Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport

Facultatea Kinetoterapie
Catedra Kinetoterapie

Referat
Tema: Biomecanica Genunchiului

A elaborat: Mortean Vladimir gr.213K

Profesor: Dorgan Viorel

Chișinău, 2017
 Cuprins:
1.Suprafete articulare.

2.Meniscurile intraarticulare.

3.Mijloace de unire.

4.Raporturile articulatiei genunchiului.

5.Muschii articulatiei genunchiului.        

6. Biomecanica articulatiei genunchiului.

7.Biomecanica articulatiei femuro-patelara.

8.Biomecanica articulatiei femuro-tibiala.

9.Arhitectonica osoasa si cartilaginoasa a extremitatilor osoase ale

structurilor portante ale genunchiului.

10.Bilantul articular al genunchiului.

11.Bilantul muscular al genunchiului.

                                          
1.Suprafete articulare

Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de

gamba, articulatia genunchiului fiind cea mai mare articulatie a corpului. Suprafetele
articulare sunt reprezentate de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei,
si fata dorsala a patelei. Epifiza inferioara a femurului prelungeste corpul la partea lui
distala.  Ea prezinta doua proeminente, condilii femurali lateral si medial. In partea
anterioara a epifizei se afla o suprafata articulara pentru rotula, fata patelara. Condilii
sunt despartiti posterior de o depresiune, fosa intercondiliana, in care se insera
ligamentele incrucisate ale articulatiei genunchiului. Pe fata mediala a condilului medial
si laterala a condilului lateral se afla doua proeminente, epicondilii, medial si  lateral, pe
care se insera ligamentele colaterale, tibial si fibular, ale articulatiei genunchiului
.Condilii femurali difera ca aspect si dimensiuni astfel:

● condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel lateral; datorita
acestei dispozitii  femurul creeaza cu tibia un unghi deschis lateral de 170 - 175°;

● curbura suprafetelor articulare a condililor variaza astfel: curbura descrisa anterior

corespunde unui cerc cu raza de 43 mm, iar posterior, unui cerc cu raza de 17 mm,
descriind astfel o curburaspirala cu raza descrescand dinainte spre inapoi.

Fig.1 Genunchiul

Rotula  (patela) este un os scurt triunghiular, situat pe fata anterioara a

genunchiului.              Fata anterioara vine in contact cu tegumentul si se poate palpa.
Fata posterioara corespunde in articulatia genunchiului fetei patelare a femurului. La
nivelul rotulei se insera tendonul cvadricipital si tendonul rotulian.
 Epifiza superioara a tibiei este voluminoasa si usor curbata posterior. Este
formata din doi condili (medial si lateral). Fiecare condil prezinta cate o fata articulara
superioara pentru condilii femurali. Intre cele doua suprafete articulare se gaseste o
proeminenta osoasa, eminenta intercondiliana(spina tibiei). Anterior si posterior de
eminenta, se afla cate o depresiune, aria intercondiliana anterioara (se insera
ligamentul incrucisat anterior) si aria intercondiliana posterioara (se insera ligamentul
incrucisat posterior). Pe fata anterioara a extremitatii superioare a tibiei se afla o
proeminenta, tuberozitatea tibiei. Lateral de ea se afla tuberculul Gerdy. Din studiul
formei suprafetelor articulare ale femurului si tibiei, se constata ca acestea sunt
incongruente. Incongruenta  dintre ele este corectata partial de catre meniscurile
intraarticulare.

Fig.2

2.Meniscurile intraarticulare sunt doua formatiuni fibrocartilaginoase,

dezvoltate la periferia suprafetelor articulare ale condililor tibiali. Astfel se gaseste un
menisc lateral si unul medial. In sectiune verticala meniscurile au forma triunghiulara si
prezinta:

-    o fata superioara concava, in raport cu condilul femural respectiv;

-    o fata inferioara plana, in raport cu condilul tibial; 

-    o baza prin care adera la capsula articulara;

Fiecare se insera prin cate doua extremitati (anterioara si posterioara) in aria

inter-condiliana corespunzatoare. Extremitatile anterioare ale celor doua meniscuri sunt
unite prin ligamentul transvers al genunchiului. Meniscul medial se aseamana cu litera
'C', iar meniscul lateral are forma unui inel, distanta dintre cele doua extremitati fiind
mai mica.

Meniscul lateral, spre deosebire de cel ingust este mai ingust, dar mai gros la
periferie. Datorita acestei conformatii ele pot fi mobile in deplasandu-se odata cu
condilii femurali pe suprafetele articulare ale condililor tibial.  Aderenta lor la capsula
imparte cavitatea articulara intr-un etaj suprameniscal si altul inframeniscal.

