Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT – BUCURESTI


SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

Kinetoprofilaxia in reumatologie
-kinetoprofilaxia in coxartroza -
Artrozele sunt afectiuni neinflamatoare ale articulatiilor mobile, caracterizate prin
deteriorarea si abraziunea cartilajului articular precum si prin leziuni hipertrofice ale
extremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele cresc ca frecventa paralel
cuvarsta; neinsotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare, ele se traduc clinic prin
dureri, impotenta functionala si prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea spatiului
articular, osteofitoza subcondrala si uneori zone circumsrise de osteoporoza. Avand in
vederetendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a
populatiei,este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contributie cat de
modesta,adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare in aceasta boala, poate fi
benefica.

Coxartroza  numită şi artroza coxo-femurală sau artroza soldului, este o afectiunecronica
ce reprezinta distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul soldului. Este o boala
cu un debut lent, o evolutie progresiva, continua care duce in final la anchiloza (blocarea)
articulatiei soldului, insotita de dureri foarte mari. Coxartroza este o entitate patologica cu
indenta crescuta ce afecteaza 2-4 % din populatia adulta intre 40-70 ani si 10%peste varsta de 70
de ani.

Aceasta boala se caracterizeaza prin 2 aspecte fundamentale :

1. Cresterea tensiunilor articulare din cause mecanice


2. Alterarea tesutului cartilaginos ce duce la dezvoltarea artrozei ( modificarile
secundare ale cartilajului sunt de cauza metabolic, infectioasa si inflamatorie )

Formele clinice ale coxartrozei :

1. Primitiva( se dezvolta in absenta unui factor etiologic cunoscut )


1.1. Coxartroza primitiva simpla
1.2. Coxartroza primitiva rapid degenerative
1.3. Coxartroza anchilozanta
2. Secundara are 3 stadii :
2.1. Stadiul initial
2.2. Stadiul evoluat
2.3. Stadiul final

Coxartroza primitive secundara intereaza ambele sexe dar cu inclinatie spre sexul
feminine si debuteaza la varsta intre 50 si 60 de ani. Primul simptom este durerea mecanica in
regiunea inghinala si cu iradiere cu fata interna a coapsei pana la genunchi. Mobilitatea soldului
este limitata in special datorita contracturii musculare a adductorilor si pelvitrohanterienilor .
Este o forma clinica ce are ca indicatie majora tratamentul conservator deoarece are o evolutie
lenta si bine tolerate.

Coxartroza primitive rapid degenerativa intereseaza in special sexul feminin cu un


debut mai tardiv(60-65 de ani) . Durerea este mecanica dar mult mai intense decat in cazul
coxartrozei primitive simple , uneori se exacerbeaza nocturn evocand un aspect inflamator .
sunt cazuri in care tratamentul conservator trebuie limitat la o buna pregatire preoperatorie .
artroplastia totala a soldului este cea mai indicata.

Coxartroza primitiva anchilozanta intereseaza mai mult barbatii, debutul bolii fiind
greu de precizat . evolutia clinica este dominate de limitarea progresiva a miscarii articulare si
instalarea unei atitudini vicioase in flexie , adductie si rotatie externa .tratamentul fizical-kinetic
este pe primul plan datorita posibilitatilor reale de a permite conservarea de durata a unor
amplitudini functionale de durata.

Coxartroza secundara are cauze atat mecanice cat si medicale .


1. in stadiul initial pacientul prezinta dureri in ortostatism si la mersul prelungit
prezinta “oboseala “ musculo-articulara locala si reducerea amplitudinilor de “lux”
ale soldului .
2. in stadiul evoluat pacientul prezinta dureri si in repaus , redoare articulara si in
zona amplitudunilor de utilizare curenta si atitudini vicioare corectabile pasiv dar si
activ
3. in stadiul final pacientul are dureri intense, limtarea pronuntata a mobilitatii pana la
anchiloza si atituni vicioase ireductibile.

Pe baza evaluarii functionale se stabilesc obiectivee programului de recuperare in


coxartroza . in general in cazul acestui program de recuperare se urmaresc 4 obiective
principale :
 scaderea durerilor
 Cresterea stabilitatii
 Cresterea mobilitatii
 Cresterea gradului de coordonare si de echilibru la mers

Metode de recuperare :

 Aplicari de caldura
 Aplicari de comprese reci
 Electroterapia
 Masaj
 Program fizical-kinetic

Caldura locala poate fi foarte utila ca si recele de altfel depinzand doar de substratul
morfo-patologic caruia ne adresam . In durerile acute compresele reci , schimbate la 5-6 minute ,
cat si masajul cu gheata poate ameliora foarte mult intensitatea durerii . In cazul durerilor cornice
cu o intensitate mai mica aplicarile de caldura pot duce la o ameliorare notabila .

Pentru ameliorarea durerilor profunde si incalzirea structurilor profunde este nevoie de


fizioterapie ( microunde , unde scurte si ultrasunet). De preferat este utilizarea curentilor de
medie frecventa si a curentilor interferentiali pentru un efect cat mai analgetic .

Masajul pe langa efectul antalgic este si miorelaxant in functie de manevrele utilizate.


Pozitia bolnavului este extreme de importanta(pozitia de decubit dorsal este una dintre cele mai
favorabile).

Posturarile sunt esentiale in primele doua stadia de evolutie( previne in stadiul initial si
corecteaza in stadiul evoluat). Trebuie evitat flexum-ul si rotatia externa .

Tractiunile in ax au un tol foarte important datorita efectului decontracturant , crescand


astfel mobilitatea si refacearea aliamentului.

