrului drept, stâng, epigastrului și hipogastrului,

adresându-se vezicii bilare, splinei, stomacului și vezicii urinare.

În cazul în care vibrațiile se adresează ficatului și vezicii biliare, mișcarile vibratorii se execută fie cu
vârfurile degetelor insinuate sub rebordul costal, fie cu fața palmară a mâinii aflată în poziție
intermediara (de pronosupinație), fie cu palma așezată deasupra coastelor.

Se pot face vibrații și cu ambele mâini, cea stângă aplicată pe spate în regiunea coastelor 6-9, iar
cea dreapta pe partea anterioară și inferioară a hemitoracelui drept. Când vibrațiile se adresează splinei,
mișcarile vibratorii se pot executa ca și în cazul precedent. Pentru stomac, vibrațiile se execută în
epigastru cu fața palmară a mâinii (ele vor fi blânde și prelungite). În cazul în care vibrațiile se vor adresa
vezicii urinare, mâna se așează în hipogastru în poziție intermediară de pronosupinaţie, fața palmară
fiind orientată în sens caudal.

Clasificarea masajului prin vibraţie:

 Procedee de bătătorire şi tocare

- bătătoritul cu pumnii (tapotament)
- bătătoritul cu palmele (tapotament)
- tocatul (tapotament)

 Procedee de masaj vibrator

- vibraţiile
- trepidarea şi zguduirea
- scuturatul

3. Masajul structurilor anatomice

PIELEA

Organul care beneficiază cel mai mult de masaj este pielea. Masajul o curață de deșeurile
organismului și de produșii toxici care se elimină prin sudoare și sebum. Aceste produse, împreună cu
celulele moarte de pe piele și praful depus, îi astupă porii, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Masajul contribuie la regenerarea mai rapidă a pielii, prin stimularea producerii de noi celule care le
înlocuiesc pe cele moarte de la suprafața sa. Masajul acționează asupra vaselor din piele, prin

5
comprimare și decomprimare, în felul acesta se face o gimnastică vasculară, deosebit de benefică pentru
îmbunătățirea circulației locale. Gimnastica vasculară, realizată și prin alte mijloace, are un rol deosebit
și în procesul de termoreglare.

Netezirea acționează asupra rețelei nervoase senzitive din piele, contribuind la ameliorarea durerilor și
la producerea unei senzații de bine.

TESUTUL CELULAR SUBCUTANAT

Masajul intreține suplețea acestui tesut și circulația locală a sângelui și limfei. Netezirea ceva
mai energică, cu ambele palme, prin mișcari circulare, în toate sensurile, urmată de petrisaj cu degetele,
contribuie la o mai bună irigare a țesuturilor profunde. Grosimea acestui țesut nu este uniformă, această
variind în funcție de stratul de grosime. Când este abundent, țesutul celular se umflă în bloc și iși pierde
elasticitatea, iar pielea respectivă se întinde. Masajul acționează nu numai asupra țesutului subcutanat
normal dar și asupra celui infiltrat de lichidele stagnate la acest nivel sau de celulele adipoase.

MASAJUL TESUTULUI CELULAR SUBCUTANAT NORMAL

Acesta constă în neteziri ceva mai energice, cu ambele palme, prin mișcări circulare în toate
sensurile. După netezire pot fi folosite ciupiri ușoare ale pielii, cu două degete, încercându-se ridicarea
pielii.

MASAJUL TESUTULUI CELULAR SUBCUTANAT ADIPOS

Constă în manevre foarte energice. Se începe cu neteziri apăsate, cu palmele, apoi cu

încheietura pumnului, semicircular, în toate direcțiile. La mici intervale de timp se execută frământări
locale, profunde, cu zdrobirea țesutului gras cu ajutorul degetelor. După frământări urmează neteziri
apăsate, executate cu palmele.

MUSCHII

Manevrele vor fi în funcție de starea mușchiului: pentru mușchi atrofiați se recomandă manevre
stimulante și tonifiante, iar pentru cei activi-manevre tonifiante, atât descongestionante, cât și pentru
îndepartarea oboselii. Pentru mușchii sportivilor supuși la eforturi mari se recomandă manevrele
sedative și calmante.