3.Mijloace de unire

Capsula articulara se insera superior pe femur si inferior pe tibie, prezentand

anterior  un orificiu pentru patela. Traiectul insertiei pe femur este sinuos, plecand
superior de pe fata  trohleara, coborand pe condilii femurali si apoi inferior de
epicondili, pe care ii lasa extra-capsular si ajungand  posterior in fosa
intercondiliana.  La nivelul acestei fose, capsula se intrerupe si fibrele ei fuzioneaza cu
ligamentele incrucisate. Capsula prezinta mici orificii pentru prelungirile sinovialei. Ea
adera la meniscuri fiind mai subtire in partea suprameniscala. Este formata din fibre
longitudinale situate la exterior si  din fibre transversale si oblice situate profund.
Anterior este mai subtire, la acest nivel gasindu-se ligamentul rotulian, iar posterior este
mai densa, in special in dreptul
condililor.                                                                      

Ligamentul patelei (rotulian) se intinde de la patela la tuberozitatea anterioara a

tibiei si reprezinta  filogenetic tendonul terminal al muschiului cvadriceps, separat de
tibie prin bursa pretibiala. De la marginile sale laterale pleaca formatiunile aponevrotice
de intarire ale capsulei, expansiunile muschiului cvadriceps si retinaculele patelei,
medial si lateral.

Ligamentul Winslow (posterior)  se gaseste pe fata posterioara a articulatiei si

este alcatuit dintr-o portiune mijlocie si doua portiuni laterale. El trece ca o punte peste
scobitura intercondiliana.. Portiunea mijlocie se condenseaza in doua fascicule fibroase:
ligamentul popliteu oblic , ligamentul popliteu arcuat.

      Ligamentul popliteu oblic este de fapt tendonul recurent al muschiului

semimembranos  pe scara filogenetica, caci se desprinde din partea distala a muschiului
omonim ca sa se insere pe calota fibroasa a condilului lateral, avand o directie oblica de
jos in sus si dinauntru in
afara.                                                                                                                     
                         

Ligamentul popliteu arcuat are de cele mai multe ori forma unei arcade  fibroase
cu cavitatea proximala pornind de pe condilul lateral spre fosa intercondiliana. De pe
marginea convexa, distala a arcadei porneste retinaculul ligamentului arcuat care se
insera pe capul peroneului. Portiunea mijlocie a ligamentului Winslow este perforata de
un numar apreciabil de vase si nervi.

Ligamentul colateral fibular se insera proximal pe epicondilul lateral femural, iar

distal pe portiunea laterala a peroneului. Marginea sa posterioara este in raport cu
tendonul bicepsului femural cand marginea sa centrala da nastere unei expansiuni
fibroase. Fata superficiala vine in contact cu fascia lata, iar cea profunda cu tendonul
muschiului popliteu, meniscul lateral si artera articulara supero-interna.

Fig.3 Ligamentele genunchiului

Ligamentul colateral   tibial are forma unui triunghi cu baza spre rotula si varful
spre

meniscul articular medial. Se insera proximal pe epicondilul medial femural, iar distal pe

partea superioara  a fetei mediale a tibiei. Acest ligament este de fapt format din trei
unitati

functionale:     

- prima sub forma de fibre verticale este superficiala si reprezinta portiunea cea
mai rezistenta

-  a doua formata din fibre oblice descendente femuro-meniscale este mai
profunda, nu-mita si ligamentul capsular mijlociu al lui Slocum si Larsen (ligamentul
meniscofemural);

- a treia unitate functionala are fibrele orientate oblic ascendent, urca de la tibie
spre meniscul medial si spre partea posterioara a capsulei. Portiunile profunda si
superficiala ale acestui ligament se opun atat forteior de rotatie cat si celor care tind sa
puna genunchiul in valgus.
 Ligamentele incrucisate se gasesc dispuse profund in scobitura intercondiliana si
in traiectul lor se incruciseaza. In functie de dispozitia si insertia lor tibiala distingem un
ligament incrucisat anterior si unul posterior. Desi situate profund aceste ligamente sunt
extraarticulare, deoarece se afla in afara membranei sinoviale.

Ligamentul incrucisat anterior se insera proximal pe portiunea posterioara a

condi-lului lateral, iar distal pe suprafata prespinala a tibiei si partea antero-interna a
spinei tibiale, adica pe aria intercondiliana anterioara si partea antero-mediala a
eminentei intercondiliene. Directia sa este orientata oblic interior, anterior si medial.

