IGIENA IN SPORT

LUCRARE DE ATESTAT

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

ROMAN

INDRUMATOR: NACU IONUȚ

ELEV: MÂRȚ MARIA-GEORGIANA
Contents
1.INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 3
2.IGIENA BAZELOR SPORTIVE ........................................................................................................................ 7
2.1.DEFINITIA SI CLASIFICAREA BAZELOR SPORTIVE................................................................................. 7
2.2.NORMELE IGIENICO-SANITARE GENERALE ALE BAZELOR SPORTIVE .................................................. 8
2.3. NORMELE IGIENICO-SANITARE SPECIALE ALE BAZELOR SPORTIVE ................................................... 8
2.3.1. PENTRU SALILE DE SPORT ........................................................................................................... 9
2.3.2. PENTRU TERENURILE SPORTIVE ................................................................................................ 11
2.3.3. PENTRU BAZELE SPORTIVE IN AER LIBER .................................................................................. 15
2.3.4. PENTRU TERENURI DE ATLETISM .............................................................................................. 17
2.3.5. PENTRU ANEXELE SOCIAL-SANITARE ........................................................................................ 19
3.IGIENA ECHIPAMENTULUI SPORTIV ......................................................................................................... 20
4.IGIENA INDIVIDUALA................................................................................................................................ 21
4.1. Igiena pielii ....................................................................................................................................... 21
4.2. Igiena analizatorilor ......................................................................................................................... 22
4.3. Igiena regimului zilnic de activitate ................................................................................................. 23
4.4. Igiena somnului ................................................................................................................................ 24
5.CERINTE TEHNICE SI SANITARE PENTRU CLUBURILE SPORTIVE .............................................................. 25

2
1.INTRODUCERE
Igiena educatiei fizice si sportului face parte din domeniul mai mare a al
igienei, cu aplicatii la domeniul respectiv.

Cuvantul igiena deriva de la Hygeia, care in mitologia greaca era zeita

sanatatii, fiica lui Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al
bolilor si simbol al mediciii curative.

Stiinta igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei si a avut
intotdeauna ca scop prevenirea imbolnavirilor si pastrarea sanatatii
oamenilor, spre deosebire de ramurile clinice, care au ca obiect principal
studiul bolii, a proceselor patologice, in scopul vindecarii bolnavilor.

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si

perfectionarii sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea
este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice si in acelasi
timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.

Obiectul de studiu al igienei consta in:

1. cercetarea factorilor mediu – naturali, sociali si actiunea lor aspura

sanatatii oamenilor;
2. consecintele sanitare si ecologice produse prin actiunile omului
asupra factorilor mediu;
3. capacitatea de adaptare a omului si a colectivitatilor la mediul
ambiant in continua schimbare.

Igiena elaboreaza norme si legi sanitare, masuri de asanare si

profilaxie care sa fundamenteze un mediu igienic de viata.

3
 Scopurile igienei sunt:

1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a

colectivitatii umane;
2. ridicarea rezistentei organismului;
3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei;
4. prelungirea duratei biologice active a vietii.

Medicina muncii studiaza:

1. influenta e care o exercita factorii de munca asupra organismului si

a starii de sanatate;
2. imbolnavirile profesionale cauzate in exclusivitate sau
preponderent prin actiunea asupra organismului a noxelor
profesionale;

Prin noxe profesionale se inteleg factorii patogeni (nefavorabili) ce

pot sa apara in anumite sitatii in procesul muncii sau datorita unor
conditii sanitare neprielnice – considerate ca factori de risc. Eliminarea
sau limitarea noxelor, impreuna cu respectarea conditiilor sanitare
optime, constituie o latura importanta a profilaxiei.

Masurile luate pentru aplicarea in practica a regulilor de igiena

poarta denumirea de masuri sanitare. Prin aplicarea lor se realizeaza
obiectivele si scopurile igienei.

Obectivul principal al igienei este sanatatea.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare

fizica, mintala si sociala a oamenilor.

Bunastarea fizica presupune:

 asigurarea de conditii sociale si sanitare pentru o crestere si

dezvoltare somatica armonioasa;
 integritatea si buna functionare a organelor;
 o buna conditie motorie;
4
  o buna capacitate de actiune;

Sanatatea mintala este aptitudinea de a stabili relatii armonioase cu

mediul inconjurator. Pentru a favoriza dezvoltarea libera a personalitatii
umane sunt necesare conditii sociale pentru integrarea corespunzatoare a
omului in grupul si in comunitatea de viata in care traieste.

Starea de sanatate ii confera omului o capacitate dinamica de

adaptare, in limite fiziologice, la mediul inconjurator in continua
schimbare. Cand organismul nu reuseste sa se adapteze la mediu, apare
starea de boala.

Sanatatea este rezultanta interactiunii permanente dintre om si mediu,

a interactiunii factorilor ereditari, de mediu si comportamentali.

