Universitatea Spiru Haret

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

REFERAT GERIATRIE







Student: Filoti Raluca




2014


Cuprins



Introducere...3
Capitolul 1. Coxartoza....4
Capitolul 2. Hipertensiunea arteriala ...5
Capitolul 3.Program kinetic6























1.Coxartroza

Definiie:
Coxartroza, numit i artroza coxo-femural sau artroza soldului, este o afectiune cronica ce se
caracterizeaza prin distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul coxo-femurale
(sold). Este o boala cu un debut lent, in medie dupa varsta de 50 de ani, cu o evolutie progresiva,
continua care duce in final la anchiloza (blocarea) articulatiei soldului, insotita de dureri foarte
mari. Adesea este o boala prezenta persoanelor de varsta a doua si a treia,dar boala nu are
neaparat legatura cu varsta. Poate sa apara si la tineri, in urma unui traumatism foarte puternic la
nivelul soldului: luxatie de sold, fractura de cap femural, sau poate sa apara secundar in contextul
altor afectiuni tratate incorect sau neglijate: luxatie congenitala de sold, epifizioliza.
ETIOPATOGENIE
In primul rand se descriu doua forme: coxartroza primara si secundara.
1. Coxartroza primara sau senila, numita si 'morbus coxae senilis' datorita involutiei articulatiei
legata de varsta, dar la care concura si alti factori, ca cei metabolici (obezitate, diabet) sau
profesionali (ortostatism prelungit).
2. Coxartroza secundara cunoaste la randul ei mai multe forme:
forma traumatica, datorata unui traumatism major, cu fractura capului saucolului femural si,
mai rar, a unor microtraumatisme repetate.
forma malformativa, datorata unor anomalii congenitale: luxatii sau subluxatii congenitale
(coxa plana, coxa vara, coxa vulga).
forma postinflamatorie, rezultatul unui proces inflamator cronic in articulatia soldului.
forma postnecrotica, datorata unor necroze aseptice ale capului femural.
ANATOMIA PATOLOGICA
Toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capuluifemural si ale cotilului,
care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauzaurmand distrugerea cartilajului articular si
apoi deteriorarea articulara cu rezultatulimediat in cele doua functii ale soldului: stabilitatea si
mobilitatea.
SIMPTOMATOLOGIE
Semnele clinice sunt aceleasi cu ale celorlalte artroze:
durerea, care poate fi localizata in fese, in creasta iliaca sau la genunchi. Ea
apare la mers, dar mai ales la urcatul si coboratul scarilor.


limitarea algica a miscarilor active. Bolnavul nu poate incrucisa picioarele, nu se poate incheia
la pantofi, nu poate sta picior peste picior.
limitarea algica a miscarilor pasive, abductia fiind cea mai limitata, urmata de rotatia sau
adductia coapsei.
scurtarea membrului inferior de partea afectata, cu dificultati la mers
aparitia cracmentelor.
SEMNE RADIOLOGICE
Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:
osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.
ingustarea spatiului articular
hipertrofie osoasa.
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui radiologic. Principala
afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care are simptome
asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fesier, dar nu prezinta limitarea miscarilor in
articulatia coxo-femurala.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent progresiva, agravanta. La
multi bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 15 ani mai mult, la altii insa evolutia poate
fi rapid invalidanta, in 1 - 2 ani.
Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor, prin accentuarea
impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea membrului inferior,
deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel mai invalidant si
ireversibil, de unde prognosticul rezervat.
TRATAMENT
Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:
- combaterea durerilor
- diminuarea redorii si a impotentei functionale
- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)
- micsorarea handicapului.
Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinirea urmatoarelor obiective:
calmarea durerii;
prevenirea instalrii redorii articulare;
prevenirea instalrii atitudinilor vicioase ale oldului;


corectarea poziiei bazinului cu meninerea unei funcionaliti ct mai bune a coloanei lombare;
recuperarea funcional a articulaiei coxofemurale:
refacerea stabilitii,
refacerea mobilitii;
refacerea controlului muscular dinamic pentru mers:coordonare, echilibru, abilitate (evitndu-se
astfel mersul chioptat);
reeducarea mersului;

Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de proceduri, totul este ca
ele sa fie cunoscute si aplicate individualizat de la caz la caz in functie de mecanismele
patogenetice care stau la baza durerii, stabilirea tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui de
sensibilitate la durere etc.
Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat 1ocal sau crioterapia, depinde doar de
substratul morfo-patologic caruia ne adresam.
In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie analgetica si decontracturanta, apoi
solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante, curenti diadinamici (monofazat) fix si
perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor si contracturii musculare asociem baile kinetoterapice
si dussl subacval. Aplicam cu preponderenta kinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii
izometrice, mobilizarii active ajutate, flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe
plan orizontal si apoi usor inclinat).
In suferintele cronice, torpide, cu durere de mai mica intensitate dar totusi sacaitoare, aplicatiile
de cald local pot aduce o usurare notabila.
Ceea ce este esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de posturarea antalgica.
Fie ca lucram cu rece local sau cu cald, aceste tratamente trebuie aplicate in pozitie de decubit
(descarcare articulara) cu soldul intr-o flexie lejera sustinuta pasiv prin perne, sac de nisip etc.
(relaxarea musculaturii, locul in care nasc stimuli durerosi)
Kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea unor amplitudini
functionale. Ca regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de
limitare a miscarilor.
Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna. Greu de
recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat. Mobilizarea pasiva
insoteste masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei. Miscarile pasive se efectueaza in


diferite axe si planuri, analitic sau global. Cea mai convenabila pozitie de lucru este decubitul
dorsal care avantajeaza toate miscarile, cu exceptia extensiei.
Posturile completeaza programul de mobizare pasiva in lupta impotriva redorii articulare. Se
porneste din pozitia de amplitudine maxima permisa de
redoare si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungita in timp se incearca cresterea
amplitudinii unghiurilor de miscare. Aceste posturi pot fi realizate manual sau cu ajutorul unor
montaje de scripeti.
In cazul in care se lucreaza manual, se folosesc cu succes unele tehnici de facilitare neuro-
musculara proprioceptiva, cum ar fi: alternanta contractie izometrica-izotonica, stabilizarea
ritmica, hold-relax.
Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare articulara, se recurge si la
mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata mai mare de actiune si o
dozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

Exercitiile la bicicleta ergonomica se indica cu conditia sa se tina seama de parametrii de lucru ce
trebuie individualizati pentru fiecare bolnav in parte:
inaltimea seii, incarcarea progresiva a solicitarii la efort, ritmul de pedalare, durata
sedintei. Daca se asociaza si o gonartroza se va acorda atentia necesara incarcarii
adecvate pentru a nu decompensa genunchiul.
Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti, in special a
muschilor stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan sagital) trebuie inceputa cat mai
precoce si continuata mereu printr-un program de intretinere a tonusului si fortei musculare, chiar
daca s-a ajuns la o forta de contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:
- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;
- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si contracararea flexum-ului de sold;
- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.
Tehnica de lucru este clasica, exercitiile izotetrice si izodinamice resistive contra unor rezistente
crescute progresiv (De Lorme). Programul de kinetoterapie prezentat pana acum este mai mult
analitic si se adreseaza refacerii unghiurilor normale de miscare si a fortei musculare care
stabilizeaza soldul si asigura performarea miscarilor, in amplitudine completa. Odata ce aceste
obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine mai mult global, functional, decat
analitic, pentru a reintegra articulatia coxofemurala in schemele normale de miscare, sau cat mai
aproape de normal. Un aspect important ce nu trebuie neglijat il constituie invatarea bolnavului