TENDOANE

Acestea pot fi masate împreună cu mușchii sau separat. Masajul stimulant constă în prinderea
tendonului între degetul mare și restul degetelor, apoi netezirea sa cu degetele de la cealaltă mână, care
va fi deplasată spre locul de inserție în următorul timp mușchiul va fi frământat cat mai profund și

6
energic. Masajul descongestionant începe cu o netezire blândă a carei presiune va crește progresiv.
Netezirea se execută cu pulpa a doua degete (mare și arătător), care se vor modela pe tendonul
respectiv, pe toată lungimea sa.

ARTICULATII

Suferințele articulațiilor manifestate local prin dureri, congestie, inflamație, limitarea mișcărilor
și prin creșterea volumului pot beneficia de neteziri blânde. Pentru articulațiile ușor înțepenite, inactive
ca urmare a unor traumatisme, se recomandă un masaj energic pentru stimularea circulației sângelui. Se
începe cu neteziri cu ambele mâini, care se aplică în jurul articulației ca un manșon. Va urma masajul
blând al tendoanelor și mușchilor respectivi. Netezirea se mai poate practica cu vârful unui deget, pe
linia articulară, la nivelul genunchiului și gleznei, prin manevre ceva mai energice. Pentru umflături
ușoare, apărute dupa exerciții intense și prelungite, netezirea se va face cu ambele palme, prin mișcări
circulare, pe întreaga regiune. Manevrele nu trebuie să produca dureri și nici senzații neplacute.

VASE

Actiunea mecanică a masajului se trasmite nu doar asupra pielii ci și asupra țesuturilor

subiacente, unde se gasesc numeroase vase sanguine de calibru foarte mic (atriole, venule). Dacă
netezirea pielii practicată cu blandețe în aceste regiuni nu este deloc nocivă, restul manevrelor sunt
traumanitzante, mai ales cele energice. Din acest motiv se recomandă respectarea vaselor superficiale
aflate în spațiul popliteu (fața posterioară a genunchiului), triunghiul lui Sarpas (la rădacina membrului
inferior), pliul cotului etc. Masajul venelor imflamate este interzis, chiar și netezirea blandă, în schimb
vasele profunde beneficiază de masajul energic aplicat pe regiunile musculoase.

NERVII

Masajul superficial, în special netezirea, se adreseaza și terminațiilor nervoase din piele, având
efecte benefice în durerile locale, cum e cazul nevralgiilor. Masajul profund este benefic în pareze și
paralizii.

4. Considerente generale asupra masajului și tehnici de execuție în practică

Masajul terapeutic se efectuează asupra părţilor moi ale organismului. Succesiunea regiunilor şi
segmentelor care vor fi masate se bazează pe cele două poziţii fundamentale:

- poziţia culcat pe partea anterioară (decubit ventral)

- culcat pe spate (decubit dorsal)

Masajul general este bine să se execute după o anumită regulă logică, fără schimbări prea dese de
poziţie şi fără prea multe discontinuităţi în lucru.

7
Masajul începe cu partea posterioară - spatele, regiunea fesieră, coapsa stângă, gamba stângă, gamba şi
coapsa dreaptă. După schimbarea poziţiei în culcat cu faţa în sus, masajul continuă cu laba piciorului,
gamba, genunchiul, coapsa. Se masează mai întâi piciorul drept, apoi cel stâng. Urmează masajul
abdominal şi toracic.

Masajul membrelor superioare începe cu masajul degetelor mâinii drepte şi continuă cu antebraţ, braţ şi
umăr. Ulterior se trece la membrul superior stâng, urmând aceeaşi ordine.

Procedura se finalizeaza cu masajul cefei, gâtului şi capului.

Pentru obținerea celor mai bune efecte, manevrele de masaj trebuie executate în urmatoarea
ordine:

- Netezire introductivă
- Fricţiunea
- Frământatul
- Tapotamentul
- Vibraţii
- Netezire de încheiere

Masajul general executat pe segmente presupune aplicarea minuţioasă a manevrelor de masaj,

adaptată caracteristicilor morfologice şi funcţionale ale fiecărui sector al corpului.