In mentinerea si promovarea sanatatii, ca si in aparitia bolii intervin

doua categorii de factori:

 factori endogeni, genetici, si

 factori exogeni din mediul fizic, biologic si social: regimul de
viata, regimul alimentar, igiena locuintei, igiena muncii, fumatul,
alcoolismul, sedentarismul.

Obiectivul esential al igienei este profilaxia.

Notiunea de profilaxie cuprinde notiunile teoretice si masurile

practice care contribuie la pastrarea, promovarea si desavarsirea sanatatii
oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor sau a implicatiilor lor.

In pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor se disting doua

categorii de masuri profilactice : primare si secundare.

Masurile profilactice primare au ca scop pastrarea sanatatii si

prevenirea imbolnavirilor oamenilor sanatosi, in special colectivitatii.
Masurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru
realizarea unui regim igienic de viata si de munca. Acestea sunt:

5
  aprovizionarea igienica cu apa;
 combaterea poluarii;
 alimente salubre;
 conditii igienice de locuit;
 salubritatea localitatilor;
 conditii igienice de munca;
 desprinderi igienice;
 vaccinari;

Masurile profilactice secundare au ca scop:

 depistarea precoce a imbolnavirilor;

 prevenirea agravarii si complicatiilor bolii;
 scurtarea duratei imbolnavirilor;

Metodele de lucru ale profilaxiei. Pentru a cunoaste calitatea

factorilor de mediu se utilizeaza metode fizice, biofizice, biochimice,
toxicologice, biologice, microbiologice, tehnico-sanitare.

Pentru a evidentia influenta factorilor de mediu asupra organismului

se utilizeaza metode de exploatari functionale, metode clinice, fizilogice
si imunologice.

Masurile elaborate de igiena se adreseaza atat mediului inconjurator,

cat si populatiei. Masurile care se adreseaza mediului inconjurator se
numesc masuri de asanare, iar cele care se adreseaza populatiei se
numesc masuri profilacitce.Acestea din urma sunt: vaccinari,
vitaminizari, control medical la angajare, control medical peroidic al
populatiei, elaborarea de norme sanitare.

Prin norme sanitare se inteleg parametrii igienici de viata si munca, cu

rol in pastrarea sanatatii oamenilor si in prevenirea efectelor nocive ale
factorilor de mediu si asupra sanatatii.

6
2.IGIENA BAZELOR SPORTIVE

2.1.DEFINITIA SI CLASIFICAREA
BAZELOR SPORTIVE

Baza sportivă este o construcţie sau o amenajare specială,

permanentă sau temporară, dotată cu aparatură corespunzătoare
practicării sportului şi anexe social-sanitare adecvate. Bazele sportive se
clasifică în funcţie de trei criterii: 1) felul construcţiei: – baze sportive
deschise, în care activitatea sportivă este legată de anotimp (stadioane,
terenuri sportive, pârtii de schi); – baze sportive închise, în care
activitatea sportivă se poate desfăşura tot anul (săli sportive, bazine
acoperite). 2) Persoanele care au acces la baza sportivă respectivă: –
baze sportive studenţeşti, şcolare; – baze sportive ale unei instituţii,
întreprinderi; – baze sportive judeţene, orăşeneşti, comunale. 3)
Amploarea activităţii desfăşurate: – baze sportive simple, în care se
desfăşoară un singur sport (săli de gimnastică; săli de box; terenuri
pentru jocuri sportive); – baze sportive complexe, în care se practică mai
multe ramuri de sport (parcuri sportive; complexe sportive). Baza
sportivă include o serie de amenajări, clasificate astfel: 1) amenajări de
bază: sala propriu-zisă; stadionul; bazinul; terenul; 2) amenajări
auxiliare social-sanitare, care asigură o legătură directă cu activitatea
sportivă: vestiar; sală de duşuri; cabinet medical; săli de refacere; 3)
amenajări auxiliare administrative, care asigură condiţiile materiale
necesare desfăşurării antrenamentului şi competiţiilor: clădiri
administrative; cantină; magazii; ateliere de reparat echipamente şi
materiale; 4) spaţii rezervate spectatorilor: tribune; anexe social-sanitare.
7
 2.2.NORMELE IGIENICO-SANITARE
GENERALE ALE BAZELOR SPORTIVE

Sunt valabile pentru toate bazele sportive, indiferent de tipul

acestora. Aceste norme privesc următoarele elemente: 1) Alegerea
terenului, ţinând cont de următoarele: solul trebuie să aibă granulaţii
mari şi uniforme (porozitate mare), care asigură o permeabilitate bună a
oxigenului; analiza chimico-bacteriologică a 10 11 solului, necesar ă
identific ării gradului de poluare şi a capacităţii de autopurificare;
terenul s ă fie însorit şi uscat. 2) Amplasarea bazei sportive, ţinând cont
de: puritatea aerului, temperatura aerului, direc ţia vântului dominant,
posibilităţile de alimentare cu ap ă potabil ă şi pentru salubritate, existen
ţa c ăilor de acces şi comunica ţie. 3) Orientarea bazei sportive: bazele
sportive deschise cu axul lung pe direc ţia nord-sud şi vântul dominant s
ă bat ă perpendicular pe baza sport; bazele sportive închise cu axul lung
pe direc ţia est-vest. 4) Evacuarea reziduurilor şi a apei murdare: spa ţii
speciale pentru gunoaie; deversarea apei murdare în re ţeaua de
salubrizare a localităţii, sau dac ă aceasta nu exist ă deversarea se face
într-o ap ă curg ătoare cu debit mare şi constant situat ă în apropiere sau
prin drenaj pe o suprafaţă mare de teren la 40-50 cm adâncime în afara
localităţii.

