Sunteți pe pagina 1din 8

România

Ministerul Educației Naționale


UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
Facultatea Transfrontalieră de Științe Umanistice Economice și
Inginerești

Referat

Tema: Caracteristica metodelor și mijloacelor în fitness și


culturism

Elaborat:Mortean Vladimir,gr.II
Coordonator științific: Prof.univ.dr. DORGAN Viorel

Chișinău,2020
Cuprins:
1.1 Noțiuni generale
2.1 Mijloace specifice
3.1 Mijloace complementare

Bibliografie

2
1.1Noțiuni generale
În culturism şi în general în activitatea sportivă, termenul „mijloc" are o accepţiune
limitată, specifică. Mijloacele reprezintă „instrumentele" cu care se îndeplinesc obiectivele
stabilite în culturism, în toate fazele şi etapele de pregătire. Mijloacele aparţin practicantului,
deoarece el este utilizatorul şi beneficiarul acestora, dar, în acelaşi timp, sunt demonstrate sau
explicate, practic sau teoretic, de către cel care îndrumă activitatea, în culturism întâlnim două
mari categorii de mijloace:
- specifice, folosite exclusiv în domeniu;
- complementare sau asociate, împrumutate din alte domenii, care contribuie la
îndeplinirea obiectivelor propuse.

2.1Mijloace specific

Mijloacele specifice culturismului au rolul de a dezvolta, în mod direct, musculatura


practicantului sub toate aspectele sale - proporţionalitate, armonie, definire, muscularitate -,
ajutând şi la refacerea după efort. Mijloacele specifice culturismului sunt:
- exerciţiul fizic;
- aparatura de specialitate;
- alimentaţia;
- măsurile de refacere.
Exerciţiul fizic reprezintă, alături de alimentaţie, esenţa mijloacelor culturismului,
indiferent de scop sau nivel de practicare. în comparaţie cu disciplinele din învăţământ sau cu
alte activităţi unde exerciţiul este un instrument de lucru, în culturism acesta reprezintă un act
motric elementar, un mod de operare prin care se solicită o grupă musculară cu un scop bine
determinat. Nu se poate face o comparaţie între un exerciţiu din majoritatea ramurilor sau
disciplinelor sportive, unde acesta este o succesiune de acte motrice (mişcări elementare) şi un
exerciţiu din culturism, unde nu este altceva decât un gest motric. Actul motric sau „gestul
motric" este o mişcare efectuată voluntar, cu ajutorai musculaturii scheletice, în vederea
stabilirii unei relaţii optime cu mediul înconjurător (Cârstea, 1997, p. 37). O succesiune de acte
motrice reprezintă o acţiune motrice, iar mai multe acţiuni stau la baza activităţii motrice.
În concluzie, în culturism, exerciţiul fizic este un gest motric efectuat conştient,
sistematic şi repetat în vederea dezvoltării musculaturii, scăderii ţesutului adipos, definirii
musculaturii, dezvoltării forţei, creşterii tonusului muscular etc. Exerciţiul fizic specific
culturismului, repetat sistematic şi conştient, are efecte pe toate planurile personalităţii umane,
nu numai pe planul somatic sau motric. În acest sens, exerciţiul fizic are două aspecte
3
distincte, sinonime cu relaţia cauză-efect, şi anume:
- totalitatea mişcărilor segmentare sau globale care îl compun;
- efectele asupra musculaturii şi implicit asupra organismului, atât
cele imediate, cât şi cele pe termen lung.
Forma exerciţiului fizic în culturism reprezintă aspectul exterior, vizibil al unei mişcări. în
acest sens se poate discuta despre:
- poziţia corpului raportată la aparatul sau obiectul de lucru cu care se lucrează;
- amplitudinea mişcării;
- ritmul şi tempoul mişcării;
- relaţia care se stabileşte între două segmente sau între segmente şi corp;
- modul în care se abordează aparatele sau greutăţile;
- direcţia în care sunt acţionate segmentele pe parcursul mişcării;
- traiectoria mişcării;
- viteza mişcării;
- forţa de încordare necesară învingerii greutăţii cu care se lucrează.
În concluzie, când se discută despre exerciţiul fizic din culturism putem spune că are
cinci categorii de caracteristici:
- spaţiale: poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, traiectorii;
- temporale: durată, ritm, tempo;
- spaţio-temporale: viteza cu care se efectuează un exerciţiu sau o anumită parte a
acestuia, intensitatea;
- dinamice: forţele interne, externe necesare pentru învingerea greutăţii de lucru;
- topografice: grupa musculară implicată, ordinea grupelor musculare într-un program
de lucru, capătul de inserţie musculară solicitat.
Clasificarea exerciţiilor fizice din culturism ţine cont de următoarele criterii:
a) după materialele utilizate, sunt exerciţii:
- cu greutatea propriului corp;
- cu greutăţi libere;
- la aparate;
b) după scopul lor, sunt exerciţii pentru:
- dezvoltarea masei musculare;
- dezvoltarea forţei;
- scăderea ţesutului adipos ;