Ligamentul incrucisat posterior se insera proximal pe portiunea posterioara a

condilului medial si pe  partea anterioara a fetei intercondiliene a condilului medial. De
aici are o directie  oblica  spre interior,  posterior si lateral ca sa se insere distal pe
suprafata retrospinala a tibiei, adica pe aria intercondiliana posterioara. Insertiile tibiale
ale acestor ligamente se situeaza anterior de insertia anterioara si posterior de insertia
posterioara a cornurilor meniscale. In extensie la nivelul  ligamentului incrucisat
anterior, anumite fascicule se relaxeaza, pe cand altele sunt contractate.

         In partea sa anterioara, capsula articulara este intarita de trei

formatiuni  aponevrotice: fascia genunchiului expansiunea cvadricipitala cu retinaculele
si aripioarele patelei.                

          Fascia genunchiului acopera articulatia ca un manson si se continua in sus cu

fascia lata, iar in jos cu cea femurala. Partea laterala a fasciei este intarita de tractul
iliotibial.         

         Expansiunea cvadricipitala   este o lama fibroasa ce se desprinde din tendoanele

terminale ale muschiului cvadriceps, acopera articulatia si se fixeaza pe circumferinta
epifizei proximale a tibiei. Ea este  intarita pe partile laterale de doua formatiuni:
retinaculele patelei, medial si lateral.

                Aripioarele patelei sunt doua formatiuni fibroase intinse in plan orizontal si

acoperite de expansiunea cvadricipitala. Ele se insera pe marginile patelei si pe condilul
femural respectiv (fata cutanata). Retinaculele  verticale pot fi comparate cu niste sine
ce conduc miscarile patelei, iar aripioarele patelei cu niste frauri.

           Sinoviala articulatiei genunchiului este vasta si considerata a fi cea

mai  complicata  sinoviala articulara.

           Anterior, pleaca de la limita cartilajului articular al trohleei si condililor femurali,

urca sub tendonul muschiului  cvadriceps alcatuind bursa suprapatelara, apoi se reflecta
in jos terminandu-se la limita cartilajului articular de pe patela. In continuare trece
peste corpul adipos infrapatelar si se insera anterior de ligamentul incrucisat anterior.
Lateral se insera pe marginile cartilajului articular de la nivelul condililor femurali si
tibiali, inferior de ligamentele colaterale tibial si fibular, formand fundurile de sac
sinoviale. In continuare se reflecta pe capsula, pe care o captuseste, intrerupandu-se la
marginea superioara a menis-curilor si reluandu-si traiectul sub cea inferioara.

           Posterior sinoviala captuseste capsula si se insera la limita dintre cartilajul

articular si condili, pana la insertia ligamentului incrucisat posterior. Fundurile de sac
 sinoviale sunt mai numeroase la articulatia genunchiului, decat in alte articulatii (fundul
de sac subpopliteu, sub-cvadricipital, subgastrocnemian medial).

           4.Raporturile articulatiei genunchiului.

          Articulatia genunchiului vine in raport:

- anterior cu :        -  portiunea distala a muschiului cvadriceps;
                            - fascia genunchiului;
                            - expansiunea cvadricipitala si aripioarele patelei;
       - piele.
     - posterior cu :     -  continutul fosei poplitee;
                            - originea muschilor gastrocnemieni;
  - tendoanele de insertie ale muschilor biceps femural, semitendinos,          
   semimembranos, popliteu, plantar.
  
  -  lateral si medial cu :       - retinaculele patelei;
                                       -  tractul iliotibial
                                       -  muschii biceps femural, croitor, drept femural.

             5.Muschii articulatiei

genunchiului.                                                  

           Inainte de a trece la analiza biomecanicii articulatiei genunchiului vom prezenta

elementul activ, musculatura, care pe langa cele doua elemente pasive, extremitatile
osoase si capsula cu ligamentele, meniscurile si sinoviala, alcatuiesc acel tot unitar care
este articulatia genunchiului. Muschii motori ai articulatiei genunchiului se impart in
functie de miscarile determinante in: flexori, extensori, rotatori laterali (externi) si
rotatori mediali (interni).

          Muschii flexori ai articulatiei genunchiului sunt:

-          muschiul biceps femural;
-          muschiul semitendinos;
-          muschiul semimembranos;
-          muschiul croitor;
-          muschiul popliteu.

    Muschii extensori ai acestei articulatii sunt:

-         muschiul cvadriceps femural;
-         muschiul tensor al fasciei lata.

