|
  

 | 


     


 



  

 



   , 




   |
 

 !

"#$% #&'$(%#(()
* #(##+%#
#$% #&'$(%#(()#(##

Pregătirea biologică de concurs şi refacerea reprezintă azi două

componente ale antrenamentului sportiv reprezentând modalităţi
practice de optimizare a acestuia în vederea susţinerii biologice a
performanţei sportive dar şi a protecţiei stării de sănătate a sportivului.
Pregătirea biologică de concurs reprezintă faza ergotropă a
antrenamentului sportiv.
"#$% #&'$(%#(()
ßntr-o exprimare metaforică aceasta exprimă Äîncărcarea
bateriilor biologice´ pentru ca acestea să-şi poată declanşa energia
maximă la momentul potrivit: competiţia de vârf, forma sportivă etc.
ßncercând o definiţie didactică apreciem că pregătirea biologică
de concurs reprezintă un complex de factori fiziologici şi metodo-
pedagogici (antrenament), naturală sau artificială, cu circa 7-14 zile
înaintea unui obiectiv competiţional important în scopul creşterii
potenţialului energogen al organismului sportivului printr-o eliberare
suplimentară de energie ceea ce se poate exprima şi printr-o creştere a
randamentului sportiv.
Această componentă a antrenamentului nu are nimic comun cu
dopingul sau alte mijloace (metode) de creştere pe cale nefiziologică,
artificială a randamentului sportiv.
#$% #&'$(%#(()
àintre mijloacele practice utilizate în pregătirea biologică pentru
competiţie, unele din ele regăsindu-se şi în refacere dar cu altă
direcţionare, menţionăm pe următoarele:
-  ## ' )+ -, problemă ca aparţine antrenorului nu
poate scăpa nici medicul sportiv; metodica antrenamentului contemporan
recomandă ca în ultimul ciclu săptămânal să intervină unele modificări
de esenţă; reevaluarea relaţiei volum-intensitate (scade volumul şi creşte
intensitatea efortului până la 95-100%); reevaluarea relaţiei efort
specific-efort nespecific pe seama creşterii nete a efortului specific (nu
mai este timp să ameliorăm calităţile motrice de bază); renunţarea la
exerciţii dificile, complexe, care n-au fost perfecţionate până la acea
dată; intensificarea aplicării mijloacelor de refacere;
- +#$% # +).'$(% de concurs (efectuată de psiholog, medic
sportiv sau antrenor, ultimul fiind de regulă cel mai indicat) pentru
optimizarea Ämotivaţiei´; se va combate apariţia stării de start, nikefobia
etc.
#$% #&'$(%#(()
- #  )+ -%; am descris la capitolul alimentaţie cele două
raţii energetice (cea hiperglucidică în ultimele 7 zile şi cea hiperproteică
cu 8 săptămâni înainte de concursuri) precum şi cele două raţii: Äraţia din
zilele de concurs´ şi Äraţia de aşteptare´, care trebuie respectate întocmai,
introducerea oricărui element nou fiind nefastă;
- ( ' ('$(; în afara recomandărilor făcute la cap.
farmacologie sportivă ar mai fi luate în considerare următoarele elemente
în ultimele 10 zile dinaintea unei mari competiţii: 6-8 injecţii i.m. cu
vitaminele din grupul B+ATP (ex. Fosfobion), tehnologie folosită
empiric de sprinteri, aruncători etc.; fondiştii folosesc l-carnitina (2-3
g/zi) cu 10 zile înainte de concurs sau glucoză + 1 g vitamina C ş.a.m.d.
Tonificarea SNC nu numai la sporturile (probele) cu dominanţă
neuro-psihică s-ar putea încerca printr-o cură de Piritinol (encephabol)
400-600 mg/zi şi Vincamina (60-90 mg/zi), tot cu 10 zile înaintea
competiţiei.
#$% #&'$(%#(()
ßn sfârşit la sporturile cu profil forţă explozivă viteză se poate
încerca, după experienţa individuală, o cură de 6 săptămâni cu creatină
(20 g/zi în prima săptămână şi 5 g/zi în următoarele 5 săptămâni de
dinaintea competiţiei) care ar putea influenţa creşterea CP muscular,
important în acest tip de eforturi (până la 2 min.) sau în eforturile
maximale repetative (ex. aruncări, sărituri, probe de sprint, serii, semi-
finale, finale).
ßn rest medicul sportiv după experienţa personală îmbinată cu cea
a sportivilui poate mări unele doze atât la susţinătoarele de efort (scăzând
