Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chişinău 2021
UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
AGENDA PRACTICII
MEDREC
„Din dragoste pentru copii”
Pentru atingerea scopurilor propuse, specialiștii aplică urmatoarele metode, tehnici și terapii:
Kinetoterapie
Masaj profilactic
Terapie logopedică
Terapie ocupațională
Electroterapie
Terapia Vojta
Metoda Feldenkrais
Metoda Kabat
Metoda Klapp
Metoda Schroth
Conceptul Castillo Moralis
NDT Bobath
Ce este kinetoterapia ?
Din punct de vedere etimologic kinetoterapie înseamnă terapie prin mişcare şi provine
din limba greacă unde rădăcina acestuia - “kinesis” se traduce prin cuvântul ”mişcare”.
Vorbim despre kinetoprofilaxie primară atunci când utilizam exerciţiul fizic, tehnicile şi
metodele pentru a preveni îmbolnăvirile, în limitele vârstelor biologice şi cronologice.
Gimnastica de înviorare, activităţile în aer liber, plimbările, activităţile de timp liber
competiţionale şi necompetiţionale etc., sunt mijloace foarte utile în kinetoprofilaxie.
Metode utilizate:
Metoda Bobath - bazată pe reacţiile de redresare a capului şi a gâtului, urmăreşte
modificarea tonusului muscular care în anumite condiţii de boală este dezorganizat.
Fundamentată științific de soții Karel și Berta Bobath în anii 1953 – 1980, metoda Bobath
reprezintă poate cea mai raspândită modalitate de abordare a pacienților cu Infirmitate
Motorie Cerebrală precum și a altor afecțiuni neurologice caracterizate prin prezența
hipertoniei de tip elastic. Având la bază studii aprofundate de neurofiziologie asupra
adulților ce au suferit un AVC precum și asupra copiilor cu sindroame spastice de origine
centrală, conceptul Bobath s-a dovedit a fi o strategie terapeutică eficientă pentru
rezolvarea tulburărilor de mișcare, de tonus și de funcție, tulburări care domină tabloul
clinic și funcțional al pacientului cu leziune de neuron motor central.
„Tratamentul se bazeaza pe inhibarea mișcărilor exagerate și facilitarea mișcărilor
normale voluntare” ( Bobath, K. 1997).
Terapia Bobath se bazează pe două principii, în jurul cărora s-au formulat procedee și
tehnici de manipulare:
– inhibarea răspunsurilor caracteristice modelelor reflexe anormale, responsabile de
hipertonie, fenomen numit „inhibare reflexă” ;
– facilitarea reacțiilor posturale normale integrate superior, normalizarea tonusului
postural și activarea reacțiilor de redresare și echilibrare.
Întreaga activitate de recuperare are scopul final derecâștigare a simetriei corporale.
Obiectivul principal al managementului terapeutic, după Bobath, este de a facilita
activitatea motrică controlată și a inhiba simptomele patologice cum sunt: spasticitatea,
reacțiile asociate, mișcări în masă. Nu se poate vorbi despre o inhibare totală și
irevocabilă a schemelor de mișcare patologică.
Metoda Schroth. Metoda Katharinei Schroth este "o gimnastică ortopedică" care acordă
prioritate respirației, pentru asigurarea alinierii, detorsionării coloanei și a modelajului
toracic corector. Esențialul în exercițiile propuse este realizarea unei inspirații maximale,
în trei sau patru timpi, pe parcursul căreia subiectul trebuie să localizeze expansiunea
toracică inspirînd cranial și înspre concavitate și efectuînd totodată corecția segmentelor
corporale. Expirația se produce "golind ghibozitatea" şi urmînd imediat după expansiunea
hemitoracelui concav. Inspirul realizează expansiunea hemitoracelui concav în lateral,
posterior şi cranial, iar a hemitoracelui convex înăuntru, anterior și cranial. Expirația se
efectuează cu "gura deschisă", prelung, dar exploziv, cu timpi forte (de trei ori "haa", de
exemplu). Se pot adăuga sunetele "ho-hou-hon", după cum dorim să localizăm efectul, şi
anume sus, în partea medie, sau jos.
