MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIEI FIZICĂ ŞI SPORT

CATEDRA CULTURĂ FIZICĂ DE RECUPERARE

Aprobat la şedinţa Catedrei Cultură fizică de Aprobat la şedinţa Consiliului Facultăţii

recuperare Kinetoterapie
Proces verbal nr.____din _________ Proces verbal nr.____din ___________
Şef catedră: Decanul Facultăţii Kinetoterapie:
Caun E., dr., conf. univ. Racu S., dr., conf. univ.
__________ __________

AGENDA PRACTICII KINETOTERAPEUTICĂ A STUDENŢILOR

FACULTĂŢII KINETOTERAPIE PENTRU PROGRAMUL DE STUDIU
823.1 CULTURĂ FIZICĂ DE RECUPERARE

Chişinău 2014

1
 UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

AGENDA PRACTICII

Studentului________________________________________________________
(numele, prenumele)

Anul _______ grupa______ facultatea__________________________________

Conducătorul practicii Kinetoterapeutice______________________________________

Metodist de secialitate ________________________________________________________

Agenda a fost începută la “_____” _________________20____

Agenda a fost finisată la “_____” _________________20____

2
 Notă introductivă
Obiectivul unui program de formare este facilitarea învăţării la studenţi şi
masteranzi pentru a le creşte competenţa şi performanţă în îndeplinirea sarcinilor
de serviciu. Eficacitatea formării depinde de impactul pe care îl are, adică de
măsura care sporeşte competenţa absolvenţilor la locul de muncă, iar formarea şi
activitatea la locul de muncă completîndu-se reciproc. Practica kinetoterapeutică
contribuie într-o măsură substanţială la formarea acestora.
Prin intermediul celor 300 ore/10 săptămîni (20 credite), de pregătire
alocate pentru anii III şi IV – studenţii îşi pot dezvolta abilităţi practice pentru
procesul de recuperare, prin aplicarea unor proceduri şi standarde specifice, lucrînd
direct cu bolnavul sub supravegherea şi îndrumarea cadrelor medicale de profil.
Strategia se bazează pe mai multe principii fundamentale care se axează pe bunele
practici recunoscute pe plan intern şi internaţional în domeniul dezvoltării
resurselor umane şi formării profesionale din sistemul de recuperare.
Agenda, a fost realizată pentru studenţii care urmează să desfăşoare
practica Kinetoterapeutică în instituţiile medicale şi de recuperare. Ea, constituie
un ghid de îndrumare şi un ajutor în formarea viitorului kinetoterapeut.
Din punct de vedere profesional practica kinetoterapeutică reprezintă
momentul de descoperire, de predispoziţii şi a convingerii de sine, că meseria
aleasă corespunde omului ce doreşte cu jertfire de sine să se ocupe de educarea şi
readucarea motricităţii pierdute în timpul patologiilor variate şi să ajute bolnavul
de a se reintegra social.
Prin intermediul practicii kinetoterapeutice, studentul reuşeşte să:
 Să cunoască şi să înţeleagă modalitatea de a alege tehnici şi metode
kinetoterapeutice potrivite care stau la baza realizării programei de kinetoterapie în
fiecare caz concret în dependenţă de diagnostic;
 Stabilirea unui deiagnostic funcţional în cadrul bolilor care afectează aparatul
locomotor, cardiovascular, rspirator (testare);

3
 Să poate efectua practic evaluarea kinetică, pe baza diagnosticului clinic, pus de
medicul specialist şi a informaţiilor pe care le primeşte de la pacient;
 Să cunoască complexitatea „ţintelor” pe care orice program kinetoterapeutic le
urmăreşte;
 Să înţeleagă locul şi rolul relaţiei dintre obiectivele operaţionale şi finalităţile
programelor kinetice;
 Formarea deprinderilor de asistenţă kinetică, profilactică şi de recuperare în
afecţiunile specifice copiilor şi copiilor cu handicap psihomotor;
 Utilizarea practică individualizată a cunoştinţelor acumulate prin: evaluarea
clinico-funcţională, structurarea obiectivelor de recuperare generale şi specifice,
alcătuirea programelor de recuperare pre şi post operator;
 Stabilirea unui program de recuperare în traumatologie, astfel încît să utilizeze
cele mai importante mijloace kinetice pentru a scurta perioada de recuperare şi a
asigura reîncadrarea socială şi profesională a pacientului;
 Stabilrea unui diagnostic funcţional şi documentarea rapidă a pacienţilor cu boli
reumatismale, pentru menţinerea şi creşterea mobilităţii articulare, forţei
musculare, corectarea axelor articulare folsind tehnici şi metode aplicate concret în
aceste afecţiuni;
 Folosirea metodelor de refacere a capacităţilor funcţionale a aparatului
cardiovascular în vedrea reintegrării sociale şi profesionale a pacientului cu
handicap cardiovascular;
 Acumularea unui bagaj de cunoştinţe practice şi cît mai complexe privind
handicapul respirator, modalităţi de recuperare prin kinetoterapie: mijloace,
metode, tehnici;
 Acumularea unui bagaj de cunoştinţe atît teoretice cît şi practice, complexe
privind obiective şi subiective, modalităţi de recuperare prin kinetoterapie a
bolnavilor cu afecţiuni neurologice;
 Să-şi formeze capacitatea de management în kinetoterapie;
Deoareace procesul educativ este perfectibil şi în continuă transformare,
aşteptăm sugestiile şi recomandările Dumneavoastră.
4
 PRACTICA KINETOTERAPEUTICĂ

I. IMPORTANŢA ŞI OBIECTIVELE
Catedra ,,Kinetoterapie” a facultăţii de Kinetoterapie împreună cu secţia
studii a USEFS, organizează activitatea de practică şi o desfăşoară în unităţile
medicale, cu aprobarea şi acordul acestora.
Practica kinetoterapeutică constituie o disciplină de învăţământ cu un aport
substanţial la formarea viitorilor kinetoterapeuţi în domeniul reabilitării medicale.
Practica kinetoterapeutică prevede sarcini speciale, cu rol informativ. Aceste
sarcini sânt:
 Îi implică pe studenţi în cunoaşterea aspectelor clinice, complexităţii
scopurilor şi obiectivelor pe care orice program kinetoterapeutic le urmăreşte;
 Îi antrenează pe studenţi în situaţii didactico-educative reale de a
înţelege locul şi rolul relaţiei dintre obiectivele operaţionale şi finalităţile
programelor kinetice;
 Practica kinetoterapeutică are posibilitatea de a oferi studenţilor să
fie în măsură a formula pe baza obiectivelor generale specifice, obiective
operaţionale pentru întregul program de reeducare şi reabilitare.
Practica kinetoterapeutică contribuie la integrarea profilului de viitor
kinetoterapeut prin pregătirea medico - pedagogică şi metodică a studenţilor,
formarea deprinderilor profesionale în kinetoprofilaxie, kinetoterapie şi reabilitarea
medicală necesară desfăşurării tuturor formelor de organizare a activităţii în clinici,
precum şi la dezvoltarea personalităţii acestora şi deontologiei profesionale.
În cadrul practicii kinetoterapeutice se urmăresc următoarele obiective:
1. valorificarea şi aplicarea de către studenţi a cunoştinţelor, priceperilor
şi deprinderilor dobîndite în cadrul disciplinelor de ordin medico–biologic, de
orientare spre specializare din planul de învăţămînt privind organizarea şi

5
conducerea procesului de reabilitare, educare – reeducare a funcţiilor pierdute de
către pacienţi;
2. formarea deprinderilor şi priceperilor profesionale didactice a
capacităţii de organizare şi coordonare a serviciilor de reabilitare medicală a
cabinetelor de masaj şi gimnastică medicală, a cabinetelor de kinetoterapie, în
cadrul cărora se realizează lucrul de management în kinetoterapie;
3. instruirea studenţilor pentru următoarele activităţi clinico –
kinetoterapeutice pentru reabilitarea pacienţilor:
 planificarea procesului de reabilitare medicală atît pe termen lung, cît
şi pe termen scurt;
 desfăşurarea diferitor forme de reabilitare cu pacienţii: şedinţe de
kinetoterapie, terapie ocupaţională, şedinţe a echipelor multidisciplinare;
 analiza metodico-pedagogică şi medicală a programei de reabilitare
medicală şi a altor forme de organizare;
 să elaboreze programe de reabilitare medicală în cadrul diferitor
maladii şi să utilizeze cele mai importante mijloace kinetice pentru a scurta
perioada de reabilitare psihofizică şi a asigurarea reinserţiei sociale şi profesionale
a pacientului;
La implementarea obiectivelor sus enumerate, s-a ţinut seama de
următoarele principii:
 Adaptare – o strategie care să corespundă în permanenţă necesităţilor
de formare ale specialiştilor centrelor de reabilitare medicală şi, în general,
schimbărilor produse în procesul de reformă;
 Transparenţă – o strategie care trebuie să vizeze cunoaşterea, de către
studenţi şi masteranzi a responsabilităţilor celor care urmează să o aplice în
practică şi, nu în ultimul rând, evaluarea transparentă a cunoştinţelor şi eficienţei
formării lor la studenţi;
 Actualizarea periodică – o strategie care să repete, periodic, analizarea
necesităţilor de formare profesională continuă;

6
  Consultarea beneficiarilor – o strategie care să implice direct
beneficiarii;
 Unicitate – o strategie care să definească şi să eşaloneze necesitatea de
cadre la nivel central pentru a se asigura coerenţă şi accesibilitate;
Aceasta oferă noi forme de învăţare şi dezvoltare a abilităţilor de bază
necesare în procesul educaţional şi vocaţional în kinetoterapie (îmbunătăţirea
calităţii procesului de pregătire). Prin posibilitatea oferită tinerilor studenţi şi
masteranzi de a lucra şi obţine experienţă în aceste centre numărul
kinetoterapeuţilor va creşte, permiţând şi în Moldova atingerea standardelor
europene în domeniile kinetoprofilaxiei şi kinetoterapiei (îmbunătăţirea aspectelor
cantitative ale procesului de pregătire).
Diagnosticul funcţional (care este rolul exclusiv al kinetoterapeutului şi
una dintre obligaţiile sale, în acelaşi timp) se stabileşte pe baza diagnosticului
clinic (cu care pacientul vine de la medic) şi a rezultatelor testării stării funcţionale,
cât mai complete şi complexe.
Testarea funcţionalităţii pacienţilor se realizează printr-o serie de metode,
denumite în kinetoterapie metode de explorare şi evaluare, unele preluate din
medicina generală (anamneza şi examenul general), altele specifice -
kinetoterapeutice (somatoscopia, antropometria, examinarea funcţionalităţii
aparatelor şi sistemelor organismului prin goniometrie, testing muscular, teste de
efort etc.).
Aplicarea corectă a acestor metode va conduce la obţinerea unor informaţii
care ajută kinetoterapeutul la stabilirea diagnosticului funcţional.
Diagnosticul funcţional stă la baza stabilirii obiectivelor de tip finalitate,
generale şi specifice intermediare şi chiar la baza stabilirii obiectivelor urmărite de
fiecare şedinţă de reabilitare medicală.
Pe stabilirea corectă a obiectivelor se bazează alegerea corectă a
mijloacelor şi, ca atare, elaborarea corectă a programului de reabilitare medicală,
precum şi aplicarea acestuia în practică.

