UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT – BUCURESTI

SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

Kinetoprofilaxia in reumatologie
-kinetoprofilaxia in poliartrita reumatoida -
Kinetoprofilaxia, considerată ca parte integrantă şi ramură de avangardă a terapiei prin
mişcare, constituită pe axioma unanim acceptată în ştiintele medicale conform căreia „este mai
uşor să previi decât să tratezi”.

Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate şi de prevenire a

îmbolnăvirii, organismului uman, cu ajutorul exercitiilor fizice.

Kinetoprofilaxia, după Sbenghe T., (2002), este aplicarea exercitiilor aerobice pe

principiile ştiintei antrenamentului medical. Ea se aplică:

 omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de

deconditionare fizică (profilaxie primară sau de gradul I);
 omului vârstnic, la care deconditionarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea şi
organicizarea ei (profilaxie secundară, sau de gradul II);
 omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de aparitia unor agravări sau
complicatii ale acestor boli (profilaxie tertiară, sau de gradul III).

Kinetoprofilaxia are ca scop:

 întărirea stării de sănătate;

 mărirea rezistentei naturale a organismului fată de agentii patogeni din mediul extern;
 stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism şi mediu;
 pentru copii, obiectivul cel mai important constă în asigurarea conditiilor pentru
creşterea şi dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului şi, implicit, prevenirea
aparitiei deficientelor fizice şi a contactării unor boli care le-ar putea afecta dezvoltarea
normală.

Kinetoprofilaxia primordiala urmareste preintampinarea aparitiei si consolidarii in randul

populatiei a unor aspecte sociale , economice si cultural ale modului de viata care pot antrena
scaderea riscului de imbolnavire

Profilaxia primara :

 Previne aparitia bolii

 Reduce incidenta acesteia si a altor devieri de la starea de sanatate
 Exercita un control asipra factorilor de risc si cauzatori ai afectiunii
 Profilaxia secundara:

 Cuprinde masurile necesare pentru a decela cat mai repede modificari ale starii de
sanatate si a intervenii in vederea remedierii lor
 Depisteaza boala in stadiul asimptomatic
 Aplicarea corecta a profilaxiei si a tratamentului poate ameliora afectiunea si poate
prevenii agravarea deficientelor deja instalate
 Obiectivul principal al kinetoprofilaxiei secundare se suprapune notiunilor de terapie si
recuperare

Profilaxia tertiara :

 Este repezentata de mijolacele prin care se previne evolutia bolii

 Reduce complicatiile posibile generate de afectiunile prezente
 Presupune ameliorarea suferintei pacientului prin tratament paleativ si simptomatic

Artrita este o boala ce se manifesta prin inflamarea articulatiilor.Este o deteriorare a osului

unei articulatii ce incepe sa se uzeze odata cu inaintarea in varsta sau dupa un accident.In urma
acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze siastfel nu mai permite
o flexibilitate normala in articulatie. Artrita este foarte des acompaniata de dureri, ce mai poarta
numele de artralgi.

Poliartrita reumatoidă, întâlnită în literatură şi sub numele de poliartrită cronică evolutivă,

este o suferinţă caracterizată de o inflamaţie cronică infiltrative proliterativă a sinovialei
articulare. Ea se exprima clinic prin artrită prezentă la mai multe articulaţii, de unde şi numele de
poliartrită.

Etiopatogenie

Boala afectează în special sexul feminin, raport 3/1 femei/bărbaţi, mai ales la vârste tinere
(25 - 40 de ani). Cauzele bolii sunt multiple şi încă neelucidate, dar sunt incriminaţi 3 factori
principali de risc, din interacţiunea lor rezultând probabil boala:

a. Factori genetici – ereditari (există agregare familială în anumite cazuri) şi asocierea cu

HLA DR4.
 b. Factori infecţioşi – infecţii cu mycoplasme, virusul Epstein-Barr, mycobacterium
tuberculosis, proteus mirabilis.

c. Autoimunitatea, declanşată de un exoantigen (posibil infecţios), care duce la apariţia

anticorpilor reactivi faţă de autoantigene cu care formează complexe imune circulante. Astazi PR
este privită ca o boală imunologică. La aceasta a contribuit descoperirea factorului reumatoid FR,
care este o imunoglobulină M (anticorp clasic, circulant) anti-imunoglobulină G, deci un
anticorp antigammaglobulinic, produs de celulele limfoplasmocitare. Al doilea element care
pledează pentru originea imunologică este prezenţa, în articulaţiile bolnavului cu PR, a
polinuclearelor cu incluziuni, denumite ragocite. Incluziunile acestora conţin imunoglobuline.
PR apare deci ca o boală imunologică cu localizare articulară, având ca primă manifestare
sinovita reumatoida. Stimulul antigenic este inca necunoscut.