Pentru a înțelege efectele corectoare ale respirației de tip Schroth, trebuie să se admită
hipercorecția rahidiană în expirație și expansiunea hemitoracelui concav odată cu expirația
hemitoracelui convex. In gimnastica clasică, se redresează în inspirație şi se relaxează în
expirație. Schroth a simțit că o hipercorecție este posibilă cînd balonul toracic se dezumflă.
Este imaginea mingii de fotbal care nu poate fi alungită pentru a lua forma unei mingi de
rugby decît dacă este dezumflată parțial. Se dezumflă balonul toracic pentru a destinde puțin
suprafața contentoare, pentru a elibera conținutul și pentru a reuși astfel o corecție a acesteia.
Subiecții bine antrenați reușese să realizeze expansiunea hemitoracelui concav pe timpul
expirației convexe. Acest mecanism poate fi înțeles plecînd de la mecanismul
asineronismului ventilator. Libertatea de expansiune a hemitoracelui concay fiind mai mică
decît a celui convex, expansiunea alveolară convexă este mult mai intens solicitată decit cea
concavă și este deci mult mai rapidă. Mentinerea voluntară în stare de expansiune a
hemitoracelui concav, poate - ne parcursul expirației - să impiedice expirația plămînului
concav, care urmează după inspirație.
În afara acestor tehnici respiratorii originale, Schroth utilizează:
o Tehnici pasive şi active de corecție a segmentelor corpului, autoîntinderi ale
coloanei, aliniere prin folosirea calelor, etc;
o Tehnici de asuplizare toracică şi rahidiană;
o Tehnici de tonifiere musculară (tonifierea abdominală se face din suspensie dorsală
la scara fixă).
Activitatea terapeutică a scolioticului acoperă cel puțin 6 ore zilnic.
Sohier aduce exercițiilor lui Schroth următoarele modificări pentru a adăuga efectelor
respirației, efecte biomecanice mai intense:
o Pentru a limita rotația pelviană și pentru a accentua corecția frontală, se realizează
sprijinul unifesier pe marginea unui taburet;
o Pentru ca autoîntinderea să plece de la coloana inferioară şi pentru ca ea să fie
rigidifiantă, se va menține un amumit grad de lordoză lombară;
o De îndată ce autoîntinderea şi respirația de întindere este realizată, vom cere
subiectului să facă rotația concavă a coloanei de sus în jos; ea intensifică sprijinul
apofizar convex pe parcursul timpului expirator;
o Dacă simetria de sprijin posterior nu este rezolvată, se va educa sprijinul unipodal
convex de extensie-excitați;
Realizarea rezistenței manuale la nivel occipital pentru extensie-excitati, intensifică
rigidificarea musculaturii și tonifierea electivă a transverşilor spinosi convecși.
Metoda Klapp. Metoda Rudolf Klapp foloseşte situația patrupedă pentru activarea
musculară în condiția unei coloane orizontale, neîncărcate.
Principii de execuție:
o Relaxare în situația inițială (sprijin pe genunchi/patrupedie), cu menținerea acesteia
pe tot parcursul execuției;
o Ritmul de execuție al exercițiului (scurtarea sau prelungirea unui timp) se adaptează
obiectivului urmărit în momentul aplicării (intindere axială→mobilizarerealiniere;
"stretch-reflex" cu rol facilitator pentru travaliul necesar tonifierii musculare,
urmînd menținerea situației finale corective);
o Deplasarea MS precede în general deplasarea genunchiului; pentru a crea spațiu și
pentru a evita tasarea, - capul este totdeauna în extensie axială, iar coloana
cervicală este delordozată (în bărbie dublă);
o Pentru solicitare optimă, în situația finală se lucrează la limita echilibrului. de aceea
coapsa de sprijin va fi aproape verticală (fără a depăşi verticala);
o Virful piciorului nu va pierde contactul cu solul; ridicarea lui, în cele mai bune
cazuri înseamnă o puternică coaptare a articulațiilor lombare, adesea o basculare a
uneia asupra alteia;
o Se verifică permanent echilibrul între tracțiunea exercitată asupra coloanei de
greutatea capului și contratracțiunea pelvi-podală, ceea ce asigură (o decoaptare),
o întindere axială maximă;
o Centurile revin obligatoriu la orizontală, cu exceptia exercițiilor de derotare a
centurilor.