7
 Evaluarea intermediară îi permite kinetoterapeutului să urmărească
evoluţia pacientului şi să intervină cu modificările necesare în programul de
reabilitare medicală.
Evaluarea finală îi permite kinetoterapeutului să stabilească măsura în care
obiectivele pe care le-a urmărit au fost îndeplinite.
Bineînţeles că, în funcţie de modul în care operează cu toate elementele
enumerate mai sus, kinetoterapeutul va obţine rezultate mai bune sau mai puţin
bune.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că nici o evaluare care implică reabilitare
medicală a omului nu poate fi, în totalitate, obiectivă. Pentru a scădea doza de
subiectivism şi pentru a obiectiva cât mai mult evaluarea, este necesară o
colaborare cât mai bună a membrilor echipei multidisciplinare, care trebuie să
asigure succesul recuperării, iar kinetoterapeutul – studentul practicant trebuie să ia
în considerare următoarele:
- să fie bine informat în ceea ce priveşte schema de evaluare;
- să fie bine antrenat în aplicarea metodelor de evaluare şi bun cunoscător
al anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei, psihologiei etc.;
- să aibă formate abilităţile necesare şi să posede mijloacele necesare
pentru obţinerea unor date relevante;
- să prezinte capacitate de analiză şi interpretare a rezultatelor în mod
corect. Interpretarea şi analiza datelor obţinute în urma desfăşurării evaluării va
depinde de: cunoştinţele teoretice ale kinetoterapeutului – student;
- modul de aplicare practică a tehnicilor de evaluare;
- capacitatea de a analiza şi interpreta rezultatele obţinute în funcţie de
particularităţile sau circumstanţele individuale.
Din momentul în care pacientul (sau un membru al familiei acestuia) intră
în sala de kinetoterapie, putem spune că, începe evaluarea celui care va fi supus
tratamentului recuperator.
Astfel, kinetoterapeutul - studentul practicant va folosi următoarele
metode de evaluare:

8
 - Întocmirea anamnezei, folosind interogarea şi ascultarea şi
consemnând toate informaţiile relevante despre pacient şi boala sa (vârstă, sex,
profesiune, istoricul bolii).
- Examenul general al pacientului, înregistrând funcţionalitatea diferitelor
aparate şi sisteme ale organismului, prin observaţie, palpare şi aplicarea de
măsurători şi / sau teste funcţionale simple;
- Evaluarea somatoscopică, înregistrând tipul constituţional şi
aliniamentul global şi pe segmente al corpului.
- Evaluarea aparatului locomotor şi a celorlalte aparate şi sisteme (în
funcţie de necesităţi), se realizează imediat ce anamneza şi examenul clinic general
s-a încheiat şi urmăreşte să identifice simptomele subiective şi obiective prin care
se manifestă patologia prezentată de pacient (durerea, impotenţa funcţională,
atitudinile vicioase, deformaţiile, tulburările de sensibilitate etc.), deficienţele şi
restantele funcţionale, în scopul stabilirii diagnosticului funcţional. Se foloseşte
inspecţia, palparea, aplicarea unor scale de evaluare a durerii, bilanţul muscular
pentru evaluarea forţei musculare, goniometria pentru evaluarea amplitudinii de
mişcare articulară, evaluarea mersului şi evaluarea capacităţii de efort, prin testarea
funcţiilor cardiovasculare, respiratorii, metabolice etc.
Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui să
cunoască:
 Stabilirea obiectivelor generale şi cele specifice – intermediare
(obiectivele ce se referă nemijlocit la menţinerea şi/sau îmbunătăţirea stării
funcţionale a fiecărui aparat şi sistem afectat al pacientului. Stabilirea obiectivelor
se subordonează stării patologice instalate la pacient şi se realizează pe baza
evaluării corecte şi complete de către echipa multidisciplinară de reabilitare
medicală:
 realizarea obiectivelor de bază în kinetoterapie;
 relaxarea generală;
 corectarea posturii şi a aliniamentului corpului;
 creşterea mobilităţii articulare;
9
  creşterea forţei şi a rezistenţei musculare;
 reeducarea coordonării şi a echilibrului;
 antrenarea la efort;
 reeducarea respiratorie;
 reeducarea sensibilităţii.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, kinetoterapeutul – student
trebuie să folosească o serie de tehnici şi metode.
Tehnici de bază
AKINETICE Imobilizarea Posturarea
 de punere în repaus;  corectivă;
 de contenţie;  de facilitare.
 de corecţie.
KINETICE Statice Dinamice
 contracţie izometrică; Active Pasive
 relaxarea musculară.  reflexe;  tracţiuni;
 voluntare.  asistată;
 sub anestezie;
 autopasivă;
 pasivoactivă;
 prin manipulare.

Metode utilizate în kinetoterapie

Metoda Bobath - bazată pe reacţiile de redresare a capului şi a gâtului,
urmăreşte modificarea tonusului muscular care în anumite condiţii de boală este
dezorganizat.
Metoda Kabat - introduce schemele de mişcare globale ca element
facilitator proprioceptiv.
Metoda Frenkel — specifică tratamentului ataxiilor locomotorii, porneşte
de la principiul că propriocepţia pierdută poate fi, în mare măsură, înlocuită prin
simţul vizual.
10
 Metoda Brunnstrom - se adresează în special adulţilor hemiplegiei
Metoda Klapp - utilizată pentru redresarea scoliozelor.
Metoda Afezieres - utilizată pentru corectarea lordozelor.
Metoda Williams - specifică în tratamentul discopatiilor.
Metoda Maigne - utilizată în distorsiunile intervertebrale minore, foloseşte
manipulări vertebrale.
Metoda De Lorme-Watkins - foloseşte exerciţiile cu rezistenţă progresive
pentru creşterea forţei musculare.
Metoda Niederhdjfer-Becker - foloseşte exerciţiile izometrice în scopul
corectării coloanei vertebrale faţă de linia mediană.
Metodele Jacobson şi Schultze - pentru relaxare musculară rogresivă.
Metodele Temple-Fay, Phelps, Tardieu, Vojta, Perffeti - spcifice
recuperării leziunilor sistemului nervos central.

II. DIRIJAREA DINAMICII EFORTULUI

În cadrul practicii kinetoterapeutice studentul trebuie prin observaţie să
cunoască şi să poată să implimenteze exerciţiul fizic în reabilitare medicală a
pacienţilor. Să cunoască:
1. condiţiile materiale pentru activitatea de reabilitare
medicală: baza, utilaje, aparate, instalaţii materiale, echipament;
2. documentele de planificare şi de evidenţă a activităţii
de reabilitare medicală fizică elaborate de profesorul îndrumător (metodist -
medic), conform cerinţelor învăţământului formativ.
3. documentele de evidenţă a rezultatelor obţinute de
către kinetoterapeutul – student la reabilitare medicală a pacienţilor;
4. modul de organizare şi desfăşurare, precum şi
metodologia de pregătire şi conducere a formelor activităţii de reabilitare medicală:
lecţii, lucrul individual în sală, la patul bolnavului etc.

11
 5. mijloacele de bază, ajutătoare şi asociate
kinetoterapiei şi înţelegerea modului în care acesta contribuie la procesul de
reabilitare medicală şi funcţională complexă a pacienţilor.
6. determinarea volumului, intensităţii efortului,
amplitudinii de mişcare, complexităţii exerciţiului fizic şi respectarea structurii
programului kinetic.
7. cunoaşterea structurii programului kinetic – 3 părţi
componente:
a. Partea (perioada) pregătitoare
 reprezintă pregătirea organismului pentru efort, fiind prima parte a
programului kinetic;
 se realizează prin exerciţii active, mai uşoare, ale tuturor
segmentelor însoţite de exerciţii de respiraţie; exerciţii de întindere. În cazul în care
acest pacient vine la gimnastică direct de la bazin (unde a făcut programul de
exerciţii în apă), atunci se poate renunţa la această parte de încălzire;
 durata perioadei de încălzire este variabilă putând merge până la
câteva minute, fiind în funcţie de intensitatea exerciţiilor folosite pentru încălzire şi
de nivelul de efort care urmează să fie realizat în perioada de lucru propriu-zisă.
b. Partea (perioada) de bază
 reprezintă etapa de aplicare propriu-zis;
 se realizează prin exerciţii şi manevre specifice patologiei
pacientului;
 durata programului de exerciţii este în funcţie de afecţiune şi
particularităţile pacientului.
c. Partea (perioada) de încheiere
 reprezintă perioada de revenire a organismului după efort după
executarea programului de exerciţii, efortul nu trebuie oprit şi organismul lăsat în
repaus);
 între efort şi repaus trebuie să existe un interval scurt de laxitate
musculară pentru a preveni apariţia unor incidente neplăcute;
12
  durata acestei perioade poate fi de 5-10 minute;
 se realizează prin exerciţii libere ample, relaxări segmentare mişcări
oscilatorii, mers pe bicicletă etc.