Criteriile A.R.A. (American Rheumatism Association) de diagnosticare a P.R.:

1. Redoare matinală;

2. Durere în cel putin o articulatie;

3. Tumefierea cel putin a unei articulatii timp de 6 săptămâni;

4. Tumefierea unei alte articulatii peste un interval de 3 luni;

5. Tumefierea articulară simetric;

6. Noduli subcutanati;

7. Modificări radiologice;

8. Modificări în lichidul sinovial;

9. Reactii de tip Waaler Rose.

Tratamentul recuperator în PR

Evaluarea pacientului cu poliartrită reumatoidă este complexă şi constă în:

- evaluarea analitică a mobilităţii articulare, AM, active şi pasive

- bilanţul articular,
- evaluarea forţei musculare FM -testing-ul muscular,
 - evaluarea globală a funcţiei mâinii prin testarea prizelor şi a penselor (evaluarea
prehensiunii), inclusiv în timpul desfăşurării ADL-urilor,
- evaluarea ADL-urilor (activităţilor vieţii zilnice): autoîngrijirea, activităţile
casnice, activităţile lucrative şi cele de relaxare,
- evaluarea activităţilor profesionale;
- evaluarea locuinţei, în vederea recomandărilor cu privire la conservarea energiei,
simplificarea activităţilor şi protejarea articulaţiilor împotriva stress-ului mecanic
(în vederea instituirii terapiei ocupaţionale).

Obiectivele recuperării PR

Tratamentul PR este complex şi de lungă durată, având ca obiectiv fundamental

refacerea capacitatii funcţionale a bolnavului, desfăşurându-se pe parcursul mai multor luni sau
ani.

Obiectivele generale ale recuperării PR sunt:

• Combaterea/reducerea/suprimarea durerii,
• Combaterea/reducerea/suprimarea inflamaţiei,
• Menţinerea/refacerea AM,
• Menţinerea/refacerea FM,
• Menţinerea/refacerea ADL-urilor,
• Prevenirea/corectarea deformărilor/anchilozelor,
• Readaptarea la gestica uzuală, profesională, casnică şi reinserţia socială,
• Ameliorarea calităţii vieţii.

Mijloace terapeutice în PR

Tratamentul profilactic: asanarea focarelor infecţioase, deşi nu s-au observat legaturi între
acestea şi ameliorarea bolii. Se pare totuşi că acest tratament prezintă un avantaj care constă în
evitarea complicaţiilor şi toleranţa mai buna a celorlalţi factori terapeutici.
Tratamentul igieno-dietetic: repaus segmentar sau general la pat (uneori ortezare sau imobilizare
în aparat gipsat 7 - 8 zile), în poziţie relaxata, decontracturantă, sub supravegherea permanentă a
statusului medical. Repausul articular se face pe plan tare, în poziţia funcţionala a articulaţiei
respective. În ceea ce priveste dieta, bolnavilor li se recomandă un regim alimentar bogat în
proteine, vitamine, săruri minerale, grasimi. Mediul ambiant trebuie să fie cald şi uscat.

Tratamentul medicamentos: are ca obiective reducerea procesului inflamator, reducerea durerii şi

ca obiectiv maximal, final, remisiunea completă a bolii.

Tratamentul ortopedic - ortezarea

Este mai mult un tratament corectiv şi aduce reale servicii, mai ales prin corectarea pozitiilor
vicioase prin ortezare şi imobilizarea de scurta durată (pe timpul noptii, de exemplu) sau prin
aparate gipsate „de postură", având un efect relaxant, decontracturant şi antalgic. Imobilizarea
trebuie alternată cu repetate contracţii musculare, chiar pe planul patului, sub aparatul gipsat,
contracţii izometrice. În acest fel se combate chiar de la început tendinta la atrofii musculare,
mentinandu-se sau refacându-se tonusul musculaturii respective.

Tratamentul balnear

Se indică sub formă de:

- cură în scop terapeutic – în stadiile incipiente I şi II,

- cură de recuperare – în stadiile II şi III, stabilizate biologic dar cu deficite funcţionale sau
care au suferit intervenţii ortopedice/chirurgicale.

Staţinile indicate sunt Felix, Geoagiu, Moneasa, Eforie Nord. Se contraindică cura balneară
iarna
Tratamentul fizical:

Obiective:

- ameliorarea durerii şi reducerea inflamaţiei

- ameliorarea circulaţiei periferice
- prezervarea şi ameliorarea funcţiilor musculo-articulare.

Include hidrotermoterapia, masajul sedativ, decontracturant, electroterapia (curent galvanic,

curent diadinamic, curent interferenţial, ultrasunet, laserterapia, magnetoterapia).