o Toate exercițiile se execută întotdeauna în linie dreaptă, pentru a permite deplasarea
corectă a segmentelor corpului.
Situațiile lordozante: care în funcție de înclinarea trunchiului, facilitează
mobilizarea unei anumite zone vertebrale (în toate situațiile descrise în continuare inclusiv
situațiile "cifozante" - se execută flexii laterale). Trei situații peste orizontală
corespunde segmentului L4 - L5;
corespunde segmentului LI - L2;
corespunde segmentului D11-D12;
Situație orizontală:
corespunde segmentului D8- D10;
Două situații sub orizontală 5.
corespunde segmentului D7 -D6; 6.
corespunde segmentului D5 - D3.
Situațiile cifozante în număr de 5, sunt asemănătoare celor lordozante, dar trunchiul este
menținut în cifozare dorsolombară. În aceste situații, flexibilitatea coloanei dorsale este obtinută
în situațiile peste orizontală, iar a celei lombare în situațiile de sub orizontală.
Acest concept își are originea în urma multor ani de experiență cu copii hipotoni, cu dizabilități
grave, datorate necesităților de comunicare cu ei prin mijloace nonverbale. De atunci acest
spectru terapeutic s-a lărgit și cuprinde următoarele afecțiuni: copii născuți prematur, copii cu
retard senzorio-motor, sindroame hipotonice, sindroame hipokinetice, maladia Langdon-Down,
copii cu probleme de percepție și întîrzieri în dezvoltarea normală, copii cu dizabilități polimorfe
cu și fără paralizie cerebrală, cei cu paralizii periferice și cu mielomeningocel. Această metodă
este aplicabilă parțial în cazul variaților de tonus muscular provocate de spasticitate, deci
sindroame mixte și hipertonice mai ușoare.
Terapia Vojta.
Ca terapie de bază, Vojta –intitulată după medicul ceh Václav Vojta – poate fi aplicată tuturor
pacienților indiferent de vîrstă, probleme de mișcare, afecțiuni musculare sau respiratorii. Prin
aplicarea unei presiuni specifice în anumite zone de stimulare, în organism sunt acționate
anumite reacții. Organismul răspunde prin modele de mișcare înnăscute. Activitățile musculare
sunt astfel deprinse, ajutînd la stabilizarea poziției corpului și a controlului membrelor. Există o
deprindere specială a reflexelor potrivit lui Vojta, care se aplică în special copiilor. Este
importantă repetarea modelului de mișcare de mai multe ori pe zi pentru a deprinde reflexul de
rostogolire și de tîrîre. Terapia Vojta este foarte benefică în special în rîndul copiilor care sunt
foarte puțin activi din punct de vedere motric și care se confruntă cu o slăbire a musculaturii,
spre exemplu în cazul funcției respiratorii
Terapia ocupaţională
Terapia ocupaţională este o măsură terapeutică cu baze medicale, psiho-sociale
şi pedagogice. Terapeutul ocupaţional calificat evaluază pacientul şi îl tratează cu
mijloace specifice. Tratamentul este stabilit şi aplicat în colaborare cu pacienţii care
suferă de un handicap trecător sau definitiv, datorat unui accident, unei boli fizice
sau psihice, unei tulburări sociale sau de dezvoltare. Scopul Terapiei ocupaţionale
este de a contribui la diminuarea handicapului si urmărilor sale, ajutând bolnavul în
sensul menţinerii şi dezvoltării posibilităţilor de acţionare în domeniu personal,
social şi profesional.