    Muschii rotatori laterali sunt reprezentati de:

-         muschiul semitendinos;
-         muschiul semimembranos;
-         muschiul drept intern;
-          muschiul croitor;
-          muschiul popliteu;
-          muschiul gastrocnemian.
      Iata o scurta prezentare a acestor muschi, insistand insa, asupra actiunii sau a
detaliilor privind biomecanica articulatiei genunchiului.

       Muschiul biceps femural se gaseste in portiunea postero-laterala a coapsei si se

intinde intre ischion si peroneu, avand doua capete de insertie proximala (unul lung, de
origine pelviana si altul scurt, de origine femurala) si o insertie distala unica, care se
insera pe epifiza proximala a peroneului. Inervat de nervul ischiadic, muschiul biceps
femural are actiunea de flexie a gambei pe coapsa, dar si de extensie a coapsei pe
bazin. Se apreciaza faptul ca, daca coapsa este flectata pe  gamba muschiul biceps
femural imprima gambei o usoara miscare de rotatie laterala.

             Muschiul semitendinos are o dispozitie superficiala in portiunea postero-mediala

a coapsei si se intinde de la tuberozitatea ischiatica la tibie, fiind tendinos in portiunea
sa distala. Tendonul de insertie distala se insera pe fata mediala a epifizei proximale a
tibiei, contribuind cu tendoanele muschilor croitor si gracilis la formatiunea aponevrotica
a complexului fibros laba gastei (pes  anserinus). Inervat de nervul ischiadic, muschiul
semitendinos este un flexor al gambei pe coapsa si un extensor al coapsei pe bazin.
Cand genunchiul este flectat, actioneaza si ca rotator medial (intern), fiind in aceasta
functie antagonist al muschiului biceps femural.

             Muschiul semimembranos se gaseste profund, in portiunea postero-mediala a

coapsei si isi are originea pe tuberozitatea ischiatica. Se insera prin trei fascicule distale:
fasciculul descendent care se fixeaza pe partea posterioara a condilului femural medial,
fasciculul orizontal care inconjoara condilul medial al tibiei si se termina pe partea
antero-laterala a acestuia, fasciculul recurent care formeaza ligamentul popliteu oblic al
articulatiei genunchiului. Inervat tot de nervul ischiatic are aceeasi actiune ca si a
muschiului semitendinos, flexor al gambei pe coapsa si al coapsei pe bazin, rotator
medial al genunchiului flectat.

               Muschiul   croitor reprezinta cel mai lung muschi al corpului omenesc, cu o

pozitie superficiala si se dispune intre spina iliaca antero-superioara pana la laba gastei
de pe fata mediala a epifizei proximale a tibiei, unde se insera tendonul sau terminal
impreuna cu ten-doanele muschilor gracilis si semitendinos. In acest lung traiect
muschiul croitor incruciseaza in diagonala fata anterioara coapsei. Muschiul este inervat
de nervul femural. Este flexor al gambei pe coapsa si flexor al coapsei pe bazin.
Sinergist cu muschiul psoas iliac si cu muschiul drept femural, el actioneaza in  mers la
flexia coapsei pe bazin. Roteaza coapsa lateral si gamba medial. Avand punct fix pe
tibie este rotator al bazinului pe partea opusa, flectandu-1 pe coapsa.

                Muschiul popliteu este un muschi de forma triunghiulara, lat si scurt ce se

gaseste pe planseul fosei poplitee. Proximal se insera pe condilul lateral al femurului si
dupa un traiect oblic, medial inferior, se insera pe fata posterioara a diafizei tibiale,
superior de linia oblica. Inervat de nervul tibial muschiul este flexor si rotator medial al
gambei, avand raporturi apropiate directe cu articulatia genunchiului. Toti muschii
flexori ai genunchiului, cu exceptia capului scurt al muschiului biceps femural si al
muschiului popliteu sunt muschi biarticulari, adica trec peste doua articulatii, deci extind
coapsa si flecteaza genunchiul, actiunea lor depinzand de pozitia bazinului. Cu cat
muschii posteriori ai coapsei sunt mai intinsi prin flexia bazinului, cu atat eficacitatea lor
ca flexori ai genunchiului creste. Acest proces se vede clar in  actiunea de catarat.
Extensia genunchiului mareste actiunea acestor muschi in miscarea lor de flexie a
bazinului. Daca coapsa este maximal extinsa, actiunea de flexie a genunchiului este mai
redusa.