III. RELAŢIA DINTRE KINETOTERAPEUT ŞI PACIENT

Pornind de la premisa că ”nu tratăm boala, ci bolnavul” şi de faptul că
fiecare om este unic pe pământ, se impune stabilirea unei relaţii complexe între
kinetoterapeut şi pacient.
Relaţia dintre kinetoterapeut şi pacient se bazează pe nişte reguli are
trebuiesc respectate cu stricteţe, evitând astfel apariţia unor reproşuri sau
exprimarea unor neplăceri din partea pacientului.
În primul rând dorim să accentuăm importanţa atitudinii kinetoterapeutului
faţă de pacient. Majoritatea pacienţilor care beneficiază de tratament în staţiunile
balneare sunt persoane care se luptă cu probleme de sănătate de multă vreme.
Tocmai de aceea kinetoterapeutul trebuie să-i câştige de la începutul activităţii
încrederea pacientului, adoptând o atitudine calmă şi liniştită.
Relaţia kinetoterapeutului cu bolnavul trebuie să fie o relaţie de respect şi
nu de prieteniei, în sensul execuţiei programului practic în mod relaxant.
Un lucru foarte important asupra căruia studentul (viitorul kinetoterapeut)
trebuie să-şi îndrepte atenţia încă de la început este poziţia de lucru a pacientului.
Aceasta trebuie să fie comodă, ca să poată fi menţinută o perioadă mai lungă de
timp şi de asemenea să nu împiedice mişcările. În acest sens, este important a se
solicita pacientului o ţinută cât mai comodă şi adecvată activităţii desfăşurate.
O dată cu asigurarea unor condiţii confortabile pentru pacient, se ţine cont
şi de confortul kinetoterapeutului care trebuie să conducă activitatea de
kinetoterapie cât mai eficient.
Înainte de a trece la programul de exerciţii stabilit, kinetoterapeutul trebuie
să-i explice pacientului ce urmează să execute, după principiul accesibilităţii, de la

13
uşor la greu, de la simplu la compus, şi să formeze relaţia kinetoterapeut – pacient.
Atunci când pacientul este informat asupra importanţei programului kinetic pe care
îl urmează, este mult mai motivat în efectuarea acestuia. În cazul în care pacientul
nu înţelege cum trebuie să execute o mişcare, kinetoterapeutul va demonstra
exerciţiul respectiv. Demonstraţia exerciţiului poate fi globală sau segmentară
pentru o mai bună înţelegere, respectiv se va ţine cont de particularităţile
pacientului: vârstă, sex, greutate corporală, afecţiune, etc.
După ce s-au stabilit condiţiile de lucru, o altă regulă, cu o importanţă
majoră, trebuie respectată, şi anume regula ,,fără durere”. În cazul în care pacientul
acuză dureri în segmentul pe care îl mobilizăm, se adaptează după toleranţă la
efectuarea oricărei mişcări la acel nivel.
Cunoaşterea şi aprecierea corecta a posibilităţilor şi limitelor până la care
se poate executa o mişcare este un alt principiu important, înainte de a executa
pasiv mişcarea, pacientul va fi rugat să facă activ mişcarea respectivă, astfel
kinetoterapeutul va şti care sunt posibilităţile, dar şi limitele până unde poate să
meargă cu un exerciţiu.
Aplicarea prizelor şi contraprizelor necesită o atenţie deosebită, acestea
trebuie să fie ferme, dar nedureroase, să nu împiedice amplitudinea completă de
mişcare.
Înainte de începerea programului kinetic, studentul va trebui să cunoască:
 obiectivele programului kinetic (stabilite pe baza diagnosticului dat
de medicul specialist şi în urma evaluării efectuate de kinetoterapeut);
 tehnicile şi metodele utilizate în programul kinetic;
 aparatele şi obiectele folosite.

IV. OBLIGAŢIUNILE STUDENŢILOR PRACTICANŢI

În vederea promovării de practică kinetoterapeutică studenţii sînt obligaţi
să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. Să participe la întregul program de practică kinetoterapeutică ( în mediu
6 ore pe zi), organizat la nivelul grupei din care fac parte.

14
 2. Să frecventeze regulat, toate activităţile programate în cadrul zilei de
lucru ( orice absenţă trebuie să fie recuperată).
3. Să asiste şi să completeze protocoalele de observaţie minimum 10
activităţi recuperatorii, demonstrative, efectuate de profesorii–îndrumători şi
medicii – metodişti (3 în reabilitare medicală a afecţiunilor cardio-respiratorii, 3 -
în asistenţa kinetică a afecţiunilor traumo–ortopedice, 3 – neuroreabilitare
medicală, 1 - în afecţiunile articulare) pe parcursul anilor de studii III şi IV.
4. Să pregătească cu simţ de răspundere şi să conducă minimum 10 lecţii
recuperatorii (3 – lecţii de gimnastică medicală în grupe, 4 – lecţii în calitate de
kinetoterapeut şi 3 lecţii – terapia ocupaţională);
5. Să participe la conferinţele clinice în care sânt antrenaţi kinetoterapeuţii
din unitatea medicală desemnată pentru desfăşurarea practicii;
6. Să se prezinte în ţinuta adecvată desfăşurării activităţii
kinetoterapeutice, să respecte codul deontologic în unităţile de asistenţă medicală;
7. Să participe la activităţile ştiinţifice desfăşurate de către kinetoterapeuţi,
organizate în perioada practicii;
8. Să participe activ la analiza propriilor programe de reabilitare medicală
şi a celor conduse de colegi, precum şi la alte şedinţe de analiză organizate de către
conducătorul practicii sau profesorul îndrumător, kinetoterapeutul metodist.
9. Să descrie în agenda de practică kinetoterapeutică întreaga activitate
desfăşurată: protocoalele de observaţie la activităţile demonstrative şi şedinţe
kinetoterapeutice desfăşurate de colegi, programele de reabilitare medicală în
afecţiuni concrete, însemnări de ordin metodic, ştiinţific, kinetoterapeutic cu
prilejul analizelor la care participă.
10. Să se integreze în disciplina din instituţiile medicale şi reabilitare, să
respecte cadrele medicale, colegii, pacienţii; să respecte programul instituţiei,
îndeplinind sarcinile cu punctualitate;
Practicanţii care comit abateri disciplinare şi lipsa de responsabilitate,
pentru neprezentarea la ore sau la alte activităţi de practică vor fi sancţionaţi
conform regulamentului de activitate profesională a studenţilor.

15
 DOCUMENTAŢIA
PENTRU PRACTICA KINETOTERAPEUTICĂ
A studentului facultăţii Kinetoterapiei U.S.E.F.S
Anul ___________ grupa__________________

16
 DATE GENERALE DESPRE

(instituţia sanitar–medicală )

1.Instituţia medicală în care studentul îşi desfăşoară practica

kinetoterapeutică___________________________________________________
2.Numele, prenumele şi patrimonicul directorului instituţiei
medicale___________________________________________________________
3.Numele, prenumele şi patrimonicul adjunctului directorului instituţiei
medicale___________________________________________________________
4.Numele, prenumele şi patrimonicul şefului de secţie
__________________________________________________________________
5.Numele, prenumele şi patrimonicul kinetoterapeutului principal
__________________________________________________________________
6.Numele, prenumele şi patrimonicul metodistului
__________________________________________________________________

17
 Model
PLAN
individual de lucru a studentului – practicant
Ziua, data Nr. Conţinutul activităţii Date despre executarea
d/o activităţii
VINERI Săptămîna I
28.01.2017
1. Participarea la conferinţa de
repartizare a studenţilor anului III sau
IV la practica kinetoterapeutică
(scop, obiective, cerinţe către
formarea documentaţiei,obilgaţiunile
studenţilor studenţilor etc.).

LUNI 2. Familiarizarea cu instituţia medicală,

30. 01.2017 istoria şi tradiţiile ei.

3. Şedinţă organizatorică cu
administraţia instituţiilor medicale
(directorul, şefii adjuncţi) cu privire
la practica kinetoterapeutică.

4. Convorbire cu kinetoterapeuţii,
repartizărea pe pacienţi şi
determinarea obiectivelor cu privire
la organizarea şi desfăşurarea
activităţilor de recuperare.

MARŢI
18
31.01.2017

MIERCURI
01.02.2017

JOI
02.02.2017

VINERI
03.02.2017

19
 Model
AGENDA
studentului – practicant
Ziua Data Date despre desfăşurarea activităţii Observaţii metodico – kinetico -
pedagogice
30.01.2017
LUNI

SĂPTĂMÎNA I
1.
31.02.2017
MARŢI

01.02.2017
MIERCURI
JOI

02.02.2017
03.02.2017
VINERI

20
 TEHNOLOGIA ELABORĂRII PROGRAMEI DE RECUPERARE
(indicaţii metodice pentru studenţii - practicanţi)
Programul individual de recuperare este documentul de bază, care, în fond,
determină pregătireea studentului către lecţia de recuperare. Practicantul este
obligat să elaboreze program individual de recuperare pentru fiecare lecţie. În
alcătuierea acestui document, studentul trebuie să ţină cont de următoarele
indicaţii:
1. Temele şi obiectivele lecţiei în prgramul de recuperare trebuie să fie
expuse succint deoarece formularea lor vor reflecta rezultatele finale a procesului
de recuperare al lecţiei.
Obiectivele lecţiei poartă un caracter complex şi în programă vor fi
descrise în ordinea următoare:
- numele, prenumele _________________________________________________
- întrunire în echipă – data _____________________________________________
- dianosticul clinic ___________________________________________________
- probleme medicale _________________________________________________
- scala de evaluare ___________________________________________________
- infirmităţi ________________________________________________________
- incapacităţi _______________________________________________________
Notă: _____________________________________________________________
Scopuri de lungă durată:_______________________________________________
Etapa de recuperare:________________durata de la_________ pînă la__________
Scopuri de scurtă durată: ______________________________________________
Obiective: _________________________________________________________
Evaluarea rezultatelor la finisarea etapei:_________________întrunirea repetată a
echipei (data) _______________________________________________________
Recomandaţii _______________________________________________________

21
2. Înscrierile în programă trebuie să fie laconice, destul de ample şi să reflecte
sensul programei în conformitate cu regulile limbii scrise şi a terminologiei
kinetoterapeutice, se permit abrevieri de cuvinte.
3. Programa trebuie să reflecte următoarele conţinuturi:
 Organizarea lecţiei individuale sau a colectivului de pacienţi;
 Exerciţii de front şi formaţie, exerciţii înrudite, pregătitoare şi speciale;
 Formele şi metodele de comunicare şi învăţare a cunoştinţelor predate
pacienţilor;
 Formele şi metodele controlului îndeplinirii temelor de către pacienţi;
 Activităţile instructive din programă se reglementează în modul următor:
 cunoştinţe teoretice – dozate în timp (minute).
 exerciţiile fizice, acţiuni motrice dozate în număr, timp, etc.
 diverse feluri de deplasări – timp, scaun rotile, scări, distanţă.
 diverse feluri de transfer.
 Metodele de predare, învăţare, evaluare trebuie să reflecte:
 forme, metode şi procedee metodice ce vor fi aplicate în
învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor motrice de către pacienţi.
 forme , metode şi procedee metodice ce vor fi aplicate în
scopul educării şi reeducării personalităţii pacientului –handicap.
 forme, metode şi procedee metodice ce vor fi aplicate în
scopul reintegrării sociale a pacientului.
 evidenţierea celor mai esenţiale detalii a tehnicii
mişcărilor cărora în procesul învăţării li se acordă o atenţie deosebită.
 Unele înscrieri în programă pot fi înlocuite prin desene, scheme, exerciţii
fizice, acţiuni motrice, feluri de transfer, modele de terapie ocupaţională, etc.;
 Programul de recuperare trebuie să corespundă formei stabilite şi
următoarelor cerinţe de bază:
 Evidenţierea poziţiei iniţiale.