Metodele de lucru ale terapiei ocupaţionale se clasifică în 3 tipuri:
A – esenţiale – semnificative;
B – neesenţiale – nesemnificative;
C – ajutătoare.
De metodele TO beneficiază foarte multe categorii de
bolnavi:
- bolnavi neurologici;
- bolnavi cu afectări articulare;
- sechelari post-traumatici;
- bolnavi cardiopulmonari;
- bolanvi cu probleme de sănătate mintală, de comportament, de cogniție;
- bolnavi cu afecțiuni senzoriale;
- amputați;
- arși;
- pacienți cu probleme speciale: drogați, alcoolici, abuzuri etc.
Activităţile ocupaţionale cuprind:
• autoîngrijirea: hrănire, îmbrăcat, pieptănat, manipularea obiectelor, mobilitatea;
• munca: îndeletniciri legate de îngrijirea casei şi a familiei;
• educaţia: activităţi şcolare şi educaţionale;
• joaca (pentru copii-joaca; pentru adulţi – sporturi, hobby-uri, activităţi sociale) şi
activităţile recreative.
Stimularea Orofacială
Reprezintă un ansamblu de tehnici speciale care se aplică la nivelul musculaturii feței, buzelor și
intrabucal (în interior gurii) stimulând funcțiile de supt, masticație și deglutiție (înghițire). Se
execută manevre de masaj, vibrații, presiuni manuale sau/și cu anumite aparate.
Stimularea oro-facială face parte din procesul complex de recuperare medicală. Se poate aplica
nou-născuților din primele zile de la naștere dacă se constată o tulburare în procesul de hrănire a
acestuia.
Afecțiuni întâlnite
Autism
Această boală a dezvoltării este rară, aproximativ 3 cazuri la 10.000 de noi născuţi. Autismul
este o boală caracterizată de scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a
comunica, de comportament stereotip şi repetitiv cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea
vârstei de 3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectaţi manifestă şi retard mental. Este mai
frecventă la băieţi, debutează în copilărie şi persistă toată viaţa. Autismul este un sindrom
comportamental definit de un curs caracteristic şi de apariţia simultană a unor purtări particulare
în trei mari domenii. are. Simptomele pot include: dificultate în comunicare - limbajul vorbit se
dezvoltă de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzător. E posibil ca
bolnavul să folosească mai mult gesturi decât cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-
verbală). Există tendinţa bolnavului de a repeta cuvinte şi fraze (unii pot repeta fără greşeală
ştirile auzi 101 televizor, de exemplu) şi imposibilitatea de a-şi concentra atenţia şi de a fi
coerent. Nesociabilitatea - o persoană care suferă de autism nu e de obicei prea interesată în a
avea relaţii cu alţii.