Durata şedinţei de masaj variază după preferinţe, dar mai ales după necesităţi. Uneori sunt agreate
manevrele mai lente şi uşoare, care prelungesc durata masajului, iar alteori sunt recomandate
manevrele scurte, vii şi cu intensitate crescută, care scurtează şedinţa.

Masajul local poate dura 10-15 minute, pe când cel regional 15-30 de minute, iar cel general 50-60 de
minute. Ca regulă generală, o şedinţă de masaj nu trebuie să depăşească niciodată durata de o oră,
pentru că devine obositoare atât pentru cel masat, cât şi pentru maseur.

După şedinţele de masaj cu caracter stimulant, se recomandă câteva exerciţii fizice de înviorare
şi de respiraţie, care permit reluarea oricărei activităţi, fizice sau intelectuale.

După şedinţele lungi de masaj liniştitor, apare nevoia de repaus şi de menţinere a relaxării, care poate
dura de la câteva minute la o jumătate de oră sau chiar mai mult.

Când din anumite motive nu se urmăreşte realizarea formei extinse a masajului general, se
poate reduce durata acestuia prin:

- Excluderea unor regiuni sau segmente cum sunt: degetele, mâinile, picioarele şi chiar
abdomenul şi toracele
- Excluderea unor manevre secundare şi a vibraţiilor
- Micşorarea numărului de repetări a unei manevre
- Combinarea unor regiuni învecinate cum ar fi aplicarea manevrelor de masaj pe toată întinderea
membrelor inferioare (gambă, coapsă, fese) sau superioare (antebraţ, braţ, umăr)
- Combinarea unor manevre: fricţiuni + frământări sau tracţiuni + scuturări

8
 Efectele masajului se resimt chiar după prima şedinţă, dacă acesta este bine executată, dar
efectele lui slăbesc treptat în orele care urmează, până ce dispar. Pentru a obţine efecte de durată este
nevoie de un număr mai mare de şedinţe, executate în serie. O serie minimă nu poate fi mai mică de 10-
12 şedinţe. O serie mare nu depăşeşte numărul de 20-30 de şedinţe. Dacă este nevoie de continuarea
masajului, acesta poate fi reluat după o pauză, care poate varia între câteva zile şi câteva săptămâni.

Numărul şi frecvenţa şedinţelor dintr-o serie şi al seriilor dintr-un tratament sunt determinate de
necesităţile speciale ale fiecărui pacient în parte şi fixate de către medic. Spre sfârşitul tratamentului se
recomandă ca şedinţele să fie rărite şi eventual să fie înlocuite prin automasaj.

Este foarte indicat ca şedinţele de masaj dintr-un tratament, sau cel puţin cele din fiecare serie, să fie
executate de către una şi aceeaşi persoană, care cunoaşte cazul şi s-a adaptat la particularităţile şi
necesităţile clientului său. Daca există doi practicieni care masează aceeaşi per soană, manevrele lor
trebuie să fie identice, trebuie să se desfăşoare simetric şi simultan, efectuându-se egal ca amplitudine,
ritm şi sens.

In practica generala masajul se poate efectua manual sau cu ajutorul unor aparate de masaj. Acesta
poate fi practicat intr-o forma uscata (folosind talcul), sau umeda (folosind unguente, uleiuri).

5. Contraindicatii in masajul de relaxare si intretinere

Multe din rezultatele defectuoase ale masajului se atribuie unor greşeli de tehnică şi de metodă, dar
ele pot fi explicate mai uşor prin greşeli de înclinaţie sau prin aplicarea masajului fără a se ţine seama de
contraindicaţii. Indicat greşit, masajul nu numai că nu dă rezultatele scontate, ci poate să aducă
prejudicii grave chiar dacă este executat corespunzător.

Contraindicaţiile masajului de relaxare şi de întreţinere se împart în:

- generale sau parţiale

- definitive

- temporare

Contraindicaţia generală se manifestă prin interzicerea aplicării oricărui procedeu de masaj pe oricare
parte a corpului. Se hotărăşte numai în cazurile unor boli cronice grave, incurabile, care s-ar putea
înrăutăţi prin acest tratament.