2.3. NORMELE IGIENICO-SANITARE

SPECIALE ALE BAZELOR SPORTIVE
8
2.3.1. PENTRU SALILE DE SPORT

1) Podeaua: Să fie compact ă, elastic ă, neted ă, c

ălduroas ă, s ă atenueze zgomotul, s ă nu prezinte cr ăp
ături, s ă nu fie alunecoas ă. Materialul ideal este lemnul de
esenţă nu prea tare. Pentru între ţinerea igienic ă:
obligativitatea intr ării în sal ă numai cu echipament
adecvat; un covora ş umed la intrarea în sal ă; în fiecare
pauz ă, ştergerea podelei cu o cârp ă umed ă; aparatele
mobile s ă fie deplasate pe sus sau pe ro ţi; interzicerea
folosirii s ălilor pentru alt scop. 2) Pere ţii: S ă fie construi
ţi dintr-un material cu porozitate bun ă, care s ă permit ă o
ventila ţie natural ă; suprafa ţa s ă fie neted ă, fă r ă
ornamenta ţii; s ă asigure o fixare solid ă a aparatelor.
Pentru între ţinerea igienic ă: pere ţii pot fi acoperi ţi cu
vopsea în ulei sau c ăptu ş i ţi cu lambriuri din material
plastic, pân ă la 1,5-2 m de la podea; partea superioar ă a
pere ţilor şi tavanul se dau fie cu var amestecat cu ulei, fie
cu vopsea în ulei. 3) Microclimatul: Microclimatul este dat
de: – temperatura medie (16-18 0 C; varia ţiile de
temperatur ă din sal ă s ă nu depăşeasc ă maxim 4 0 -5 0 în
24 de ore), – umiditatea relativ ă (35-65%), – concentra ţia
de CO 2 din aer (maxim 1%), – viteza curen ţilor de aer din
sal ă (maxim 0,5 m/secund ă). Microclimatul se asigur ă
printr-o corect ă înc ălzire şi ventilare a s ălilor sportive: –
înc ălzirea se poate face prin sistemul local de înc ălzire
(sobe; centrale), – pentru aprecierea ventila ţiei, se ţine cont

9
de trei parametri: volumul ventila ţiei (cantitatea de aer
necesar ă unui om într-o or ă); coeficientul de ventila ţie (de
câte ori se schimb ă aerul dintr-o înc ăpere într-o or ă;
pentru s ălile de sport se recomand ă schimbarea aerului de
3-4 ori/or ă); cubajul (volumul necesar pentru o persoan ă
într-o camer ă în care ventila ţia este suficient ă; volumul de
aer necesar unui sportiv într-o or ă este de 90 m 3 ). 12
Pentru menţinerea unor condiţii igienice de microclimat:
interzicerea fumatului; saltelele vor fi confecţionate dintr-
un material dens, umplute cu iarbă de mare sau păr. 4)
Iluminatul: Iluminatul natural: ferestrele să fie amplasate
spre sud, sud-est şi sud-vest, pentru a asigura o iluminare
uniform. Pentru aprecierea aproximativă a iluminării
naturale se folosesc: coeficientul de luminozitate (raportul
dintre suprafaţa luminoasă a ferestrelor şi suprafaţa podelei;
variază între 1/3–1/5 pentru sălile sportive); unghiul de
incidenţă al razelor luminoase (unghiul format de orizontala
dusă printr-un punct spre fereastră şi raza de lumină care
vine în acelaşi punct, intrând prin marginea superioară a
ferestrei; cu cât este mai mare, luminozitatea este mai bună;
pentru sălile sportive = minim 300 ); unghiul de deschidere
(este format din două linii drepte care pleacă dintr-un punct
din mijlocul sălii: una trece pe la marginea superioară a
ferestrei, iar cealaltă pe deasupra obstacolului care se află în
apropierea sălii; cu cât este mai mare, cu atât iluminatul
este mai bun; pentru sălile sportive = minim 80 ). Alţi
factori care influenţează intensitatea iluminatului: culoarea
pereţilor şi a tavanului – trebuie să fie în tonuri deschise,
pentru a putea reflecta şi dispersa lumina solară (culoarea
albă are un coeficient de reflectare de 85%, cea galbenă de

