UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

ȘCOALA DOCTORALĂ A USEFS

Referat științific

ANALIZA BIOMECANICĂ A ARUNCĂRILOR LA COȘ ÎN BASCHET

Elaborat:
Prișcepnaia Anastasia, doctorandă an. I

Chişinău, 2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................... 3

I . ARUNCAREA LA COȘ ÎN KOCUL DE BASCHET - CARACTERISTICI ................... 4

II . ARUNCAREA LA COȘ – DESCRIEREA SI ANALIZA BIOMECANICĂ .................. 5

2.1 Aruncarea la coş cu o mână din fată, de pe loc……………………………………………. 5

2.2 Aruncarea la coş din alergare.…………………………....................................................... 7
2.3 Aruncarea la coş din săritură……………………………………………………………… 10

CONCLUZII.................................................................................................................................. 12

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................... 13

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii a
scos în evidenţă o serie de aspecte ce caracterizează jocul de baschet actual, în modul în care este în
prezent practicat de către cele mai bune echipe din lume. Orientarea caracteristicilor tacticii şi
tehnicii moderne de joc se reflectă în metodologia utilizării principalelor grupe de mijloace
(eficienţa exerciţiilor). Astfel, numărul aruncărilor la coş a crescut, ajungându-se până la efectuarea
unui număr de 1000-1500 de aruncări controlate în antrenament, fapt care a dus la creşterea
eficacităţii acestora în timpul jocurilor (astfel, aruncările libere ajung la un procentaj de eficienţă de
80 -90%, iar aruncările din acţiune – la un procentaj de 45 – 50%). La nivelul copiilor şi juniorilor
aceste aruncări se pot îmbunătăţi prin însuşirea unei tehnici corecte. Înțelegerea biomecanicii
acestui procedeu tehnic permite descifrarea detaliată a mecanismului de efectuare a lui și respectiv
îmbunătățirea calității de predare, corectare și îmbunătățire a aruncărilor la coș în baschet.
Obiectul cercetării îl constituie studierea biomecanică a aruncărilor la coş în jocul de baschet
în vederea înţelegerii mai bune a fenomenului.
Ipoteza științiică. Există o legătură strânsă între cele două domenii, mecanică şi biomecanică,
dar şi o interdependenţă între acestea cu domeniul educaţiei fizice şi sportului. Astfel, cunoaşterea
unor probleme de biomecanică permite antrenorilor şi specialiştilor din domeniu să acţioneze:
- asupra creşterii capacităţii de efort;
- asupra înţelegerii mai profunde a tehnicii sportive şi realizarea unor programe care să aibă ca
finalitate însuşirea unei tehnici corecte;
- în privinţa îmbunătăţirii criteriilor de selecţie primară pentru sportul de performanţă;
- în vederea evitării şi prevenirii accidentelor în activitatea sportivă de performanţă.
Scopul cercetării constă în perfecţionarea aruncărilor la coș al baschetbaliștilor prin
înțelegeea biomecanicii a procedeului tehnic dat.
Obiectivele cercetării formulate pentru atingerea scopului lucrării au fost următoarele:
1. Analiza stadiului actual al cercetărilor în domeniul biomecanicii sportive.
2. Studiul biomecanic al aruncării la coş.

3
 I . ARUNCAREA LA COȘ ÎN KOCUL DE BASCHET - CARACTERISTICI.

Aruncarea la coș - este elementul tehnic fundamental al jocului de baschet fiind rezultatul
eforturilor depuse de toţi jucătorii. Aruncarea la coș este procedeul tehnic fineţea căruia rezultă din
îndemânare, necesitând o fină coordonare neuromusculară.
Aruncarea la coș este influenţată de factori interni de natură biomecanică:
 tehnică de execuţie corectă – trebuie să respecte acelaşi mecanism de bază, indiferent de
variabilitatea condiţiilor în care se face aruncarea la coş;
 echilibru – corpul trebuie să se afle în echilibru mai ales în faza finală a aruncării;
 aprecierea distanţei de aruncare;
 coordonarea dintre braţe şi picioare – coordoanrea perfectă neuromusculară sdetermină o
concentrare a forţelor care compun acţiunea pe direcţia traiectoriei de aruncare a mingii,
uşurând condiţiile de execuţie; în timpul acesteia apare un raport direct între mişcările braţelor
şi picioreleo; unighiurile formate de gambă – coapsă şi braţ - antebraţ se deschid aproape
concomitant;

