Sunteți pe pagina 1din 4

Metode de recuperare a entorselor prin tehnici din baschet si volei

Dup entorsele de glezn, entorsele de genunchi sunt pe locul doi ca frecven.


Dar acest lucru nu se poate spune despre gravitatea lor, entorsele de genunchi fiind
considerate mult mai grave dect cele de glezn datorit leziunilor complexe capsuloligamentare i meniscale pe care le determin, leziuni care au un prognostic funcional
mai rezervat chiar n condiiile unui tratament corect i la timp aplicat.
. Entorsele sunt leziuni traumatice inchise ale articulatiilor si sunt cauzate de miscari fortate
care depasesc amplitudinea fiziologica, sau de miscari nefiziologice ale articulatiei respective.
Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului, prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica
statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba acoperire cu tesuturi moi, devine
deosebit de predispus si vulnerabil traumatismelor atat directe cat si indirecte.
Miscarile anormale ale genunchiului, pot produce leziuni ligamentare de diverse
grade, substratul morfopatologic al entorselor de geunchi, care ocupa ca frecventa locul al
doilea dupa entorsele gleznei, in patologia traumatica. Entorsa apare in urma miscarii de
abductie sau adductie cu genunchiul intins, in miscari de rotatie externa, precum si in
hiperflexii sau hiperextensii. Desigur, forta care determina aceste miscari, trebuie sa
depaseasca rezistenta ligamentara
Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului dintre toate segmentele aparatului
locomotor, este cel mai frecvent expus diferitelor afectiuni si traumatisme. n afara leziunilor
directe, el sufera si n cazul unor imobilizari impuse dupa anumite boli.
Clasificare
Entorsele pot fi:
a)
gradul I:
- ntinderi ligamentare cu eventuale leziuni microscopice
- examen radiologic
b)
gradul II:
- ruptura parial a ligamentelor
- diminuarea stabilitii articulare
- examenul radiologic poate evidenia o lrgire a spaiului articular, dac aceasta este
fcut la amplitudinea maxima a micrii pe care s-a produs entorsa
c) gradul III:
- ruptura complet a ligamentelor si/sau smulgerea inseriei osoase a ligamentelor
(fracturi parcelri)
- stabilitatea articular este compromis
- examenul radiologic poate evidenia eventuale fragmente osoase, intraarticular, cu
lrgirea semnificativ a spaiului articular n micare forat.
Evaluare muscular i articular
Muchii care afecteaz micrile la nivelul genunchiului sunt muchii coapsei i
muchii gambei. Muchii coapsei care intervin n micrile genunchiului sunt: cvadricepsul,
tensorul fasciei lata, dreptul intern, croitorul, semitendinosul, semimembranosul i bicepsul
femural, toi sunt muchi bioarticulari.

Muchii gambei intervin ca muchi accesorii n micrile genunchiului cei doi gemeni
ai tricepsului sural i plantarul subire.
Articulaia genunchiului este o articulaie cu un singur grad de libertate, care permite
efectuarea micrilor de reflexie-extensie
Tratamentul kinetic al entorselor stabile (benigne) usoare si medii, incepe inca din
perioda de repaus articular, sau chiar si din perioada de imobilizare in atela sau bandaj
compresiv, etc. Dupa aceste perioade, se incepe kinetoterapia de remobilizare articulara.
Mobilizarea se face progresiv, crescand zilnic amplitudinea unghiului de miscare. Orice
crestere a durerii, si a epansamentului articular, obliga la reducerea mobilizarii si la reluarea ei
gradata. Se introduce kinetoterapia de tonifiere musculara, pentru cresterea stabilitatii active a
genunchiului. Tratamentul entorselor grave este in general chirurgical. Asadar, dupa
tratamentul chirurgical, este de folos kinetoterapia, care urmareste prin exercitii specifice
reeducarea functionala a genunchiului, refacerea stabilitatii si mobilitatii controlate a
articulatiei afectate.

Obiectivele n programele de recuperare ale genunchiului posttraumatic sunt:


1. combaterea durerii;
2. obtinerea stabilitatii;
3. obtinerea mobilitati.

