Sunteți pe pagina 1din 5

 Gonartroza reprezinta localizarea reumatismului degenerativ la articulatia

genunchiului.
 Incidenta pe sexe: 64% femei (mai ales dupa menopauza), intre varstele 40-70 de
ani.
 Genunchiul este cea mai mare articulatie portanta a organismului. El este deosebit
de solicitat, atat in momentul de sprijin, pentru asigurarea stabilitatii, cat si in
mers, in ridicarea piciorului in momentul balansului.
 La nivelul genunchiului sunt 2 articulatii: articulatia femuro-tibiala si articulatia
femuro-rotuliana.
 Procesul de uzura le poate afecta separat, sau mai frecvent impreuna.

Etiologie – procesul degenerativ artrozic este rezultatul unui dezechilibru intre rezistenta
structurilor articulare si solicitarile la care sunt supuse aceste structuri.
Gonartroza poate fi primitiva sau secundara. Artroza primitiva poate deveni
disfunctionala atat datorita durerii, cat si afectarii fortei musculare(extensorii gambei).
Totusi cele mai severe procese degenerative le genereaza gonartroza secundara.
Cauze: - gonartroza primitiva – factori endocrini (incidenta crescuta la femei in
menopauza sau postclimax), factori metabolici (hiperponderalitatea) si deficitul de
intoarcere venoasa (tromboflebite, boala varicoasa).
- gonartroza secundara – dezalinieri articulare (genu varum, valgum,
recurvatum), meniscopatii, instabilitate ligamentara, traumatisme articulare cu interesare
osoasa, procese inflamatorii articulare cronice nespecifice (PR) sau specifice (TBC, lues),
tulburari de circulatie.
Gonartrozele cu debut femuro-rotulian sunt secundare unor alterari ale mecanicii femuro-
rotuliene, fie din cauza traumatica (fracturi de rotula, luxatii ale rotulei), fie determinate
de malformatii congenitale (luxatia recidivanta, subluxatia externa a rotulei)

Aspecte clinice

 Debut: insidios
 Simptome: durerea - initial de mica intensitate, ulterior devine persistenta cu
intensificari in anumite imprejurari (pozitia ghemuita cu flexie
mare de genunchi, urcat-coborat trepte, mers pe teren accidentat).
Durerea este localizata pe fata anterioara sau antero-interna a
genunchiului. Ea poate fi numai posterioara in spatiul popliteu sau poate
iradia spre gamba. Este de tip mecanic, survine la mers si se calmeaza in
repaus.
- instabilitate articulara – este determinata fie de insuficienta
structurilor care asigura stabilitatea pasiva (congruenta articulara, ligamente), fie
a celor care asigura stabilitatea activa (musculatura).
- limitarea mobilitatii articulare pe flexie, extensie, sau pe amandoua.
- mobilitatea patologica – hiperextensia antero-posterioara sau
miscare de lateralitate.
Alte semne clinice de diagnostic: aparitia crepitatiilor la palparea genunchiului in
mobilizare, socul rotulian (hipersecretie de lichid sinovial), deformarea si marirea in
volum a genunchiului.
De asemenea se evidentiaza insuficienta venoasa cronica si obezitatea (in special la
femei).

Examene paraclinice
 Examene de laborator – VSH-ul este in general normal. Prin punctie se observa
ca lichidul sinovial poate fi modificat inflamator in faze tardive.
 Examenul radiografic – se face de fata pentru articulatia femuro-tibiala (se
remarca mici osteofite la marginea platoului tibial; mai tarziu apar si celelalte
semne: pensarea interliniului articular femuro-tibial, osteoscleroza suprafetelor
articulare, geode) si de profil pentru articulatia femuro-rotuliana (se remarca
osteofitoza la nivelul unghiului superior si inferior al rotulei) .
Diagnostic diferential
- Coxartroza – atunci cand se manifesta printr-o durere iradianta in genunchi
- Artrita genunchiului – mai ales cand gonartroza evolueaza cu hidrartroza (se
evidentiaza radiografic)
- Leziuni meniscale – durerea meniscala se exacerbeaza in varus fortat, iar la
presiune se evidentiaza un punct dureros precis pe o anumita portiune a
meniscului intern sau mai rar extern.

