Sunteți pe pagina 1din 4

Cardiovascular-C2

TABLOUL CLINIC IN AFECTIUNILE CARDIOVASCULARE


(SEMIOLOGIE)

Simptome: manifestari functionale resimtite subiectiv de pacienti si decelate prin


anamneza.
Semnele: manifestari functionale si/sau organice ale bolilor, decelate in mod direct
prin examenul clinic obiectiv.
Totalitatea simptomelor si semnelor coexistente la un moment dat inseamna tabloul
clinic al unei afectiuni. Tulburarile functionale identificate prin anamneza si la examenul clinic
obiectiv, fie pot pune diagnosticul de boala, fie constituie criterii de apreciere al stadiului de
evolutie, a formei clinice si a prognosticului bolii (+raspunsul la tratament, inclusiv cel
kinetic).
Semnele si simptomele pot fi:
-specifice aparatului cardiovascular (palpitatii);
-nespecifice (tusea);
-de ordin general (edem, coloratia tegumentelor).

Dispneea

Dispneea este un semn specific pentru aparatul cardiovascular. Reprezinta greutate


in respiratie. Se clasifica astfel:
1).Dupa modul de aparitie si intensitate (4 grade):
-dispneea la eforturi fizice mari (apropiate de cele efectuate de persoane
normale);
-dispneea de gradul II: apare la eforturi moderate;
-dispneea de gradul III: eforturi fizice mici;
-dispneea de gradul IV (de repaus): exacerbata de gesturi ale vietii cotidiene,
astfel incat poate fi numita dispnee continua.
Dispneea este forma cea mai comuna de manifestare a insuficientei ventriculare
stangi, rezultand cresterea presarcinii (hipertensiune intrapulmonara). Acest tip de dispnee
apare in stenozele mitrale sau aortice si in cazul hipertensiunii arteriale cu insuficienta
ventriculara stanga sistematica.
2).Dispneea paroxistica: modul de aparitie este brusc, brutal la modificarea pozitiei
corpului-trecere din ortostatism in clinostatism. Forma majora este edemul pulmonar acut,
caracterizat prin dispnee intensa, continua cu ortopnee, cu stare de anxietate, tuse, expectoratie
seroasa, spumoasa, aerata, uneori rozata, reprezentata de transsudat alveolar.
Dispneea paroxistica nocturna apare in insuficientele ventriculare stangi si se
datoreaza cresterii presiunii vasculare intrapulmonare insotita de congestia venoasa a peretilor
bronsici. Se datoreaza anastomozelor anatomice dintre venele circulatiei pulmonare si ale
circulatiei sistemice, cu sau fara bronhospasm.
3).Dispneea acuta se asociaza cu anxietate, dureri toracice, tuse si sputa hemoptoica,
rezultand diagnosticul de tromembolism pulmonar care se poate datora fibrilatiei atriale sau
trombozelor venoase.
Staza venoasa cu defectele de coagulare pot duce la aparitia trombelor venoase.
2

4).Ortopneea este forma de dispnee ce nu permite bolnavului sa ia pozitia clinostatica


(decubit). Diagnosticul diferential in cazul ortopneei de cauze cardiace se pune cu ortopnee
din bolile bronhopulmonare, obezitate, anemie, tulburari metabolice sau psihice.
5).Dispneea periodica apare la hipertensivi sau la coronarieni si consta in perioada de
tahipnee, alternand cu perioade de bradipnee.

Oboseala

Oboseala (simptom general) este progresiva; apare la eforturi moderate si treptat la


eforturi tot mai mici, fiind simptom caracteristic insuficientei cardiace globale. Se datoreaza
debitului cardiac scazut cu deficit de irigare a muschiului scheletic.

Tusea

Tusea insoteste uneori dispneea. Tusea poate fi seaca sau productiva. Se insoteste de
sputa caracteristica in edemul pulmonar acut, in stenoza mitrala, in tromembolismul pulmonar.
Tusea nocturna este un semn de insuficienta ventriculara stanga; in cazul acestui simptom se
realizeaza diagnosticul diferential cu cel din afectiuni respiratorii sau neurologice.

Hemoptizia

Hemoptizia este un semn nespecific. Poate avea grade variate de la o sputa rozata la
una hemoptoica pana la gradul de sputa hemoragica. Se intalneste in edemul pulmonar acut.
Insotita de junghi toracic si dispnee brusc instalata sugereaza un infarct pulmonar prin
tromemboliza. Diagnosticul diferential trebuie realizat cu boli bronhopulmonare, bronsiectazii,
neoplasme, tuberculoza sau cu sindroame hemoragipare (apar in tulburarile de coagulare).