altele în funcţie de efort) cât şi la substanţele de refacere.
- antrenamentul la altitudine medie 3-4 săptămâni şi concurarea la
şeş în zilele 14-21 după reîntoarcerea la şeş, este o tehnică a pregătirii
biologice de concurs, benefică în special la sporturile (probele) cu profil
anduranţă şi care şi-a dovedit eficacitatea pe plan mondial.
* #(##+%#
uefacerea (regenerarea trofică, reechilibrarea biologică) se
constituie într-o formă indirectă a pregătirii energetice (bateriile
biologice) ale organismului, sărăcit de combustibil fie prin consumuri
energetice exagerate, induse de efort fie prin pierderi crescute de Äagenţi
biologici´ (transpiraţie ± minerale, oligoelemente etc).
O refacere reuşită nu se opreşte aici (ci urmăreşte
Äsupracompensarea´ care reprezintă în fond o formă ergotropă de
supraîncărcare a acestor baterii, care la momentul respectiv (concurs) vor
fi în măsură să elibereze în organism acest surplus energetic.
uefacerea devine astfel o fază a pregătirii biologice de concurs
(faza ergotropă).
 #(##+%#
àefinim astfel refacerea ca o componentă a antrenamentului
sportiv (componenta trofotropă) care prin utilizarea direcţională a unor
mijloace cu efecte fiziologice (naturale sau de sinteză, provenite din
mediul ambiant sau al organismului) îşi propune să restabilească
Ähomeostazia organismului´ (potenţialul biologic) la nivelul anterior
competiţiei sau antrenamentului şi nu numai atingerea acestui nivel ci a
unuia superior Äsupracompensarea´, care reprezintă momentul
optimizării refacerii când aceasta devine indirect o fază a pregătirii
biologice de concurs. Această refacere dirijată vine să se adauge refacerii
naturale, spontane, specifice fiinţei umane ca o consecinţă a unor reflexe
condiţionate moştenite sau câştigate în timp.
ßn cadrul acestei refaceri, care urmează legităţile proceselor
(acţiune ± post-acţiune) revenirea diverşilor parametri biologici se face
într-o anumită ordine: parametrii funcţionali (mult influenţaţi de sistemul
neuro-vegetativ) revin în minute; parametrii metabolici (indicii
biochimici) revin în ore în timp ce parametrii hormonali şi enzimatici
revin în zile (1-4 după un maraton, tur ciclist etc).
 #(##+%#
àeci refacerea dirijată nu se poate substitui refacerii naturale ci o
ajută, o accelerează pe aceasta.
ßn ceea ce priveşte refacerea dirijată trebuie să luăm în considerare
două etape cronologice: accelerarea şi intensificarea proceselor
catabolice urmată de etapa anabolică (de reconstrucţie); pe plan vegetativ
cele două faze urmează următorul traseu: hipersimpaticotonie urmată de
hipervagotonie ( faza de economicitate).
Nu putem trece cu vederea contribuţiile româneşti privind
implementarea refacerii în antrenamentul sportiv, citând pe prof. dr.
Florin Ulmeanu (Medicina Culturii Fizice ± ediţia a II-a, 1965, Ed.
Medicală), Metrodica antrenementului sportiv contemporan, 1966, de
Emil Ghibu şi colab. ± Ed. Sport ± Turism şi prof. I. àrăgan, Äuefacerea
organismului după efort´, Ed. Sport ± Turism, 1978.
 #(##+%#
uevenind la refacerea dirijată trebuie să spunem că aceasta a
devenit o necesitate în sportul contemporan atunci când s-a dovedit cu
claritate că trecându-se la 6-8 ore zilnic de antrenamente refacerea
naturală este insuficientă apărând riscul instalării manifestărilor de
suprasolicitare şi chiar a supraantrenamentului (perioada 1960-1980).
àe când în procesul de antrenament ± s-a introdus refacerea
dirijată putem spune că supraantrenamentul a devenit o excepţie, cazurile
de suprasolicitare într-adevăr frecvente încă fiind uşor recunoscute de
medicul sportiv în faza preclinică şi astfel corectabile.
uefacerea se supune unor principii dintre care merită a semnala
următoarele:
- refacerea componentă a antrenamentului sportiv (fazele
ergotropă-trofotropă) urmează legităţile antrenamentului sportiv;
- refacerea naturală şi refacerea dirijată se influenţează reciproc;
 #(##+%#

