Neurochirurgie-S1

Ingrijirile post-operatorii cutanate

La pacientii imobilizati, indiferent de cauza care a determinat aceasta situatie, exista

riscul aparitiei escarelor de decubit (pressure shores). In conditiile actuale, cand pacientii sunt
mobilizati cat mai precoce dupa operatie, escarele de decubit apar doar in anumite situatii
particulare. Ex.: la bolnavii in varsta sau cu o conditie fizica precara sau atunci cand pacientul
nu este mobilizat mult timp, pastrand o perioada lunga de timp aceasta pozitie.
Tipuri de escare de decubit:
-superficiale: debuteaza la nivelul pielii si evolueaza spre o ulceratie superficiala
dureroasa;
-profunde: debuteaza in tesutul subcutanat (care are o rezistenta la presiune mai
mica decat pielea).
In tesutul subcutanat apare necroza-distrugerea tesutului, in timp ce pielea ce-l
acopera poate fi doar eritematoasa. Alteori si pielea se ulcereaza, expunand tesuturile profunde
necrozate.
Ambele tipuri de escare de decubit se datoreaza presiunii care comprima vasele de
sange, privand tesuturile de substante nutritive necesare. La pacientii fara tulburari de
sensibilitate senzatia de presiune determina un discomfort. Pentru a calma senzatia, pacientii
isi modifica singuri pozitia in pat si isi frictioneaza regiunile respective. La pacientii cu
tulburari de sensibilitate sau care sunt inconstienti sau in stare prea grava pentru a se mobiliza,
deoarece nu vor face nimic pentru a inlatura senzatia de discomfort, presiunea persista si vor
aparea escare.
Alte cauze:
-rosaturile datorate cutelor hainelor sau cearsafurilor;
-umezeala prelungita a pielii datorita urinei;
-pielea de calitate proasta, cu tulburari trofice preexistente;
-atelele sau aparatele gipsate insuficient captusite cu material textil.
Regiunile cele mai afectate: calcaiele; maleolele; trohanterele mari; sacrul; coatele.
Prevenirea escarelor: trebuie prevenite la toti pacientii de decubit. Acest obiectiv
se poate realiza prin intoarcerea regulata a pacientilor in pat-manual sau folosind paturi
speciale, evantual cu apa sau cu vibratii, in care zonele de presiune se modifica constant.
La pacientii imobilizati intr-un scaun trebuie invatati sa se ridice periodic
sprijinindu-se in brate sau pacientul va fi ridicat periodic de catre kinetoterapeut sau se poate
folosi un aparat (verticalizator).
Atelele si aparatele gipsate trebuie executate cu grija pentru fiecare pacient si
finisate cum trebuie pentru a nu produce presiune.
Tratamentul recuperator: electroterapie si manevre kinetice-posturari succesive in
diverse pozitii, manevre de masaj. La pacientii dezbracati trebuie observate orice zona de piele
rosie sau orice ulceratie.
La escarele de decubit superficiale eroziunea poate fi prevenita, iar vindecarea
stimulata folosind raze infra-rosii. Daca au aparut ulceratia, infectia sau necroza se prescriu
ultra-violete.
Munca in echipa asigura eficienta tratamentului; kinetoterapeutul colaboreaza cu
asistenta, aceasta pregateste, curata zona inainte de aplicatiile de ultraviolete, dupa care o
panseaza.
 2

Kinetoterapia:
a).Intoarceri succesive ale pacientului in pat din decubit dorsal in decubit lateral sau ventral
de 8-12 ori in 24 de ore (1 la 2-3 ore). Exista paturi specifice care usureaza manevra. Probleme
pun cei cu fracturi numeroase, cei cu operatii multiple, cei cu tulburari numeroase de drenaj.
b).Masaj trofic: masaj profund cu efecte asupra pielii, tesutului subcutanat si tesutului
profund. Se efectueaza de 2 ori pe zise reduce frecventa intoarcerilor in pat la 6-8 intoarceri
in 24 de ore. Durata masajului este de 4-5 minute pentru fiecare punct de presiune pentru a
asigura o revascularizare momentana satisfacatoare.
Zone la pacientii din decubit dorsal: protuberanta occipitala externa; spinele
scapulelor; apofizele spinoase ale vertebrelor; crestele iliace; articulatiile sacro-iliace;
calcaneele; olecranul.
Zone la pacientii din decubit lateral: regiunea capului humeral; spina iliaca antero-
superioara; trohanterul mare; capul peroneului; maleola externa si marginea externa a plantei
pentru membrul inferior de pe partea patului; maleola interna si marginea interna a plantei
pentru membrul inferior de deasupra.
Zone la pacientii din decubit ventral: articulatia acromio-claviculara si claviculele;
unghiul sternal; spina iliaca antero-superioara si spina iliaca antero-inferioara; rotulele; fata
dorsala a piciorului.
c).Igiena riguroasa a pacientului: facuta de infirmiera; se adauga evitarea formarii de cute a
lenjeriei si plasarea de perne sub punctele de presiune.