10
 45%); calitatea geamurilor şi starea lor de curăţenie
(luminozitatea este micşorată cu 25-30% de geamurile
duble, 40% de cele murdare şi 80% de cele îngheţate).
Iluminatul artificial: lumina să fie repartizată uniform; să
aibă intensitate suficientă; să nu producă puncte
strălucitoare şi umbre; să nu degaje căldură; să nu prezinte
pericol de accidentare; să nu vicieze aerul: Se preferă sursa
de lumină fluorescentă reflectată din tavan. 5) Spaţiul de
siguranţă: Este situat între marginile terenului şi pereţi sau
tribună, cu o lăţime de 3 m. 6) Aparatura sportivă: Să
corespundă cerinţelor sportului practicat. 7) Spaţiul pentru
public: Se alocă 0,50-0,80 m/spectator. 8) Anexe social-
sanitare: Să fie separate pentru sportivi şi public

2.3.2. PENTRU TERENURILE SPORTIVE

1) Solul: Să fie omogen, elastic, suficient de dur. Are

compoziţii diferite în funcţie de sportul practicat pe
terenul respectiv. 2) Dimensiunea: Conformă cu
regulamentul sportului respectiv. 3) Spaţiul de siguranţă:
Minim 3 m. 4) Aparatele sportive: Să corespundă
sportului practicat. 5) Spaţiul rezervat publicului: 0,50-
0,80 m/spectator. 6) Anexele social-sanitare: Diferite
pentru sportivi şi public.

La construirea unei baze sportive, indiferent de felul acesteia, se va

tine cont de unele cerinte igienico-sanitare generale.

11
 Alegerea terenului este foarte importanta pentru construirea unei
baze sportive din mai multe puncte de vedere.

In primul rand se va stabili natura si configuratia solului. Solul pe

care se construieste o baza sportiva trebuie sa aiba granulatii mari si
uniforme, care ii confera un grad mare de porozitate. Aceasta ii asigura o
buna permeabilitate pentru aer si, deci, oxigenul necesar proceselor de
oxidare, care ajuta la mineralizarea si autopurificarea solului.

Solul cu porozitate mica este umed si nesanatos. Intr-un astfel de

sol, la un gram se pot gasi sute de milioane de microbi, mai ales intalniti
fiind bacilul titanic, bacilul antraxului, bacilii gangrenei gazoase. Cea
mai mare parte a microbilor din sol se gaseste la o adancime de 20-30
cm, la suprafata solului ei fiind distrusi de razele ultraviolete, oxigenul
din aer si de uscaciune. Un sol poluat este periculos, avand in vedere
faptul ca sportivul are contacte dese si dure cu solul, se poate rani sin
acest caz poate contacta boli determinate de microbii din sol. De
asemenea solul poluat poate influenta negativ calitatea aerului de
deasupra lui, inclusiv aerul din incaperile construite pe el.

Alte conditii pe care trebuie sa le indeplineasca terenul pe care se

construieste o baza sportiva sunt acelea de a fi insorit si uscat, sa aiba o
panta suficienta pentru scurgerea apelor meteorice, iar primul strat de
apa freatica sa se gaseasca cel putin la 2 m adancime.

Este de preferat ca sa nu se construiasca o baza sportiva pe

terenurile folosite in trecut ca rampe de gunoaie, cimitire, terenurile de
umplutura, mlastinoase, terenurile din depresiuni.

Inainte de a construi o baza sportiva trebuie sa se faca o analiza

chimico-bacteriologica a solului pentru a se stabili gradul de poluare si
capacitatea de autopurificare. Daca solul prezinta un grad ridicat de
poluare trebuie sa se ia masuri de insanatosire a lui. Terenul va fi arat
adanc timp de 3-4 ani consecutiv, pentru a-i ajuta sa se autopurifice.
Dupa aceea se va aseza la suprafata solului un strat de pamant sanatos si
curat, gros de 25-30 cm, peste care se va semana sau se va intinde zgura.
12
Daca terenurile sunt umede si au permeabilitate mica pentru apa se vor
usca prin drenare.

Amplasarea. Se recomanda ca amplasarea bazelor sportive sa se

faca in cadrul zonelor de locuit ale localitatilor. Bazele sportive pentru
prescolari sau scolari se vor amplasa la o distanata de maximum 1 km
departare fata de zona de locuit. Bazele sportive de intreprindere se pot
amplasa in apropierea acestora, dar in afara zonei de poluare.

Pentru realizarea unui microclimat favorabil si a unei ambiante

palcute, este bine ca baza sportiva sa fie amplasata in apropierea unei
ape curgatoare, in cadrul unui parc natural.Aceasta amplasare prezinta
mai multe avantaje sub aspect igienic: aerul este mai curat deoarece
praful se depune in mare parte pe frunzele copacilor; aerul este mai
bogat in oxigen in timpul zilei datorita procesului de asimilatie
clorofiliana; temperatura aerului este mai scazuta vara si mai crescuta
iarna si prezinta variatii mai mici; umiditatea aerului este mai crescuta,
este mai multa liniste; culoarea verde a frunzelor si a ierbii odihneste
ochiul si sistemul nervos central, creand o stare psihica pozitiva.

