Sunteți pe pagina 1din 5

Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu


An 2 KMS
Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice

Curs 9-10: Boala artrozică: definiţie, diagnostic, kinetoterapie (4 ore)

Artrozele fac parte din grupa reumatismelor degenerative.


Etiopatogenie
Artroza este cea mai frecventă suferinţă articulară a omului. De cele mai multe ori
apare la vârstnici, fiind localizată la articulaţiile mai solicitate mecanic, ale membrelor
inferioare. Distrugerea mecanică a suprafeţei cartilajului articular se explică prin existenţa
unui dezechilibru între sarcina şi rezistenţa la solicitări.
Factorii de risc ai artrozelor
Apariţia artrozei poate fi rezultatul unei serii numeroase de factori, de ordin general,
sistemic, sau de ordin local, motiv pentru care fiecare artroză trebuie considerată a avea cauze
multifactoriale. În producerea leziunilor cartilaginoase artrozice sunt incriminaţi următorii
factori:
- factori mecanici
- factori traumatici
- sexul feminin.
- obezitatea
- factori endocrini şi metabolici (acromegalia, mixedemul, menopauza, diabetul zaharat);
- vârsta, îmbătrânirea.
- factori inflamatori cronici (în artrita reumatoidă sau infecţii TBC, cartilajul poate fi alterat,
dezorganizat, înlocuit printr-un ţesut cartilaginos fibros, ce antrenează şi alterări osoase).
Toţi aceşti factori, individuali sau asociaţi, implică suprasolicitări funcţionale în arii
limitate ale cartilajului articular, favorizând apariţia modificărilor de natură artrozică.
Clasificarea artrozelor
Cea mai frecventă clasificare a diverselor forme de artroză este pe baza etiologiei
(cauzei) predominante.
Cele două grupe principale de artroze sunt:
I. Artrozele primare (idiopatice)
II. Artrozele secundare
Obiectivele recuperării în artroze sunt:
 Combaterea durerii
 Combaterea inflamaţiei periarticulare
 Combaterea contracturilor musculare
 Combaterea redorilor şi retracţiilor
 Recâştigarea mobilităţii articulare
 Armonizarea biomecanică a articulaţiilor vizate
 Tonifierea musculaturii periarticulare
 Profilaxia factorilor de risc prin crearea unui comportament igienic şi
ergonomic va proteja articulaţia, prevenind asfel progresia proceselor
degenerative şi apariţia puseelor acute.
Kinetoprofilaxia artrozelor
Kinetoprofilaxia primară are o largă adresabilitate şi constă în utilizarea exerciţiului
fizic ca mijloc de întreţinere a stării de sănătate, a integrităţii şi funcţionalităţii normale a
organismului. Ea este indicată indiferent de vârstă, sex sau pregătire fizică anterioară.
Obiectivele urmărite sunt:
 menţinerea mobilităţii articulare, forţei şi rezistenţei musculare,
 menţinerea posturii corecte,
 menţinerea capacităţii de efort
 ameliorarea coordonării şi abilităţii mişcărilor.
Periartrita scalulohumerală (PSH) este cea mai frecventă afecţiune a umărului.
Periartrita scapulohumerală este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului
şi limitare a amplitudinii de mişcare, cauzate de afectarea structurilor periarticulare: tendoane,
capsulă, ligamente, muşchi, burse sinoviale. Din acest motiv, PSH este încadrată în
reumatismul abarticular. Afectarea articulară propriu-zisă se limitează mai ales la articulaţiile
acromioclaviculară şi sternoclaviculară, articulaţia scapulohumerală neajungând, de obicei,
prin ea însăşi să determine disfuncţionalităţi.
În periatrita scapulo-humerală, examenul radiografic evidenţiează un aspect normal al
articulaţiei scapulohumerale.
Formele de suferinta reumatismala la umar
Periartrita scapulo-humerala are cinci forme clinico-anatomice-functionale relativ bine
conturate. Acestea sunt :
- forma predominat algica:
 umarul dureros simplu ;
 umarul acut hiperalgic ;
-forma predominant limitata functional:
 umarul blocat ;
 umarul pseudoparalitic.
-forma mixta:
 umarul mixt ;
Tratamentul profilactic si curativ
Tratamentul periartritei scapulo-humerale are ca obiectiv sa calmeze durerea, sa
combata inflamatia si tendinta in fibroza, sa amelioreze mobilitatea articulara. Intensitatea si
complexitatea tratamentullui depind de forma clinica a bolii.
Obiectivele tratamentului kinetic în periartrita scapulo-humerală
 Combaterea durerii prin tehnici anakinetice (în puseu acut), posturări şi
imobilizări de scurtă durată;
 Refacerea mobilităţii în articulaţiile centurii scapulare;
- Pentru restabilirea mobilităţii în stadiu de puseu acut, imobilizarea şi posturarea se
