UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE, EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

REFERAT LA METODE SI
TEHNICI DE TONIFIERE
MUSCULARA

Student: CALIN FLORIN-ALEXANDRU

KMS II – GRUPA 1

PITESTI, 2020
 Tonifierea musculaturii în LIA
Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu
ligamentul incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente se infasoara bine in jurul femurului si
a tibiei, pentru a forma structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor,
inainte sau inapoi.

Ligamentele incrucisate furnizeaza stabilitate si limiteaza miscarile de rotatie

interna a tibiei, previn hiperextensia genunchiului, limiteaza deplasarea anterioara a tibiei
in timpul flexiei genunchiului.
Accidentarile la LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau
ruperea LIA-ului poate fi cauzata de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau
rasucire a genunchiului.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul
poate sa auda un zgomot pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in
ortostatism (in picioare).
1.Tonifierea cvadricepsului – cvadricepsul asigură „zăvorârea” genunchiului.
a) Exerciţii izometrice:
Decubit dorsal:
 exerciţii active sau cu rezistenţă progresivă cu membrul inferior sănătos;
 se contractă puternic cvadricepsul membrului inferior afectat (2-3 min.) repaus (1min.);
 ridicarea gambei de pe sol (pat), genunchiul fiind întins;
 sub genunchi se aşează un mic sac de nisip sau o perniţă de 8-10 cm, prin ridicarea
gambei, se contractă puternic cvadricepsul;
 mobilizarea activă a gleznei în toate sensurile;
 ridicarea piciorului întins la verticală, revenire fără a aşeza piciorul pe planul de sprijin;
 kinetoterapeutul cu o mâna menţine coapsa pe sol apăsând pe cvadriceps, iar cealaltă
mână o plasează sub călcâi. Pacientul încearcă să ridice, extins, membrul inferior;
 idem ca mai sus, dar piciorul execută o flexie puternică dorsală şi o inversie;
 se ridică membrul inferior cu şoldul şi genunchiul în flexie, apoi se lasă pe sol cu
genunchiul în extensie; Programe kinetice de recuperare în leziunile ligamentare ale
genunchiului ;
 rotaţii interne şi externe în articulaţia şoldului, corespunzător genunchiului traumatizat.
Culcat facial:
 îndoirea genunchiului afectat cu revenire pe sol;
 ridicarea piciorului întins spre înapoi;
 forfecarea picioarelor întinse;
 ridicarea piciorului corespunzător genunchiului afectat şi menţinerea poziţiei (10
timpi), revenire (10 timpi);
 rotaţii interne şi externe în articulaţia şoldului, efectuate cu membrul afectat;
Şezând:
 cu gamba în extensie, se execută contracţiile;
 cu genunchii flectaţi, lipiţi unul de altul. Se comandă contracţia pentru extinderea
gambei fără să se execute, continuând să se ţină strâns lipiţi genunchii;
 ridicarea piciorului întins, depărtarea şi aşezarea pe sol, revenire în poziţia de plecare;
 ridicarea piciorului întins, depărtarea şi apropierea piciorului cu revenire pe sol;
În ortostatism:
 sprijin pe piciorul sănătos, membrul inferior afectat, cu genunchiul întins, se duce puţin
înainte şi se execută contracţii izometrice.
b) Exerciţii cu contrarezistenţă:
Decubit dorsal:
 se execută extensia, în timp ce profesorul opune rezistenţa la nivelul treimii inferioare a
gambei. Contrarezistenţa se va aplica la diverse grade de flexie a genunchiului;
 în sprijin pe mâini şi pe genunchi. Se extind genunchii ca să se ajungă în sprijin pe
mâini şi vârfurile picioarelor;
 la instalaţia cu scripete şi contragreutăţi sau cu benzi elastice, care se prind de gleznă,
se trage genunchiul la piept cu revenire fără a aşeza piciorul pe planul de sprijin;
 ridicarea piciorului întins la verticală, revenire fără contact cu solul;
Decubit ventral – aceleaşi două exerciţii anterioare;
Şezând:
 gamba sănătoasă peste cea a membrului afectat execută contrarezistenţă;
 se fixează la nivelul gleznei greutăţi de valori progresive şi se ridică (extensia