Sindrom genetic
Sindrom Down
Sindromul Down este trisomia cromozomială 21 (trei în loc de doi cromozomi 21). Reprezintă o
afecţiune genetică ce asociază retardul mental, de grad variabil, cu anomalii congenitale
caracteristice. Este considerată a fi cea mai frecventă cauză a dismorfiilor şi deficitului cognitiv
la copil. Sindromul a fost denumit după numele lui Langdon Down, primul cercetător care a
introdus noţiunea de mongoloism datorită faciesului mongoloid al pacienţilor cu 106 Semne şi
simptome Modificările caracteristice sindromului Down sunt: ·
Retardul mental: de la mediu la sever, coeficient de inteligenţă (IQ) de 25-50, ·
La naştere copilul apare hipoton (floppy) şi slăbit, ·
Modificări caracteristice ale capului: cap mic turtit posterior (brahicefalie), facies rotund,
turtit cu distanţă mărită interoculară (hipertelorism), occiput plat, nas lat, scurt, cu
rădăcina ştearsă, ·
Anomalii oculare: ochii sunt depărtaţi, globii oculari sunt mici (hipogenezia orbitei),
fante palpebrale oblice in sus cu pliu medial (epicantus), canale oculare astupate cu
lăcrimare aproape permanentă, pupile excentrice (situate intern), puncte albe sau cenuşii
situate în inele concentrice la periferia irisului, strabism, cataractă, uneori dezlipire de
retină, ·
Anomalii ale cavităţii bucale: gura mică (aproape permanent întredeschisă) cu limba
relativ mare şi protruzată (macroglosie), limba fisurată, geografică, cu dificultăţi de
masticaţie şi vorbire, maxilar superior mic şi hipoplazia mandibulei, erupţie dentară
întârziată, hipodonţie, dinţi inegal implantaţi şi neregulaţi, hipotrofie gingivală, stomatite,
periodontită juvenilă, ·
Anomalii auriculare: urechi mici, uneori jos implantate sau asimetrice, uneori nelobulate,
·
Abdomen proeminent, cu/fără hernie ombilicală, ·
Hipogenitalism (penis, scrot, testicule mici), hipospadias, criptorhidie, pubertate
întârziată sau incompletă, ·
Defecte congenitale: cardiace, atrezie duodenală, megacolon congenital (maladie
Hirschsprung), polidactilie, sindactilie, ·
Exces de piele pe partea posterioară a gâtului, ·
Hiperkeratoză palmară şi plantară după vârsta de 5-6 luni, şant transvers palmar (simian)
la 50% din pacienţi, ·
Piele uscată, îmbătrânită prmatur, atrofică, 107 ·
Alte manifestări: infecţii recurente respiratorii, leucemie (1%), epilepsie (10%),
hipotiroidism (3%), demenţă presenilă (dezvoltă boala Alzheimer după vârsta de 40 ani),
·
Afectare musculară: - Copilul cu sindrom Down prezintă tonus muscular diminuat –
hipotonie, poate avea laxitate ligamentară care conduce la hiperlaxitate articulară.
Manifestările asociate mai includ: ·
Întârzierea în dezvoltare. Copilul cu sindrom Down poate deprinde achiziţiile motorii de
bază ale celorlalţi copii. Dar vor prezenta o întârziere în deprinderea rostogolirii, poziţiei
şezând, ortostatismului, mersului sau altor activităţi fizice. ·
Instabilitatea articulară. Copilul cu sindrom Down poate prezenta mişcări de amplitudine
anormală sau dislocări la nivelul şoldului, genunchiului, gleznei, posibil şi la nivelul
articulaţiilor cervicale ceea ce poate conduce la compresia măduvei spinale. ·
Anomalii ale scheletului. – Staură scurtă (înălţime sub media normală), gât scurt, gros,
mâini mici, late, cu degete divergente, picioare mici, clinodactilie la degetul 5 al mâinii,
membre scurte, displazia şoldului, instabilitate atlantooccipitală. ·
Copilul cu sindrom Down poate dezvolta şi alte probleme ca piciorul plat. Retardul
mental în sindromul Down poate fi uşor, moderat sau sever. Unii copii nu vor reuşi să
vorbească niciodată. Alţii reuşesc şi deseori prea mult. Mulţi reuşesc să citească şi să
scrie. Sunt foarte prietenoşi, afectuoşi şi încrezători în persoanele cu care intercţionează.
Chiar şi cei cu retard sever reuşesc (dacă sunt ajutaţi perseverent) să deprindă abilităţile de bază
ale vieţii şi chiat să înveţe o meserie simplă. Pot avea o viaţă aproape normală familială şi
socială.
Cele 3 direcţii principale ale asistenţei medicale ale copilului cu sindrom Down sunt:
1. Stimularea dezvoltării abilităţilor fizice şi mentale.
2. Prevenirea/profilaxia bolilor infecţioase.
3. . Prevenirea/corectatea deformărilor.
