KINETOPROFILAXIE

CURS 1
• ramuri cu o relativă autonomie, care deşi au
la bază aceleaşi legi şi folosesc exercitiile
fizice ca mijloace proprii se deosebesc după:
obiectivele specifice şi metodologia
selectionării, sistematizării, adaptării,
combinării şi dozării exercitiilor fizice, şi după
modul concret prin care se întocmesc
planurile şi programele de tratament.
• Una din aceste ramuri este kinetoprofilaxia
• Kinetoprofilaxia, considerată ca şi parte
integrantă şi ramură de avangardă a
terapiei prin mişcare, constituită pe axioma
unanim acceptată în ştiintele medicale,
conform căreia „este mai uşor să previi
decât să tratezi”.
 DEFINITII
• Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate şi de prevenire a
îmbolnăvirii, organismului uman, cu ajutorul exerciŃiilor fizice.
• Kinetoprofilaxia, după Sbenghe T., este aplicarea exercitiilor aerobice pe principiile ştiintei
antrenamentului medical. Ea se aplică:
- omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de aparitia sindromului de deconditionare fizică
(profilaxie primară sau de gradul I);
- omului vârstnic, la care deconditionarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea şi organicizarea
ei (profilaxie secundară, sau de gradul II);
- omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de aparitia unor agravări sau complicatii ale
acestor boli (profilaxie tertiară, sau de gradul III).

• Kinetoprofilaxia are ca scop:

- întărirea stării de sănătate;
- mărirea rezistentei naturale a organismului fată de agentii patogeni din mediul extern;
- stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism şi mediu;
- pentru copii, obiectivul cel mai important constă în asigurarea conditiilor pentru creşterea şi
dezvoltarea normală şi armonioasă a organismului şi, implicit, prevenirea aparitiei
deficientelor fizice şi a contactării unor boli care le-ar putea afecta dezvoltarea normală.
 RAMURI
• kinetoprofilaxia primară sau de gradul I.
• kinetoprofilaxia secundara sau de gradul II.
• Kinetoprofilaxia primară sau de gradul I.,
constă în instituirea demersului profilactic ce
trebuie să pornească întotdeauna de la
cunoaşterea:
- particularitătilor bio-psiho-motrice individuale,
întrucât este vizată personalitatea umană în
ansamblul şi integritatea sa;
-interdependenta organismului cu mediul
ambiant;
-influenta exercitiilor asupra omului sănătos
sau în situatie biologică specială.
• Kinetoprofilaxia este prezentă însă şi în prevenirea
agravării unor boli cu potential evolutiv -
kinetoprofilaxie secundară.
• Kinetoprofilaxia secundară sau de gradul II., reprezintă
aplicarea exercitiilor fizice în blocarea unor deficite
functionale sau structurale determinate de afectiuni
cronice cu potential evolutiv. În acest sens se va
urmări fie prevenirea agravării deficitelor apărute, fie
oprirea aparitiei altor deficite cu caracter invalidant.
• Kinetoprofilaxia secundară are ca obiective:
- educarea bolnavilor cu afectiuni cronice evolutive;
- formarea comportamentului motric adecvat (posturi şi
mişcări în timpul exercitării profesiunii şi înafara
acesteia) pentru stoparea sau diminuarea evolutiei
bolii sau deficientei.
 Sistem autoizomorf
• Solicitarea fizică reprezintă un efort funtional nu numai pentru
sistemul muscular, ci interesează deopotrivă procesele
fundamentale din scoarta cerebrală, functiile sistemului
nervos vegetativ şi ale glandelor endocrine, functia
circulatorie, respiratorie, de nutritie şi metabolism, de excretie
şi eliminare.
• Sub influenta exercitiilor fizice, celulele nervoase ale
creierului omenesc se formează şi se perfectionează
structural, iar aceasta duce la o îmbunătătire a functiei lor.
• Excitatia şi inhibitia îşi ating starea lor optimă; forta,
mobilitatea şi echilibrul acestor procese adaptându-se tipului
de activitate fizică.
• Exercitiile fizice efectuate continuu, sistematic şi metodic,
după reguli fiziologice şi igienice pot influenta într-o măsură
relativă însăşi tipul de sistem nervos.
• Personalitatea umană este însă nu numai
un sistem deschis şi autoizomorf ci şi:
• cibernetic, antialeator, autonom,
autocinetic, antientropic, teleonomic,
capabil de optimizare, toate justificând
într-o formă sau alta importanta mişcării
(exercitiului fizic) în mentinerea şi întărirea
sănătătii.