MCS-C11 (continuare)

EXPERIMENTUL

Organizarea experimentelor. Organizarea planurilor experimentale

Dupa fixarea temei de cercetat si dupa formularea ipotezei de cercetare urmeaza

planificarea experimentului ce va confirma sau va infirma ipoteza lansata de cercetare. Se
specifica variabila independenta si se organizeaza controlul variabilelor. Dupa ce s-au rezolvat
aceste aspecte se trece la selectia subiectilor si la constituirea grupului de lucru.
Selectia si alcatuirea grupului de cercetare sunt foarte importante; cercetatorul le
acorda tot asa de mare atentie ca si formularii ipotezei si sarcinilor cercetarii. De regula,
experimentarea se face utilizand 2 grupuri: un grup experimental si un grup de control.
Asupra grupului experimental actioneaza variabila independenta.
Aceste grupuri sunt de fapt esantioane obtinute dintr-o populatie de baza parentala
cu ajutorul unor metode stiintifice si tehnici corespunzatoare.
Metode de alcatuire a grupurilor experimentale:
a).Metoda selectiei intamplatoare (metoda loteriei): fiecare membrul al populatiei are sanse
egale de a fi ales prin aceasta metoda. Selectia se poate face astfel:
-se scriu toate numele pe biletele separate;
-se pun intr-o urna;
-se amesteca bine;
-se extrage numarul dorit de subiecti care va constitui esantionul de lucru.
Prin aceasta metoda selectia unui membru nu influenteaza selectia altuia.
b).Metoda pasului statistic: se intocmeste o lista sau fisier cu toti membrii populatiei vizate
pentru cercetare si apoi se ia pe al 3-lea sau pe al 4-lea sau pe al 5-lea (sau daca sunt multi se
ia din 10 in 10, din 20 in 20…).
Aceste grupuri realizate prin selectie intamplatoare sunt grupuri independente. S-a
subliniat mereu ca esantioanele trebuie sa fie si echivalente si ca prin selectie intamplatoare nu
putem intotdeauna sa ajungem la astfel de grupuri.
Insusi experimentatorul este interesat ca grupurile sa fie echivalente, in primul rand
in privinta acelor factori sau conditii ce pot masca eforturile individuale si pot afecta variabila
dependenta, deformand rezultatul si concluziile.
Adesea se urmarestepentru formarea grupurilor echivalente nu numai egalizarea
mediilor, ci si egalizarea subiectilor (fiecare subiect dintr-un grup sa isi aiba echivalentul in
celalalt grup). Aceste grupuri sunt grupuri in perechi sau de aceeasi putere sau grupuri asociate
sau corelate.
Pentru a constitui aceste grupuri toti subiectii sunt supusi unor probe preliminare.
Dupa rezultatele la acest pretest se aseaza subiectii 2 cate 2 si ii repartizam pe unul in grupa
experimentala, pe celalalt in grupa de control si asa vom sti ca am inceput experimentarea cu
acelasi nivel al variabilei si ca eventualele diferente intre grupuri la sfarsitul cercetarii vor fi in
cea mai mare parte determinate de actiunea variabilei independente.

Planuri experimentale

S-a vazut ca in experiment avem de-a face cu 3 tipuri de variabile: S-stimuli sau
situatii; P-personalitatea; R-raspunsul. Ceea ce este manipulat in experiment sunt fie S, fie P.
schema clasica a experimentului este aceea in care i se dau variabilei independente mai multe
valori pentru a vedea efectele asupra variabilei dependente.
Se impune utilizarea mai multor grupuri echivalente; aceste procedee, masuri vor
neutraliza influentele nedorite ale unor variabile neexperimentale provenite in special din
diferentele dintre subiecti (valoric vorbind) si din ordinea prezentarii stimulilor.
 2

Tipuri de planuri

Grupuri echivalente pentru fiecare valoare a variabilei independente:

-cazul cel mai simplu: 2 grupuri echivalente (experimental si de control) se fac
masuratori si inainte si dupa experiment;
-concret, acest plan poate fi dezvoltat astfel: 2 grupuri echivalente in care
grupului experimental i se administreaza variabila independenta, iar grupul de control va avea
valoarea “0” a variabilei independente.
Alte cazuri particulare in acest plan:
a).la 2 grupuri echivalente se aplica 2 calitati ale variabilei independente (ex.: compararea
timpului de reactie la stimuli luminosi si sonori);
b).la 2 grupuri echivalente se aplica 2 cantitati ale variabilei independente (intensitate,
volum, durata a stimulului);
c).tratarea diferentiala a subiectilor celor 2 grupuri (ex.: administrarea unor medicamente
sau sustinatoare de efort in cantitati diferite la cele 2 grupuri si apoi masurate dupa un timp
egal).
Un singur grup de subiecti pentru toate valorile variabilei independente: fiecare subiect va
trebui sa dea un raspuns pentru fiecare valoare a variabilei cu masuratori atat inainte, cat si
dupa experiment.
Planuri experimentale cu 2 sau mai multe variabile (planul experimentelor factoriale):
cand se folosesc 2 variabile diferite, fiecare avand 2 valori, se constituie 4 grupe
experimentale. Planurile experimentale numite factoriale ne permit studierea efectelor a 2 sau
mai multe variabile independente in acelasi experiment.