Fig.4 Cvadriceps femural

                Muschiul cvadriceps femural este situat pe fata anterioara a coapsei si format

proximal din patru fascicule izolate, reunite distal intr-un puternic tendon care se insera
pe rotula. Cele patru componente musculare sunt: dreptul femural, vastul lateral, vastul
medial si vastul intermediar. Muschiul drept femural este biarticular, inserandu-se
proximal pe spina iliaca antero-inferioara si pe spranceana cotiloida pe punctul ei
superior. Intregul muschi cvadriceps este inervat de ramurile nervului femural. Este cel
mai puternic extensor al gambei, fiind prin muschiul drept femural si flexor al coapsei
pe bazin sau invers, al bazinului pe coapsa, precum si activ tensor al sinovialei
articulatiei genunchiului.

6. Biomecanica articulatiei genunchiului.

     Din punct de vedere biomecanic genunchiului i se pot distinge patru tipuri de

structuri: portante, de fixare, de alunecare si care participa la miscari active ale
genunchiului.

 a) Structuri portante:
 -     extremitatea inferioara a femurului;
 -      extremitatea superioara a tibiei;
 -      fata posterioara a rotulei.
b) Structuri de fixare:
-     capsula articulara;
-     ligamentele de intarire:
-         ligamentul patelei (rotulian);
-         ligamentul Winslow (posterior) - ligamentul popliteu oblic,
                                                           - ligamentul popliteu arcuat;
-     ligamentul colateral fibular (lateral);
-         ligamentul colateral tibial (medial);
-          ligamentele incrucisate - ligamentul incrucisat anterior,
                                             - ligamentul incrucisat posterior;
c) Structuri de alunecare:
-  meniscurile articulare - meniscul lateral;
                                     - meniscul medial;
            - sinoviala  - fundul de sac subcvadricipital
                 - corpul adipos Hoffa;
d) Structuri care participa la miscari active ale genunchiului:
       - Flexori -  principali         - bicepsul femural (biceps femoris);
                                                 - semimembranosul (semimembranosus);
- semitendinosul (semitendinosus);
- gemenii (gastrocnemius);
                       - accesori           - gemenii (gastrocnemius);
- popliteul (popliteus);
- plantarul (plantarus);
- croitorul (sartorius);
                                   - dreptul intern (gracilis), activ pe genunchiul aflat in
usoara 
                                      flexie;
       -  Extensori  -   principali -  cvadricepsul (cvadriceps femoris);
                           -   accesori   -  tensorul fasciei lata (tensor fasciae latae), cand
genunchiul 
                                                are deja un grad de extensie;
       -  Rotatori externi  -   bicepsul femural;
                                     -   tensorul fasciei lata, cand genunchiul este extins;
                                     -   cvadricepsul, prin vastul lateral;
        - Rotatori interni   -    semimembranosul;
                                     -    popliteul;
                                     -    muschii 'labei de gasca' (semitendinosul, croitorul si
dreptul  intern).                

        

 Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care articulatia femuro-tibiala si
articulatia femuro-patelara participa la miscarile sale, in timp ce articulatia tibio-
peroniera superioara (o artrodie stransa, care nu permite decat mici miscari de
alunecare), participa la miscarile gleznei.

             7.Biomecanica articulatiei femuro-patelara.

            Rotula este atasata de tibie prin ligamentul rotulian si aluneca pe suprafata

trohleei femurale. Pornita din pozitia de hiperextensie, de deasupra suprafetei articulare
(unde o duce contractia cvadricepsului), ea intra in  contact cu femurul prin treimea ei
inferioara, la inceputul flexiei prin treimea medie, intre 30-60 0 si pe fata articulara
superioara, de la 60°. Cursa ei descrie o curba usoara in plan frontal cu concavitate
externa. Dar rotula poate avea si un traiect ascendent, usor oblic la inceput, pentru ca
sa ajunga deasupra trohleei si sa se indrepte in afara, pentru a se deplasa deasupra
condilului femural extern. In  plan sagital rotula se deplaseaza pe o distanta doua ori
mai mare decat lungimea sa. Verticala si paralela cu femurul in extensie, rotula devine
orizontala cu fata articulara, privind in sus, in flexie maxima. Aceasta translatie
circumferentiala se face in jurul axului de flexie a articulatiei genunchiului. Deplasarea
este posibila datorita  conexiunilor destul de intinse pe care rotula le are cu femurul. In
jurul rotulei, capsula articulara formeaza trei funduri de sac, unul cvadricipital si doua
latero-rotuliene, care se modifica in cursul flexiei. Atasata de tibie prin puternicul
ligament rotulian inextensibil, in cursul miscarii de flexie, rotula sufera o trans-latie
circumferentiala in plan sagital si fata de tibie.