Kinetoterapia

Obiectivele şi metodele kinetoterapiei în PR:

- menţinerea/corectarea aliniamentului segmentar şi posturilor fiziologice prin posturări,

ortezare, tratament igienoterapic
- menţinerea/ameliorarea amplitudinii de mişcare AM prin posturări, mobilizări active şi
stretching
- menţinerea/ameliorarea forţei musculare FM prin contracţii izometrice
- recuperarea mâinii reumatoide
- recuperarea mersului şi ortostatismului prin reducerea flexumului de genunchi, asigurarea
stabilitaţii genunchiului, întreţinerea AM

Program recuperator

Exerciţii pentru ameliorarea deviaţiei cubitale

Din aşezat ƒ

- Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută mişcarea de înclinare

radială, întâi singur, apoi împotriva rezistenţei opuse de kinetoterapeut.
- Antebraţul sprijinit pe o masă cu partea cubitală pe masă; pacientul execută
mişcarea de înclinare radială, întâi singur, apoi împotriva rezistenţei opuse de
kinetoterapeut. ƒ
 - Antebraţul şi mâna cu vârful degetelor sprijinite pe o masă; pacientul execută
percuţii repetate pe planul mesei, degetele se menţin în semiflexie.

Exerciţii pentru degetul „în gât de lebădă”

Din aşezat ƒ

- Antebraţul sprijinit pe o masă în supinaţie; pacientul execută activ/activ cu

rezistenţă flexia falangei II (întâi cu fiecare deget în parte, apoi cu toate odată). ƒ
- Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută deplasarea mâinii
prin mişcări de flexie – extensie ale degetelor. ƒ
- Antebraţul sprijinit pe o masă în pronaţie; pacientul execută extensia fiecărui
deget în parte, apoi toate degetele simultan.
- ƒ Antebraţul sprijinit pe o masă; pacientul împinge o bilă prin extensia articulaţiei
interfalangene distale.

Exerciţii pentru deformaţia „în butonieră” a degetelor

Din aşezat ƒ

- Kinetoterapeutul imobilizează articulaţiile interfalangiene proximale; pacientul

execută flexii – extensii active ale interfalangienelor distale. ƒ
- Palmele sprijinite pe o masă cu ultima falangă în afara mesei, kinetoterapeutul
imobilizează articulaţiile interfalangiene proximale; pacientul execută flexia din
interfalangienele distale activ, apoi învinge rezistenţa opusă de kinetoterapeut. ƒ
- Antebraţul sprijinit pe o masă; pacientul sortează obiecte mici (mărgele) de
diferite mărimi.

Exerciţii pentru deformaţia policelui în „Z”

Din aşezat ƒ

- Antebraţul sprijinit pe o masă, degetele în semiflexie, policele în opoziţie faţă de

index cu un burete între ele; pacientul execută presiuni asupra buretelui. ƒ
- Antebraţul sprijinit pe o masă, degetele în semiflexie cu sprijin pe vârfuri;
pacientul execută mişcări de abducţii – adducţii cu policele în rectitudine.
Exerciţii ale articulaţiei piciorului

Din aşezat ƒ

- Tălpile pe sol uşor depărtate; pacientul execută rularea tălpilor pe sol (vârf-
călcâi). ƒ
- Tălpile pe sol; pacientul execută extensia din articulaţiile metatarsofalangiene,
gamba rămânând nemişcată. ƒ
- Tălpile pe sol; pacientul execută extensia din articulaţiile metatarsofalangiană a
halucelui, celelalte degete rămân fixate pe sol. ƒ
- Gambele atârnă la marginea patului; pacientul execută extensia genunchiului,
apoi circumducţii din articulaţia piciorului (stânga-dreapta).

Din ortostatism ƒ

- Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul execută

ridicări pe vârfuri. ƒ
- Cu faţa la spalier, mâinile prind şipca de la nivelul umerilor; pacientul plasează
un picior pe prima şipcă şi se ridică pe vârfuri, apoi schimbă piciorul.
- Mers prin sală (vârf – călcâi; în zig-zag etc.)
 Bibliografie
1. “COMPEDIU DE REUMATOLOGIE “-Dr. Eugen D. Popescu , Editura
Tehnica, Bucuresti, 1995
2. “KINETOTERAPIE”- Coordonatori: Vasile Marcu , Mirela Dan; EDITURA
UNIVERSITĂTII DIN ORADEA, 2006
3. “KINETOTERAPIA ÎN RECUPERAREA AFECŢIUNILOR
REUMATOLOGICE”-Eugenia Rosulescu , Editura Universitaria
CRAIOVA, 2009
4. “ KINETOTERAPIE- Metodica desfăşurării activităţii practice”-RODICA
COTOMAN , Editura Fundatia Romania de Maine , 2005.