Factori interni de ordin psihic:

 concentrarea atenţiei – e raportată la factorii perturbatori – stare de start, stare de oboseală,
gradul de antrenament sau stăpânirea tehnicii de execuţie, a procedeului de aruncare, reacţia
faţă de coechipieri;
 încrederea în reuşita aruncării – e determinată de starea emoţională a jucătorului, de pregătirea
sa, de stabilitatea sistemului nervos, de dispoziţia de moment;
 relaxarea în special a încheieturii mâinii asigură mingii un zbor lin, pe o traiectorie optimă şi
cu un efect corespunzător;

Factori externi – sunt legaţi de materiale instalaţii loc de desfăşurare - aruncarea la coş prezintă
o mare varietate de procedee de execuţie:
o de pe loc
o o din deplasare în dribling
o o din săritură

4
 II . ARUNCAREA LA COȘ – DESCRIEREA SI ANALIZA BIOMECANICĂ.

2.1 Aruncarea la coş cu o mână din fată, de pe loc.

Aruncarea la coș reprezintă procedeul fundamental în jocul de baschet și se poate adapta cu mai
multă eficacitate la condiţiile de execuţie din deplasare sau din săritură. Din punct de vedere
biomecanic, aruncarea la coş cu o mână prezintă unele avantaje faţă de cea cu două mâini, unde
impulsul determinat de două forte cere:
 mai bună coordonare
 forţe egale de împingere
 timp mai mare de pregătire şi condiţii mai favorabile de execuţie a aruncării

În pregătirea aruncării sunt folosite ambele mâini iar finalul ei se realizează cu o

singură mână (există doar un singur plan director).
Descrierea tehnicii de execuţie:
Pozitia iniţială: - mingea este ţinută cu ambele mâini în priză asimetrică, în dreptul pieptului la nivelul
bărbiei. Palma mainii care execută aruncarea se află înapoi şi puţin sub minge, cu degetele răsfirate şi
cotul orientat în jos, unghiul dintre braţ şi antebraţ este de 900 . Privirea este îndreptată spre reperul de
pe panou. - Jucătorul în poziţie fundamentală medie este orientat către coş, cu trunchiul puţin aplecat
înainte, cu tălpiile paralele şi depărtate, piciorul braţului de aruncare fiind cu ½ talpă înaintea celuilalt.
Greutatea este repartizată egal pe ambele picioare. Execuţia aruncării începe prin tripla flexie a
membrelor inferioare. Mingea ramâne la nivelul bărbiei. Urmează impulsul simetric dat de membrele
inferioare, ca urmare a unei triple extensii, concomitent cu ducerea braţelor sus; - trecând prin această
poziţie intermediară, mingea continuă să fie ţinută cu ambele mâini în priză asimetrică până ce cotul
braţului de aruncare ajunge la nivelul umărului. Braţul opus urmăreşte mişcarea având rol de echilibrare
a mingii şi de protejare a acesteia. Mişcarea finală este dată de biciuirea palmei (flexia palmară
pronunţată). În finalul execuţiei corpul este împins pe vârfuri cu greutatea deplasată pe piciorul din faţă;
braţul de aruncare este întins în sus şi înainte cu plama orientată în jos, degetele răsfirate. Degetele
index şi mijlociu sunt orientate spre coş.
Greşeli frecvente:
- poziţia iniţială incorectă
- priza nu este asimetrică, braţul opus braţului de aruncare este poziţionat incorect (prea pe spate –
poziţia de pâlnie, sau prea deasupra – determinând apăsarea şi blocarea braţului de aruncare)
5
- în timpul flexiei, mingea nu râmăne la nivelul bărbiei, determinind executarea unor mişcări în plus;
- cotul braţului de aruncare este orientat spre exterior;
- lipsa de coordonare braţe – picioare ;
- nerealizarea în momentul final al aruncării, a biciuirii palmare, iar planul palmei este perpendicular pe
direcţia aruncării;
Analiza biomecanică:
- în acest procedeu de aruncare se îmbină efortul static cu cel dinamic
 efortul static:
- se realizează de către musculatura antagonistă (lanţurile musculare ale membrelor inferioare
şi ale trunchiului prin efort de echilibrare)
- muşchii şanţurilor vertebrale, tripla extensie de la nivelul membrelor inferioare
 efortul dinamic: constă din extensia coordonată şi dozată a membrelor inferioare şi superioare.
Mişcarea este asigurată de: - flexorii degetelor, flexorii pumnului, extensorii cotului,
anteductorii braţului, ridicătorii şi muşchii care basculează scapula lateral.
Este o miscare de tip învingere - după aruncare efortul muscular dinamic se schimbă în
activitate dinamică de cedare, care asigură în mod elastic poziţia şi constituie, în acelaşi timp, o
bază pentru mişcăriile care urmează.

