BOALA PARKINSON

Anamneza:

Nume: M.G.

Vârstă: 65 ani

Diagnostic: Sindrom extrapiramidal-Boala Parkinson- stadiul II.

Domeniu de activitate: Pacientul a lucrat ca miner, acum este pensionar.

Tablou clinic: pacientul prezintă miscari fizice lente (bradikinesia), tremuraturi (tremor), rigiditate musculara si
instabilitate posturala (echilibru si coordonare).
Tremorul incepe frecvent intr-o mana, cum ar fi o frecare a degetului mare sau a aratatorului. Tremorul poate
sa inceapa intr-un picior sau pe o parte a corpului, si e mai putin frecvent in maxilar sau fata.
Antecedente:
Pacientul nu poate să scrie, iar vorbirea este lentă, sacadată.

Obiectivele kinetoterapiei in Parkinson sunt: 

 îmbunătăţirea mobilităţii şi vitezei de mişcare;
 reducerea rigidităţii şi recâştigarea abilităţii în mişcările fine;
 creşterea forţei musculare;
 îmbunătăţirea echilibrului şi coordonării;
 îmbunătăţirea respiraţiei;
 reeducarea mersului.
  
 Evaluarea kinetică a pacientului:
 Tehnici de evaluare generală: scala ADL( SCALA KATZ), care va urmări iginea
corporală, îmbrăcatul,mersul şi toaleta, locomoţia-se va nota cu valori de la 1 la 3.
(1=independent; 2=parţial dependent; 3=total dependent). Pacientul prezintă valoarea 2-
parţial dependent, deoarece a pacientul işi poate folosi membrele superioare
 Evaluarea amplitudinii articulare- constă în aprecierea gradului de mobilitate în articulaţie.
Se va face la nivelul articulaţiei soldului, genunchiului, piciorului. Mişcările sunt cele de
abducţie, adducţie, flexia, extensia, rotaţie internă şi externă. Se măsoară cu goniometru.
 Evaluarea bilanţului muscular- reprezintă aprecierea forţei unui muşchi, apreciere
efectuată manual de către kinetoterapeut. Pacientul prezinta F3

1
 Scala ASIA: ASIA reprezintă o expresie numerică a evaluării tulburărilor neurologice
(opţiune). Criteriile de apreciere ale stării măduvei spinării sunt reprezentate de: forţa
musculară, sensibilitatea tactilă și dureroasă, activitatea reflexă în regiunea anogenitală.
Funcţiile motorii se evaluează prin verificarea forţei a 10 grupuri de muşchi, raportate la
segmentele medulare. Sunt selectate 5 segmente pentru membrele superioare şi 5
segmente pentru cele inferioare. Valoarea este 0.
 Autonomia în deplasare se apreciază după felul în care se realizează mersul. Astfel:
0 - imposibilitatea realizării mersului;
1 - mers susţinut activ cu două subnotări.
1.a - dacă este susţinut activ de ambele părţi sau numai de o singură parte;
1.b - dacă este susţinut pasiv de partener sau între bare paralele;
2 - mers asistat;
3 - mers autonom pe distanţe scurte;
4 - mers autonom cu urcarea şi coborârea scărilor. Pacientul prezinta valoarea 1-mers
sustinut pasiv de partener.
 Indicele Barthel
A fost elaborat iniţial pentru evaluarea funcţională a pacienţilor cu accidente vasculare
cerebrale, însă poate fi extrapolat şi la pacienţii cu paraplegie   Se însumează scorurile
pentru capacitatea pacienţilor de a efectua diverse activităţi cotidiene şi pentru unele
funcţii fiziologice (valori între 0 şi 100 pct.)-valoarea pacientului 65pct.

 tonusul sfincterului anal  10 = continent

 tonusul vezicii urinare  10 = continent (pentru mai

mult de şapte zile consecutiv)
 igiena personală   5 = pacient independent din
punctul de vedere al igienei
faciale/a părului/a dinţilor
 utilizarea toaletei  5 = pacientul necesită ajutor,
dar poate efectua anumite
activităţi independent
 alimentaţie   10 = pacient independent (cu
alimentele aflate la îndemână) 
 transfer din pat în căruţ şi invers 