genunchiului) până apare oboseala musculară. De reţinut că în acest gen de exerciţiu forţa
maximă solicitată cvadricepsului este de la flexia de 900 către 450 şi solicitarea descreşte pe
măsură ce se ajunge la extensia completă.
Pentru cvadriceps, la adulţi, în cadrul încărcăturilor progresive se poate ajunge la 12-15
kg. La sportivi şi mai mult.
Pentru câştigarea rezistenţei la efort se introduc exerciţii cu contrarezistenţă mai mică,
dar care se repetă de foarte multe ori. Se recomandă:
 exerciţii la bicicleta ergometrică sau mers pe bicicletă, pe teren în pantă;
 genuflexiuni (până la 50% din flexia totală) cu sau fără fixarea gambelor printr-o
chingă la spalier;
 alergare înainte, înapoi, lateral cu paşi uşor încrucişaţi etc.;
 alergare pe teren variat;  urcatul şi coborâtul scărilor.
 2.Tonifierea ischiogambierilor. În general, forţa ischiogambierilor după traumatismele
de genunchi nu este mult compromisă. Ischiogambierii au mai mult tendinţa la retractură. Totuşi,
în genunchiul instabil trebuie, aşa cum s-a arătat, antrenaţi şi ischiogambierii la nivelul celor 150
-200 de final de extensie.
a) Exerciţii izometrice:
Decubit ventral:
 anterior sub gleznă se pune un sac de nisip în aşa fel încât genunchiul să flecteze cu
150 -200 . Profesorul aplică o rezistenţă cu mâna în spaţiul popliteu şi pacientul încearcă să
extindă genunchiul contrarezistenţei mâinii;
Decubit dorsal:
 profesorul aşază o mână pe faţa anterioară a gleznei, iar cu cealaltă sub genunchi
încearcă să-l flecteze, pacientul menţinându-l însă întins.
b) Exerciţii cu contrarezistenţă:
Decubit ventral:
 exerciţii la scripeţi sau cu benzi elastice;
Şezând:
-gambele încrucişate (cea a membrului afectat deasupra), se execută contrarezistenţă cu
gamba sănătoasă.
3. Tonifierea tricepsului sural. Hipotrofia acestor muşchi după imobilizare este aproape
tot aşa de rapidă ca a cvadricepsului.
Decubit ventral:
 pe un plan înclinat (variabil de la orizontală până la verticală), se ridică corpul prin
împingerea piciorului în flexie plantară. La început cu ambele picioare, apoi numai cu piciorul
afectat;
Stând:
- într-un picior, ridicări pe vârf cu contracţie izometrică şi apoi revenire;
- cu faţa la scara fixă, cu genunchiul accidentat îndoit, piciorul sprijinit pe treapta a 6(8)-
a, apucat de scară cu braţele întinse sus, întinderea genunchiului cu ridicarea trunchiului în stând
pe un picior pe scară; revenire; Programe kinetice de recuperare în leziunile ligamentare ale
genunchiului ;
- ridicări pe vârfuri cu gantere în mâini şi apoi cu o halteră pe umeri, cu greutăţi
progresive.
4. Tonifierea tensorului fasciolata are rol important în stabilizarea externă şi în „zăvorârea”
genunchiului.
Decubit heterolateral:
 abducţia membrului inferior din şold;
  apoi flexii şi extensii ale şoldului. La început fără încărcare, apoi progresiv la nivelul
gleznei se pun greutăţi.
 flexii şi extensii complete ale genunchiului.
Exerciţii de „stabilitate dinamică”:
 piciorul aşezat pe „suport oscilant”, se caută păstrarea echilibrului pe perioade de timp
tot mai lungi;
 idem, dar cu genunchiul în anumite grade de flexie;  idem, cu o greutate legată de
piciorul nesprijinit;
 rostogolirea unei mingi medicinale (3-5 kg), spre înainte, cu ajutorul piciorului
corespunzător genunchiului traumatizat.
Prin tonifierea musculaturii genunchiului se asigură o bună stabilitate acestei articulaţii.
În cadrul antrenamentului muscular, se recomandă şi exerciţii specifice de rotaţie pentru
stimularea selectivă a musculaturii, astfel:
 din decubit lateral sau din şezând, se execută rotaţii (interne şi externe) ale piciorului şi
gambei cu genunchiul în diverse unghiuri de flexie;
 idem, cu contrarezistenţă aplicată de kinetoterapeut, care cu o mână prinde antepiciorul
şi cu cealaltă face priză deasupra genunchiului;
 acelaşi exerciţiu, dar în timpul rotaţiei contrate de kinetoterapeut se execută flexia în
trepte: 00 –300 ; 300 – 600 ; 600 –900 şi invers extensia gambei.