22
  Evidenţierea justă a rubricilor şi etapelor
lecţiilor.
 Clasificarea şi caracterul profesionist al
înscrierilor.
 Dozarea raţională a activităţii pacientului pe
parcursul lecţiei.
 Conţinutul didactic a indicaţiilor metodico-
organizatorice.
 Acurateţea perfecţionării programei în
dependenţă de stadiul şi dinamica bolii, răspunsul organismului pacientului la
activităţile motrice.
 Partea de încheiere a programei trebuie să includă efectuarea bilanţului
lecţiei, precum şi conţinutul temelor pentru acasă sau lucrul desinestătător;
 După desfăşurarea programei de recuperare de reflectat sub formă de notiţe
rezultatele de bază extrase din autoanaliza profesională care ţin de problemele
organizării şi desfăşurrării lecţiei de recuperare;
 Programul elaborat este prezentat la control profesorului sau metodistului
cu 2 – 3 zile înainte de desfăşurarea propriu -zisă a lecţiei de recuperare;

Şef secţiei: _________________________________________________________

kinetoterapeut superior:_______________________________________________
Studentul practicant__________________________________________________

23
 Model

IMSP INSTITUTUL DE NEUROLOGIE ŞI NEUROCHIRURGIE

PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE

I. Numele, prenumele U. V.
II. Întrunire de echipă / Data 11.02.2011
III. Diagnostic clinic BVC. Hemipareză moderată stînga, durere neuropată
centrală. AVC hemoragia în teritoriul acm. Dreapta 24.01.11
IV. Probleme medicale HTA gr. III risc adiţional f. înalt
DZ. tip II insulinodepndent, obezitate

V. SCALĂ DE EVALUARE: Data 11 – 23. 02. 2011

a. Indexul Barthel 2 4
b. Scala Pass 16 21
c. Scala Rivermed (membru superior) 2 3
d. Categorii funcţionale de deplasare 2 4
e. Scala ADL 6 8
f. Gradul de independenţă funcţională (T. V. M.) __________
VI. Infirmităţi:

24
 Hemiplegie/hemipareză; monoplegie/monopareză; paraplegie/parapareză
tetraplegie;
Hipertonie; hipotonie; spasticitate, dischinezii, tulburări de coordonare;
tulburări de sessibilitate;
Disfonie; afonie; disfazie; afazie; tulburări cognitive; apraxie; tulburări de
deglutiţie; incontinenţă

VII. Incapacităţi:
Efectuarea igienei personale; îmbrăcarea – dezbrăcarea; transfer; deplasarea cu
căruciorul;
Mersul; urcarea – coborîrea scărilor; alimentarea; activităţi cotidiene; utilizarea
băii; prepararea mesei; utilizarea tualetei; comunicarea; efectuarea curăţeniei în
odaie.
Notă:______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
VIII. Scopuri de lungă durată:________________________________________
Îmbrăcarea – dezbrăcarea cu asistenţă minimă şi indicaţii verbale

IX. ETAPA DE RECUPERARE: primară Durata: 11-23.02.2011

X. Scopuri de scurtă durată:_________________________________________
 Efectuarea transferului din decubit dorsal în decubit lateral şi decubit
contralateral; din decubit dorsal în şezînd şi invers; din şezînd în pat în cărucior şi
invers, desinestătător.
 Alimentarea din poziţia şeezînd la masă
XI. Obiective :
Antrenarea coordonării şi echilibrului;
Creşterea capacităţii de efort;
Antrenarea lungimii pasului;
Creşterea mobilităţii articulare;
25
 XII. Evaluarea rezultatelor la finisarea etapei:
Întrunirea repetată a echipei 23.02.2011
Pe parcursul tratamentului recuperator pacientul a prezentat o dinamică pozitivă,
s-a îmbunătăţit potenţialul mersului, tehnica efectuării igienii personale, postura şi
aliniamentul corpului.
XIII. Recomandaţii: Se recomandă prelungirea tratamentului recuperator la
domiciliu direcţionat pentru crearea deficitului funcţional.

Kinetoterapeut superior: şef SNR:

_________________________ ___________________________
Model
Model de proiect didactic
Al lecţiei de recuperare desfăşurată în incinta secţiei de neurorecuperare a
INN al RM desfăşurată cu pacientul U. V.
Numele, prenumele pacient: U. V.
Diagnostic: B. C. V.
Lecţia numărul: 1, 2
Data: 11. 02. 2011; 14.02.2011
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice de repetări de rezervat consumat
recomandat repetări (minute (minute)
îndeplinite )
Decubit Analiza stării Se colectează 15 10 Atragem
dorsal minuţios date atenţie la
generale a
(culcat în vederea predispoziţia
în pat) pacientului, individualizării către
tratamentului recuperare şi
stabilirea
capacităţile
feedbackului funcţionale
de la
moment
Decubit Ridicarea din Verbal se 3 3 10 5 Expresia
dorsal poziţia instructează facială ne-au
decubit pacientul sugerat
dorsal în despre etapele necesitatea
poziţia îndeplinirii de a asista
şezînd pe exerciţiului şi fizic
marginea elementele pacientul.
patului şi facilitatoare.
invers Membrele
superioare
ajută la
ridicarea
26
 trunchiului în
timp ce
membrele
inferiore
asigură
balansul
deplasîndu-se
jos.
Şezînd Îmbrăcarea şi Verbal şi tactil 2 2 5 5 Ne anexăm
dezbrăcarea se ghidează pe ritmul de
trenului pacientul îndeplinire a
superior despre etapele pacientului
desinestătător acţiunii

Lecţia numărul: 3, 4, 5
Data: 15. 02. 2011; 16.02.2011; 17.02.2011
La exerciţiile din prima lecţie se mai efectuiază următoarele:
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul de Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute (minute)
îndeplinite )
Şezînd Îmbrăcarea şi Verbal şi 2 2 5 5 Ne axăm pe
dezbrăcarea tactil se ritmul de
trenului ghidează îndeplinire a
superior pacientul pacientului
desinestătător despre
etapele
acţiunii
Şezînd Exerciţii Transmitera 30 25 10 10 Activitatea
în nespecifice obiectului cu împlică
cărucior apucarea lui îmbunătăţirea
dispoziţiei şi
concentrarea
atenţiei
pacientului
Şezînd Exerciţii Obiect ce 10 dr. 10 dr. 10 10 La ridicarea
în nespecifice implică 10 st. 10 st. braţului în sus
cărucior îmbrăcarea pacientul la
detaliilor de începutul
pe o tijă pe activităţii va
alta avea nevoie de
sprigin

Lecţia numărul 6,7

Data: 18.02.2011, 21. 02. 2011
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Îmbrăcarea şi Verbal şi tactil 2 2 5 5 Ne axăm pe
dezbrăcarea se ghidează ritmul de
27
 trenului pacientul îndeplinire a
superior despre etapele pacientului at.
desinestătător acţiunii

Şezînd Exerciţii Obiective ce 3 3 15 15 Pacientul este

nespecifice permit concentrat şi
construirea cointeresat
în ansamblu a
figurilor

Lecţia numărul 8
Data: 22. 02. 2011
Poziţia iniţială Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Exerciţii Obiecte ce 3 3 15 15 Pacientul
nespecifice permit este
construirea concentrat
în ansamblu a şi
figurilor
cointeresat.

Şezînd Deplasarea Este necesară 10 dr. 10 dr. 5 5 Pacientul

pe scaun obiectelor de implicarea 10 st. 10 st. mani
pe masă pe ambelor festă stare
un scaun şi membre activă
invers superioare. şi
Este foarte comunica-
benefică bilitate.
varierea şi
complexitatea
direcţiilor de
deplasare
Ortostatism Deplasarea Participă 10 dr. 10 dr. 5 5 După
obiectelor de ambele mîini. 10 st. 10 st. fiecare
pe masă pe Pentru odihnă ciclu de 10
podea şi pacientul se ca repetări
invers aşeza pe un pacientul
scaun pregătit necesită
din prealabil odihnă

Lecţia numărul 9
Data: 23. 02. 2011
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Exerciţii Obiect speciall 5 dr. 10 dr. 10 10 Pacientul
nespecifice ce presupune 5 st. 10 st demonstrază

28
 deplasarea Interesul
detaliilor pe o pentru
arcă activităţi noi

Ortostatism Exerciţii Pasarea 50 40. 10 10 Pacientul

nespecifice balonului pe involuntar
loc intensifică
ritmul de
respiraţie
autoregulîndu-
şi organismul,
manifestă
interes şi
concentraţie

Şezînd Asistenţă Se dau 15 13 Pacientul face

verbală indicaţii şi notiţe
recomandaţii
cu privire la
lucrul
desinestătător
şi întreţinerea
fizicului
pacientului

Pacientul _______________ şi-a recăpătat pozitiv capacităţile motrice

asigurîndu-şi posibilitatea de a se asigura desinestătător în activităţile cotidiene.
Lucrul de ansamblu al echipei de recuperare a consolidat capacităţile.

29
 Model

IMSP INSTITUTUL DE NEUROLOGIE ŞI NEUROCHIRURGIE

PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE

I. Numele, prenumele T. E.
II. Întrunire de echipă / Data 31.01.2011
III. Diagnostic clinic B.C.V. A.V.C. ischemice, repetate în sistemul vertebro-
bazilar (12. 12. 2010). Insuficenţă piramidală pe dreapta
Probleme medicale Simptom: vertibulo-atactil moderat
1. radioculopatie Cu-c vertebrogena pe dreapta sindrom algic moderat;
2. vertij.