Evolutie – consta in agravare lenta, pe fondul cronic apar episoade acute. In stadiile
tardive se constituie o invaliditate accentuata, frecvent devenind bilaterala. Extrem de rar
ajunge la anchiloza, iar prognosticul ramane in general favorabil.
Sub aspect clinic gonartroza se manifesta sub forma unei triade patologice: - durerea;
- limitarea mobilitatii;
- aparitia instabilitatii cu hipotrofia cvadricepsului.
Stadializarea clinica: a) stadiul preartrozic;
b) stadiul artrozic cu etapa 1 – initiala;
etapa 2 – evoluata;
etapa 3 – finala.

a) Stadiul preartrozic – reprezinta perioada in care genunchiul evidentiaza o stare


patologica premonitorie artrozei fara simptome.
b) Stadiul artrozic – prezinta stadiul de boala, de gonartroza instalata. De obicei
debutul este semnalat de artroza femuro-patelara si mai apoi de dezvoltarea
procesului degenerativ la intreaga articulatie.
etapa 1, initiala:
- dureri in ortostatism prelungit si mers pe teren accidentat;
- incapacitatea membrelor de fixare a genunchiului in mers;
- usoara hipotrofie a cvadricepsului;
- crepitatii articulare moderate.
etapa 2, evoluata:
- dureri intense in mers si ortostatism;
- mobilitate limitata, posibil sa schiteze flexumul de genunchi;
- hipotonie si hipotrofie importanta a cvadricepsului care determina
instabilitate activa;
- crepitatii intense;
- reducerea spatiului articular;
- pusee inflamatorii articulare si periarticulare.

etapa 3, finala – caracterizata prin decompensare severa, definitiva, ireversibila a


genunchiului:
- dureri prezente la orice miscare, chiar si in repaus;
- genunchiul aproape permanent in reactie inflamatorie;
- deficit motor sever;
- deformarea reliefului articular;
- insuficienta de cvadriceps;
- mers aproape imposibil fara carje, baston.

1. Tratament profilactic – are rol de prevenire a artrozei propriu-zise.


Cele mai frecvente stari preartrozice:
- tulburari statice ale genunchiului (varum, valgum, recurvatum);
- instabilitatea genunchiului prin leziuni ligamentare idiopatice;
- leziuni meniscale;
- dezalinierea rotulei si luxatiile recidivante ale rotulei.
In aceasta situatie tratamentul este ortopedico-chirurgical de corectie si trebuie efectuat
precoce.

In alte stari preartrozice cum ar fi: atrofiile sau hipotrofiile de cvadriceps, varice,
obezitate, se vor face recomandarile specifice in vederea tonifierii cvadricespului,
tratamentul insuficientei venoase, scaderea in greutate.

Este deosebit de importanta respectarea igienei ortopedice a genunchiului:

- se evita:- mersul pe teren accidentat si ortostatismul prelungit;


-pozitiile de flexie accentuata a genunchiului;
-pastrarea prelungita a unui unghi fix de flexie a
genunchiului;
- rotatiile ample ale corpului, cand piciorul este fixat pe
sol;
- incaltamintea cu tocuri inalte;
- traumatismele si microtraumatismele directe;
- cresterea ponderala;
- se mentine forta musculara buna a cvadricepsului;
- se indica scurte perioade de odihna in decubit in timpul zilei;
- se recomanda mersul pe bicicleta;

2. Tratamentul curativ
Obiectivele terapeutice sunt:
◦ indoloritate;
◦ ameliorarea stabilitatii;
◦ ameliorarea mobilitatii genunchiului.