- refacerea se adresează unor organisme sănătoase, dar afectate

de efort (antrenament-competiţii) în timp ce recuperarea se adresează
unor organisme afectate morfologic sau funcţional;
- refacerea este condiţionată de antură, durată şi intensitatea
efortului, de factorii de mediu, de starea de sănătate etc.;
- refacerea poate fi aplicată zilnic, în ciclu săptămânal, după o
etapă, anual, după un ciclu olimpic (4 ani);
- refacerea se poate aplica intraefort ( în competiţii) şi poat-efort
(după antrenamente şi competiţii).
ßn ceea ce priveşte mijloacele practice de refacere acestea se
împart după două criterii:
1) după efectele exercitate;
2) după domeniul de apartenenţă a acestor mijloace.
 #(##+%#
Clasificarea mijloacelor de refacere
1. àupă efectele exercitate
- Neuro-psihice;
- Neuro-musculare;
- Endocrino-metabolice;
- Cardio-respiratorii.
2. àupă apartenenţa mijloacelor
- Balneofiziohidrokinetoterapice: hidroterapie caldă (32º-36º C),
saună, masaj (manual, instrumental, hidromasaj, masaj subacvatic, masaj
reflex, masaj cu gheaţă), oxigenare naturală
- artificială, jacuzii, aero-ionizare negativă naturală artificială,
acupunctură, acupresură, yoga, baropresiune musculatură segmentară
etc.
- Psihoterapeutice: sugestie-autosugestie, tehnici de relaxare
neuro-musculară, medicaţie neurotropă-psihotropă, trening autogen etc.
 #(##+%#
- àietetice: alimentaţie hidro-zaharată, bogată în vitamine şi
oligoemente (legume, fructe, lactate), bogată în radicali alcalini,
normocalorică, normo-sau uşor hipoproteică,hipolipidică, hiperglucidică.
- Farmacologice: minerale, vitamine, compuşi glucidici, amino-
acizi (ac. Aspartic, arginina, glicocol), diverse (ginseng, antioxidante,
hepatoprotectoare etc.)
- Odihnă activă (climat de 600-1000 m. de cruţare) şi pasivă
(somnul).
/'(# (# ((#'##0% #(## #1+).(%
- Psihoterapice;
- Acupunctură, acupresură, masajul reflex;
- Oxigenarea naturală şi/sau artificialp;
- Hidroterapia caldă (duş, cadă-bazin, în care se pot adăuga
plante, sare Bazna, alte săruri etc.);
Masaj: manual, hidromasaj, jacuzii, masaj subacvatic etc.
- Medicaţie: glucoză-fructoză, vitamine, Mg, glicocol, piracetam
(Nootropil), diazepam etc.
 #(##+%#
/'(# (# ((#'##0% #(## #1)('%
Hidroterapia caldă, saună, masaj, masaj cu gheaţă;
- Trening autogen, yoga, tehnici de relaxare musculară,
baropresiune musculară segmentară;
- Odihnă activă şi pasivă;
- uehidratare, remineralizare;
- Farmacologice: glucoză-fructoză, ATP, creatina, CP, Na, K, Mg,
glicocol, antioxidante: vitamina E, seleniu, coenzima Q10.

/'(# (# ((#'##0% #(## #(1# &'(%

- Oxigenarea şi aeroionizarea negativă;
- ueechilibrarea hidroelectrolitică;
- Tehnici de relaxare neuro-musculară;
- Psihoterapie;
- Masaj, acupunctură, acupresură;
- Odihnă activă la 600-1000 m;
- Medicaţie: piracetam, aspartat de K şi Mg, minerale.
 #(##+%#
/'(# (# ((#'##0% #(## (1#)+ #
- Oxigenare naturală sau artificială;
- ueechilibrare hidroelectrolitică;
- Aeroionizarea negativă;
- Hidroterapie caldă;
- Masaj zilnic: masaj reflex;
- Saună (15 min. săptămânal al sfârşitului săptămânii);
- Training autogen, Yoga, acupresură;
- àieta alcalină, bogată în glucide şi minerale;
- Farmacologice: ATP, CP, aspartat de Mg şi K, coenzima Q10,
creatina, arginina, vitamine B şi C.
/'(# # #(## (#' # (   # '
A. Eforturi predominante anaerobe (până la 2 min)
- uefacerea neuro-musculară;
- uefacerea psihică;
- uefacerea endorino-metabolică.
 #(##+%#
B. Eforturi predominant aerobe (peste 3 min)
- uefacerea metabolică;
- uefacerea cardio-respiratorie;
- uefacerea neuro-musculară.
C. Eforturi mixte (ex. jocuri sportive)
- uefacerea neuropsihică;
- uefacerea cardio-respiratorie şi metabolică
- uefacerea neuro-psihice.
à. Eforturi predominant neuro-psihice
- uefacerea neuro-psihică
- uefacerea neuro-musculară.
Am propus o clasificare desigur arbitrară a acestor mijloace în
funcţie de natura efortului pentru a veni în sprijinul medicilor sportivi în
dirijarea refacerii.
àesigur că medicul va lua în considerare aceste scheme în funcţie
de particularităţile sportivului şi chiar preferinţele sale.
 #(##+%#