2
 realizarea transferului
 mobilitate   0= pacientul nu merge

  îmbrăcare
Mijloace utilizate în scopul îndeplinirii obictivelor kinetice  5 =pacientul se poate îmbraca,
dar are nevoie de ajutor
Activitățile fizice pot stimula zone ale creierului legate de învățare. Acest efect este mai
evident în fazele timpurii ale bolii. Pentru a mări beneficiul exercițiului fizic, includeți:
 urcarea treptelor   5 = pacientul necesită ajutor
 feedback fizic sau verbal; minimal
 sarcini de atenție, cum ar fi mersul pe jos și efectuarea unui test de memorie în același
 îmbăiere  5 = pacientul are nevoie la
timp;
unele activităţi de îmbaire,
 recompense motivaționale.
transferul în cada
De asemenea se mai urmăreşte şi îmbunătătirea circulaţiei, a respiraţiei, educarea şi
reeducarea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii. Toate acestea pot fi posibile prin
următoarele exerciţii:
• exerciţii de încălzire;
• exerciţii de mobilitate şi de coordonare;
• exerciţii de echilibru;
• exerciţii pentru mobilitatea gleznei;
• exerciţii de mimică;
• exerciţii cu obiecte: baston şi minge medicinală;
• gimnastică respiratorie;
• plimbări pe iarbă, pe pietriş şi nisip, pentru a stimula reacţiile de echilibru.

Utilizarea exerciţiilor pe uscat în boala Parkinson

 Repere pentru un program recomandat în boala Parkinson

 Se recomandă utilizarea tehnicilor de masaj relaxatoare, care se pot realiza sub apă
caldă.
 Hidrokinetoterapia.
 Dacă la boala propriu-zisă sunt asociate dureri musculare, articulare etc., se va trece la
adapatarea mijloacelor recomandate prin aceste situaţii:

3
  mişcările pasive, ca şi cele active conduse, capabile să ajute la restabilirea
engramelor motorii, pierdute sau deteriorate pe parcursul bolii;
 exerciţii active libere
 exerciţii la aparate ( scara fixă, saltele, etc.) şi cu obiecte portative (bastoane,
gantere mici, mingi uşoare, mingi medicinale).
N.B: Astfel, programul va conţine 3 etape, cu exerciţii în care subiectul lucrează în preajma
kinetoterapeutului, nu cu mişcări bruşte şi cu mare atenţie.

A. Exerciţiile de incălzire permit pacientului perceperea propriului organism,

până
când va fi in gradul de a face anumite mişcari: mers înainte şi înapoi, mişcări de eliberare
a mâinilor şi a şoldurilor. Acestea fiind:
1. Decubit dorsal, anteversia şi retroversia bazinului, cu inspir-expir;
2. Decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi palmele aşezate una pe torace, iar cealalta pe
abdomen : inspiraţie cu ridicarea abdomenului ; expiraţie cu retractarea lui;
3. Decubit dorsal, genunchii flectaţi, membrele superioare flectate la 180˚, se fac înclinări
laterale ale genunchilor, cu ratarea capului în direcţia opusă înclinării. Se repetă de 10/20
ori.
4. Decubit dorsal, genunchii flectaţi, membrele superioare pe langa corp, se ridică bazinul
şi se duce calcaiul pe genunchiul opus ( expir). Se revine în poziţia iniţială cu inspir.

ETAPA 1 – A UNUI PROGRAM DE RECUPERARE:

I. Exerciţii pentru cap şi gât:

1. Din stând, flexia anterioara a gâtului şi capului (bârbia în piept). Fiecare se

2. Din aceeaşi poziţie, flexia dorsala a gâtului şi capului. repeta de 10
ori. (fig1)
3. Din stând, răsucirea capului şi gâtului spre stânga.
4. Se continua răsucirea spre dreapta. Se repetă de 10 ori ( de
5. Din stând se înclină capul şi gâtul lateral stânga. fiecare parte). (fig 2)
6. Idem spre dreapta.
Se execută de 10 ori pe
fiecare parte. (fig3)

4
 Fig.1- Flexia anterioară şi flexia
dorsală a gâtului şi capului. Fig.2- Răsucirea capului, spre stânga şi spre
dreapta.

Fig.3- Înclinarea capului lateral,

spre stânga şi spre dreapta.

&biw=1024&bih=430&dpr=1.88#
imgrc=FUrqTVO__-JSWM:

II. Exerciţii pentru membrele superioare:

1. Şezând pe scaun , tălpile pe sol, spatele lipit de spătar, membrele superioare

cu coatele in flexie, palmele în supinaţie.
2. Din şezând, se întind coatele, membrele superioare se duc înainte şi în Se repetă
de 4 ori.
pronaţie.
3. Se duc membrele superioare întinse lateral, în supinaţie.
4. Membrele superioare execută pronaţia coborând lângă scaun.