IV. SCALĂ DE EVALUARE: Data 31.01 – 12. 02. 2011

a. Indexul Barthel 17 19
b. Scala Pass 23 26
c. Scala Rivermed (membru superior) 15 15
d. Categorii funcţionale de deplasare 4 5
e. Scala ADL 20 24
f. Gradul de independenţă funcţională (T. V. M.) __________
V. Infirmităţi:
Hemiplegie/hemipareză; monoplegie/monopareză; paraplegie/parapareză
tetraplegie;

30
 Hipertonie; hipotonie; spasticitate, dischinezii, tulburări de coordonare;
tulburări de sensibilitate;
Disfonie; afonie; disfazie; afazie; tulburări cognitive; apraxie; tulburări de
deglutiţie; incontinenţă

VI. Incapacităţi:
Efectuarea igienei personale; îmbrăcarea – dezbrăcarea; transfer; deplasarea cu
căruciorul;
Mersul; urcarea – coborîrea scărilor; alimentarea; activităţi cotidiene; utilizarea
băii; prepararea mesei; utilizarea tualetei; comunicarea; efectuarea curăţeniei în
odaie.
Notă:______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
VII. Scopuri de lungă durată:________________________________________
Efctuarea curăţeniei în odaie cu supraveghere.
VIII. ETAPA DE RECUPERARE: primară Durata: 31.01-12.02.2011
IX. Scopuri de scurtă durată:_________________________________________
 Efectuarea igienii personale la lavuar din ortostatism desinestătător
 Mers în cadrul secţiei cu depăşirea obstacolelor desinestătător
X. Obiective :
Antrenarea coordonării şi echilibrului;
Creşterea capacităţii de efort;
Antrenarea lungimii pasului;
Creşterea mobilităţii articulare;
XI. Evaluarea rezultatelor la finisarea etapei:
Întrunirea repetată a echipei 12.02.2011
Pe parcursul tratamentului recuperator pacientul a prezentat o dinamică pozitivă,
31
 s-a îmbunătăţit potenţialul mersului, tehnica efectuării igienii personale, postura şi
aliniamentul corpului.
XII. Recomandaţii: Se recomandă prelungirea tratamentului recuperator la
domiciliu direcţionat pentru crearea deficitului funcţional pentru activităţile vieţii
zilnice.
Kinetoterapeut superior: şef SNR:
_________________________ ___________________________
Model
Model de proiect didactic
Al lecţiei de recuperare desfăşurată în incinta secţiei de neurorecuperare a INN al
RM desfăşurată cu pacientul T. E.
Numele, prenumele pacient: U. V.
Diagnostic: B. C. V. – A.V.C.
Lecţia numărul: 1
Data: 31. 01. 2013;
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice de repetări de rezervat consumat
recomandat repetări (minute (minute)
îndeplinite )
Decubit Analiza Se colectează 15 10 Atragem
dorsal minuţios date atenţie la
stării
(culcat în vederea predispoziţia
în pat) generale a individualizării către
tratamentului recuperare şi
pacientului,
capacităţile
stabilirea funcţionale
de la moment
feedbackului
Decubit Ridicarea Verbal se 5 4 10 5 Expresia
dorsal din poziţia instructează facială şi
decubit pacientul culoarea
dorsal în despre etapele tenului ne-au
poziţia îndeplinirii sugerat
şezînd pe exerciţiului şi decalajul
marginea elementele tensiunii
patului şi facilitatoare. arteriale
invers Membrele necesitatea
superioare de a asista
ajută la fizic
ridicarea pacientul.
trunchiului în
timp ce
membrele
inferiore
asigură

32
 balansul
deplasîndu-se
jos.
Şezînd Ridicarea Pacientul 5 5 10 7 Felul cum
din poziţia instruieşte pacientul se
şezînd în verbal şi se ridică şi
poziţia asistă fizic aliniamentul
bipedă de corporal
ortostatism denotă o
cu uşoară
redresarea ignoranţă cu
cît mai mult privire la
posibilă a corectitudine
ţinutei şi estetică.
corporale

Lecţia numărul: 2
Data: 01. 02.2011
La exerciţiile din prima lecţie se mai efectuiază următoarele:
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul de Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute (minute)
îndeplinite )
Ortostatism Cu faţa la Instructajul 10 10 10 8 Pacientul are
pat verbal se un sprigin bun
pacientul se efectuiază al membrelor
apleacă şi paralel cu inferioare dar
ridică perna demonstrarea manifestă
din capătul exerciţiului. genă în rotire
iniţial al Se compensînd
patului atenţionează cu balansarea
deplasînd-o asupra de pe un
spre capătul evitării picior pe altul.
opus mişcărilor de
compensare

Lecţia numărul 3, 4
Data: 02.02.2011, 03. 02. 2011
Poziţia Conţinutul Indicaţii metodice Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Deplasarea Este 10 dr. 10 dr. 5 5 Pacientul
pe scaun obiectelor necesarăimplicarea manifestă stare
10 st. 10 st.
de pe masă ambelor membre activă dispoziţie
pe un scaun superioare. Este bună şi
şi invers foarte benefică comunicabilitate.
varierea şi
complexarea
direcţiilor de
deplasare
33
Lecţia numărul 5, 6
Data: 04. 02. 2011; 07.02.2011
Poziţia iniţială Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Exerciţii Obiect special 5 dr. 10 dr. 10 10 Pacientul
nespecifice ce presupune 5 st. 10 st. demontrează
deplasarea interesul pentru
detaliilor pe o activităţi noi.
arcă
Ortostatism Exerciţii Colectarea 4 4 15 12 După
nespecifice obiectelor de parcurgerea a 2
jos din mers cu traseie,
redresarea pacientul
completă a necesită odihnă
corpului, pe în şezînd
traseul lungimii
camerei
Şezînd Deplasarea Este necesară 10 dr. 10 dr. 10 5
pe scaun obiectelor de implicarea 10 st. 10 st. Pacientul
pe masă pe ambelor manifestă stare
un scaun şi membre activă şi
invers superioare. comunicabilitate
Este foarte
benefică
varierea şi
complexitatea
direcţiilor de
deplasare
Ortostatism Deplasarea Participă 10 dr. 10 dr. 5 5 După fiecare
obiectelor de ambele mîini. 10 st. 10 st. ciclu de 10
pe masă pe Pentru odihnă repetări
podea şi pacientul se ca pacientul
invers aşeza pe un necesită odihnă
scaun pregătit
din prealabil

Lecţia numărul 7, 8, 9
Data: 08. 02. 2011; 09. 02. 2011; 10. 02. 2011
Poziţia Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
iniţială metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Şezînd Exerciţii Obiect 5 dr. 10 dr. 10 10 Pacientul
nespecifice speciall ce 5 st. 10 st demonstrază
presupune Interesul pentru
deplasarea activităţi noi
detaliilor pe o

34
 arcă

Ortostatism Deplasarea Participă 10 dr. 10 dr. 5 5 Pacientul

obiectelor de ambele mîini. 10 st. involuntar
10st.
pe masă pe Pentru odihnă intensifică ritmul
podea şi pacientul se de respiraţie
invers va aşeza pe un autoregulîndu-şi
scaun pregătit organismul,
din prealabil manifestă interes şi
concentraţie

Ortostatism Exerciţii Colectarea 4 4 15 12 După parcurgerea a

nespecifice obiectivelor II traseie, pacientul
de jos din necesită odihnă în
mers cu şezînd
redresarea
completă a
corpului pe
traseul
lungimii
camerei
Ortostatism Deplasarea Se atrage 10 10 20 17 Pacientul este
obiectelor atenţia la satisfăcut, cauză
prin cameră obiectele faptului că a
cu ocolirea interesate de prelucrat
obstacolelor pacient elementele
aliniatoare interesate

Lecţia numărul 10
Data: 11. 02. 2011
Poziţia iniţială Conţinutul Indicaţii Numărul Numărul Timpul Timpul Observaţii
metodice de repetări de rezervat consumat
recomandate repetări (minute) (minute)
îndeplinite
Ortostatism Deplasarea Se atrage 10 10 20 17 Pacientul este
obiectelor atenţia la satisfăcut, cauza
prin cameră obiectele faptului că a
cu ocolirea interesate de prelucrat
obstacolelor pacient elementele
aliniatoare interesate

Ortostatism Exerciţii Pasarea 50 40 10 10 Pacientul

nespecifice balonului pe loc involuntar
intensifică
ritmul de
respiraţie
autoregulîndu-şi
organismul,
manifestă
interes şi
concentraţie.
Şezînd Asistenţă Se dau 15 13
verbală indicaţii şi Pacientul face
recomandaţii cu notiţe
privire la lucrul
desinestătător şi

35
 întreţinerea
fizicului
pacientului
Pacientul T. E. a deprins satisfăcător scopurile propuse de echipa de terapie
ocupaţională, cu o dinamică pozitivă. În secţia de neurorecuperare, echipa i-a
asigurat asistenţă şi instruiere cu atenţia cuvenită, individualizîndui-se total
programul de recuperare.