 '' #(1&'$( ' #(#
Ne referim la o serie de indicatori fiziologici, teste de teren ş.a.
accesibile medicului sportiv la baza de pregătire. Considerăm că medicul
sportiv are la îndemână următoarele:
- 2#$) #  ( pentru aprecierea refacerii cotidiene
± G corporală judecată în comparaţie cu greutatea optimă de concurs şi G
zilei precedente; FC în clino- şi ortostatism (proba clino-ortostatică);
somnul (cantitativ-calitativ); apetitul; senzaţia de oboseală după
antrenament imediat şi a doua zi dimineaţa; dispoziţia de antrenament;
comportamentul propriu-zis (stabil, apatic, hiperrecreativ etc.);
- (#'# # #(## I. àorgo
(P1+ P2+ P3+ P4) - 300
10
în care P1 = FC de repaus; P2= FC în primul minut după
antrenament; P3 = FC în min 3 după antrenament şi P4 = FC în min 5
după antrenament; interpretare: -10-15 FB; -5/0 = B; 0-5 = M; 5-10 = S
şi peste 10 nesatisfăcător;
 #(##+%#
- teste biochimice: lactatul capilar, ureea serică, ex. urinii înainte,
după efort şi în dimineaţa zilei următoare (pH urinar, densitatea urinei,
mucoproteine urinare reacţia àonaggio, leucocite, proteine, hematii,
cilindri în sediment etc.).
Apreciem că aceste teste efectuate sistematic (o dată pe
săptămână) împreună cu o investigaţie de teren în efort specific şi
examenul medico-sportiv săptămânal efectuat de medicul de lot ( în care
va include un test uuffier şi VO2 indirect) coroborate cu datele
antrenamentului (inclusiv randamentul) permit o dirijare corectă a
ciclului săptămânal de antrenament.
Pentru obiectivizarea refacerii după o etapă de pregătire (ce
poate merge de la 6 săptămâni la 3-4 luni) sunt necesare investigaţii
complexe în unităţi de medicină sportivă dotate corespunzător iar din
coroborarea acestor rezultate cu cele efectuate în ceea ce priveşte
refacerea cât şi gradul de antrenament, se poate estima forma sportivă.
 #(##+%#
Unii cercetători au adus critici acestui mod de abordare a refacerii
argumentând ca în condiţiile în care oferim de-a gata organismului tot
ceea ce îi trebuie riscăm să Älenevim mecanismele adaptive´ şi în acest
mod se face rău organismului pe termen lung.
uăspunsul nostru a fost şi viaţa ne-a dat dreptate că nu putem lăsa
organismul pradă suprasolicitării şi Ädezordinilor funcţionale´ şi să
intervenim numai la nevoie (în caz de boală, supraantrenament).
Au trecut cel puţin 2 decenii de când refacerea dirijată şi-a intrat
în drepturi şi iată că putem face un bilanţ: organismul sportiv nu este mai
leneş, performanţele nu au scăzut ci din contra cresc continuu iar
sănătatea sportivilor pare a fi mai bună în condiţiile unei refaceri corecte.
Pe de altă parte suntem convinşi aşa cum anticipam în 1978 că
ştiinţa sportului va valida noi mijloace de refacere, mai eficace şi la fel
de inofensive pentru organism într-un viitor nu prea îndepărtat.
 #(##+%#
ßn continuare oferim câteva scheme de refacere în funcţie de
natura efortului (Äantrenamente de refacere´) numai din dorinţa de a oferi
surse de inspiraţie medicilor sportivi.
Să nu uităm că în cursul unei zile de antrenament noi nu putem
decât să aplicăm unele mijloace de refacere, de obicei cele accesibile
(dietetice, odihna, farmacologice, balneofiziohidrokinetoterapice,
psihologice, etc.) din lipsă de timp.
Indiferent dacă săptămâna se încheie cu antrenamente, aşa cum se
petrec lucrurile în perioada pregătitoare fie că ciclul săptămânal se
încheie cu competiţie aşa cum se petrec lucrurile în perioada
competiţională, acestea se încheie cu un Äantrenamente de refacere´
(60-120 min).
Nu putem încheia acest capitol fără a preciza că refacerea dirijată
după efort constituie azi un indicator Äformei sportive´.
àe asemenea sloganul Äpregătire de competiţie prin refacere´ a
devenit o realitate a sportivului de înaltă performanţă.