Sunteți pe pagina 1din 5

Kinetoprofilaxia - ramur a kinetoterapiei

Acoperind o arie extrem de vast de preocupri si de aplicaii, n cadrul kinetoterapiei s-au dezvoltat si individualizat ramuri cu o relativ autonomie, care desi au la baz aceleasi legi si folosesc exerciiile fizice ca mijloace proprii se deosebesc dup: obiectivele specifice si metodologia selecionrii, sistematizrii, adaptrii, combinrii si dozrii exerciiilor fizice, si dup modul concret prin care se ntocmesc planurile si programele de tratament. Una din aceste ramuri este kinetoprofilaxia. Kinetoprofilaxia, considerat ca si parte integrant si ramur de avangard a terapiei prin miscare, constituit pe axioma unanim acceptat n stiinele medicale conform creia este mai usor s previi dect s tratezi. Definiii: Kinetoprofilaxia studiaz procesul de optimizare a strii de sntate si de prevenire a mbolnvirii, organismului uman, cu ajutorul exerciiilor fizice.(Crciun,M., 2002). Kinetoprofilaxia, dup Sbenghe T., (2002), este aplicarea exerciiilor aerobice pe principiile stiinei antrenamentului medical. Ea se aplic: omului sntos, pentru a-l feri de boli sau de apariia sindromului de decondiionare fizic (profilaxie primar sau de gradul I); omului vrstnic, la care decondiionarea a aprut, pentru a-l feri de agravarea si organicizarea ei (profilaxie secundar, sau de gradul II); omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de apariia unor agravri sau complicaii ale acestor boli (profilaxie teriar, sau de gradul III). Kinetoprofilaxia are ca scop: ntrirea strii de sntate;

mrirea rezistenei naturale a organismului fa de agenii patogeni din mediul extern; stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal ntre organism si mediu; pentru copii, obiectivul cel mai important const n asigurarea condiiilor pentru cresterea si dezvoltarea normal si armonioas a organismului si, implicit,prevenirea apariiei deficienelor fizice si a contactrii unor boli care lear putea afecta dezvoltarea normal. Kinetoprofilaxia prezint cteva subramuri, si anume: kinetoprofilaxia primar sau de gradul I. kinetoprofilaxia primar sau de gradul II. Kinetoprofilaxia primar sau de gradul I., const n instituirea demersului profilactic ce trebuie s porneasc ntotdeauna de la cunoasterea: particularitilor bio-psiho-motrice individuale, ntruct este vizat personalitatea uman n ansamblul si integritatea sa; interdependena organismului cu mediul ambiant; influena exerciiilor asupra omului sntos sau n situaie biologic special. Asa cum am mai artat, prin influenele pozitive multiple pe care exerciiul fizic le are n meninerea si ntrirea sntii organismului uman n general si a funciilor sale n particular, kinetoprofilaxia are diverse si multiple aplicaii. Aceste aplicaii privesc n primul rnd oamenii sntosi si oamenii aflai n situaii biologice speciale - kinetoprofilaxia primar. Acestea din urm, se adreseaz unor grupe mari de ceteni care din cauza unor particulariti fiziologice nu pot folosi exerciiul fizic dup metodele comune educaiei fizice. n aceast categorie includem copii de la 0 - 3 ani, femeia n situaii biologice speciale legate de sarcin, luzie, alptare, persoanele care lucreaz n condiii grele de munc si sunt