36
 Model
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII AL
REPUBLICII MOLDOVA
PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE
I. Numele, prenumele T. E.
II. Întrunire de echipă / Data 31.01.2011
III. Diagnostic clinic Infarct miocardic acut
IV. Probleme medicale Hipertensiune arterială, obezitate
V. Diagnosticul la internare în spital
VI. Diagnosticul la începutul trtamentului CFM
VII. A început tratamentul în cabinetul CFM
VIII. Acuzele bolnavului
IX. Date clinice de bază
X. Evoluţia bolii
XI. Probleme funcţionale
Pînă la efort După efort
Data Pulsul T/A Respiraţie Pulsul T/A Respiraţie Restituţia

Înălţimea Perimetrul cutiei toracice Spirometria Dinamometr

mîinii
Data Greutatea
În Pe inspiraţie expiraţie pauza excursia
picioare şezute

37
XII. Datele antropometrice

XIII. Pescripţiile kinetoterapeutului - practicant

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

XIV. Menţiunile kinetoterapeutului practicant

__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________

3. Infirmităţi:
Hemiplegie/hemipareză; monoplegie/monopareză; paraplegie/parapareză
tetraplegie;
Hipertonie; hipotonie; spasticitate, dischinezii, tulburări de coordonare;
tulburări de sensibilitate;

38
 Disfonie; afonie; disfazie; afazie; tulburări cognitive; apraxie; tulburări de
deglutiţie; incontinenţă

4. Incapacităţi:
Efectuarea igienei personale; îmbrăcarea – dezbrăcarea; transfer; deplasarea prin
salon;
Mersul; urcarea – coborîrea scărilor; alimentarea; activităţi cotidiene; utilizarea
băii; prepararea mesei; utilizarea tualetei; comunicarea; efectuarea curăţeniei în
odaie.
Notă:______________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
5. Scopuri de lungă durată:________________________________________
Efctuarea curăţeniei în odaie cu supraveghere, prepararea mesei şi igiena
personală.
ETAPA DE RECUPERARE: primară Durata: 03.02. – 14. 03. 2014
6. Scopuri de scurtă durată:_________________________________________
 Efectuarea igienii personale la lavuar din ortostatism desinestătător
 Mers în cadrul secţiei cu depăşirea obstacolelor desinestătător
7. Obiective :
 Diminuarea efectelor negative ale repausului la pat: atrofia musculară,
embolismul pulmonar, hipotensiunea ortostatică.
 Recîştigarea capacităţii şi a independenţei de autoîngrijire, reducerea
duratei spitalizării;
 Antrenarea lungimii pasului;
 Creşterea mobilităţii articulare;
 Pregătirea funcţională a aparatului cardiovascular pentru trecerea la
faza următoare.
39
8. Evaluarea rezultatelor la finisarea etapei (test de efort limitat cu scop de a
termina capacitatea funcţională cardiovasculară şi respiratorie):
Întrunirea repetată a echipei 03.02. – 14. 03. 2014
Pe parcursul tratamentului recuperator pacientul a prezentat o dinamică pozitivă,
s-a îmbunătăţit potenţialul mersului, tehnica efectuării igienii personale, postura şi
aliniamentul corpului.
9. Recomandaţii: Se recomandă prelungirea tratamentului recuperator la etapa
sanatorială sau /şi (policlinică – domiciliu) direcţionat pentru înlăturarea deficitului
funcţional pentru activităţile vieţii zilnice.
Kinetoterapeut superior: şef SNR:
_________________________ ___________________________

40
 Model de proiect didactic
Al lecţiilor de recuperare desfăşurată în incinta Secţiei de cardiologie
Spitalului Clinic Municipal al M.S.

Etapa de Conţinutul Indicaţii metodice Regim Observaţii Durata

recuperare locomotor lecţiei
Poziţia
iniţială
I staţionar  Exerciţii pasive ale Numărul de repetări Strict la pat - Fiecare mişcare o 10 min
1-2 zile extremităţilor pentru grupele mici – include pe
Decubit  Exerciţii active ale 4-6 ori, cu pauze între precedenta;
dorsal extremităţilor articulaţiilor exerciţii.
1 lecţie
- Activităţile
distale mici şi mijlocii supravegheate de
 Exerciţii de relaxare kinetoterapeut;
 Exerciţii respiratorice
statice
- Activităţile
întrerupte la apariţia
 Elemente de masaj cu
dispneii, durerii,
manere de netezire a
oboselei, creşterii
membrului inferior
frecvenţei cardiace
Utilizarea comodei(tualetă), autoalimentarea , spălarea extremităţilor cu peste 20-30
şi a trunchiului b/min;
-
2 lecţie - Exerciţiile din prima - pentru grupele mici de Strict la pat Mişcări de tîrîre cu 10-20 min
lecţie; muşchi – 4-6 ori tălpile pe aşternut din
- Exerciţii active în prima zi
articulaţiile mari
- pentru grupele mari de
muşchi -2-4 ori
- Mişcări de întoarcere
pe partea dreaptă
- Ridicarea din bazin pe
pat
3 lecţie -Spălare, îngrijirea, - Efectuate în pat cu Semipat Mişcări de tîrîre cu 5-10 min
Decubit îmbrăcarea ajutor tălpile pe aşternut din
dorsal, - Trecerea din poziţie de prima zi
decubit decubit dorsal/ sau lateral - Ex. se repetă în
lateral, pe pe aşezat cu membrele decursul zilei 1-2 ori cu
aşezat inferioare lăsate şi care ajutorul
sînt în flexie plantară şi kinetoterapeutului Mişcări de tîrîre cu
nu ating solul tălpile pe aşternut din
- Exerciţii respiratorice - Tempou mediu şi lent prima zi
cu accent pe inspir şi 15-17 min
expir; - Amplitudinea
- Şezînd cu sprijin mişcărilor crescîndă
înapoi, ridicarea

41
 picioarelor simultan şi
alternativ.
În pat şi pe -Spălare, îngrijirea, - Efectuate în pat şi pe De salon Supraveghere de 50 m
scaun îmbrăcarea scaun şi cu ajutor către metodist- distanţa
- Efectuarea duşului -progresive ca durată şi kinetoterapeut
- Trecerea din pat în frecvenţă de unul singur
fotoliu 5-10 m. progresiv ca
-Plimbări prin cameră distanţă în fiecare zi,
-Autoîmbrăcarea, ajungîndu-se la 50 m.
dezbrăcarea distanţă
-Antrenarea mersului -Cu mare precauţie, sub - Antrenarea La a doua lecţie Antrenarea
supraveghere la prima sub pauză de odihnă la în ridicarea
lecţie ridică 5-6 trepte cu supraveghere fiecare 2 trepte scărilor – I
pauză de odihnă pe etaj
fiacare treaptă
Din decubit - Gimnastica activă - Supravegheată - Se micşorează
dorsal , pe pentru grupele de muşchi numărul de exerciţii 15-20 min
aşezat, din mari, pentru membre, active pentru grupele
ortostatism trunchi de muşchi
- Exerciţii respiratorice şi - se îndeplinesc cu pauze
de relaxare de odihnă
- După exerciţii
complicate, pauze de
- Gimnastică de înviorare
odihnă
cu elemente din
complexul exerciţiilor
speciale

42
Model
SPITALUL CLINIC MUNICIPAL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII AL
REPUBLICII MOLDOVA
PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE
I. Numele, prenumele T. E., 65 ani
II. Întrunire de echipă / Data 31.01.2012
III. AHC (antecedente personale): fără BPOC
IV. AH (antecedente personale): boli alergice nu a prezentat, viroze respiratorice
2 – 3 ori pe an.
V. Prezenţa dispneei şi caracteristica ei:___________
VI. Prezenţa apneei apărută în somn („sindromul apneei de tip abstructiv
apărută în somn”) __________________________________________________
VII. Durerea toracică şi caracteristica acesteia: _________________
VIII. Hemoptezia şi caracteristica ei: sputa sanguinolentă, fără sau cu
mucus, cu sau fără puroi, rozată, aerată şi spumoasă.
_________________________
IX. Diagnostic clinic Boala pulmonară obstructivă cronică – BPOC.
X. Diagnosticul la internare în spital: BPOC (formă uşoară)
XI. Diagnosticul la începutul tratamentului CFM:________________
XII. A început tratamentul în cabinetul CFM: _________________
XIII. Examen fizic general:
 Inspecţia _____________;
 Palparea _____________;
 Percuţia _____________;
 Ascultaţia ____________.
XIV. Acuzele bolnavului: tusă matinală, cu expectoraţie mucoasă, dispnee.
XV. Date clinice de bază: capacitatea vitală CV = 4500 ml (90% din valoarea
volumului de aer expirat maxim/s (VEMS = 3000 ml ↓)). Indicele Tiffenou (CV/
VEMS) = 67% ↓.
43
 XVI. Evoluţia bolii _______________
XVII. Probleme funcţionale: hipoxie de repaus şi dispnee de efort.
Teste de diagnostic:
Pînă la efort După efort Consumul de O2 a
Data Pulsul T/A Respiraţie Pulsul T/A Respiraţie miocardului „Tension –
time – index” (TTI)

Înălţimea Perimetrul cutiei toracice Spirometria Dinamometr

mîinii
Data Greutatea
În Pe inspiraţie expiraţie pauza excursia
picioare şezute

Datele antropometrice

Evaluarea clinico – funcţională

Data Aprecierea gradului de dispnee Testul Testul lumînării
la efort chibritului a lui
Snider
Gr. I Gr. II Gr. III Gr. IV Vems = 1000 ml Distanţa Timpul
(sindrom expirului
obstructiv) forţat

XVIII. Prescripţiile kinetoterapeutului – practicant

 Corectarea condiţiilor de locuit, de muncă sau a deprinderilor
(schimbarea stilului de viaţă, renunţarea la fumat, alimentaţie sănătoasă, evitarea
atmosferei poluate, profilaxia îmbolnăvirilor de sezon: viroze, alergeni);

44
  Tratarea corectă a infecţiilor respiratorii;
 Corectarea deviaţiei de sept şi a cifoscoliozei; creşterea
capacităţii de apărare a organismului;
 Dezobstrucţia bronşică;
 Scăderea costului ventilaţiei şi tonifierea musculaturii
respiratorii (prin ventilaţie controlată, kinetoterapie);
 Egalizarea raportului V/Q şi corectarea gazelor sanguine;
 Readaptarea la efort prin antrenament progresiv la efort şi
terapie ocupaţională;
 Psihoterapie;
 Integrare socio – profesională;
 Evaluarea radiologică şi imagistică pulmonară.
XIX. Menţiunile kinetoterapeutului - student
Obiectivul principal este scăderea travaliului ventilator care se va realiza
prin:
 Tonifierea musculaturii respiratorii;
 Reeducarea respiraţiei (prin scăderea frecvenţei şi creşterea
amplitudinii);
 Ameliorarea obstrucţiei.
XX. Infirmităţi:
Hipertonie, hipotonie, spasticitate, deschinezii, tulburări de coordonare,
tulburări de sensibilitate, hipoxie, apnee.
Disfonie, afonie, disfazie, afazie, tulburări cognitive, apraxie, tulburări de
deglutiţie, inconştienţă.
XXI. Incapacităţi:
Hipoxie de repaus: efectuarea igienei personale, îmbrăcarea – dezbrăcarea,
transfer, deplasararea prin salon.

45
 Hipoxie de efort: mersul, urcarea – coborîrea scărilor, alimentarea,
activităţi cotidiene, utilizarea băii, prepararea mesei, utilizarea toaletei,
comunuicarea, efectuarea curăţeniei în odaie.
Notă: ___________________________________________
XXII. Scopuri de lungă durată:
______________________________________________________
XXIII. Etapa de recuperare: primară
XXIV. Scopuri de scurtă durată: _______________
XXV. Obiective:
 Diminuarea efectelor negative ale repausului la pat; diminuarea
atrofie musculare, embolismului pulmonar, hipotensiunei ortostatice.
 Recîştigarea capacităţii şi a independenţei de autoîngrijire, reducerea
duratei spitalizării.
 Pregătirea funcţională a aparatului respirator şi cardiovascular
pentru trecerea la faza următoare de recuperare.
XXVI. Evaluarea rezultatelor la finalizarea etapei: testarea toleranţei la
efort, testarea hipoxiei şi volumelor respiratorii.