Sa ve evita construirea bazelor sportive in apropierea unor surse de

poluare a aerului cu praf, fum, substante toxice, strazi cu circulatie
mare.

Important in amplasarea bazelor sportive este stabilitatea directiei

vantului dominant in zona respectiva. Daca o baza sportiva trebuie
amplasata intr-o zona cu aerul mai putin curat, in apropierea unui obiect
poluant, ea se va amplasa in partea dinspre care bate vantul dominant.
Aerul va trece mai intai deasupra bazei sportive si apoi deasupra fabricii
respective.

Cand se amplaseaza o baza sportiva, trebuie sa se tina cont si de

posibilitatile de alimentare cu apa potabila si pentru salubritate. Pentru
baut, igiena corporala a sportivului, bazine de inot se va folosi apa
potabila din reteaua centrala de alimentatie a localitatii. Daca aceasta
retea nu exista, atunci se poate crea o sursa proprie pentru baza sportiva
13
respectiva, folosindu-se de sursa de apa de adancime (fantana) sau apa
curgatoare cu debit mare si constant. In ultimul caz, din apa curgatoare
se va face o derivatie, inainte de folosire apa fiind prelucrata prin
sedimentare, filtrare si clorurare.

Orientarea bazelor sportive deschise se face cu axa lunga pe

directia nord-sud, iar a celor inchise cu axa lunga pe directia est-vest.
Daca baza sportiva este amplasata in regiuni cu vanturi dominante
puternice, orientarea bazei sportive deschise se va face in asa fel, incat
vantul dominant sa bata perpendicular pe axa lunga a terenului.

Evacuarea apelor murdare si a gunoaielor, rezultate in urma

activitatilor depuse la nivelul bazei sportive se poate realiza in mai multe
feluri. Cel mai igienic sistem il reprezinta deversarea apelor murdare in
reteaua de canalizare a localitatii. Daca aceasta nu exista, apele reziduale
pot fi deversate intr-o apa curgatoare din apropiere care sa aiba un debit
mare si constant. Daca nu exista aceasta posibilitate, atunci apele
murdare pot fi indepartate printr-un sistem de drenaj raspandit pe o
suprafata mare de teren, la o adancime de 40-50 cm, in afara localitatii.
Se mai poate folosi si sistemul de colectare in puturi absorbante, care vor
trebui evacuate des.

Pentru colectarea gunoaielor se vor crea spatii speciale prevazute

cu pubele acoperite cu capace pentru a nu avea acces animalele si
insectele care pot raspandi aceste resturi. Gunoiul va fi evacuat periodic.

Constructiile si amenajarile sportive mai trebuie prevazute cu cai

de comunicatie dimensionate in asa fel, incat sa asigure accesul usor si
posibilitatea evacuarii rapide a publicului spectator. Caile de acces
trebuie sa fie asfaltate sau, la sate, tropite cu pacura, pentru a evita
ridicarea prafului.

14
2.3.3. PENTRU BAZELE SPORTIVE IN
AER LIBER

Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile

sportive din fiecare oras se calculeazala 3,5 m2 pe cap de locuitor.
Suprafata necesara pentru o baza sportiva in aer liber, care are un nucleu
sportiv format dintr-un teren de fotbal si un teren pentu atletism, este de
12000-15000 m2, iar pentru amenajarea in jurul nucleului sportiv a unei
zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei sportive necesita 20000-
25000 m2.

In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces

pentru public, trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia.
Criteriul de apreciere este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400
de persoane si pot sedea 200-220 de persoane. Pe langa acest spatiu,
necesar publicului spectator, trebuie sa socotim in plus suprafata de teren
pentru usurinta circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si
pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor creste, in aceeasi
masuraa se mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor.

Suprafete medii ale constructiei sportive :

· Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha

de teren ;

· Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori -

4-6 ha de teren ;

· Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori -

6-15 ha de teren ;

· Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori -

peste 20 ha de teren.
15
 Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in
functie

de numarul terenurilor si de specificul lor.

Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar

pentru o persoana, 15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti.

Orientarea terenului.

La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem

seama ca razele solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor
care practica diverse sporturi.

Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe

directia nord-sud, cu o deviere de la meridian intre 10-150.

Sistematizarea.

Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul

sistematizarii.Tot in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul
fiecarei instalatii sportive, precum si legaturile functionale ce exista intre
diversele componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri
sportive, atletism, etc. si anexele social-sanitare.

Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite

probe sportive in asa fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si
traumatismelor care se pot ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De
asemenea, se va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa nu se
proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si arborii
dimprejur.

Amenajari si instalatii speciale.

Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara,

uneori,inconditii destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice.
De aceea orice teren sportiv va avea asigurat un sistem de drenaj

16
eficient,, pentru a nu ingreuna sarcina jucatorilor printr-un teren
necorespunzator, care altfel s-ar inunda.

Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu

jeneze vederea din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie
omogen, elastic si totusi suficient de dur, pentru a permite activitatea
sportivilor. Elementele din care este facut stratul superficial al
terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a permita totusi
scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata lor, astfel incat aceasta sa
ajunga la sistemul de drenaj.

Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este

necesar ca, pe langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren
de sport, inclusiv nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard
metalic inalt de 0,75-1 metru.

2.3.4. PENTRU TERENURI DE ATLETISM

In afara indicatiilor date cu privire la alegerea, amenajarea si utilarea
stadioanelor, exista alte reguli si consideratii de ordinigienic cu privire la
locul destinat antrenamentelor pentru diferite forme de atletism.

Pista de alergari.

In atletism, cu exceptia crosului si a probelor de peste 10 km,

alergarile se fac pe benzi de teren special amenajate, cunoscute sub
numele de piste de alergari. Pista de alergari moderna este formata diin
cauciuc sintetic (coritan, polytan etc.) ; pistele vechi sunt formate dintr-
un amestec de zgura, pamant vegetal si alte adausuri (lut, isip, rumesug).

O ingrijire permanenta si minutioasa a pistei trebuie sa-i asiguer

mentinerea unei suprafete netede, pentru a evita provocarea intinderilor
de ligamente, a luxatiilor, a clacajelor sau altor traumatisme, care s-ar

17
putea produce din cauza neregularitatilor cat de mici pe care le-ar avea
pista.

Pentru toate alergarile in linie dreapta, pista trebuie sa fie mai lunga
cu 15m deoarece concurentul, la probele de viteza, dezvolta o viteza
maxima si, in virtutea inertiei continua sa alerge si dupa linia de sosire.
De aceea, pentru distanta cea mai mare in linie dreapta, de
110 m.g., lungimea totala, in linie dreapta, trebuie sa fie de cel putin
123-130m.

La alergarile si concursurile care au loc in incaperi inchise, podeaua

nu trebuie sa fie lunecoasa, in cazul salilor ce nu dispun de material
sintetic ; pentru acestea se recomanda sa se astearna peste podea un
covor de cauciuc. Alergarile in sala se fac numai daca linia dreapta are
cel putin 30 m lungime, plus 2 m de la perete la start si 8m dincolo de
linia de sosire ; peretele din fata liniei de sosire trebuie sa fie acoperit cu
saltele pana la inaltimea pieptului.

Sectoarele pentru sarituri.

Sariturile in lungime si triplusaltul se executa cu elan, pe o pista

de alergare cu aterizare in gropi de dimensiuni speciale, in raport cu
saritura de efectuat. Pragurile de bataie trebuie sa fie la nivelul solului si
vopsite in alb. Nisipul va fi tot timpul sapat si nivelat indiferent daca
este vorba de antrenament sau mai ales concurs.

Saritura cu prajina si saritura in inaltime se fac insectoare special

amenajate cu aterizare pe saltele care au dimensiuni specifice.

Pentru ca, in timpul elanului, razele soarelui sa nu cada in ochii

sportivului este bine ca sectoarele de sarituri sa fie construite la nordul si
sudul terenului.

Dupa intrebuintare, saltelele vor fi acoperite, pentru a fi ferite de

ploaie si murdarii.

Sectoarele pentru aruncari.

18
 In atletism , aruncarile de disc, greutate si ciocan se executa din
cercuri de dimensiuni speciale. Aruncarea sulitei se face insector special
amenajat pe acelasi material din care este facuta pista de alergare.

In jurul cercului pentru aruncarea ciocanului, greutatii si a discului

se recomanda montare, in spatele aruncatorului, a unei plase speciale de
protectie in forma de semicerc.

Cercurile pentru aceste aruncari se ingroapa in pamant pana la

nivelul solului exterior.

Locurile de aruncare trebuie dispuse in asa fel, incat razele soarelui

sa nu cada in ochii aruncatorului in timpul elanului, iar sectoarele de
aruncare sa fie astfel dispuse, ca, in cazul scaparii obiectului din mainile
aruncatorului, acesta sa nu raneasca alti concurenti sau pe spectatori.

Programul aruncarilor sa se intocmeasca in asa fel incat, sa nu se

execute pe teren doua probe de aruncari in acelasi timp, iar in cadrul
aceleiasi probe sa nu se faca aruncari din directia opusa.

Intretinerea si salubrizarea pistei de atletism.

Pista de atletism nu va fi folosita decat in scopurile penttru care a

fost creata. Nu se vor face antrenamente de ciclism, hipism etc. pe pista
de atletism. Nu se vor face aruncari decat in spatiul destinat acestora.
Jucatorii de fotbal, rugby, nu vor face incalzirea incaltati in ghete cu
crampoane pe pista de atletism.