Translatia se desfasoara in lungul unui arc de cerc cu centrul situat la nivelul

tuberozitatii tibiale anterioare, a carei raza este egala cu lungimea ligamentului rotulian.
Misca-rile de rotatie ale tibiei antreneaza si deplasarea rotulei. Rotatia interna, prin
deplasarea condililor, antreneaza rotula in afara. Rotatia interna automata din cursul
flexiei genunchiului reuseste astfel sa alinieze aparatul extensor,desfiintand unghiul
deschis in afara ce exista in plan frontal intre tendonul cvadricipital si ligamentul
rotulian. In  cursul rotatiei externe a tibiei, rotatia interna a condililor femurali va
antrena rotula intr-o deplasare pe aceeasi parte.

          8.Biomecanica articulatiei femuro-tibiala.

  Articulatia femuro-tibiala are un singur grad de libertate, prezentand doua miscari

principale in plan sagital, flexia si extensia, gambei pe coapsa. Secundar exista si o a
doua directie de miscare, rotatia axiala, mult mai redusa ca amplitudine. Articulatia
femurotibiala functioneaza ca o parghie de gradul III atunci cand intregul membru
inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis. In schimb cand membrul inferior
actioneaza ca un lant cinematic inchis, articulatia femuro-tibiala. functioneaza ca o
parghie de gradul I, cu punctul de sprijin intre forta si rezistenta.

      Genunchiul este o articulatie cu un singur grad de libertate, realizand o parghie de

gradul III, cu forta intre punctul de sprijin si cel de rezistenta. Alcatuirea sa ii confera
posibilitatea miscarilor de flexie-extensie cat si miscari limitate de rotatie si inclinatie
laterala.

                Miscarea de flexie-extensie se face, teoretic, in jurul unui ax transversal

orizontal, care trece prin cele doua tuberozitati condiliene ale femurului si care, din
cauza valgusului fiziologic, formeaza un unghi de 81° cu axul diafizei femurale si de 93°
cu cel al diafizei tibiale. In realitate, datorita volutei condiliene, flexia-extensia se
desfasoara in jurul unui ax care se deplaseaza in sus si inapoi in flexie si in sens invers,
in extensie. Pornind de la o extensie de 180°, flexia activa atinge o amplitudine de 120°
(cand soldul este extins) pana la 140° (cand soldul este flectat), iar cea pasiva de 160°.
Miscarea  de flexie-extensie are o componenta de rulare ( cand noi puncte ale femurului
si tibiei intra in contact unul cu celalalt la distante egale) si o alta de alunecare(cand noi
puncte ale suprafetei femurale intra constant in contact cu aceleasi puncte de pe platoul
tibial). Pornind de la o extensie completa, condilul incepe sa se ruleze fara sa alunece in
primele 20° ( primele 10-15°) pentru condilul medial si 20° pentru cel lateral), dupa
care alunecarea apare si devine progresiv predominanta, astfel incat la sfarsitul miscarii
ei, aluneca fara sa ruleze. La miscarile de flexie-extensie se asociaza o rotatie automata
('miscarea in surub').
           Inceputul  flexiei este insotit de o relaxare a ligamentului colateral lateral si de o
relaxare partiala a ligamentului incrucisat antero-extern. Condilul lateral ruleaza spre
inapoi pe platoul tibial, distanta de 1 cm in cursul primelor 15° de flexie. Condilul
medial, retinut de ligamentul colateral medial nerelaxat are o rulare limitata la cativa
milimetri. Acesta face ca in primele 20° in flexie sa apara o miscare de rotatie interna a
tibiei sub femur. De la flexie spre extensie, pana la 160° condilii aluneca pe platoul
tibial; de la acest punct incepe rularea. Condilul lateral mai scurt isi termina mai repede
cursa decat cel medial, sprijinindu-se pe calota condiliana, care intra in tensiune.
Extensia completa nu devine posibila decat daca tibia se roteaza in jurul axului sau
vertical cu 2 -5° extern, pentru a da posibilitatea si condilului medial sa puna in
tensiune calota condiliana mediala, la capatul cursei sale. Aceasta este rotatia terminala
de inchidere care blocheaza genunchiul in extensie. Pentru o noua flexie articulatia
trebuie deschisa, actiune ce revine muschiului popliteu care initiaza miscarea, el fiind
'starter'-ul ei; prin contractia sa determina o noua rotatie interna a tibiei: ligamentul
incrucisat anteroextem si cel colateral-lateral se relaxeaza si flexia poate incepe.
Dispozitia anatomica a ligamentelor face ca axul miscarii de rotatie sa treaca prin glena
tibiala mediala, in vecinatatea spinei tibiale. Spre deosebire de ligamentele colateral-
lateral si incrucisat antero-extern care se relaxeaza partial, ligamentele colateral-medial
si incrucisat  postero-intern raman in tensiune in cursul flexiei. Condilul medial va fi mai
strans atasat de platoul  medial, pe cand condilul lateral este fixat mai slab. Din cauza
acestor tensiuni ligamentare inegale, jumatatea externa a articulatiei este mai mobila
decat cea interna.             