Întrunirea repetată a echipei 12.02.2014

Pe parcursul tratamentului recuperator pacietul a prezentat o dinamică
pozitivă: s-a îmbunătăţit frecvenţa respiraţiei, potenţialul mersului, tehnica
efectuării igienei personale, postura şi aliniamentul corpului, dispneea nu persistă.
Recomandaţii: se recomandă prelugirea tratamentului recuperator la
domiciliu direcţionat pentru înlăturarea deficitului funcţional pentru activităţile
vieţii zilnice şi în sanatoriul local de profil.

Kinetoterapeut superior: şef SNR:

_________________________ ___________________________

46
 Model de proiect didactic al lecţiilor de recuperare desfăşurată în incinta
secţiei de pulmonologie a Spitalului Clinic Municipal al M.S.
Program de recuperare:
 antrenament fizic;
 educaţia pacientulului;
 modificarea comportamentului;
 evaluarea rezultatelor primite.
Parte Nr Poziția Descrierea exercițiului Dozarea Indicații
lecției inițială metodice
Partea 1. Șezînd pe Flexia și extensia brațelor în 4- 6 ori Tempoul
introduct scaun articulația cotului; mediu.
ivă 2. Flexia și extensia picioarelor 6- 8 ori
concomitant cu flexia și
extensia degetelor în pumn;
Partea 1. Stînd Exerciții respiratorii cu 4- 6 ori Tempoul
de bază sprijinit pronunțarea sunetului JJJ; mic, expir
pe prelungit.
speteaza
scaunului
2. Stînd Înclinarea trunchiului în 4- 6 ori Înclinare
depărtat stînga- dreapta; la expir,
mîinele la tempoul
ceafă mediu.
3. Stînd Brațele lateral- inspire, la 4 -6 ori Tempoul
depărtat expir- comprimarea încet,
brațele pe concomitentă a cutiei toracice; expirul
prelungit.
lîngă corp

47
 4. Stînd, Ridicăm mingea- inspire, la 6- 8 ori Tempoul
ținînd expir- mingea jos; mediu,
mingea expir
medicinal prelungit.
ă
5. Stînd, Respirație diafragmală; 6- 8 ori La
mina insiparație
dreaptă pe bombăm
piept, abdomenu
stînga pe l, la
abdomen expirație
îl tragem
în interior.
6. Stînd, Transmiterea mingii de la 6- 8 ori Se
ținînd piept partenerului; îndeplineș
mingea te la expir.
medicinal
ă
7. Stînd Ducerea brațelor în lateral- 4- 6 ori Maximal
insiprație, înclinarea relaxăm
trunchiului în anterior, mîinele mușchii
către vîrfuri- expirație; centurii
mambrelo
r
superioare
și
pectoral.
8. Stînd Mers obișnuit 1 min Respirație
liberă.
9. Stînd cu Exerciții respiratorii cu 4- 6 ori Tempoul
spijin pe pronnțarea sunetului J; mic,
speteaza expirul
scaunului prelungit.
10. Șezînd pe ”Mers” 20 sec. Respirație
scaun liberă.
Partea 1. Șezînd pe Mîinele pe umeri, coatele 4- 8 ori
de scaun, lateral- inspirație, coateleîn
încheier mîinele pe anterior- jos, înclinarea ușoară
e umeri a trunchiului- expirație;
2. Pauză de odihnă; 60 sec.
48
 3. Șezînd pe Flexia și extensia în articulația 6- 8 ori
scaun talocrurală concomitent cu
flexia și extensia în
articulațiile falangelor mîinii;

Program de exerciții respiratorice

PROGRAM I
EXERCIȚIUL 1
Poziția decubit dorsal, mîna dreaptă pe abdomen, mîna stîngă pe torace;
1- inspirul efectuat cu bombarea abdomenului fără mișcarea toracelui
(mîna stîngă);
2- expirul efectuat cu revenirea abdomenului la poziția inițială.
Exercițiul se poate repetat de mai multe ori insistîndu-se pe amplitudinea
celor două faze ale inspirației (inspi și expir amplu).
EXERCIȚIUL 2
Poziția decubit dorsal, brațele așezate pe lîngă corp iar pe abdomen așezat
un săculeț cu nisip.
1- inspirul efectuat cu ridicarea abdomenului;
2- expirul efectuat cu revenirea abdomenului la poziția de plecare;
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori);
EXERCIȚIUL 3
Poziți de decubit dorsal, brațele pe lîngă corp, kinetoterapeutuk exercită o
presiune pe abdomenul pacientului.
1- inspirul cu bomabarea abdomenului;
2- expirul cu revenirea abdomenului la poziția inițială;
Exercițiul se poate repeta de mai mult ori (cca 10 ori);
EXERCIȚIUL 4
Așezat pe un scaun, brațele pe lîngă corp.
1- inspirul efectuat cu ridicarea brațelor prin lateral sus;

49
 2- expirul efectuat cu ușoară flectare a trunchiului și cu brațele aduse la
nivelul abdomenului.
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 5
Așezat pe scaun, mîinele pe genunchi.
1- inspirul efectuat cu răsucirea trunchiului spre stînga și cu ridicarea
brațului drept prin lateral în sus;
2- revenirea la poziția de plecare în expir;
3- Același exercițiu efectuat spre dreapta;
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 6
Pacientul stă așezat cu mîinele pe genunchi.
1- inspirul este efectuat odată cu ridicarea brațului drept și așezarea
mîinii pe cap;
2- revenire la poziția de plecare în expir.
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 7
Din poziția ridicat se efectuează:
1- inspirul cu ridicarea brațelor prin lateral sus;
2- coborîrea brațelor și încrucișarea lor înainte în expir.
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 8
Stînd depărtat cu mîinele pe șold;
1- ridicarea brațului drept prin lateral sus inspire, cu aplecare lateral;
2- revenire la poziția de plecare- în inspire;
3- același exercițiu efectuat cu brațul stîng și aplecare spre dreapta;
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 9
Din poziția ghemuit:
1- ridicare în picioare cu brațele sus și inspire;
2- revenire, cu coborîrea brațelor în expir;

50
Exercițiul se poate repeta de mai multe ori (cca 10 ori).
EXERCIȚIUL 10
În timpul mersului:
1- pasul 1 efectuat cu ridicarea brațelor și inspire;
2- pașii 2, 3,4, efectuați cu coborîrea brațelor și expir.
EXERCIȚIUL 11
În timpul mersului:
1- 2 pași și inspire;
2- 2 pași și expir.
EXERCIȚIUL 12
În timpul mersului:
1- 2 pași cu inspire;
2- 1 pas cu apnee;
3- 2 pași cu expir;
4- 1 pas cu apnee.

51
Model
INSTITUŢIA MEDICO – SANITARĂ PUBLICĂ (IMSP) SPITALUL
CLINIC TRAUMATOLOGIE ORTOPEDIE (STO)
PROGRAM INDIVIDUAL DE RECUPERARE
I.Numele, prenumele T. E., 18 ani
II. Întrunire de echipă / Data 04.02.2014
III. AHC (antecedente personale): spate plat.
IV. AH (antecedente personale): antecedent prezintă dereglări de
atitudine.
V. Durerea toracică şi caracteristica acesteia: _________________
VI. Diagnostic clinic Scolioză idiopatică, stadiul III.
VII.Diagnosticul la internare în spital: Scolioză idiopatică, stadiul III.
VIII. Diagnosticul la începutul tratamentului CFM: exerciţii de
corecţie (assimetrice şi de detorsionare); exerciţii respiratorice – perioada
preoperatorică.
IX. A început tratamentul în cabinetul CFM: _________________
X. Examen fizic general:
- Examenul clinico – static (somatoscopia)
- Examenul clinico – dinamic
- Examenul antropometric general
- Exameul antropometric special
- Examenul radiologic
- Examenul de laborator
Examenul antropometric:
a) măsurări de ordin general;
b) măsurări speciale:
- indicele de proporţionalitate a coloanei vertebrale;

52
 - măsurarea săgeţilor toracale şi lombare;
- măsurarea ghibozităţii;
- măsurarea lungimii membrelor inferioare.
Examenul clinico – dinamic:
a) flexia trunchiului (evidenţierea rotaţiei vertebrale)
b) extensia trunchiului (evidenţierea dinamicii ghibozităţii costale)
Examenul radiologic:
a) aprecierea mărimii unghiului de curbură;
b) aprecierea gradului rotaţiei vertebrale şi vărsta osoasă a elevului;
Înălţimea Perimetrul cutiei toracice Spirometria Dinamometr
mîinii
Data Greutatea
În Pe inspiraţie expiraţie pauza excursia
picioare şezute

XI. Anamneza: oboseală exagerată, dureri toracale şi lombare, spre seară

dispnee,__________________________________________________________
XII.Date clinice de bază: capacitatea vitală CV ___________________
XIII. Evoluţia bolii _________________________________________
XIV. Probleme funcţionale: _________________________________
XV. Prescripţiile kinetoterapeutului – practicant
 Corectarea condiţiilor igienice (masa de lucru, patul –
dormitor), descărcarea statică de coloană folosind triunghiul individual de
descărcare statică parţială (temele pentru acasă se îndeplinesc folosind triunghiul
de descărcare); igiena alimentaţiei (alimente bogate în proteine – uşor asimilabile,
vitamine, săruri minerale);
 Tratarea corectă a infecţiilor respiratorii şi creşterea rezistenţei
organismului;
 Corectarea deficienţelor de atitudine;
 Reeducarea respiraţiei corecte;