4
- definirea musculaturii;
- încălzire;
- revenire sau relaxare ;
- tonifierea musculaturii;
c) după numărul de grupe musculare implicate, sunt exerciţii:
- analitice, care solicită o singură articulaţie;
- globale, care solicită cel puţin două articulaţii;
d) după criteriul anatomic, sunt exerciţii pentru:
- musculatura membrelor inferioare (exemplu: musculatura gambelor,
musculatura anterioară a coapsei etc.);

- musculatura membrelor superioare (exemplu: muşchii antebraţului, muşchii


triceps etc.);

- musculatura trunchiului (anterior, dorsal etc);


e) după natura efortului depus, sunt exerciţii:
- supramaximal;
- maximale;
- medii;
- de intensitate mică (folosite la încălzire);
f) după natura contracţiei, exerciţiile sunt:
- dinamice (izotonice);
statice (izometrice);

-mixte (auxotonice);
g) după tipul contracţiei, sunt exerciţii:
- cu contracţie concentrică;
- cu contracţie excentrică.

Un mijloc specific culturismului este aparatura de specialitate. Dacă alte ramuri şi


discipline sportive pot fi practicate fără utilizarea unor aparate specifice sau doar cu un singur
obiect (mingea, racheta etc.), practicarea culturismului nu poate fi separată de greutăţi, care
pot fi folosite liber sau pe diferite ansambluri mecanice.
Aparatura din domeniul culturismului se poate clasifica astfel:
a) greutăţi libere:

5
- gantere: fixe şi reglabile;
- bare şi discuri: standardizate (specific halterelor) şi artizanale sau populare, de
diferite dimensiuni şi greutăţi;

b) instalaţii speciale:
- bănci de diferite forme şi dimensiuni, fixe şi reglabile;
- cu greutatea culisată, angrenate de cabluri (helcometre) sau pârghii;
- multifuncţionale, la care se efectuează mai multe exerciţii, putând lucra mai
mulţi practicanţi sau unul singur;

c) echipamente de protecţie: mănuşi, centuri, căşti, apărători etc.