          Rotatia automata se datoreaza:

           -     lungimii mai mari a condilului femural medial;
-         concavitatii glenei tibiale mediale fata de convexitatea glenei laterale, care
permite o alunecare mai mare spre posterior a condilului femural lateral;
-         orientarii ligamentelor colaterale, oblicitatea celui lateral permitand o mai
mare 
       mobilitate a condilului femural lateral;
-         tensiunii ligamentului incrucisat antero-extem la sfarsitul extensiei; rotatia
externa a tibiei il relaxeaza oferind posibilitatea unui grad de extensie in plus.

            Flexia-extensia  nu este o simpla miscare elicoidala, ci una mult mai complexa.

Axele femurului si ale tibiei care in extensie formeaza un valgus fiziologic, se aliniaza la
90°de flexie in acelasi plan sagital. Aceasta corectie a valgusului fiziologic in cursul
flexiei demonstreaza ca axul de flexie al genunchiului nu este strict orizontal, ci intr-un
plan usor oblic inapoi si inauntru.

             Flexia este astfel o miscare complexa, care combina cele doua grade de
libertate si variatia in plan frontal a unghiului format de axele anatomice ale femurului si
tibiei.

             Miscarile de rotatie ale gambei pe coapsa se explica prin inaltimea diferita a

condi-lilor femurali si se asociaza miscarilor de flexie-extensie. Intervin ligamentele
incrucisate, care roteaza gamba in afara, in pozitia finala de flexie si inauntru, in pozitia
finala de extensie. Amplitudinea miscarii de rotatie activa este de 15-20°, iar de rotatie
pasiva de
35-40°. Axul in jurul caruia se executa miscarea este vertical si trece prin centrul
spinelor tibiei. Rotatia externa este realizata de biceps, iar rotatia interna de
semimembranos, popliteu, semitendinos, drept intern si croitor. Se constata ca rotatorii
interni sunt mai puternici decat rotatorii externi deoarece rotatia interna reprezinta
miscarea obisnuita a genunchiului, in timp ce rotatia externa este exceptionala. In
rotatia externa ligamentele laterale se intind, iar ligamentele incrucisate se relaxeaza, in
timp ce in rotatia interna se intind ligamentele incrucisate si se destind ligamentele
laterale.

            Miscarile de inclinare laterala  sunt limitate de ligamentele laterale. Cum

inclinarea trebuie limitata special in mers, ligamentele laterale sunt puse sub tensiune
maxima odata cu extensia genunchiului. In flexia completa ligamentul lateral extern se
relaxeaza, dar cel intern se mentine intins. In semiflexie insa, se obtine o relaxare
maxima a ligamentelor.

                Deplasarea inainte si inapoi a platoului tibial pe condilii femurali , cand

genunchiul este extins este limitata de ligamentele incrucisate. Ligamentul incrucisat
anterior limiteaza deplasarea inainte, iar cel posterior, deplasarea inapoi. Ligamentul
incrucisat anterior se intinde in extensie, se relaxeaza in flexia usoara si se intinde din
nou in hiperextensie, in timp ce ligamentul incrucisat posterior se intinde in flexie
completa, se relaxeaza in semiflexie si se intinde din nou usor in extensie. In semiflexie,
ambele ligamente incrucisate fiind mai destinse, se poate obtine o usoara  miscare de
alunecare in sus antero-posterior a platoului tibial pe condilii femurali.

9.Arhitectonica osoasa si cartilaginoasa a extremitatilor osoase ale

structurilor portante ale genunchiului.