ca in timpul miscarilor active sa poata executa, la inceput sub control constient si mai apoi
automat, urmatoarele activitati motorii:- flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;
- adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara
ascensiunea hemibazinului);
- rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg
bazinul.
Corelate, toate aceste 3 exercitii pasive, active izometrice, izodinamice, functionale, trebuie sa se
reflecte in redobandirea mersului, cat mai normal, in toateconditiile pe care le ofera viata de zi cu
zi.
La fel ca si pentru bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa faca educatia
bolnavului privind igiena soldului.
- folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana opusa soldului afectat si
mai ales utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare a soldului bolnav;
- evitarea purtarii de greutati;
- evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;
- efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de intretinere musculara si
articulara;
- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului) precum si statul
prelungit in fotoliu sau scaune joase;
- pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate deasupra planului
patului.
In coxartrozele primitive simple, evolutia este lenta, sunt posibile mai multe pusee de exacerbare
a durerii si a redorii articulare. Din aceasta cauza tratamentul fizical-kinetic trebuie efectuat intr-
un serviciu de specialitate de doua ori pe an. Cu aceasta ocazie se refac bilanturile articular,
muscular, functional si se pot face aprecieri corecte asupra evolutiei si a eficientei programului
terapeutic de intretinere.
In coxartrozele secundare de origine mecanica (displazii, subluxatia ssldului), tratamentul fizical-
kinetic se efectueaza intr-o prima perioada pentru a mentine soldul compensat. Cand acest lucru
devine imposibil, scopul tratamentului este de a asigura un teren favorabil interventiei
chirurgicale corective.
In coxartrozele evaluate, cu durere cvasicontinua si redoare articulara severa, tratamentul este in
principa1 antalgic si de mentinere a unui tonus muscular bun in perspectiva artroplastiei totale.


Acelasi mod de abordare este valabil si pentru formele clinice de coxartroza cu evolutie
degenerativa rapida.
Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de un program continuu
de kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.


2.Hipertensiunea arteriala

Definiie:
HTA se poate considera presiunea sanguin, n clinostatism, ca avnd valoarea
sistolic peste 140 mmHg i cea diastolic peste 90 mmHg. Ca simptome caracteristice se
considr: cefalee sub formaunei presiuni n regiunea occipital; ameeli, vjieli n urechi, senzaii
nedefinite n regiunea precordial. n perioadele iniiale HTA poate fi asimptomatic.

TA esentiala nu este caracteristica varstnicului, ea apare in cursul varstei tinere sau adulte si
evolueaza la batrani cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu
o evolutie mai blanda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei
hipertensiunea se insoteste de atero-scleroza.
Hipertensiunea arteriala sistolica este adevarata hipertensiunea geriatrica. Tensiunea arteriala
diastolica este normala sau putin crescuta. Se asociaza leziunilor difuze de arterioscleroza. Apar
frecvente accidente coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna.
Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica se intalneste extrem de rar la varstnic. O
exceptie o constituie forma mixta, avand componenta reno-vasculara (placi ateromatoase in
arterele renale) si hipertensiunea de origine renala parenchimatoasa (pielonefrita si
glomerulonefrita reprezinta 50% dintre cazuri), la varstnic, a hipertensiunii arteriale, are unele
particularitati:
- uneori se intalnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice;
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa;
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertij, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie);
- apar
adeseori Simpto
me de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii, galop.