a) Etapa 1, initiala – medicatie antiinflamatorie si antialgica (fizioterapie). Este un


tratament simptomatic.
Singura forma eficienta este kinetoterapia. Ea urmareste:
- tonifierea musculara – “inzavorarea” genunchiului
- mobilizarea articulara pentru mentinerea amplitudinii complete de
miscare. Se recomanda dupa perioade de repaus prelungit, sa se execute cateva miscari de
flexie-extensie inainte de ortostatism. Mersul pe bicicleta este unul extrem de favorabil.
Balneoterapia este utila prin bai de vapori, dus subacval, bai de namol,
hidrokinetoterapie.

b) Etapa 2, evoluata
Tratamentul chirurgical: se bazeaza pe interventii ortopedico-chirurgicale paleative
(foraj, toaleta articulara, patelectomie).
Kinetoterapie: - posturari- pentru corectarea flexumului si a deviatiilor posiblie in plan
frontal (varus, valgus);
- tonifiere musculara: cvadriceps, ischiogambieri, rotatori vor fi antrenati
selectiv.
- mobilizarea articulara: pentru recastigarea extensiei complete si pentru
marirea flexiei, utilizand posturarile, mobilizarile pasive si active.
Sunt contraindicate exercitiile de incarcare de tip genoflexiuni.

Fizioterapie: poate fi folosita dar cu prudenta, deoarece poate produce exacerbari ale
suferintei bolnavului. In afara puseului inflamator sunt indicate: hidrokinetoterapia – in
bazin, la 36-36,5 grade, sedinte zilnice a 20 de minute, ultrasunetele si alte forme de
electroterapie cu efect de incalzire a tesuturilor, parafina, perna electrica, aplicata de
1-3 ori pe zi pe genunchi, 20-30 de minute.
Prezenta varicelor contraindica aplicarea caldurii locale.

Roentgenterapia: poate fi folosita la varstnici cu gonartroze in puseu evolutiv care nu


cedeaza la alte masuri terapeutice.
Crioterapia este indicata in cazul reactiei inflamatorii locale (genunchi cald, edematios,
dureros spontan si in repaus, inclusiv noaptea. Se poate aplica sub forma compreselor
reci (30-40 de minute pe sedinta, 3-4 sedinte pe zi), punga cu gheata aplicata pe
genunchi pe o suprafata cat mai mare (15-20 de minute de 2-3 ori pe zi), masajul cu
calupul de gheata timp de 10 minute.
Balneoterapia isi pastreaza utilitatea.
Tratamentul medicamentos – este indicat in puseele inflamatorii. Se folosesc
antiinflamatoare ca: aspirina, fenilbutazona, indometacin; infiltratii intraarticulare cu
corticoizi, maxim 4-5 pe an (in gonartroza fara proces inflamator este contraindicat!)
c) Etapa 3, finala – rolul primordial ii revine chirurgiei ortopedice. Aceasta etapa
este teoretic etapa protezei de genunchi (artroplastia). In lipsa artroplastiei, pentru
un genunchi artrozic de faza 3, intra in discutie artodeza. Ea este indicata in cazul
unei gonartroze unilaterale majore, foarte evoluate, cu genunchi dislocat, care
face mersul imposibil.
Se indica: - evitarea suprasolicitarii articulatiei;
- evitarea ortostatismului, deplasarea pe distante mici se va face cu
cadrul/ carje/2 bastoane;
- se respecta toate celelalte recomandari date in faza anterioara.
Kinetoterapia are ca obiective si mijloace:
- posturari pentru corectarea flexumului de genunchi, cu calcaiul pe un suport,
lasand ca genunchiul sa se extinda prin propria greutate;
- mentinerea sau recastigarea fortei musculare prin exercitii de extensie a gambei
cu rezistenta;
- mentinerea sau recastigarea mobilitatii articulare (mobilizari pasive si active,
scripetoterapie, skatting);
- refacerea stabilitatii genunchiului prin exercitii in lant kinetic inchis;
- refacerea rezistentei la efort a musculaturii de extensie;
- refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru,
stabilitate);
- mentinerea unei bune functionalitati mioartrokinetice
Terapia ocupationala – in functie de stadiul evolutiv. Sporturi: ciclism, inot, canotaj.