a) b) c)

Fig. 1 Aruncarea la coș de pe loc

a) poziția inițială b) poziția intermediara c) poziția finală
6
2.2 Aruncarea la coş din alergare.
Dinamismul jocului de baschet se caracterizează prin rapiditatea succesiunii fazelor de joc,
rapiditate conferită şi de precizările regulamentare (timp de atac – 24 secunde). Aruncarea din alergare
poate fi precedată de dribling sau pasă. Aruncarea la coş din alergare se compune din:
- dribling în alergare;
- prinderea mingii (din dribling sau din pasă);
- realizarea celor 2 paşi;
- desprinderea – zborul;
- aruncarea propriu-zisă la coş;
- aterizarea;

Descrierea tehnicii de execuţie:

1) La aruncarea la coş din alergare precedată de dribling, înaintea prinderii mingii, jucătorul va
da un impuls mai puternic mingii în aşa fel încât prinderea mingii să se facă pe piciorul echivalent
braţului de aruncare (aruncare cu mâna dreapta, prinderea mingii se face pe piciorul drept).
- După prindere, pe parcursul primului pas (cel cu dreptul - care este şi cel mai lung) mingea este
ridicată la piept.
- Urmează apoi o păşire cu stângul (mai scurtă) care are rolul de a frâna viteza de translaţie a
jucătorului şi de a pregăti despinderea (rularea tălpii piciorului de la călcâi spre vârf). Pe parcursul
acestui pas, jucătorul ridică mingea în poziţie de aruncare.
- Desprinderea de sol se face pe verticală, prin pendularea piciorului drept (îndoit din articulaţia
genunchiului) dinspre înapoi spre înainte, şi ducerea coapsei acestuia la orizontală şi chiar mai mult
(pasul săltat din atletism) În acest moment piciorul de bătaie (stângul) şi corpul este întins şi uşor
orientat spre înainte (corpul). Odată cu săritura are loc şi întinderea braţului de aruncare.
- Realizarea aruncării propriu-zise, are loc în punctul maxim al înălţării iar execuţia nu diferă de
aruncarea la coş de pe loc. Finalizarea acesteia se relizează prin impulsul dat mingii de către degetul
mijlociu (acesta fiind ultimul care atinge mingea) prin flexia palmară din articulaţia pumnului ( braţul
întins, palma orientată în jos, degetele răsfirate). - aterizarea se face pe piciorul de desprindere
(desprindere pe stângul, aterizare pe stângul), iar amortizarea se face prin coborârea piciorului drept si
flectarea genunchilor.

7
 Analiza biomecanică:
Fiind o aruncare complexă care îmbină particularităţiile biomecanice ale alergărilor cu cele ale
săriturilor, aruncare la coş din alergare necesită o foarte bună coordonare neuromusculară. Pe parcursul
aruncării distingem trei tipuri de activitate musculară:
- Activitatea dinamică de învingere – faza alergării şi faza de zbor;
- Activitatea dinamică de cedare – frânarea vitezei de translaţie a jucătorului şi transformarea
acesteia în desprindere pe verticală (lanţul triplei flexii - lanţul triplei extensii);
- Activitatea statică de echilibrare – musculatura antagonistă a trunchiului şi a membrelor inferioare.
( momentul aterizării).

Fig. 2 Lanțuri musculare care asigură Fig.3 Lanțuri musculare care asigură
amortizarea pe piciorl drept mișcarea d eimpulsie pe piciorul stâng

8
 Fig. 4 Lanțurile musculare care intervin la aruncarea la coș din alergare
(momentul desprinderii și aruncării propriu-zise)

2) La aruncarea la coş din alergare precedată de pasă, are acelaşi mod de execuţie tehnică
ca şi la aruncarea descrisă mai sus, cu excepţia faptului ca prinderea mingii se realizază în momentul
primei păşiri (faza de zbor) şi este amortizată printr-o uşoară flexie a braţelor şi aducerea ei spre
poziţia de aruncare.

Fig. 5 Aruncarea la coș din alergare

9
 Din punct de vedere al descrierii biomecanice putem spune că lanţurile musculare care
realizează mişcare sunt aceleaşi ca si la aruncarea din alergare precedată de dribling, cu excepţia
faptului ca pe prima parte a mişcării lanţurile musculare ale membrelor superioare realizează o
activitate musculară de cedare (pentru prinderea pasei) în condiţiile unui efort static de echilibrare.