2.3.5. PENTRU ANEXELE SOCIAL-

SANITARE
• Pentru sportivi: Grupul sanitar este format din vestiare, camere
pentru du şuri, WC-uri; amplasat cât mai aproape; racordat la sistemul

19
de alimentare cu ap ă potabil ă şi la sistemul de canalizare. Grupul
medical: punct de prim ajutor (pentru bazele mici); cabinet medical şi sal
ă de masaj (pentru bazele mari); în plus un cabinet de fizioterapie
(pentru complexul sportiv). Grupul gospodăresc-administrativ cuprinde
cabinete pentru profesorii de educaţie fizică şi antrenori; cameră pentru
arbitri. • Pentru spectatori: Se vor calcula în funcţie de numărul maxim
de spectatori; se va ţine cont de faptul că din numărul de spectatori 30%
femei şi 70% bărbaţi; în limita posibilităţilor, se vor amplasa sub tribună.
Se asigură: garderobe; WC-uri (cu apă curentă); fântâni arteziene cu apă
de băut (o fântână la 250 de spectatori); puncte sanitare de prim ajutor;
bufete (unul la 2.000 de spectatori)

sunt

3.IGIENA ECHIPAMENTULUI SPORTIV

Funcţiile echipamentului sportiv sunt: – de protecţie – de facilitare –

estetică 20 Termoreglarea organismului uman este influenţează de
echipamentul sportiv prin următoarele: – conductibilitatea termică
(proprietatea de a absorbi căldura corporală şi de a o transmite mediului
ambiant) – cu cât porozitatea ţesăturii este mai mare cu atât
conductibilitatea este mai mică, deci ţesăturile subţiri vor avea o
conductibilitate mai mare decât cele groase; – hidroscopicitatea
(proprietatea ţesăturilor de a absorbi apa sau vaporii de apă) –
echipamentul trebuie să aibă o hidroscopicitate bună, deoarece umplerea
porilor echipamentului cu transpiraţie sau apă va duce la pierderea
permeabilităţii pentru aer; – culoarea echipamentului intervine în
termoliză prin absorbţia radiaţiilor solare. Măsuri igienice care trebuie

20
aplicate sunt: spălarea, sau cel puţin aerisirea, echipamentului după
fiecare utilizare, în pauze, dacă echipamentul s-a udat, trebuie schimbat;
să existe mai multe seturi de echipament pentru fiecare sportiv, de
diverse tipuri de ţesături şi culori, pentru a le folosi în funcţie de
condiţiile meteorologice (vara se recomandă folosirea tricourilor de
bumbac, de culoare deschisă; toamna şi iarna tricourile de lână, de
culoare închisă).

4.IGIENA INDIVIDUALA
Igiena individuala stabileste reguli pentru pastrarea sanatatii prin:

- insusirea cunostintelor igienice;

- formarea deprinderilor igienice.

4.1. Igiena pielii

Pielea are rol de protectie intre organism si mediul
inconjurator in preceptia impresiilor tactile, termice si dureroase, in
termoreglare (frig-cald) si nu in ultimul rand rol de secretie (prin
transpiratie).
Masuri igienice sunt: spalarea, dusul si dezifectia:
- mainilor ori de cate ori este nevoie;
- picioarelor zilnic (dupa antrenamentul sportiv si
seara);
- generala - dimineata, seara si dupa fiecare
antrenament;

21
 - parului si unghilor (scurte si curate)

Transpiratia
In timpul exercitiilor fizice trnspiratia scade temperatura
corpului.
Sudoarea contine apa, saruri de amoniu si alti produsi
reziduali. Caldura corpului determina evaporarea apei si astfel,
corpul pierde caldura.
Initial sudoarea este inodora. Folosita drept hrana de catre
bacteriile de pe piele, ea este descompusa in substante urat
mirositoare. Indepartarea substantelor urat mirositoare, in special
dupa exercitiile fizice, se realizeaza prin spalarea corpului si
schimbarea lenjeriei. Echipamentul sportive trebuie spalat cat mai
des.
- Deodorantele mascheaza mirosul de sudoare, parfumand corpul.
Antiperspirantele acopera porii pielii, impiedicand iesirea
sudorii.
- Deoarece transpiratia scade temperature corpului, inaintea
efectuarii exercitiilor fizice nu se recomanda utilizarea
antiperspirantelor.