- la varstnicii dupa 70 de ani apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie,
dezorientare.
Semnificative sunt: arterele periferice dure si sinuoase, examenul fundului de ochi
modificat, calcificarile carjei aorlice etc.
Complicatiilesunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile ateroscle-rotice.
Terapeutica. Spre deosebire de trecut, astazi, aceasta forma de hipertensiune este tratata
corect si continuu. Se urmareste scaderea valorilor tensionale pana la limite normale.
Tratamentul corect reduce riscul aparitiei infarctului miocardic, al insuficientei cardiace si
accidentelor vasculare cerebrale. Nu se prescriu abuziv . calmante si repaus. Nu se prescrie un
regim desodat strict, sever. Se urmareste scaderea progresiva ponderata. Tratamentul trebuie sa
fie bland si continuu, urmarind scaderea treptata a valorilor tensionale. Se incepe Tratamentul cu
diuretice, in doze mici si blande (furosemidul se prescrie numai in situatii particulare). Ulterior se
poate asocia, tot in doze mici, clonidina, alfa-metildopa (bine tolerata, dar cu risc de depresii) si
hidralazina - in formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita riscului de depresie, dar se
poate prescrie in asociatie cu hidralazina (Hipazin, Adelphan). Beta-blocantele, daca nu sunt
contraindicate (BPOC, insuficienta cardiaca decompensata, diabet zaharat), pot fi utile. Blocantii
calciului (nifedipinul) si vasodilatatoarele dau rezultate superioare. Captoprilul este rau tolerat.
Hipertensiunea arteriala (HTA) este tensiunea arteriala ale carei valori tensionale sunt
peste 140/90 mmHg, indiferent de varsta (nu se mai accepta ideea ca tensiunea normala creste cu
varsta). Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o importanta problema de sanatate publica,
fiind
Obiective:
1.echilibrarea sistemului nervos i influenarea pozitiv a centrilor vasomotori;
2.favorizarea vasodilataiei periferice i a decongestionrii unor segmente ale corpului;
3.atingerea i meninerea unei greuti corporale optime;
4.prevenirea fenomenelor de ateroscleroz;
5.obinerea vasodilataiei locale i scderea rezistenei periferice;
6.relaxare muscular i neuro-psihic;
Mijloace:
- exerciii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat,- exerciii de trunchi sub form de
circumducii,- exerciii de respiraie cu accent pe expiraie- exerciii de membre superioare pentru
derivarea circulaiei toracice.- exerciii de mobilizare analitic a tuturor segmentelor - contracii
musculare analitice izometrice sau intermediare- exerciii de relaxare: balansri ale


membrelor, scuturri de membre executate de pacient sau scuturri pasive executate de
ctre kinetoterapeut, rsucirile de trunchi sau unele poziii cu rsucirea trunchiului- exerciii de
relaxare neuro-psihic - metoda autotraining-ului a lui Schultz i a lui Edmund
Jacobson,metoda Schultz, gimnastic colectiv relaxant recomandat de E. Gindler
i N Stoltze, metoda I. Parow,metoda A. Macagno- antrenamentul de rezisten:
mersul, alergarea (jogging), urcatul scrilor i pantelor, bicicleta ergometricsau
covorul rulant, notul n piscin n ap cald (termal sau mezotermal), sportul therapeutic.

3.Program kinetic
Sex: F
Varsta 70
Diagonsic :coxartroza bilaterala+ hipertensiune arteriala
Istoric: nu a facut kinetoterapie
Mijloace: posturari exercitii active active passive,masaj
Simptomatologie: -durere la nivelul articulatiei coxo-femurale
- cefalee


Obiective: combaterea durerii, tonifierea muschilor: -fesier mare, mijlociu,
ischiogambieri,
-cvadriceps ,
asigurarea unei bune stabilitati a soldului;
atingerea i meninerea unei greuti corporale optime;


Exercitii fizice:
1) DD pacientul cu genunchii flectati talpile pe sol, pacientul trage cate un genunchi la piept.
2) DD pacientul cu genunchii flectati talpile pe sol, pacientul trage ambii gennunchi la piept.
3)in decubit dorsal, ncercnd s se mobilizeze bazinul, se execut abducii ample ale oldului cu membrul
inferior ntins sau cu genunchiul flectat;.
4)Picioarele intinse, se roteaz intern picioarele (degetele s se priveasc),dupa cateva repetari
se introduce izometria (contractie pe loc la capatul miscarii)
5)DL-Se ridica piciorul aflat deasupra cu genunchiul intins.


6)La spalier -Ridicari pe varfuri, coborare pe calcaie cu inspir si expir.
7)din decubit dorsal, contraii izometrice: ncercri de a realiza abducia oldului mpotriva unei
rezistene immobile.
8)decubit dorsal, membrele inferioare ntinse, se execut cercuri ct mai ample.
9)Bicicleta medicinala 5-10 min.






BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Ion Stroescu Recuperarea funcional n practica reumatologic, Ed. Medical, Bucureti,
1979;
2. www.arthrosport.com;
3. www.ancaeginocchio.it/anca/coxartrosi.html;

\