I. Combaterea durerii se realizeaza prin:

Medicamente antiinflamatoare si antialgice, administrate n general (pastile, injectii)


sau local (infiltratii, unguente, comprese).
Crioterapia aplicarea precoce a unei pungi cu gheata ce are ca efect reducerea
procesului inflamator, a durerii si oprirea extinderii leziunilor si n consecinta a
acumularii lichidului intraarticular.
Electroterapia (diadinamice, ultrasunete, ultrascurte etc.).
Repausul articular n cazurile acute, respectiv leziuni recente, repausul la pat este
obligatoriu, cu membrele inferioare deasupra planului orizontal si utilizarea crjelor
sau a bastonului, pe perioade mai scurte sau mai lungi, n functie de caracterul cronic
al leziunii.
Pozitia cea mai buna este cu genunchiul flectat usor, sustinut de o perna, pozitie n
care scade presiunea intraarticulara. Aceasta postura poate deveni periculoasa n
procesele inflamatorii ale genunchiului, inducnd formarea edemului inflamator,
redoare, contractura, fiind necesara interventia chirurgicala. Pentru reducerea
edemelor se folosesc precoce bandaje succesive.

II. Obtinerea stabilitatii


1. Stabilitatea pasiva este asigurata de aparatul capsulo-ligamentar, format din ligamentul
lateral intern, ligamentul lateral extern, ligamentul posterior, ligamentul anterior si
ligamentele ncrucisate si de suprafetele articulare (cartilajul articular si meniscurile).
2.Stabilitatea activa rolul cvadricepsului n stabilitatea genunchiului este general recunoscut.
Orice traumatism care afecteaza genunchiul determina repede o hipotonie si hipotrofie a
cvadricepsului. Tonifierea cvadricepsului este un obiectiv principal n recuperarea
genunchiului si nu va fi neglijata niciodata.
Tonifierea cvadricepsului cvadricepsul asigura zavorrea genunchiului.
Exercitii izometrice:
Decubit dorsal :
mobilizarea activa a gleznei n toate sensurile;
kinetoterapeutul cu o mna mentine coapsa pe sol apasnd pe cvadriceps, iar cealalta
mna o plaseaza sub calci. Pacientul ncearca sa ridice, extins, membrul inferior;
se executa extensia, n timp ce profesorul opune rezistenta la nivelul treimii inferioare
a gambei. Contrarezistenta se va aplica la diverse grade de flexie a genunchiului;
Culcat facial:

ndoirea genunchilor cu revenire pe sol;cu tinerea unei mingi intre glezne


ridicarea piciorului ntins spre napoi;

Seznd:

gamba sanatoasa peste cea a membrului afectat executa contrarezistenta;


se fixeaza la nivelul gleznei greutati de valori progresive si se ridica (extensia
genunchiului) pna apare oboseala musculara.

Pentru cstigarea rezistentei la efort se introduc exercitii cu contrarezistenta mai mica, dar
care se repeta de foarte multe ori. Se recomanda:

exercitii la bicicleta ergometrica sau mers pe bicicleta, pe teren n panta;


genuflexiuni (pna la 50% din flexia totala) cu sau fara fixarea gambelor printr-o
chinga la spalier;
alergare nainte, napoi, lateral cu pasi usor ncrucisati etc.;
alergare pe teren variat;
urcatul si cobortul scarilor.

Odat ce stabilitatea genunchiului a crescut, exerciiile pot fi modificate ca i grad de


complexitate, se poate trece la exercitii mai complexe folosind tehnici din volei si baschet.

n ortostatism:
stand in picioare, cu fata la un perete , mingea este tinuta cu ambele maini
deasupra capului, se executa usoare batai de minge in perete cu o coborare usoara
prin flexia genunchilor incercand sa mentina mingea
printr-o usoara flexie a genunchilor si saritura se bate mingea de volei in perete din
ce in ce mai sus atingand un punct minim unul mediu si altul maxim
Deplasare laterala prin pasi adaugati cu aruncarea si prinderea mingii de catre un
partener la al 3-lea pas.
Obstacol peste care se sare iar apoi se loveste mingea nr 3 0:19
Doi juctori stau fa n fa, la o distan de 2 metri unul de cellalt. Unul dintre
ei ncepe prin a-i arunca celuilalt mingea la piept. Acesta arunc mingea
mpingndu-o de la piept, cu minile pe care le extinde complet i pind cu un
picior n fa, iar ncheieturile minilor se flexeaz puternic atunci cnd elibereaz
mingea.
Srituri de pe loc : Iniial, juctorul st ghemuit, cu picioarele uor deprtate i
minile atingnd solul cu vrful degetelor. Printr-un salt exploziv n nlime,
sportivul se ridic de la sol i ntinde minile n sus si totodata apuca mingea ,
ntinzndu-i complet corpul n aer, dup care revine n poziia iniial, de ghemuit
la sol.
Din asezat se ia mingea si de duce printre picioare. (Aceeasi manevra poate fi
executata si din ortostatism )