vor întrebuinţa schimbând la intervale scurte de timp unghiul de deschidere (abducţie-
adducţie, flexie-extensie, rotaţie intemă-rotaţie externă).
- Prin mobilizari pasive, pasivo-active si activo-pasive
- Prin mobilizari autopasive ale articulatiei
- Prin mobilizari active libere
- Este bine a se ajunge cat mai repede la ex active.
Tratamentul kinetic se nuanţează în funcţie de starea de puseu sau faza cronică şi se
aplică simltan cu rezolvarea obiectivelor specifice ale acestor boli.
 Tonifierea musculaturii
- prin exercitii active si active cu rezistenta
 Redobândirea stabilităţii şi a abilităţii mişcărilor controlate.
- Tehnici şi metode kinetice folosite: iniţiere ritmică, mişcare activă de re lax are-o
punere, contracţii repetate, relaxare-eontracţie, stabilizare ritmică, inversare lentă,
inversare lentă cu opunere, izometrie alternantă (cu respectarea contra-indicaţiilor),
rotaţie ritmică.
- Metodele folosite: Klapp, Kabat, metoda Codman, înotul terapeutic, jocul cu mingea
în apă etc.
Tonizarea musculară se va rezolva simultan cu recâştigarea mobilităţii şi stabilităţii.
Pentru atingerea unui nivel funcţional este suficient a se ajunge la forţa 4 (pe scara 0-5).
Coxartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei
coxofemurale.
Simptomatologie
- Durere
- Impotenţa funcţională, inițial imposibilitatea de a se lega la șireturi, ulteori șchiopătat
Kinetoprofilaxia în coxartroza (regulile care urmăresc prevenirea agravării
coxopatiilor):
- se efectuează cel puţin de 2 ori pe zi .
- reducerea sau menţinerea greutăţii corporale sub/la greutatea ideală;
- evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit pe jos;
- mersul cu sprijin în baston în mâna opusă în majoritatea cazurilor de şold dureros; în
mâna homolaterală în cazurile severe cu dureri accentuate şi disfuncţionalitate
accentuată;
- evitarea mersului pe teren accidentat;
- evitarea şchiopătării prinr-un control voliţional al mersului şi prin antrenamentul
kinetic al controlului muscular dinamic;
- de cel puţin două ori pe zi se va păstra un repaus postural la pat, cu şoldurile întinse;
- se vor prefera deplasările cu bicicleta;
- se vor purta pantofi cu tălpi şi tocuri moi; se evită tocurile înalte,
- se va corecta orice inegalitate a membrului inferior de la 2 cm în sus;
- evitarea şederii prelungite pe scaun, care favorizează redoarea articulaţiei şi tendinţa la
flexum a coapsei;
- repausul pe un scaun mai înalt;
Gonartroza constituie localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulaţiei
genunchiului. Este o formă frecventă a reumatismului degenerativ, afecţiunea fiind
supărătoare şi uneori invalidantă.
Procesul de uzură poate interesa separat sau împreună cele două articulaţii –
femurotibială şi femurorotuliană. Deseori, este însoţită de o sinovită medie cu prezenţa unei
cantităţi variabile de exudat.
Gonartroza poate fi primitivă şi secundară.
Simptomatologie
Simptomul principal este durerea.
Impotenţa funcţională, de grade diferite, este prezentă în perioada de intensificare a
durerilor.
Kinetoprofilaxia în gonartroza (reguli de igienă ortopedică a genunchiului):
- Menţinerea unei greutăţi în limitele normale sau chiar sub
- Evitarea poziţiilor de flexie maximă
- Evitarea menţinerii prelungite a unei anumite poziţii forțate a genunchiului
- Mersul se face cu încălţăminte ortopedică (având în talpa încălţămintei un etalon ce se
mulează pe bolta plantara pentru a o sprijini ) și cu sprijin în baston
- Evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit;
- Evitarea mersului pe teren accidentat;
- Se executa mişcări libere de flexie -extensie după un repaus mai prelungit şi înainte de
trecerea în ortostatism;
- Se recomandă corectarea cu susţinătoare plantare a piciorului plat;
- Evitarea tocurilor înalte;
- Evitarea traumatismelor directe: lovituri, stat în genunchi
- Purtarea unei genunchiere (fasa elastica).
Obiective ale kinetoterapiei în coxartroză și gonartroză
 prevenirea instalării unui flexum ireductibil la nivelul șoldului și genunchiului.
 recuperarea stabilitatii șoldului și a genunchiului în ortostatism și în timpul
mersului( a stabilitatii active și pasive)
 recuperarea tonusului muscular
 recuperarea mobilitatii articulației șoldului și a genunchiului
 refacerea controlului muscular dinamic pentru mers.

S-ar putea să vă placă și