CAZ CLINIC 1
CENTRUL DE RECUPERARE MEDICALĂ PENTRU COPII ”MEDREC„
Creșterea
capacității la P.i. Stând, sprijinit de terapeut 15 min
CAZ CLINIC 2
CENTRUL DE RECUPERARE MEDICALĂ PENTRU COPII ”MEDREC„
mobilității pauze
articulare.
Creșterea Terapia Ocupațională: 45-50 min Înlăturăm orice
CAZ CLINIC 3
CENTRUL DE RECUPERARE MEDICALĂ PENTRU COPII ”MEDREC„
Creșterea geometrice
Creșterea Piramidă
Sporirea
atenției
Învățarea
abilității de a se
juca
Dezvoltarea
Tactilă
Dezvoltarea
auditivă
Programul kinetic de recuperare pe parcursul practicii 20.09.2021-29.10.2021
Tabel nr. 4
1.Familiarizarea cu instituția medico-sanitară,istoria și tradițiile ei.
2.Convorbirea cu kinetoterapeuții, repartizarea pe pacienți și determinarea obiectivelor și
desfașurarea activităților de recuperare
Ziua Pacienții Diagnoza Programul efectuat Indicații
B. E., 5 ani Sindrom genetic Kinetoterapie, Terapie Indicațiile trebuie
Ocupațională date clare.
S.S., 2 ani Torticolis, Genu Corecție musculară, De dezvoltat
Valgum Terapie Ocupațională răbdărica.
20.09.2021
Antrenăm
Conceptul Castillo
Concentrația
Morales
concentrarea
Morales
Castillo Morales
A. E., 3 ani Autism Terapia Oro-facială, Se conștientizează
Terapia Ocupațională Mișcările, se aduce
copilul în lumea
04.10.2021
reală.
ani
coordonarea.
Terapia Ocupațională,
Dezvoltăm
Metoda Kabat
coordonarea,
cooperarea, atenția
kinetoterapeutului
Terapia Ocupațională,
concentrarea
Metoda Kabat
S. M., 7 Sindrom Down Terapia Ocupațională Dezvoltăm
ani coordonarea
B. E., 5 ani Sindrom genetic Terapia Ocupațională Se conștientizează
mișcările.
T. A., 3 ani Sindrom genetic Terapia Oro-facială,
Metoda Kabat, Terapia Controlăm
13.10.2021
Castillo Morales
F. C., 1 an Sindrom genetic Metoda Kabat, Terapia Se respectă
6 luni Ocupațională, Conceptul indicațiile
Castillo Morales, Metoda kinetoterapeutului
Bobath
18.10.2021
7 ani maxim
T. A., 3 ani Sindrom genetic Terapia Oro-facială,
Metoda Kabat, Terapia Dezvoltăm
Ocupațională, Conceptul răbdarea
Castillo Morales
A. E., 3 ani Autism Terapia Ocupațională
Se respectă
indicațiile
kinetoterapeutului
tactilitatea
Se execută cu
strictețe comenzile
T. A., 3 ani Sindrom genetic Terapia Oro-facială,
Metoda Kabat, Terapia
Dezvoltăm
Ocupațională, Conceptul
concentrarea,
Castillo Morales, Metoda
pășirea,mersul
Margaret Rood
Bobath
M. E., 6 PCI Terapia Ocupațională, Exercițiile se
ani Metoda Feldenkrais, execută cât mai
.Metoda Bobath corect posibil.
B. E., 5 ani Sindrom genetic Terapia Ocupațională Controlăm
salivația
mână-ochi
Castillo Morales, Metoda
Margaret Rood
C. A.-M., Autism Terapia Ocupațională
7 ani
Dezvoltarea
T. A., 3 ani Sindrom genetic Terapia Oro-facială,
28.10.2021
mersului, mers cu
Metoda Kabat, Terapia
obstacole, mers pe
Ocupațională, Conceptul
trepte
Castillo Morales, Metoda
Margaret Rood
F. C., 1 an Sindrom genetic Metoda Kabat, Terapia Dezvoltăm
6 luni Ocupațională, Conceptul concentrarea,
29.10.2021
Concluzii