Neurochirurgie-C4

EXAMENELE SI INVESTIGATIILE PARACLINICE LA BOLNAVII

SUPUSI LA OPERATII NEUROCHIRURGICALE

Scop: precizarea diagnosticului; localizarea leziunii; stabilirea prognosticului bolii.

Examinarea pacientului este consemnata in foaia de observatii. Se incepe cu date
generale care vor fi obtinute atat de la pacient, cat si de la familia acestuia (atunci cand are
tulburari de constienta sau de limbaj). Chiar daca este constient sau are crize convulsive este
important sa se obtina relatarea acestora de catre un observator.
Istoricul bolii prezente, alte afectiuni ale pacientului (antecedente personale
patologice) sau afectiuni relevante ale familiei bolnavului (antecedente heredocolaterale) sunt
important de consemnat.
Dupa anamneza, pacientul va fi supus unei examinari generale, dar cu accent asupra
sistemului nervos al acestuia-se examineaza: nervii cranieni; reflexele se testeaza; forta si
troficitatea musculara; miscarile active; coordonarea miscarilor si sensibilitatea; eventualele
miscari involuntare.
Evaluarea pacientului de catre kinetoterapeut: desi o evaluare preoperatorie precisa
si detaliata ar fi ideala, multi pacienti fie constituie urgente neurochirurgicale, fie nu sunt
cooperanti. Evaluarea kinetica va fi realizata dupa operatie. Evaluarea ii va oferi
kinetoterapeutului un nivel cu care va putea sa compare eventualele deteriorari ulterioare ale
starii pacientului.
Deteriorarea post-operatorie a starii pacientului poate fi cauzata de extirparea de
tesut nervos produsa intraoperator sau poate anunta aparitia unei complicatii (hemoragii,
tromboza). In general kinetoterapeutul va evalua:
-miscarile voluntare si forta musculara: valorile obtinute ne vor orienta asupra
tratamentului kinetic; se recomanda folosirea scalelor numerice;
-amplitudinea miscarilor: se coreleaza valorile obtinute cu eventuala patologie
articulara;
-tonusul muscular: poate fi hipertonus muscular, tonus normal, hipotonus
muscular.
Tonusul este rezistenta opusa de muschi la intindere. Se evalueaza prin palparea
masei musculare, prin rezistenta pe care segmentele o pun la mobilizarea pasiva, prin testarea
reflexelor osteotendinoase, prin observarea miscarilor active sau a posturii.
Schimbarile de mica intensitate ale tonusului muscular pot constitui indicii
importante ale progresului pacientului: echilibrul si coordonarea miscarilor; sensibilitatea, in
special cutanata si proprioceptiva; activitatile vietii cotidiene (imbracat-dezbracat, alimentatie,
spalat, mers); starea senzoriala a pacientului; functia respiratorie-este necesara, dar de multe
ori este realizata post-operator.
Investigatiile paraclinice specifice:
Punctia lombara: se realizeaza introducand un ac in spatiul subarahnoid intre L 3-L4
(apofizele spinoase)-se masoara presiunea lichidului cefalorahidian si se face o mostra de
lichid pentru diagnosticul de laborator.
Timp de 24 de ore pacientul va ramane in decubit si asa se va executa si tratamentul
kinetic. Daca apare cefaleea si este foarte intensa se recomanda ridicarea picioarelor patului,
cu capul in pozitie decliva (mai jos decat restul corpului). Pana dispare cefaleea nu se face
tratamentul kinetic.
 2

Razele X: se efectueaza radiografii ale craniului din fata si din profil, la care se adauga si
altele specifice pentru a vizualiza diversele regiuni.
TC: tehnica relativ recenta, care a revolutionat investigatiilenumar mare de radiografii
din diferite unghiuri si transformate in imagini fotografice cu ajutorul unui computer. Arata ca
sectiuni seriate.
Ecoencefalografia: utilizata pentru a obtine ecouri ale structurilor cerebrale. Se
vizualizeaza structurile supratentori si deplasarile aparute.
Pneumoencefalografia: dupa punctia lombara pacientul este ridicat si i se injecteaza mici
cantitati de aer, care se raspandesc in spatiul subarahnoidian si se obtine conturul formatiunilor
(ventriculi…). Radiografiile ulterioare se fac cu pacientul in ortostatism, decubit dorsal,
decubit ventral. Investigatia asigura vizualizarea intregului sistem ventricular si a spatiului
subarahnoidianse observa deplasari si deformari la locul unor leziuni. Daca se utilizeaza TC
dupa introducerea aerului se vor vedea detaliile mai precise. Ingrijirile si fizioterapia sunt ca la
punctia lombara.
Angiografia cerebrala: este investigatia care se realizeaza sub anestezie generala. I se
injecteaza pacientului o substanta radio-opaca in sange (in artera carotida sau in arterele
vertebrale) si se fac filme ale fazelor arteriale, capilare si venoase.
Angiografia este utila in majoritatea afectiunilor cerebrale. In cazul unor tumori,
aceasta vizualizare ofera indicii importante pentru diagnostic. Este foarte importanta in bolile
cerebro-vasculare, atunci cand pot fi vizualizate o stenoza arteriala, o ocluzie.
In hemoragiile spontane intracraniene doar angiografia poate preciza sediul
anevrismului sau al malformatiei arteriovenoase respective. Se foloseste si post-operator
pentru a verifica eficienta tratamentului.
Mai nou se folosesc metodele indirecte de angiografie: se introduce un cateter prin
artera axilara, capatul cateterului ajungand in arcul aortic. Prin cateter se injecteaza substanta
de contrast sub presiune si in cantitate mare, ceea ce permite vizualizarea arterelor cerebrale
mari. In urmatoarele 24 de ore post-angiografie se fac ingrijiri numai in decubit; ulterior
bolnavul se poate ridica daca nu are cefalee.
Kinetoterapie: exercitiile de respiratie in principal si mobilizarile pasive. Trebuie sa
ne asiguram de mobilitatea articulatiilor soldului si a umarului, pe unde s-a introdus cateterul.
Ventriculografia: printr-un orificiu creat in craniu (folosind un tripan) se insera un ac in
ventriculul lateral. Ulterior se va introduce aer. Ventriculografia permite determinarea cu
exactitate a limitelor in parenchimul cerebral. Se realizeaza sub anestezie generala. Ingrijirile
si tratamentul kinetic sunt similare ca la cele anterioare.
Scanning-ul radioizotopic: foloseste izotop radioactiv pentru investigarea tulburarilor
cerebrale astfel: introducem intravenos cand dorim limitarea unor formatiuni cerebrale
(tumori); introducem in circulatia cerebrala atunci cand vrem sa vizualizam irigatia cerebrala;
introducem in lichidul cefalorahidian pentru vizualizarea eventualelor obstructii in circulatia
lichidului cefalorahidian.
EEG consta in inregistrarea activitatii creierului. Nu exista modele de EEG anormale
specifice pentru afectiunile care le determinainregistrarile trebuie corelate cu rezultatul
examenului clinic. EEG-urile indica doar extinderea leziunilor. Se foloseste pentru a diferentia
accidentele vasculare cerebrale de alte traume cerebrale, pentru a depista o eventuala cauza
organica a unor manifestari psihiatrice.
Monitorizarea presiunii intracraniene: se foloseste la pacientii cu traumatism cranio-
cerebral a caror stare ramane proasta fara motiv aparent-poate arata cresterea foarte mare de
presiune care altfel ar fi putut trece neobservata.