Testarea ipotezei de cercetare si validarea ei

1).Se ordoneaza datele recoltate.

2).Se face prelucrarea statistica de baza prin calcularea tendintelor centrale si a variabilitatii
la grupele experimentale si de control.
3).Se calculeaza erorile mediilor grupurilor de lucru fata de media propusa a populatiei.
4).Se calculeaza pragul de semnificatie sau “increderea” utilizandu-se teste de semnificatie
statistica:
-testul “t” (student)-pentru compararea mediilor;
-testul “z”-pentru compararea mediilor;
-testul “X2” (chi)-pentru compararea frecventelor;
-testul “F”-pentru analiza de varianta (Anova).
Se testeaza ipoteza de cercetare prin intermediul ipotezei nule (ipoteza statistica).
Ipoteza nula afirma ca intre mediile celor 2 grupuri nu exista diferente si ca rezultatele
cercetarii sunt doar intamplatoare.
Ipoteza de cercetare afirma invers: exista diferente si posibilitati de a ajunge la
concluzii pertinente.
Aplicarea testelor de semnificatie vor constata daca rezultatele sunt intamplatoare
sau sunt reale (pentru p<0,05 sau p<0,01).

Tipuri de experimente

Experimentul de confirmare (experiment fundamental): pleaca intotdeauna de la o ipoteza

(o ipoteza explicita) in care cercetatorul face supozitia existentei unei relatii intre o anumita
variabila independenta si variabila dependenta: stimulare (variabila independenta) si raspuns
(variabila dependenta).
 3
Prin acest experiment cercetatorul cauta sa-si verifice ipoteza prin confirmarea
sau respingerea ei. In cadrul experimentului de confirmare se face deosebirea intre experiment
functional si experiment factorial.
Experimentul de explorare (ipoteza implicita): experiment de cunoastere sau de
investigare, scopul lui fiind descoperirea relatiei ce poate exista intre 2 variabile. In acest caz
cercetatorul nu formuleaza o ipoteza in sensul propriu al cuvantului pe care sa o verifice prin
experiment, ci este “curios” sa afle ce s-ar intampla daca subiectului i se aplica o anumita
stimulare (pe baza principiului “black box”).
Insa o anumita ipoteza informala este si aici, cel putin in masura in care s-a decis sa
cerceteze efectul unei variabile asupra alteia. Dar aceasta ipoteza nu este suficient de avansata
pentru a putea spune ca va avea un efect anume. Totusi, experimentul de explorare serveste
drept investigatie prealabila (de tatonare a subiectului) in scopul delimitarii unei arii de
cercetare si structurarea unor eventuale ipoteze explicite.
Experimentul pilot este inrudit cu experimentul de explorare si este considerat un
experiment preliminar sau o repetitie generala. Se utilizeaza un numar restrans de subiecti si se
urmareste verificarea prealabila a unor proceduri pentru prevenirea unor eventuale erori intr-
un experiment ulterior si gasirea unei valori a variabilei independente ce ar prezenta anumite
avantaje.
Experimentul invocat reprezinta experimentul provocat de natura sau de accidente,
intamplari, raniri…Se mai numeste si “experimentul post facto” (dupa eveniment). Acest
experiment se numeste astfel pentru ca investigatia a urmat dupa ce modificarile in variabila
independenta au fost produse de conditii naturale sau sociale. Ex.: adaptarea organismului la
altitudine-in activitatea sportiva s-a obtinut aparitia unor modificari fiziologice la altitudine, de
unde si ideea de a utiliza altitudinea ca situatie favorizanta pentru capacitatea de performanta a
organismului-cresterea imunitatii organismului.
Experimentul crucial isi propune sa verifice simultan ipoteze contrare. Daca acest
experiment reuseste sa arate ca din 2 ipoteze una este contrara faptelor, iar cealalta este
indiscutabila, spunem ca experimentul este crucial. In practica un astfel de experiment este
foarte rar si greu de elaborat.
Experimentul natural presupune efectuarea probelor si administrarea stimulilor intr-un
cadru obisnuit, familiar pentru subiect. Se efectueaza ca un experiment propriu-zis de
verificare, numai ca se pastreaza conditii firesti, normale ale activitatii subiectului. O forma
particulara a acestuia este experimentul psiho-pedagogic desfasurat in conditiile procesului
instructiv-educativ, putand fi:
-constatativ: urmareste fotografierea sau consemnarea situatiei existente la un
anumit moment;
-formativ: tinteste spre introducerea de factori de progres in vederea schimbarii
comportamentale (se compara datele initiale cu cele finale).
Experimentul de laborator (artificial): subiectul este pus in conditii artificiale diferite de
acelea ale activitatii de toate zilele. Experimentul presupune scoaterea fenomenelor din
ambianta lui specifica si obisnuita de viata si introducerea intr-o ambianta specifica, anume
creata.
Experimentul longitudinal si experimentul transversal: orice tip de cercetare poate aborda
fenomenele in desfasurarea lor in timp:
-diacronic: longitudinal, din timp in timp (pe o perioada mai lunga de timp);
-sincronic: transversal, concomitent (la un anumit moment-perioada scurta sau
foarte scurta).