5. Se flexează cotul membrului superior drept cu degetele pe umăr, braţul abdus.

6. Întinderea membrului superior drept în sus( pe lângă ureche);
Se coboară
concomitent cu flexia cotului membrului superior stâng cu degetele pe umăr, schimbând
braţul în abducţie. membrele
superioare
5
de 4 ori.
 7. Membrul superior drept întins, coboară lateral în supinaţie,
stângul se întinde in sus ( pe lângă ureche).
8. Membrul superior stâng coboară lateral în supinaţie; dreptul coboară lângă corp.

III. Exerciţii pentru trunchi:

1. Stând, cu o minge medicinală, răscuicrea trunchiului spre stânga şi pasarea

mingii. Se repetă de
4 ori.
2. Idem, dar răscucirea spre dreapta.
3. Şezând membrele superioare întinse înainte cu pumnii încleştaţi.
4. Se continuă mişcarea cu ridicarea membrelor superioare întinse în sus. Se repetă de
5. Se continuă cu răsucirea trunchiului şi membrelor superioare spre stânga. 4 ori.
6. Revenire cu membrele superioare înainte.

IV. Exerciţii pentru membrele inferioare:

1. Din stând, pas înainte, revenire.

2. Ridicarea membrului inferior stâng cu coapsa la orizontală, degetele mainii drepte
ating genunchiul.
3. Revenire în stând, membrele superioare cu palmele lipite la spate.
4. Pas înainte cu membrul inferior drept cu genunchiul întins, piciorul în flexie dorsală,
sprijin pe călcâi.
5. Stând pe genunchi, deplasarea membrului inferior drept înainte, talpa pe sol,
genunchiul la orizontală. Revenire în stând pe genunchi. Se repetă acceaşi mişcare cu
celălalt membru inferior. (se repeta de 4 ori).

6. Stând uşor depărtat, membrele superioare pe lângă corp, cu gantere în mâini, pronaţia
membrelor superioare (rotare înăuntru) şi supinaţia (rotare in exterior).
7. Stând uşor depărtat, flexia antebratelor pe braţ se executa întinderea membrelor
superioare cu supinaţie, se continuă cu răsucirea acestora, în pronaţie.
8. Decubit dorsal, mingea uşoară ţinută în mâini, în dreptul toracelui, se iniţiază
împingerea mingii în sus si revenire.

6
 B. Pentru exerciţiile de mobilitate şi coordonare se folosesc exerciţii de mobilizare
globală, asociate cu mişcări alternative şi ritmice, pentru a stimula coordonarea
pacientului. Se începe cu exerciţii simple, crescându-se gradual dificultatea:
 exercitii de mers pe loc (evidenţiindu-se astfel, alternanţa între mâini şi picioare),
 exerciţii de coordonare cu mingea. La aceste exercitii, mingea este folosită pentru a
marca etapele de corectare a posturii, succesiunea fiind urmatoarea: decubit ventral, pe
genunchi, “cavaler-servant”,ortostatism.
 Mers pe loc cu coordonarea mişcărilor picior-braţ;
 Mers, cu un obiect în mână, mutarea obictului dintr-o mână într-alta în ritmul paşilor.

C. La exerciţiile de echilibru, acesta este consolidat, atât prin mijloace specifice, de

stimuli (exerciţii de mobilizare a capului şi trunchi produc modificarea centrului de
gravitaţie), cât şi cu ajutorul altor factori, cum ar fi:coordonarea; mobilitatea articulară;
rapiditatea şi precizia (exerciţii cu mingea); orientarea in spaţiu într-o activitate
dinamică (mersul printre obstacole).
Exerciţiile de echilibru se fac in ordinea dificultăţii, astfel:
 mersul cu un picior înaintea celuilalt;

qKWgzM:

Fig. 4 – Mersul cu un picior înaintea

celuilalt

 mersul lateral;
 mersul lateral cu pas incrucişat;
 mersul peste obstacole.
 mersul pe partea interioară a piciorului;
 mersul pe partea exterioară a piciorului;
 mersul cu un membru superior întins;

D. Exerciţii de mimică au o importanţă majoră pentru viaţa relaţională a pacientului. Se

vor exersa toţi muşchii faciali, deoarece servesc la exprimarea emotiilor, astfel:
 exerciţii de ridicarea frunţii,
 strângerea ochilor; arătarea dinţilor,

7
  strâmbarea nasului,
 zâmbete,
 umflarea obrajilor alternativ,
 deplasarea limbii pe arcadele dentare,
 deplasarea gurii la dreapta şi la stânga,
 bezele.
Aceste exerciţii se vor desfăşura in faţa oglinzii, pentru a se realiza autocontrolul, în
scopul combaterii regidităţii feţei.