predispuse a contracta anumite boli sau deficiene specifice mediului de munc. La aceste categorii de populaie, folosirea exerciiului fizic ca factor biologic natural cu multiple valene pozitive se aplic numai dup regulile generale ale terapeuticii. Scopul exerciiilor fizice n aceste aplicaii const din: ntrirea strii de sntate,mrirea rezistenei naturale fa de agenii patogeni din mediul extern, stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal ntre organism si mediu. Pentru copii ,obiectivul cel mai important const din asigurarea condiiilor pentru cresterea normal si dezvoltarea armonioas a organismului, precum si n prevenirea deficienelor fizice. Kinetoprofilaxia este prezent ns si n prevenirea agravrii unor boli cu potenial evolutiv - kinetoprofilaxie secundar. Kinetoprofilaxia secundar sau de gradul II., reprezint aplicarea exerciiilor fizice n blocarea unor deficite funcionale sau structurale determinate de afeciuni cronice cu potenial evolutiv. n acest sens se va urmri fie prevenirea agravrii deficitelor aprute,fie oprirea apariiei altor deficite cu caracter invalidant. Kinetoprofilaxia secundar are ca obiective: educarea bolnavilor cu afeciuni cronice evolutive; formarea comportamentului motric adecvat (posturi si miscri n timpul exercitrii profesiunii si nafara acesteia) pentru stoparea sau diminuarea evoluiei bolii sau deficienei. Corelaii ntre organismul uman vzut ca sistem si importana kinetoprofilaxiei Analiznd orientarea curativo-profilactic a medicinii moderne si rolul important pe care exerciiul fizic l ocup n profilaxie si sanogenez observm c legtura tradiional dintre medicin si kinetoprofilaxie devine tot mai strns.

ntemeierea teoriei sistemelor de biologul L.V. Bertalanffy a deschis noi perspective asupra nelegerii omului ca sistem si a legilor care confer exerciiilor fizice un rol att de miraculos n meninerea si ntrirea sntii organismului uman (Crciun, M., 2002). ntr-o abordare sistematic scria (Shleanu,1972, Shleanu si Voiculescu, 1976,citat de Crciun, M., 2002) c organismul uman poate fi caracterizat cel puin prin urmtoarele aspecte: Sistem deschis Sistem deschis este considerat sistemul care import si export substane si prin ele energie potenial, negentropie (L.Brilloouin,) adic energie capabil de a fi convertibil n lucru fizic (miscare, exerciiu fizic) sau capabil de efecte de organizare a elementelor sistemului n particular si a organismului ca sistem n ansamblu. Viaa, este modul de existen a substanelor albuminoide si acest mod de existen const n esen, n autorenoirea continu a componentelor chimice care le compun. Aceast autorennoire se petrece att de repede nct putem vorbi de un adevrat vrtej metabolic (Pliusci). S-a dovedit ns c procesul de autoregenerare nu se produce n mod automat ci el se declanseaz si acioneaz numai ca urmare a procesului de excitaie a transformrii negentropiei n lucru fizic (exerciiu fizic). Lipsa excitaiei, lipsa strii active, a efortului funcional inhib procesele de autoregenerare si materia vie ajunge la involuie si atrofie. Excitaia, starea activ a materiei va trece prin strile vestigiale de faz a parabiozei (oboselii) si ale exaltrii. Starea de parabioz (oboseala) este starea de proces viu a regenerrii cu ajutorul substanelor importante de sistem din mediul extern sub form de hran. Procesele de autoregenerare, n cazul cnd exist o hran adecvat, duc n mod normal la apariia unei supraregenerri - faza de exaltare. n timpul fazei de

exaltare capacitatea funcional a sistemului (capacitatea de reacie) este sporit. Faza de exaltare este direct proporional cu mrimea intensitii excitantului - n limite fiziologice. Cu ct excitantul este mai puternic - raportat la particularitile individuale - cu att si faza de exaltare este mai nalt. Dac activitatea fizic (efortul funcional) nu se repet sistematic, faza de exaltare se diminuiaz treptat si cu timpul dispare. Capacitatea fizica (funcional) se reduce pn la nivelul iniial si scade chiar sub acest nivel. Dimpotriv, dac efortul funcional se repet, sub forma exerciiului fizic (antrenamentului), dup un anumit timp schimbrile fazei de exaltare se consolideaz si devin permanente. Organismul (sistemul deschis) trece la un nou nivel de perfecionare structural - mai nalt. Se produce ceea ce numim hipertrofia funcional a elementelor exersate. Hipertrofia funcionala este exemplul cel mai concludent c autoregenerarea la un nivel mai nalt, a produs efecte de organizare superioar, de perfecionare structural si funcionala a sistemului (a organismului).