Durerea toracica

Durerea toracica in cazul aparatului cardiovascular poate fi de origine cardiaca,


aortica, pericardica.
Durerea coronariana este cea mai frecventa si cea mai caracteristica durere
toracica (durere precordiala sau precordialgie).
In angina pectorala de efort, durerea are sediu retrosternal, este de intensitate
variabila, de la o simpla jena (senzatie de presiune) pana la durere de tip constructiv
(transfixianttraverseaza toracele).
Pacientii descriu aceasta durere ca o “gheara care strange”, o senzatie de presiune,
greutate pe torace; “corset de fier ce inconjoara toracele si il striveste”. Se descrie o senzatie
de intepatura, arsura. Durerea este dificil de localizat; pacientii o arata cu toata palma.
Durata durerii este in general de cateva minute si dispare in repaus sau la
administrarea de vasodilatatoare specifice, coronariene. In cazul infarctului miocardic acut,
durerea este de o intensitate deosebita, socogena; dureaza peste 30 de minute, pana la ore sau
zile; nu este calmata de nitroglicerina; poate fi ameliorata fara a disparea la administrarea
calmantelor majore (morfina). Durerii coronariene i se asociaza iradierea.
Iradieri caracteristice: umarul stang; marginea laterala stanga a gatului catre
mandibula sau maxilar; urechea stanga; axila stanga; fata mediala a membrului superior stang
cu intensificari in bratara la nivelul cotului sau a pumnului stang (varful ultimelor 2 degete-IV
si V).
Iradieri necaracteristice: spatiul interscapulo vertebral stang; spatiul interscapular
si coloana; in ambii umeri (“pelerina de plumb”); in ambele membre superioare; pe ambele
3

fete laterale ale gatului; dureri atipice-dureri dentare (inexplicabile), dureri in epigastru
(confundate cu gastrite sau ulcere).
Durerile atipice pot anunta un infarct atipic.
Durerea de tip aortic poate aparea in anevrisme de aorta, in disectia de aorta, in
anevrisme mari ale aortei. Poate fi discreta, are caracter pulsatil. Este localizata mediastinal si
poate fi insotita de disfonie, nevralgii intercostale sau frenice, tuse iritativa, alte semne de
compresie traheobronsica.
In anevrismul disecant de aorta (disectia de aorta) se produce dilacerarea mediei
elastice ducand la solutie de continuitate, la departarea mediei de perete, astfel incat o parte
din fluxul sanguin nu trece prin lumenul aortei si forteaza cu fiecare pulsatie dand false semne
de hemoragie si durere puternica.
In disectia de aorta durerea are intensitate foarte mare; este localizata in regiunea
mijlocie a toracelui, in profunzime si treptat coboara prevertebral. Este insotita de inegalitatea
pulsului in periferie; are caracter pulsatil, nu este calmata de nitriti.
Durerea pericardica este descrisa frecvent in pericarditele acute; are sediul
precordial (inaintea inimii)-proiectia pe torace a matitatii cardiace. Are intensitate si durere
mari; se intensifica cu miscarile respiratorii si la modificarea pozitiei trunchiului.
La examenul clinic se observa: matitate cardiaca crescuta (lichid in sacul
pericardic); reducerea intensitatii zgomotelor cardiace; frecatura pericardica.
Alte 2 forme particulare de durere cardiaca sunt:
a).durerea din sindromul postinfarct Dressler: se adauga pericardita, revarsat plural (stang),
febra sau subfebrilitate, artralgi;
b).angorul restant: dupa operatie pe cord, cand sunt prinse fibre nervoase in cicatricea de
revasculare.

Palpitatii

Palpitatiile (simptom specific): activitatea ritmica a inimii nu este perceputa.


Palpitatiile sunt iruptia in campul constientei a unui fenomen care are loc inconstient (normal)
si ramane nesesizat; este vorba de o perceptie amplificata, deformata cu rasunet psihic si
vegetativ. Aceasta perceptie se produce uneori in conditii fiziologice, in eforturi sau emotii
mari (ca si dispneea).
Palpitatiile sunt senzatiile resimtite de pacient in torace; sunt legate de activitatea
inimii si sunt descrise variat ca batai puternice, ritmice sau aritmice, insotite de senzatie de vid
in torace cu caracter intermitent, ca batai rapide survenite brusc sau progresiv, ca batai
dureroase, ca senzatii de rostogolire in zona inimii, ca senzatie de falfaire, ca senzatie de
oprire momentana a inimii.
Sediul palpitatiilor este perceput variat: la nivelul gatului, in regiunea precordiala, la
nivelul epigastrului. Palpitatiile pot fi simple sau cu iradieri variate.
Cauze:
•Cardiace: aritmiile de orice fel, in special extrasistole;
-tahicardiile ectopice;
-fibrilatia atriala;
-toate afectiunile organice ale miocardului (miocardiopatii);
-tensiunea arteriala sistemica cu cresterea fortei de contractie a ventriculului
stang;
-orice alta boala cardiaca.
•Extracardiace:
a).de vecinatate: iritante (mecanic sau reflex);
-pleurale (pulmonare sau mediastinale);
4

-diafragmatice sau subdiafragmatice;


-afectiuni abdominale gastrice sau colice (colon transvers);
-colecistite;
-anexite;
-apendicite;
-ptoza renala.
b).generale: stari psihologice tensionate;
-stari nevrotice (astenica, depresiva);
-distonii neurovegetative (hiperexcitabilitate neurocardiaca);
-stari infectioase cronice (infectii de focar);
-stari toxice exogene (fumat, alcool, cafea, ceai);
-afectiuni endocrine (hipertiroidia, insuficienta ovariana, hiperestrogenismul);
-stari fiziologice particulare (pubertate, sarcina).