PROGRAM DE HIDROKINETOTERAPIE

1. Exerciţii de încălzire:
 Se execută patru serii a câte patru exerciţii, fiecare durează 30 de secunde).
a. mers ușor în diferite direcții;
b. mers cu ajutor din partea terapeutului;

Fig.5- Mers cu ajutorul

terapeutului

c. marș(genunchi-călcâi;picioare simultan/mâini)-în afara apei-;

d. mers împotriva rezistenței apei(scufundarea plăcii de înot).
e. pacientul este culcat pe spate, fiind ajutat de dispozitive de plutire. Terapeutul stă la
capul pacientului și execută mișcări de abducție și adducție a brațelor.(fig.6)

Fig.6- Exerciţii din plutire pe

spate

2. Exerciţii statice:
 Fiecare exerciţiu durează 30-40 de secunde.

8
 a. Membrele superioare:
- Flexia şi extensia braţelor (palmele în supinaţie, în pronaţie, una în pronaţie, cealaltă în
supinaţie).
- Abducţia şi adducţia braţelor;
- Aducerea mâinilor împreună în faţa pieptului;
- Deschiderea şi închiderea pumnului;
- Stoarcerea unei mingi cu mâinile;
- Ţinerea unei plăci de înot cu ambele mâini, apa e aruncată dinspre piept în lateral.
- Ţinandu-se plutele deasupra capului si miscandu-te din trunchi si maini inspre dreapta.
- Pluta se tine cu mainile la spate, presandu-se pe ea pentru a intra in apa cat se poate de
mult. Astfel, se lucreaza tricepsii.
-

b. Membrele inferioare:
- Deschiderea şi închiderea picioarelor (flectat/ extins);
- Ridicarea şi coborârea picioarelor ( flectat/ extins);
- Abducţia şi adducţia membrelor inferioare.
- Hiperflexie/ hiperextensie;
- Strângerea unei mingi între picioare în stare de repaus.
- Se trece la un exercitiu similar saritului coardei, insa cu incetinitorul. Se trece picior
dupa picior peste pluta. Ideea este ca ele trebuie ridicate indeajuns incat sa nu fie
nevoie sa te apleci prea mult din umeri si sa ajungi cu fata in apa. Aceste miscari sunt
bune atat pentru intarirea muschilor, cat si pentru imbunatatirea mobilitatii corpului.

3. Exerciţii dinamice:
a. Exerciţii pentru mobilitatea trunchiului:
- În plan sagital: pacientul începe prin a sta iniţial pe un plutitor, odihnindu-şi braţele pe
marginea bazinului, îşi deplasează membrele inferioare dintr-o parte în cealaltă.
Mişcarea se repetă cu ajutorul terapeutului. (5 min)( Fig. 7).

Fig 7

- Cu mana de margine, aşezăm pacientul in lateral , cu piciorul de deasupra nemiscat, in

timp ce pe cel de jos il urci si cobori. Astfel se lucreaza toti muschii de pe o parte a
corpului, nu doar cei ai picioarelor

9
- În plan transversal: aceeași poziție,dar acum pacientul își deplasează membrele
inferioare dinspre înapoi spre înainte(timp:5 min;3 repetări în plan transversal,succesiv).
(Fig 8).

Fig 8

-Un alt exercitiu implica pozitionarea plutei intre picioare si se porneste intr-o mica
plimbare dintr-o parte intr-alta a bazinului, sarindu-se de pe un picior pe celalalt.
- În plan transversal 90°: pacientul începe în poziție șezând trece la poziția culcat pe
spate făcând o mișcare de 90°cu sprijinul terapeutului(timp:5 min.;după terminarea
exercițiului se întoarce la marginea bazinului). (Fig. 9)

Fig 9

4. Exerciţii de echilibru:
- Mersul pe vârfuri cu braţele sus;
- Mersul pe călcâie cu braţele la spate;
- Alergat cu mâinile sus.

10