În construcţia aparaturii de specialitate din culturism s-au impus două tipuri: aparatură
pentru săli şi complexe sportive, care este durabilă şi fiabilă, şi aparatură pentru practicarea
exerciţiilor cu greutăţi la domiciliu, care este de dimensiuni mai mici şi de obicei rabatabilă,
pentru a ocupa un spaţiu cât mai restrâns. Mulţi investitori, care îşi deschid săli de culturism
(fitness - întreţinere), achiziţionează aparatură pentru lucru la domiciliu, din motive financiare.
Această aparatură este mult mai ieftină, dar, supusă unei utilizări intensive, cedează foarte
uşor. În astfel de cazuri, în care lipseşte capitalul financiar, recomandăm confecţionarea unor
aparate specifice în detrimentul celor care sunt prevăzute pentru practicarea exerciţiilor cu
greutăţi la domiciliu.
Pentru dotarea unei săli de culturism ce oferă servicii publicului, se recomandă
achiziţionarea unei game diversificate de aparate la care să se lucreze individual, compuse din
greutăţi libere, în defavoarea multifuncţionalelor. Aparatele individuale au de obicei
dimensiuni mai mici şi pot fi manipulate uşor în diferite locuri din sală, pe când cele
multifuncţionale ocupă un spaţiu foarte mare, trebuie reglate pentru fiecare gen de exerciţiu,
motiv pentru care sunt utilizate adesea incorect şi de puţine ori se lucrează simultan.
Alimentaţia reprezintă alt mijloc al culturismului, la fel de important ca şi exerciţiile sau
aparatura de specialitate.
Următorul mijloc enumerat iniţial îl reprezintă măsurile de refacere. Refacerea
capacităţii de efort a organismului este o necesitate în culturismul de performanţă, deoarece
antrenamentele sunt epuizante pe toate planurile: fizic, biologic şi implicit psihic.
Principalele măsuri de refacere sunt: pauzele, reechilibrarea hidroelectrolitică şi
energetică, duşul, masajul şi automasajul.
Măsurile de refacere sunt de două categorii:

6
- în timpul antrenamentelor;
- după încheierea activităţii.

3.1Mijloace complementare

Mijloacele complementare sau asociate din culturism sunt:


- factorii naturali;
- mijloacele preluate din celelalte domenii;
- condiţiile igienice.
Factorii naturali contribuie la refacerea şi recuperarea organismului după efort şi
pregătirea acestuia pentru antrenament. Cei mai importanţi factori pe care-i vom discuta sunt:
apa, aerul şi soarele.
Mijloacele preluate din alte domenii sunt la fel de numeroase ca prezenţa cultu- rismului
în antrenamentul celorlalte discipline şi activităţi. Cu toate că am amintit relaţia de mai sus,
cea mai importantă preluare o reprezintă muzica. Muzica este utilizată atât pentru a asigura un
fond sonor plăcut şi stimulant sau relaxant, în timpul sau după desfăşurarea
antrenamentelor.Ascultarea, utilizarea şi studierea diferitelor piese muzicale, în timpul
antrenamentelor sau pentru prezentarea la concurs, duce la formarea unei culturi muzicale,
contribuind astfel la educaţia intelectuală a sportivului.
Celelalte mijloace împrumutate din alte domenii şi utilizate nemijlocit în timpul
antrenamentelor sau ca metode de realizare a obiectivelor culturismului sunt: elemente din
gimnastica de bază, alergări, înot, diferite jocuri sportive.
O altă categorie de aspecte ale mijloacelor asociate o reprezintă cunoştinţele din
domeniile conexe culturismului, cum ar fi: medicina sportivă, fiziologia şi ergo- fiziologia,
nutriţia etc.
Condiţiile igienice se referă la aspecte legate de igiena individuală, atât în timpul
practicării exerciţiilor fizice, cât şi după aceea. În sălile de culturism se transpiră mult din
cauza efortului intens şi a echipamentului sumar, iar practicanţii trebuie să folosească un
prosop pentru a curăţa înainte şi după utilizare aparatul la care-şi efectuează exerciţiul (lucru
care se întâmplă deja şi în unele săli din ţara noastră).
O altă înţelegere a condiţiilor igienice are în vedere formarea deprinderii de a utiliza un
echipament curat şi adecvat sălilor de culturism. Cu alte cuvinte, este vorba despre igiena
bazelor sportive, atât în ceea ce priveşte respectarea unor norme în construirea şi confecţionarea
acestora (aspecte amintite la aparatura de specialitate), cât mai ales în privinţa menţinerii ordinii
7
de către practicanţi.
Deoarece în culturism aparatele pot fi utilizate de două sau chiar mai multe persoane
alternativ sau simultan, se impune respectarea unei ordini şi a unui comportament social, de
grup, adecvat.

Bibliografie

1. Suport de curs ,Dorgan Viorel,2019