Structura extremitatilor osoase marcheaza, prin sistemul lor trabecular,

traiectoria tensiunilor principale (denumita eronat 'linii de forta' la care sunt supuse).
Epifiza distala femurala are doua sisteme trabeculare, unul supus tensiunilor de
compresiune plecand din corticala interna si mergand spre condilul omonim si spre
condilul lateral pe traiectoria tensiunilor de tractiune, iar al doilea are dispozitia
simetrica pornind de la corticala laterala. Unele travee orizontale leaga cei doi condili,
iar cele dispuse pe traiectoria tensiunilor de tractiune se incruciseaza spre diafiza
femurala. La nivelul epifizei proximale a tibiei, dispozitivul trabecular este simetric
plecand din corticalele mediale sau laterale cu punct terminus la nivelul platoului tibial
de aceeasi parte sau de cea opusa, traveele orizontale unind cele doua cavitati
glenoide. Pe langa sistemul trabecular si fibrele colagene ale cartilajelor articulare se
dispun pe traiectoria tensiunilor principale. Astfel, ele urmeaza directia trohleei pe care
o acopera si se indreapta spre condilii femurali; pe platoul tibial ele sunt dispuse radiar,
iar pe paleta au directia dinspre proximal spre distal. Razele de curbura ale condililor si
a glenelor nu sunt egale, existand o discordanta a suprafetelor articulare. Restabilirea
concordantei se datoreaza celor doua meniscuri care se aseaza ca o pana in unghiul
diedru al sistemului condilo-glenoidian. Nefiind strict cartilaginoase meniscurile poseda o
elasticitate si o deformabilitate mai mare decat a cartilajului.

 
     10.Bilantul articular al genunchiului.

Genunchiul este format din trei articulatii, dintre care femuro-tibiala si femuro-
rotuliana participa la miscarile sale, in timp ce articulatia tibioperoniera superioara (o
artrodie stransa, care nu permite decat mici miscari de alunecare), participa la miscarile
gleznei. Genunchiul este o articulatie cu un singur grad de libertate, cu miscarile de
flexie-extensie si miscarile secundare de rotatie externa si interna. Exista si miscari
foarte mici de lateralitate si 'de sertar'.

a)Flexia - activa    - cu soldul intins - 0 - 120 °

                                                          -  cu soldul flectat - 0 -140°
                                       - pasiva - 0- 160°

b)Extensia propiu-zisa este nula. Se apreciaza deficitul de extensie sau de

hiperextensie in cadrul diformitatii genu-recurvatum. Flexia si extensia se executa in
plan sagital, in jurul axei transversale.

            c)Rotatia externa activa se produce odata cu extensia genunchiului, piciorul

orientandu-se in afara. In aceasta miscare ligamentele incrucisate se relaxeaza, iar cele
laterale se intind.

               d) Rotatia interna activa incepe sa apara in timpul flexiei, cand aceasta

depaseste 70°.

      In rotatia interna ligamentele incrucisate se intind, iar cele laterale se

relaxeaza.Rotatiile pasive se executa cu genunchiul flectat la 90°,din pozitia de decubit
ventral. Se prinde piciorul de calcai si antepicior si se roteaza inauntru(rotatie interna de
30-35°) si in afara (rotatie externa de 40°).

       e)  Lateralitatea   se poate realiza in special cu genunchiul in semiflexie, cand se

obtine o relaxare maxima a ligamentelor colaterale. Amplitudinea miscarii este foarte
mica.

         f)   Miscarile 'de sertar' sunt patologice, caci ligamentele incrucisate le opresc.

Exista un  „sertar' anterior si unul posterior. Testarea se face cu genunchiul flectat la
90°. Pozitia functionala este cea anatomica de zero. Pozitia de repaus articular este la o
flexie de 30-40°.

 11.Bilantul muscular al genunchiului.

          Bilantul muscular reprezinta un sistem de tehnici de examen manual pentru

evaluarea fortei fiecarui muschi sau a unor grupuri musculare. Cel mai frecvent este
utilizata scara cu 6 trepte (5-0) pentru testarea fortei musculare.

      Forta 5 (normala)      -  amplitudine completa contra gravitatiei si rezistentei

maximale;
      Forta 4 (buna)           -  amplitudine completa a miscarii contra gravitatiei plus o 
                                           rezistenta partiala;
      Forta 3 (acceptabila) -  amplitudine completa a miscarii contra gravitatiei;
      Forta 2 (mediocra)    -  amplitudine completa a miscarii fara gravitatie;
      Forta 1 (schitata)       -  se palpeaza o usoara tensiune musculara;
      Forta 0                       -  fara contractie.

Bibliografie :

1. Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Fundaţiei

România de Mâine, 2008.
2. Baciu, C, 1977, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului
locomotor, Editura Sport –Turism, Bucureşti.