Curs 10_ SISTEMATIZAREA TACTII ÎN JOCUL DE VOLEI:

Generalităţi

În Dicţionarul Limbii Române Moderne, tactica reprezintă totalitatea mijloacelor

întrebuinţate pentru a izbuti într-o acţiune .
Totalitatea acţiunilor individuale şi colective din domeniul pregătirii tehnice, fizice,
psihologice şi teoretice, precum şi alte măsuri specifice ale jucătorilor unei echipe - selecţionate,
organizate şi coordonate unitar, în vederea folosirii lor raţionale şi oportune în meci (în limitele
regulamentului de joc şi ale sportivităţii), cu scopul realizării victoriei (Leon Teodorescu).
Tactica reprezintă un sistem coerent de acţiuni selecţionate, planificate şi pregătite anticipat
spre a fi utilizate în jocul echipei în funcţie de adversari şi condiţiile de concurs, pe o perioadă mai
scurtă sau mai lungă de timp în scopul îndeplinirii obiectivelor de performanţă stabilite (Dumitru
Colibaba-Evuleţ şi loan Bota).
Un sistem de principii, idei şi reguli de abordare a competiţiilor de către sportiv, prin care îşi
valorifică toate capacităţile tehnice, fizice, psihologice, în vederea rezolvării situaţiilor problematice
(de concurs) create de adversari, coechipieri şi de ambianţă pentru obţinerea succesului (Adrian
Dragnea).
Tactica jocului de volei reprezintă totalitatea acţiunilor tehnico-tactice însuşite şi
dobândite, în vederea aplicării lor în funcţie de adversar, în cadrul competiţiei, şi având ca scop
câştigarea punctului, setului şi meciului.

4.2. Sistematizarea tacticii

Ca şi la pregătirea tehnică, se disting două acţiuni tactice de bază : în atac şi în apărare.

Acest factor de pregătire presupune o cooperare între jucători, ceea ce determină tactica colectivă,
iar acţiunile din cadrul angrenajului echipei, indică tactica individuală a sportivului respectiv.
Acţiunile tactice individuale şi colective sunt concepute pentru a rezolva planul strategic al
echipei. Tactica individuală şi colectivă se rezolvă prin intermediul acţiunilor tactice, de păstrare a
punctului din serviciul propriu şi de câştigare a punctului din serviciul advers.

Acţiuinile tactice de câştigare a punctului şi serviciului :

I. La serviciu
 individuale – deplasare (plasament) în apărare.
 colective :
- cu schimbarea jucătorilor în linia I (fig.70);

TP
R1
TS
TS
L

Rt
Fig. 70
 - cu schimbarea jucătorilor în linia a II-a (fig. 71);

TS
Rt

TP L

TS R1
Fig. 71

- cu schimbarea jucătorilor în ambele linii (fig. 72).

TS
TP

R1
Rt

TP TS
Fig. 72

II. La blocajul atacului

 individuale.
 colective :
- în doi jucători;
- în trei jucători.

III. La preluarea atacului

 individuale (după o acţiune de apărare);
 colective :
- fără blocaj;
- cu blocaj - individual – cu dublaj în linia I
- în grup – cu dublaj în linia I, a II-a şi combinat.

IV. La ridicare după acţiune de apărare :

 individuale;
 colective :
- cu două lovituri - pas direct din preluarea atacului;
-pas direct din preluare dublaj;
- cu trei lovituri - cu ridicare în linia I;
- cu ridicare în linia a II-a.
 V. La atac după acţiuni de apărare
 individuale;
 colective :
- din linia I - din zona 2, 3, 4;
- din linia a II-a – din zona 1, 6, 5.

VI. La preluarea din dublaj

 individuale;
 colective – la atac din zona 4, 3, 2.

Acţiuni tactice de câştigare a punctului din serviciu advers

I. La preluarea serviciului
 individuale;
 colective – în 5, 4, 3 jucători.

II. La ridicare
 individuale;
 colective :
- cu două lovituri – pas direct din preluarea serviciului;
- cu trei lovituri – cu ridicare din linia I şi cu ridicare din linia a II-a.

III. La atac
 individuale;
 colective - din linia a I – din zona 2, 3, 4;
- din linia a II-a din zona 1, 6, 5;
- din ambele linii – cu trei jucători din linia I şi unul din linia a II-a sau cu trei
jucători din linia I şi doi din linia a II-a.

Acţiunile tactice de câştigare a punctului din serviciu propriu sunt mai puţin numeroase
decât cele de câştigare a punctului din serviciu advers. Acest lucru este rezultatul direct al
importanţei lor în dinamica jocului, pentru realizarea punctelor şi implicit pentru obţinerea victoriei.
Randamentul acţiunilor de atac este superior însăî celui de apărare, luate în ansamblul
jocului. În atac, reuşita este în proporţie de circa 60-70%, iar în apărare de numai 30-40%. Cu cât
valoarea echipei creşte, cu atât acţiunile de apărare tind să depăşească o reuşită de peste 40%.
Complexele de exerciţii, care se utilizează în pregătirea tactică, vor fi abordate conform
necesităţilor de obţinere a punctului sau de păstrare a punctului.
Planul tactic va prezenta numai acţiunile tactice individuale cu mingea, dartorită faptului că
cele fără minge sunt strâns legate de primele, în succesiunea logică a fazelor de joc şi în
concordanţă cu etapele instruirii.
Din punct de vedere al sistematizării, tactica se împarte, aşa cum am mai prezentat, în tactica
individuală şi cea colectivă, dar şi în funcţie da atac şi apărare.
Tactica individuală în atac cuprinde elementele: serviciul, ridicarea şi atacul.
 Cea în apărare cuprinde elementele tehnice: preluarea din serviciu, preluarea din atac
(numită şi recuperarea), blocajul individual, autodublajul, plonjonul şi preluarea din plasă, iar unii
teoreticieni mai adaugă şi preluarea din blocaj.
Tactica colectivă, cuprinde pentru atac:
 sistemul de alcătuire a formaţiei:
- fără specializarea pe posturi, unii autori o numesc 6-0, adică 6 atacanţi şi niciun
ridicător, iar din punct de vedere metodic, didactic, aici întâlnim modelele de joc I şi
II;
- cu specializarea pe posturi 4-2, 5-1, în care avem patru atacanţi şi doi ridicători sau
cinci atacanţi şi un ridicător, iar din punct de vedere metodic intâlnim modelul III de
joc.
 Acţiunile cu mingea sau combinaţiile în atac;
 Acţiunile fără minge unde avem dublarea şi plasamentul;
 Aşezarea la efectuarea serviciului.

Tactica colectivă în apărare:

 Sistemele de apărare:
- Cu centrul doi avansat, întâlnit atât la începători în modelul I de joc, dar şi la
avansaţi, modelul III de joc;
- Cu centrul doi retras, folosit atât la începători în modelul II de joc, dar şi la avansaţi,
modelul III de joc;
- Cu centrul doi intermediar;
- Apărarea adaptată;
 Blocajul colectiv;
 Acţiunile fără minge, care cuprind dublarea şi plasamentul;
 Aşezarea la preluare serviciului.