Flexia umărului

Amplitudinea normală de mişcare articulară: 180.

Deltoid
(fasc. anterior)

Coracobrahial

PARTEA ANTERIOARĂ

Muşchi Origine Inserţie

Deltoid Humerus (tuberozitate
fascicul anterior Claviculă (anterior) -“V”-ul - deltoidiană)
Humerus (faţa internă,
Coracobrahial Scapulă (apofiză coracoidă)
opusă “V”-lui deltoidian)

Muşchi accesori: Deltoid - fascicul mijlociu (ilustrat la “Abducţia umărului”), Pectoral

mare (porţiunea superioară), Biceps brahial, Supraspinos, Dinţat anterior, Trapez.

Notă: Dacă printr-o stabilizare la începutul mişcării scapula este fixată complet, forţa
muşchiului deltoid va fi diminuată.
După primele 20° de flexie a umărului omoplatului i se va permite mişcarea de
abducţie şi rotaţie în sus, conform raportului normal pentru această mişcare, respectiv de:
2 la 1 (adică 2° de mişcare din articulaţia glenohumerală la 1° de mişcare din articulaţia
scapulotoracică).

44
Fixare: Contracţia muşchiului trapez şi a muşchiului dinţat anterior.
Şoldurile şi genunchii se flectează pentru a limita extensia în coloana lombară.
Pentru a scădea tensiunea în porţiunea lungă a tricepsului cotul se menţine extins.
P-ul nu este lăsat să “ajute" flexia umărului, prin înclinarea trunchiul înapoi.
Dacă muşchii scapulari sunt slabi, se stabilizează scapula; dacă sunt normali, se
stabilizează toracele.
Greutatea trunchiului.
Testare:

F5-3. P-ul aşezat, braţul lângă corp, cotul uşor

flectat, antebraţ pronat (pentru a preveni rotaţia
externă a umărului şi substituţia prin muşchiul
biceps brahial).
Kt-ul stă homolateral şi cu o mână apucă şi
stabilizează partea superioară şi homolaterală a
trunchiului, iar cu cealaltă mână apucă partea
distală a braţului efectuând rezistenţa printr-o
apăsare spre sol (înspre extensia umărului).
P-lui i se cere să flecteze umărul, fără să
apară în această articulaţie mişcări de rotaţii
(palma P-lui să rămână orientată în jos) sau mişcări în plan orizontal (abducţii - adducţii).

F2-0. P-ul în decubit heterolateral, MS-ul testat aşezat pe o placă talcată sau susţinut de
Kt la nivelul cotului. Kt-ul stabilizează trunchiul ca la F5-3 (poza de mai jos, stânga).
Pentru F1 (dacă nu se foloseşte placa pentru susţinerea MS-lui se sacrifică
stabilizarea), Kt-ul palpează: Fibrele deltoidului anterior în treimea anterioară a umărului
(poza de mai jos, dreapta); coracobrahialul (se palpează profund) în treimea medio-
internă a umărului, medial de muşchiul biceps brahial.
Ca variantă pentru F1-0 se poate folosi şi poziţia de DD a P-lui.

Substituţii: Bicepsul brahial va determina şi rotaţia externă a umărului (de aceea, P-ul
trebuie să menţină în timpul testării braţul în poziţie intermediară).
Trapezul superior va determina ridicarea umărului.
Pectoralul mare va determina adducţia orizontală.

45
 Extensia umărului
Amplitudinea normală de mişcare articulară: 45.

PARTEA POSTERIOARĂ

Muşchi Origine Inserţie

Vertebre T6 - S4; Coaste 9
Humerus (şanţ
Dorsal mare - 12; Scapulă (unghi
intertubercular)
inferior); Creastă iliacă
Deltoid posterior (ilustrat Humerus (tuberozitate
Scapulă (spină)
la “Abducţia orizontală”) deltoidiană)
Rotund mare Scapulă (unghi inferior) Humerus (intertubercular)

Muşchi accesori: Triceps brahial (capul lung).

46
Fixare: Pentru scăderea tensiunii în bicepsul brahial cotul P-lui este flectat.
Nu se permit P-lui mişcări de flexie sau flexie heterolaterală a trunchiului.
Contracţia muşchilor romboid mare şi mic precum şi a muşchiului trapez.
Dacă muşchii scapulari sunt slabi, se stabilizează scapula; dacă sunt normali, se
stabilizează toracele.
Greutatea trunchiului.
Testare:

F5-3. P-ul în DV, umărul rotat intern (palma

“priveşte” în sus).
Kt-ul stă homolateral (în poză stă la capul
P-lui) şi cu o mână apucă partea postero-
superioară, homolaterală, a trunchiului şi printr-o
presiune înspre masă îl stabilizează; cu mâna
cealaltă apucă partea distală şi dorsală a braţului
opunând rezistenţa printr-o împingere spre partea
anterioară (înspre masă).
Omoplatul este lăsat să se mişte liber pe
toată amplitudinea.

F2-0. P-ul în decubit heterolateral, MS-ul testat

aşezat pe o placă talcată sau susţinut de Kt la
nivelul cotului.
Kt-ul stabilizează umărul, prin apucarea
părţii superioare şi homolaterale a trunchiului.
Pentru F1, în cazul în care MS-ul P-lui nu
este aşezat pe o placă, mâna care efectua
stabilizarea va deveni mâna care palpează (vezi
Nota de mai jos).

Notă pentru F1-0: Pentru a evita sacrificarea contraprizei, se preferă schimbarea poziţiei
P-lui, în poziţia de la F5-3 (DV). Astfel, Kt-ul va efectua stabilizarea ca şi la testările
anterioare, iar cu cealaltă mână va efectua
palparea după cum urmează:
- fibrele muşchiului rotund mare pe marginea
laterală a omoplatului, chiar sub axilă (muşchiul
formează marginea posterioară a axilei fiind
muşchiul situat cel mai caudal);
- fibrele muşchiului dorsal mare se palpează pe
partea laterală a toracelui, dedesubt şi lateral de
unghiul inferior al omoplatului.
- fibrele posterioare ale muşchiului deltoid se
palpează pe partea posterioară a umărului, chiar
deasupra axilei şi lateral şi dedesubtul spinei omoplatului (vezi poza de mai sus).

47
 Teste separate ale muşchiului dorsal mare pentru forţele F5-4

Test 1

P-ul în DV, capul rotat homolateral,

umărul testat rotat intern, ridicat la nivelul bărbiei
(cranial).
Kt-ul stă homolateral şi apucând cu o mână
antebraţul şi cu cealaltă braţul P-lui, proximal de
cot, va efectua rezistenţa printr-o împingere în
direcţie cranială (spre ridicarea umărului).
P-lui i se cere să coboare umărul (să mişte
umărul caudal) şi să apropie ultimele coaste de
pelvis.

Test 2

P-ul în spijin aşezat, cu mâinile apropiate şi

situate la nivelul şoldului, gambele atârnă la
marginea mesei.
P-lui i se cere ca împingând cu mâinile în
jos (în masă, înspre sol), să desprindă complet
şezuta de pe masă.
Dacă P-ul execută mişcarea pe amplitudine
incompletă sau nu este capabil să menţină poziţia
ridicată a şezutei, gradarea forţei va fi sub F5.

Notă pentru testul 2:

Dacă lungimea MS-lor ale P-lui sunt mai scurte, sub palmele acestuia se vor plasa
două înălţătoare corespunzătoare.
Muşchiul pectoral mare (prin capul sternal) acţionează ca muşchi sinergist.

48