53
  Redresarea curburilor scoliotice şi menţinerea lor în poziţie de
corecţie pasivă cu ajutorul aparatelor de menţinere şi corecţie.
XV. Menţiunile kinetoterapeutului - student
Obiectivul principal în recuperarea scoliozelor este:
 Corectarea curburilor coloanei vertebrale;
 Reducerea ghibozittăţii coastelor prin exerciţii de
detorsionare;
 Redresarea bazinului, echilibrarea centurii scapulare;
 Dezvoltarea mobilităţii cutiei toracale;
 Creşterea unui reflex de atitudine corectă;
 Reeducarea respiraţiei.
XVI. Infirmităţi:
Ghib costal mai mare de 3 cm, ________________________________
XVII. Incapacităţi: ______________________________
Notă: ___________________________________________
XVIII. Scopuri de lungă durată: recuperarea complexă şi completă a
scoliozei de gradul III.
XIX. Etapa de recuperare: primară
XX. Scopuri de scurtă durată: Recuperarea kinetoterapeutică a
scoliozei (tratamentul chirurgical, regimul ortopedic, tratamentul prin gimnastica
corectivă, masajul diferenţiat).
XXI. Obiective:
 Oprirea evoluţiei afecţiunii;
 Corectarea deviaţelor vertebrale;
 Menţinerea şi consolidarea rezultatelor;
 Prevenirea recidivelor.
XXII. Evaluarea rezultatelor la finalizarea etapei: testarea clinicii
scoliozei. _________________________________________________
Întrunirea repetată a echipei 12.02.2014

54
 Pe parcursul tratamentului recuperator pacientul a prezentat o dinamică
pozitivă: s-a îmbunătăţit atitudinea corpului, s-a micţorat curbura patologică cu
__________ cm, s-a îmbunătăţit starea generală a bolnavului, nu prezintă durere
lombară.
Recomandaţii: se recomandă prelugirea tratamentului recuperator la
domiciliu direcţionat pentru menţinerea rezultatelor obţinute în rezultatul
tratamenului chirurgical, ortopedic, kinetoterapeutic.

Kinetoterapeut superior: şef SNR:

_________________________ ___________________________

55
 Model de proiect didactic al lecţiilor de recuperare desfăşurată în incinta
secţiei de recuperare a Instituţia Medico – Sanitară Publică (IMSP) Spitalul
Clinic Traumatologie Ortopedie (STO)
Obiective:
 Oprirea evoluţiei afecţiunii;
 Corectarea deviaţelor vertebrale;
 Menţinerea şi consolidarea rezultatelor;
 Prevenirea recidivelor.
Program de recuperare:

Etapa de Conţinutul Indicaţii metodice Regim Observaţii Durata lecţiei

recuperare locomotor
Poziţia
iniţială

56
I staţionar  Exerciţii de reeducare Numărul de repetări De salon - Complexul de 30 min sub
Etapa a respiraţiei; pentru grupele mici – exerciţii speciale se controlul
preoperatorie  Exerciţii de tonifiere, 8-10 ori, cu pauze va întocmi de către kinetoterapeutului
P.i. de în condiţii de scurtare a între exerciţii; pentru kinetoterapeutul practicant (prima
descărcare musculaturii latero – grupele mari de 10 – practicant sub jumatate a zilei);
statică vertebrale de partea 12 ori controlul
convexităţii curburii; kinetoterapeutului –
 Exerciţii de tonifiere, recuperator –
în condiţii de alungire, a metodistul practicii. 30 min ocupaţii
musculaturii latero – individuale
- Exerciţiile se
vertebrale de partea îndeplinesc timp
concavităţii curburii. îndelungat,
 Exerciţii active de sistematic sub
detorsionare a coloanei controlul părţilor
vertebrale; iniţiate în problema
 Exerciţii de corecţie a scoliozei.
poziţiei umerilor şi - Cabinetul special
omoplaţilor;
de gimnastică va fi
 Exerciţii de redresare dotat cu:
a basculării laterale a a) covoraş,
bazinului. b)oglinzi,
c)triunghi de
descărcare statică
pentru coloană,
d)spalier
e) scaun de
gimnastică,
f) inventar sportiv
-

Program de exerciţii kinetoterapeutice de recuperare a scoliozei

gradul III
Programa va fi completată zilnic cu programe de gimnastică de
autocontrol.
Programa kinetoterapeutică conţine:
Exerciţiile de asuplizare a coloanei ventrale, de corectare a tonusului
muscular şi de recîşigare a sincronismului musculo-articular.
Principii generale:
Scopul principal este tonifierea muşchilor erectori vertebrali şi a celor
abdominali, secundar a celor dorsali.
Este recomandat ca orice program kinetic şi în special a unuia solicitant să
înceapă cu un program de relaxare.

57
 Gimnastica de autocontrol se desfăşoară în grupe de mai mulţi bolnavi,
în faţa oglinzii solicitîndu-se colaborarea bolnavului.
În general se utilizează următoarele procedee:
a) Poziţia de drepţi, în faţa oglinzii, cu membrele superioare în rotaţie
externă şi bărbia retropulsată. Bolnavii se controlează singuri, în oglinda sau unii
pe alţii.
b) Diferite posturi dirijate prin poziţionarea deosebită a membrelor
superioare şi inferioare, pentru corectarea curburilor coloanei vertebrale:
 pentru curburile toracale, în decubet dorsal se va face abducţia
gradată a membrului superior de partea concavă, cu sac de nisip sub ghibozitate;
 pentru curbura lombară, în decubet ventral se recomandă bascularea
membrelor inferioare, unite, către partea convexă a curburii. Şoldul de partea poate
face şi şezînd;
 pentru curbura primară toraco-lombară se combină cele două posturi
de mai sus, în decubet ventral: membrul superior din partea concavă se ridică în
abducţie, iar membrele inferioare se translează lateral, de partea convexă a
curburii;
 pentru scoliozele combinate, atît membrele superioare cît şi cel
inferioare vor executa mişcarea de aceeaş parte: membrele inferioare, de partea
convexă a curburii inferioare.
c) Diferite mişcări în faţa oglinzii:
 ridicări alternative pe unul din vîrfurile picioarelor; ridicarea pe
ambele vîrfuri, cu menţinerea echilibrului;
 ridicarea pe vîrfurile picioarelor, cu membrele superioare în sus în
inspiraţie, cu revenire în expiraţie;
 mers normal şi pe vîrfuri cu mîinele pe cap,mîinele pe umeri,
mingea medicală (de greutate mică) pe cap;
 mers pe bîrnă sau pe banca de gimnastică.
 Toate aceste exerciţii se vor face cu educarea atentă a respiraţiei de
către kinetoterapeut.
58
 Gimnastica de asuplizare a coloanei vertebrale. Pentru ca efectul
urmărit să fie mai marcat, se va căuta prevenirea contracturilor musculare şi
durerilor, prin fiziokinetoterapie (masaj, băi de lumină, solux, curenţi diadinamici,
ultrascurte calde) pe regiunea interesată.
Principalele tipuri de exerciţii:
Mersul cu ridicarea alternativă, la 3-4 paşi, a membrelor superioare, apoi
cu arcuirea laterală alternativă, a membrelor superioare. De asemenea, mersul
aplecat cu cîte o mînă spre vîrful piciorului cîte 3-4 paşi, alternativ şi mersul
ghemuit cu mîinele sus, apoi sprijinit pe sol (în echer).
Şezînd cu picioarele depărtate în flexie şi extensie;
 circumducţia capului şi a trunchiului în ambele sensuri;
 arcuirea laterală cu mîinele apucînd treptele spalierului.
Culcat pe spate:
 apucăm cu mîinele de prima treaptă a spalierului flexii pasive şi
active ale coapselor pe abdomen şi ale genunchilor, urmate de abducţia membrelor
inferioare.
Şezînd pe genunchi, sprijinit în palme:
flexia trunchiului şi revenirea în lordoză forţată;
 aceeaş mişcare cu coapsele din ce în ce mai flectate (90-100-110-
120°);
 completarea, la sfîrşit a exerciţiului de mai sus cu trecerea din
lordoză în cifoză forţată cu opunerea de rezistenţă (sac de nisip, minge medicinală,
mîinele kinetoterapeutului).
Atîrnat cu mîinele de bara fixă sau de spalier:
 pendularea membrelor inferioare lateral;
 flexii-extensii ale membrelor inferioare.
Atîrnat cu membrele inferioare de bara fixă:
 pendulări laterale cu membrele superioare lipite de corp;
 pendulări laterale şi flexii-extinsii cu membrele superioare întinse pe
lîngă cap;
59
  atîrnarea unor greutăţi progresive (de la 1-10 kg) de cap, cu ajutorul
unui căpăstru, în funcţia de greutatea bolnavului şi gradul de suporabilitate. Se fac
şedinţe de 10 secunde-5minute, urmate de şedinţe de pendulare în toate direcţiile;
 aceleaş exerciţii cu greutăţi efectuîndu-se de către bolnav rotaţii ale
trunchiului, kinetoterapeutul fixînd pelvisul;
 atîrnarea unor greutăţi într-o mînă (de partea concavităţii curburii
principale), de la 500g la 20kg, urmate de pendulări laterale, antero-posterioare şi
rotaţii, cu pelvisul fixat;
 pendulări în toate sensurile şi rotaţii de trunchi, cu pelvisul fixat;
 dacă bolnavul suportă, atîmarea cu ajutorul unui căpăstru şi
pendulări în toate sensurile.
Aceste tracţiuni se vor face progresiv, avînd grijă să dirijăm respiraţia
bolnavului în timpul efectuării lor.
Gimnastica respiratorie cuprinde exerciţii în ortostatism şi decubit
dorsal.
La aceste exerciţii se adaugă probe de spirometrie, umflare a baloanelor şi
camerelor de mingi, etc.
Exerciţii în ortostatism:
 ridicări şi coborîri de braţe, cu inspiraţii şi expiraţii la 1-2-3 timpi;
idem, dar cu anteducţie şi coborîrea braţelor;
 abducţie-adducţie şi circumducţii ale membrelor superioare, cu ritm
de respiraţie la 1-2-3 mişcări.
Exerciţii în decubit dorsal:
 abducţii-adducţii ale braţelor, cu mişcări de respiraţie;
 anteducţii-reveniri ale braţelor cu mişcări de respiraţie;
 flexie-extensie şi abducţie-adducţie ale membrelor inferioare cu
ritmarea respiraţiei ca la exerciţiile de mai sus.
Toate aceste exerciţii se fac în grupe de cîte 3-4 cu pauze de 10 sec., cîte 4-
5 reprize. În tot timpul exerciţiilor se va educa respiraţia bolnavului, încît un ciclu

60
respirator să dureze, la început, cît o execuţie de mişcare completă, apoi cît două
execuţii, apoi cît trei şi mai departe, în funcţie de durata şi de deficultate mişcării.

61