Tratament
In general pentru persoanele active se opteaza pentru reconstructia ligamentului incrucisat
anterior, tratament chirurgical care va fi urmat de tratamentul de recuperare.
Tratamentul nonoperator se indica la persoanele varstnice si sedentare
La cei activi ( tineri sau varstnici ), deficienta LIA creste riscul instabilitatii, ceea ce poate duce
la rupturi meniscale, la leziuni articulare si la schimbari degenerative subsecvente
Reconstructia LIA-recastiga stabilitatea genunchiului, reabilitarea fiind concentrata pe obtinerea
mobilitatii si fortei, mentinand astfel stabilitatea.

1) Pentru cei la care se evita tratamentul chirurgical si se opteaza pentru tratamentul

fiziokinetoterapic cu urmatoarele obiective:

 Disparitia sau ameliorarea durerii;

 Prevenirea,  disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
  Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
 Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
 Imbunatatirea troficitatii si functionalitatii tesuturilor;
 Castigarea unei atitudini corecte ale corpului;
  Readaptarea la gesturile uzuale si profesionale, iar daca pacientul este varstnic, reluarea
activitatilor uzuale zilnice ( ADL-  activity of daily living) si astfel cresterea calitatii
vietii (QOL- quality of life) a pacientului.
 Ergoterapie: va purta orteze pentru o orteză de genunchi, pe o perioada nedeterminată,
efectuând periodic exerciţii de tonifiere a musculaturii memebrului inferior asociate cu
sporturi cum ar fi nataţia şi ciclismul, care descarca genunchiul de greutatea corpului.
 In situatiile de ligamentoplastie a LIA  principiile recuperarii vor fi:

Principiile reabilitarii
- obtinerea amplitudinii complete de miscare si reducerea inflamatiei inaintea interventiei
chirurgicale, pentru evitarea artrofibrozei
- incarcare precoce si mentinerea amplitudinilor de micare, cu accent pe obtinerea extensiei
complete
- initierea rapida a activarii cvadricepsului si ischiogambierilor
- eforturi pentru controlul inflamatiei si durerii pentru a limita inhibitia musculara si atrofia
- evitarea ex PRECOCE  in lant kinetic deschis ( LKD) care ar putea forfeca sau rupe graftul
imatur ( ligamentoplastia)
- conditionarea intregului membru inferior
- reantrenare neuromusculara si proprioceptiva
-antrenare functionala
-antrenare cardiovasculara In cazul ligamentoplastiei recuperarea va incepe inaintea interventiei
chirurgicale si anume:

Recuperare preoperatorie:
- Gheata si antiinflamatorii nesteroidiene pentru evitarea inhibarii reflexe a cvadricepsului.
- Exercitii  pentru  cvadricepsin lant kinetic inchis, pentru mentinerea fortei musculare
- Exercitii de mobilitate in articulatia genunchiului
- Pot fi incepute si activitatile proprioceptive

Kinetoterapia postoperatorie va debuta la câteva zile in cazul  intervenţiei chirurgicale, într-un

centru specializat de kinetoterapie sau acasă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puţin în
primele 3-4 săptămâni. Recuperarea musculaturii membruluil afectat  necesită cel mai mult timp
şi se va face treptat, o recuperare musculară putând să dureze până la şase luni.
Avem in vedere  recuperea muschiul cvadriceps, care este muschiul anterior al coapsei si care
este indispensabil unei bune functionari ale genunchiului, de asemenea ischiogambierilor
(muschii posteriori coapsei) si muschii gambei.
În primele săptămâni de kinetoterapie se va pune mai mult accent pe refacerea deficitului de
mobilitate la genunchiul operat, prin mobilizări pasive, pasivo-active şi posturări, dar şi pe
tonifierea musculaturii, prin exerciţii izometrice, fără greutate.

Exemplu exercitii de tip izometrie:

1.Contractii de cvadriceps.
2.Asezat cu membrele inferioare intinse, se ridica membrului afectat cu varful tras .
3. Acelasi ex. cu mentinere 2-3 sec a membrului.

Treptat ,în săptămânile 3-4, în funcţie de condiţia fizică a pacientului se va trece la bicicletă (10-
15 minute). Se va trece, în săptămânile ce urmează, la exerciţii de tonifiere prin izometrie, dar
folosind greutăţi mici. În săptămânile 14-16 pacientul va încerca alergarea uşoară, fără schimbare
de direcţie, urmând ca recuperarea să fie completă în săptămânile 20-24.

Exemplu de exercitii:
1. Genoflexiuni partiale pe ambele picioare
2. Ridicari pe varfuri .
3. Fandari usoare.
Se poate asocia si tratamentul medicamentos, fizioterapie, termoterapie, masoterapia.
Electroterapia este folosită sub diferite forme:
- curenţi interferenţiali (CIF) de medie frecvenţă;
- curenţi cu impulsuri (TENS) – stimulare transcutanata, netraumatizanta, combate starile
dureroase acute si cronice;
- curenţi diadinamici - analgetic, hiperemiant, dinamogen;
Ultrasunete  (in camp continuu sau discontinuu) cu efect analgetic, miorelaxant si hiperemiant,
in combinatie cu alte tipuri de curenti.
Magnetoterapie -Campul magnetic – cu indicatii in contracturi
Laser terapie
Termoterapia – Crioterapia – aplicatii cu gheata
Forme locale – comprese reci, masaj local cu gheata, impachetari reci, spray refrigerant;

Efecte: vasoconstrictor, hemostatic, antiinflamator, antialgic-anestezic.

BIBLIOGRAFIE

http://ortokinetic.ro/p67-Rupturi+ligamente+incrucisate+genunchi

http://www.marathon.ase.ro/pdf/vol1/1/13-POPESCU%20VIO.pdf