4.2. Igiena analizatorilor

- ochii - spalati si protejati (importanta in tir, jocuri, auto-
moto);
- urechile - spalate si protejate (atletism, jocuri, lupte);
- nasul si caile respiratorii – curate (important in respiratia in
efort);
- gura si dintii - periajul, dimineata, seara si dupa fiecare masa
(important in masticatie, alimentatie rationala).
22
 4.3. Igiena regimului zilnic de
activitate
Regimul zilnic se mai numeste regim de viata
sportiva. Regimul de viata sportiva este un program de viata si
activitate dupa care se deruleaza toate actiunile (efort fizic,
intelectual, odihna, alimentatie) pe baza unui orar precis, respectandu-
se reguli stricte. Pentru sportiv este obligatoriu si necesita anumite
sacrificii.
Regimul de viata sportiva asigura:
- o sanatate perfecta;
- capacitate ridicata de efort;
- refacerea rapida a capacitatii de efort;
- longevitate activa si de performanta.
In alcatuirea regimului de viata sportiva trebuie sa se tina cont
de:
- specificul efortului;
- conditiile de viata si antrenament;
- particularitatile individuale.
Continutul regimului de viata sportiva:gimnastica de inviorare;
- calirea organismului;
- igiena individuala;
- alimentatia rationala;
- alternarea efortului fizic cu cel intelectual;
- odihna si refacere post-efort (naturala si artificiala);

23
 - combaterea deprinderilor si obisnuintelor neigenice (alcool,
fumat, doping).

4.4. Igiena somnului

“Somnul e salvatorul sistemului nervos”, spunea I.P. Pavlov.
Activitatea scoartei creierului se compune din doua procese active –
excitarea (excitatia) si franarea (inhibitia). In timpul lucrului activ
predomina excitarile; in timpul somnului predomina procesele de
franare. Dupa Pavlov, excitarea si franarea prezinta de la sine doua parti
diferite sau doua promovari a unuia si aceluiasi proces, dar in acelati
timp intre ele se duce o „lupta” continua. Orele de somn necesare pe
noapte difera in functie de fiecare persoana. Cu toate ca media este de 8
ore, unele persoane se simt foarte odihnite si dupa doar 6 ore de somn pe
noapte, in vreme ce altele dupa abia 9 ore de somn.
Indiciile unui somn odihnitor:
- Capacitatea de a adormi imediat dupa ce te-ai asezat in pat;
- Capacitatea de a dormi pe toata durata noptii; in caz de trezire
brusca, ar trebui sa adormi la loc foarte usor;
- Capacitatea de a te trezi dimineata plin/a de energia si
entuziasmul necesare pentru a incepe o noua zi.
Conditiile necesare pentru un somn odihnitor:

- Aerul in camera trebuie sa fie curat, camera se aeriseste inainte

de culcare;

- Patul trebuie sa fie confortabil;

- Asternuturile trebuie sa fie moi si curate;

- Inainte de culcare nu trebuie efectuat efort fizic;

- Masa de seara sa se desfasoare cu cateva ore inainte de culcare.

24
5.CERINTE TEHNICE SI SANITARE
PENTRU CLUBURILE SPORTIVE

Cerinţe tehnice şi sanitare Cluburile sportive şcolare trebuie să respecte

următoarele cerinţe specifice impuse prin Ordinul Ministrului Sănătăţii
nr. 1955/1995 :
1. Cerinţe tehnice şi sanitare impuse de regimului de încălzire: –
oscilaţiile de temperatură din interiorul încăperilor nu vor depăşi 2 o C
pe perioada în care copiii şi tinerii se află în încăperile respective; –
temperatura variabilă, cu valori intre 16 şi 18 o C; – diferenţele dintre
temperatura încăperilor destinate activităţii şi cea a anexelor (coridoare,
vestiare ş.a.) nu vor depăşi 3 o C; – sistemele de încălzire utilizate nu
trebuie să permită degajarea de substanţe toxice în încăperi. Suprafaţa de
încălzire va avea o temperatură ce nu va depăşi 70-80 o C pentru a nu se
scădea umiditatea relativă sub 30%; – în sălile de gimnastică se vor
asigura pardoseli din materiale izoterme (parchet, duşumea) sau izolaţii
termice (linoleum).
2. Cerinţe privind ventilaţia: – spaţiile trebuie să fie ventilate natural;
pentru asigurarea unei ventilaţii naturale permanente, oberlihturile vor
avea o suprafaţă totală de cel puţin 1/50 din suprafaţa încăperii; sensul
de deschidere a acestora va fi spre interior şi în sus; – mijloacele de
ventilaţie trebuie să asigure o primenire a aerului de cel puţin 3
schimburi pe oră în sălile de clasă şi de cursuri, pentru elevi şi studenţi şi

25
5 schimburi pe oră, în grupurile sanitare. – viteza curenţilor de aer nu va
depăşi 0,3 m/s.
3. Cerinţe privind iluminatul: – iluminat natural direct, cu un raport
luminos de 1/4 - 1/5; – se va evita reducerea iluminatului natural prin
obstacole exterioare, perdele sau prin culori închise folosite la
zugrăvirea interioarelor. – iluminatul artificial de 200 lucşi va asigura o
iluminare uniformă a spaţiilor în care se desfăşoară activitatea, astfel
încât să evite efectele de pâlpâire (stroboscopic), fenomenele de
strălucire şi de modificare a culorilor.
4. Cerinţe privind vestiarele şi spaţiile sanitare: – vestiare şi grupuri
sanitare, separate pe sexe.

26