Contraindicaţia parţială poate fi manifestată fie prin restrângerea manevrelor de masaj la cele care sunt
mai bine tolerate şi excluderea celorlalte, fie prin admiterea masajului numai pe părţile sănătoase şi
interzicerea aplicării lui pe părţile bolnave.

Contraindicaţia temporară este foarte frecventă, fiind impusă de boli, tulburări şi leziuni uşoare care
după vindecare, va permite aplicarea tuturor procedeelor de masaj.

Practica îi poate pune adesea pe maseuri în faţa unor situaţii şi cazuri extrem de dificile, în care
contraindicaţiile generale sau parţiale sunt în acelaşi timp definitive sau temporare, condiţionând
întotdeauna aplicarea masajului de sănătatea deplină şi stabilă a persoanei masate.

9
 

Gruparea contraindicaţiilor după ţesuturi şi organe

Bolile pielii

Masajul nu se poate aplica decât pe pielea perfect sănătoasă. Bolile de piele ne obligă să
renunţăm la masaj chiar şi atunci când acesta ar fi de folos pentru ţesuturile şi organele profunde. Sunt
excluşi de la masaj toţi cei care prezintă boli de piele de natură parazitară sau inflamatorie, eczeme,
plăgi, arsuri sau alte manifestări patologice acute sau cronice, care prin masaj s-ar putea agrava şi
contamina.

Nu se face masaj nici pe regiunile pielii care acoperă un proces inflamator profund - furuncule, abcese,
flegmoane, alte colecţii purulente, artrite supurate, osteite, osteomielite, stări patologice cu caracter
general, însoţite de febră şi de agitaţie, de oboseală acută şi debilitate intensă, în toate bolile
infectocontagioase, în inflamaţiile centrilor nervoşi, în hemoragiile cerebrale recente, în bolile sau
leziunile cu caracter hemoragie şi atunci când există pericolul unor complicaţii grave, ca în cazul bolilor
de cord şi de vase (miocardita, endocardita, infarctul miocardic, embolii, hipertensiune arterială,
anevrismele aortei, varicele voluminoase şi inflamate, ulcerul varicos, flebite şi periflebitele de evoluţie,
hemofilie, leucemie).

Bolile acute ale plămânilor şi pleurelor

Masajul este exclus și în cazul pleureziilor, pneumoniilor, în unele forme de tuberculoză

pulmonară, dar mai ales în abcesele pulmonare şi în pleureziile purulente.

Bolile organelor abdominale

Masajul abdominal cunoaşte cele mai severe contraindicaţii, fiind interzis în inflamaţiile acute
sau cronice de orice natură, în tulburările digestive, în bolile organelor abdominale (stomac, intestine,
ficat, pancreas, splină, ganglionii limfatici, rinichi, vezica urinară, uter şi anexe). Tot ce poate constitui o
suferinţă acută, dureroasă, hemoragică, tumorală, inflamatorie şi altele, care caracterizează abdomenul
acut, constituie o cauză serioasă de contraindicaţie a masajului sub orice formă.

Alte tulburări fiziologice

Masajul este de asemenea contraindicat în cazurile unor boli şi tulburări ale sistemului endocrin
şi nervos şi chiar ale aparatului locomotor. Cele mai categorice contraindicaţii sunt date de tumorile
canceroase în forma lor generalizată şi de unele boli psihice cu caracter excitativ şi confuzional.

În practica generală a masajului de relaxare şi de întreţinere mai apar în plus unele restricţii care
sunt mai degrabă de natură tehnică şi metodică, de care trebuie să ţinem seama. Spre exemplu, la

10
începutul şedinţei de masaj, prin contactul pielii cu mâinile maseurului, se pot produce unele reflexe
nefavorabile, care se manifestă prin încordări nervoase şi contracturi musculare, fie sub forma unei
sensibilităţi specifice (gâdilatul), care pot fie localizate pe anumite regiuni ale corpului (abdomen,
coapse), fie generalizate. Când astfel de fenomene sunt prea intense, practicianul este nevoit să renunţe
la masarea acestor regiuni şi să recomande pacientului automasajul zonelor respective, învăţându-l în
prealabil manevrele.

11