1

Neurologie-S2

Ingrijiri ortopedice postoperatorii

Aceste ingrijiri au ca obiective:

-prevenirea si corectarea deviatiilor datorate imobilizarii;
-mentinerea mobilitatii articulare.
Daca aceste ingrijiri nu se acorda, segmentele corpului se pot fixa in pozitii
disfunctionale determinand ulterior deformitati. In schimb, ingrijirea ortopedica riguroasa
poate permite inceperea recuperarii propriu-zise pe articulatii corect aliniate.
Pentru mentinerea aliniamentului corect al segmentelor se folosesc posturarea si
uneori imobilizarea de corectie. Pentru mentinerea mobilitatii articulare folosim mobilizarea
activa (activo-pasiva) daca este posibil si daca nu este posibil folosim mobilizarea analitica.
Posturarea este liber ajutata (mentinuta cu perne, rulouri, saculeti). Imobilizarea de
corectie foloseste atele si orteze amovibile (care pot fi indepartate si repuse).
La pacientii cu hemiplegie: pacientii pot fi in faza flasca sau spastica. Posturarea
segmentelor afectate (in faza flasca) se face in pozitii inverse celor spre care tind. Astfel:
-membrele superioare: umar cazut; brat ADD; antebrat semiflectat si usor
pronat; degetele flectate;
-membrele inferioare: sold in extensie si rotatie externa; genunchi si picior in
extensie; piciorul tinde sa se orienteze spre varus equin.
Posturarea membrelor superioare si a celor inferioare se face astfel:
a).Membrele superioare: brat ABD la 900; cot flectat; antebrat si mana pronate; degetele in
extensie. Cand pacientul este in sezand se folosesc chingi care sustin antebratul pentru a evita
subluxatia capului humeral. Se pot folosi si esarfe in loc de chingi. Se folosesc rulouri de
burete, saci de nisip, atele pentru mentinerea degetelor in extensie. Atela va mentine si policele
ABD. Uneori putem postura degetele in ABD.
b).Membrele inferioare se fixeaza in axa trunchiului cu o perna sub genunchi care sa-l
mentina usor flectat si cu o perna pe partea externa a coapsei care sa se opuna tendintei de
rotatie externa.
Se folosesc saculeti de nisip pentru mentinerea posturilor. Piciorul este posturat la
0
90 fata de gamba folosind fie o atela, fie un suport special care evita instalarea varusului
equin. Nu trebuie uitata necesitatea schimbarii repetate a pozitiei pentru evitarea escarelor.
Astfel, cand pacientul este in decubit ventral si decubit lateral partea paralizata va fi
spre marginea de acces a patului pentru a facilita acordarea ingrijirilor si pentru a-l obliga sa-si
priveasca partea bolnava.
In decubit lateral se prefera posturarea pe partea sanatoasa cu membrul superior
flectat la 900 si cotul extins, iar membrul inferior in usoara flexie. Uneori trebuie pozitionat si
pe partea bolnava pentru a evita spasticitatea in flexie si pentru a putea acorda unele ingrijiri.
La acesti pacienti trebuie evitate: caderea si blocarea umarului; flexia cotului, a
pumnului si a degetelor; ADD mainii in pronatie; ADD si flexia degetelor si in special a
policelui. Se adauga posturarea antidecliva a membrului superior afectat pentru a evita
instalarea edemului (destul de frecvent). Cand pacientul este in sezand se sustine antebratul cu
o esarfa.
La paraplegici: in perioada de imobilizare la pat, datorita spasticitatii pe ADD si flexori
pacientul se postureaza astfel:
-coapsele in extensie si usoara ABD (se foloseste un saculet la nivel coxofemural
si un saculet sau rulou intre coapse);
-piciorul la 900 fata de gamba.
 2

Daca il plasam in sezand, atunci mai intai in sezand lungit cu genunchii extinsi, insa
trunchiul inclinat spre posterior si sprijinit pe o perna.
Pe masura ce stabilitatea pacientului se imbunatateste pacientul se va sprijini activ
folosind membrele superioare mai intai cu trunchiul inclinat spre posterior si membrele
superioare plasate spre posterior.
La pacientii cu Parkinson: se folosesc posturarile in pat pentru corectarea pozitiilor
vicioase caracteristice. Se extinde genunchiul si cotul si se redreseaza corpul. Importanta este
posturarea in decubit ventral care corecteaza atitudinea tipica, insa la acesti pacienti
mentinerea unei posturi este mult mai scurta ca durata decat la alti pacienti, fie activ, fie pasiv.
Se face mobilizare activo-pasiva sau pasiva. Pacientul este invatat sa practice
exercitii de rostogolire in pat cu efect bun pentru rotatia capului si gatului.
La pacientii cu scleroza in placi: se actioneaza medical si kinetic; rar se fac interventii
chirurgicale. Mai ales la bolnavii care stau la pat, operati sau care nu au tendinta sa dezvolte
redori in flexie si la nivelul membrelor inferioare apar: sold si genunchi in flexie; picior in
varus equin.
La nivelul membrelor superioare se produce frecvent rotatia interna a bratului si
flexia pumnului si degetelor. Posturarea acestor segmente previne alaturi de mobilizare fixarea
membrelor in pozitii disfunctionale.