Exercitiile la bicicleta ergonomica sunt indicate doar daca se tine seama de parametric de
lucru ce trebuie individualizati pentru fiecare pacient in parte (inaltimea seii, incarcarea
progresiva a solicitatii la effort , ritmul de pedalare , durata sedintei ).
Refacerea fortei musculare vizeaza in mod special muschii adductori, rotatori, extensori
ai art. coxo-femurale si art. genunchiului si flexorii . Recuperarea trebuie inceputa cat mai
precoce si se axeaza pe exercitii izometrice si izodinamice resistive contra unor rezistente
crescute progresiv.

In mobilizarea articulara va pune accent pe flexie si extensie , rotatie interna si


abductie utilizandu-se toate tehnicile (posturari, mobilizari passive si active, scripetoterapie).

Respectarea regulilor de profilaxie secundara sunt extreme de importante pentru


recuperarea pe termen lung a soldului :

 Reducerea sau mentinerea unei greutati corporale ideale


 Evitarea ortostatismului prelungit
 Evitarea mersului pe teren accidentat si a mersului schiopatat
 Evitarea purtatii incaltamitei cu toc inalt
 Efectuarea zilnica a exercitiilor de intretinere musculara si articulara

Program de exercitii pentru coxartroza

Posturari :

 Din decubit dorsal ƒ


o Pe 1/3 inferioară a coapsei se fixează săculeţi cu nisip pentru evitarea
flexumului. ƒ
o Pe o banchetă cu gambele atârnate în afara planului de sprijin, pe 1/3
inferioară a gambei se fixează săculeţi de nisip.
 Din decubit ventral ƒ
o Cu genunchii flectaţi la 90º; pacientul lasă să cadă gambele spre exterior
relaxând musculatură, menţine câteva secunde. ƒ
o Cu sprijin anterior pe braţe, coatele sunt în extensie iar mâinile pe sol: se
menţine această postură

Tractiuni :

 Din decubit dorsal


o ƒ Kinetoterapeutul lateral pe partea afectată, mâna stângă pe 1/3
superioară a coapsei iar mâna dreaptă trece pe sub gamba pacientului şi se
prinde de antebraţul său drept; execută o uşoară tracţiune verticală a
genunchiului asociată cu mişcări de circumducţii ale şoldului
 Din decubit ventral
o Kinetoterapeutul lateral de partea opusă membrului afectat, o mână pe faţa
posterioară a coapsei iar cealaltă pe faţa anterioară a coapsei; execută o
uşoară tracţiune însoţită de extensia coapsei.
 Din decubit lateral
o Pe partea afectată, cu o mână sub cap iar cealaltă sprijinită pe torace,
kinetoterapeutul, în spatele pacientului, va stabiliza bazinul acestuia prin
contactul cu coapsele sale, mâna şi antebraţul stâng susţine gamba iar
mâna dreaptă este plasată în regiunea inghinală; execută o adducţie a
membrului inferior cu o uşoară tracţiune.

Exerciţii active în articulaţia coxofemurală

 Din decubit dorsal


o ƒ Gambele atârnând la marginea patului, coapsa este fixată pentru a nu se
deplasa în flexie şi abducţie sau adducţie; se face rotaţia externă a şoldului
prin ducerea gambei înăuntru peste cealaltă gambă; rezistenţa se aplică pe
faţa internă a gleznei iar contrarezistenţa pe faţa externă a genunchiului. ƒ
o Tălpile pe sol, braţele pe lângă corp; pacientul ridică bazinul de pe sol.
 Decubit lateral
o Membrele inferioare în extensie şi rotaţie externă, se execută abducţia
membrelor inferioare împotriva gravitaţiei, apoi cu un sac de nisip pe
gambă; la sfârşitul mişcării se menţine câteva secunde ƒ
o Se execută abducţii-adducţii ale membrului inferior. ƒ
o Cu genunchiul flectat; se execută abducţii-adducţii.
 Din patrupedie
o Pacientul ridică alternativ membrele inferioare cu articulaţia coxofemurală
în rotaţie externă şi abducţie (gambele sunt paralele cu solul). ƒ
o Se execută extensia alternativă a articulaţiilor coxo-femurale.
 Din ortostatism
o Uşor depărtat, cu faţa la spalier; se execută extensia alternativă a membrelor
inferioare, se menţine poziţia. ƒ
o Cu faţa la spalier; pacientul face abducţii-adducţii ale membrelor inferioare,
pe gleznă se pot pune greutăţi. ƒ
o Se execută fandări laterale concomitent cu abducţia membrelor superioare.
 Din decubit ventral
o ƒ Genunchiul flectat la 90º, kinetoterapeutul opune o rezistenţă pe 1/3
inferioară a coapsei, pacientul execută extensia coapsei. ƒ
o Membrele inferioare în afara patului; se execută flexii şi extensii din şold.
Bibliografie :

1. “ KINETOTERAPIE- Metodica desfăşurării activităţii practice”-RODICA COTOMAN ,


Editura Fundatia Romania de Maine , 2005.
2. “FIZIOKINETOTERAPIE SI RECUPERARE MEDICALA”- IAROSLAV KISS ,
Editura Medicala- Bucuresti, 1999
3. “KINETOLOGIE profilactica, terapuetica so de recuperare “ -TUDOR SBENGHE ,
Editura Medicala , Bucuresti , 1987
4. “ RECUPERAREA MEDICALA LA DOMICILIUL BOLNAVULUI “- DR. TUDOR
SBENGHE, Editura Medicala , Bucuresti , 1996

S-ar putea să vă placă și