2.3 Aruncarea la coş din săritură.

Ca şi la aruncarea la coş din alergare, aruncarea la coş din săritură poate fi precedată de dribling
sau pasă. Fazele acestei aruncări sunt:

- prinderea mingii (din dribling sau din pasă)

- pregătirea desprinderii prin oprirea (într-un timp sau în doi timpi)

- desprinderea cu realizarea aruncării propriu-zise

- aterizarea

Descrierea tehnicii de execuţie:

În descrierea tehnicii de execuţie a acestei aruncări, momentul cel mai important îl constituie
bătaia (sau oprirea, într-un timp sau în doi timpi), fază premergătoare desprinderii. Jucătorul trebuie
să realizeze o frânare , care să îi pemită să transforme viteza de deplasare în viteză ascensională. În
cazul opririi într-un timp, jucătorul execută o frânare bruscă pe ambele picioare, fapt ce îi permite
obţinerea viteze de ascensionare. Un rol important în acest caz îl au articulaţile genunchilor şi ale
gleznelor, care prin realizarea triplei flexii, determină coborârea centrului de greutate al corpului. În
această fază, mingea se găseşte în poziţie de aruncare. În cazul opririi în doi timpi, piciorul pivot
realizează frânarea, prin rularea călcâi-talpă-vârf, iar celălalt picior, liber, se aduce lângă piciorul
pivot. Odată cu începerea triplei extensii la nivelul membrelor inferioare are loc şi întinderea
braţelor, iar în momentul maxim al desprinderii are loc lansarea mingii. Aruncarea se încheie cu
braţul întins, palma orintată în jos pe direcţia aruncării. Aterizarea se realizează pe ambele picioare,
usor depărtate, iar amortizarea acesteia se realizează prin flectarea genunchilor .

10
 Analiza biomecanică:

În cazul acestei aruncări, analizatorul vizual are un rol important în aprecierea distanţei şi
direcţiei jucătorului faţă de coş. Totodată această aruncare necesită o fină coordonare
neuromusculară, simţ al echilibrului foarte bine dezvoltat. Particularitatea acestei aruncări constă în
faptul că jucătorul se găseşte în aer, de aceea fazele premergătoare aruncării, adică bătaia şi
desprinderea sunt fazele cheie care trebuie să asigure ascensionarea corpului pe verticală. Eficienţa
aruncării este dată de membrele superioare.

Fig. 6 Aruncarea la coș din saritură

11
 CONCLUZII

1. Cercetarea biomecanică a tehnicii sportive îşi propune să elucideze perfecţionarea tehnicii în

aruncările la coş din jocul de baschet, pentru îmbunătăţirea eficacităţii acesteia.
2. Pentru a putea elabora un model corespunzător aruncării la coş în jocul de baschet este necesar
un studiu amănunţit al mişcărilor pe care le face sportivul.
3. Analiza şi generalizarea suportului informaţional din literatura de specialitate demonstrează că
tratarea modelării in antrenamentul sportiv, din perspectiva descrierii biomecanice a aruncăriilor
la coş, necesită o mai mare atenţie datorită cerinţelor impuse de evoluţia jocului.
4. Analiza biomecanică a aruncărilor la coş ne determină să găsim soluţii eficiente pentru a
diminua insuficienţele pregătirii tehnice a jucătorilor prin valorificarea celor mai eficiente
mijloace de pregătire.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. Achim Ş. Planificarea în pregătirea sportivă- Bucureşti: Ex Porto, MT.S, p. 69 Şcoala

Naţională de Antrenori, 2002.
2. BACIU, C. „Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor (cu aplicaţii la
educaţia fizică)”, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977.
3. Bompa T.O. Performanţa în jocurile sportive. Bucureşti: Ex Ponto, 2003, p.31-35.
4. Ciorbă C. Baschet, pregătire fizică, Chişinău: Garomont Studio, 2016, 229 p..
5. Demeter A. Fiziologia sporturilor. Bucureşti: Stadion, 1972, 351 p.
6. Georgescu M Caracteristici medico-biologice esenţiale ale antrenamentului fizic în sportul de
performanţă actual. Bucureşti: Educaţie fizică şi sport -1989, p.32.
7. HABA,P.S., MUNTEAN ,V., GUIMAN, V.,., Analiza biomecanica a miscarilor in jocul de
baschet, , First National Conference, Optometry and Medical Engineering, 9-11 june 2006,
Brasov.
8. HAMILL J., KNUTZEN,K., “Biomechanical basis of human movement” Lippincott Williams
& Wilkins, 2006
9. Niculescu C., Cârmaciu R. Anatomia şi fiziologia omului.Compendiu. Bucureşti: Corint,
1999, p. 25-70.

13