TEHNICA sI METODICA NVRII ARUNCRILOR IV.1.

Aruncarea reprezinta mijlocul prin care un obiect (de forma si dimensiuni bine determinate) este proiectat n aer ct mai departe, dupa reguli bine stabilite. Este una din cele mai vechi forme de concurs. Aruncarile, prin forma 242d32c de aplicare a fortei asupra obiectului se mpart n: aruncare de tip azvrlire (aruncarea sulitei); aruncare de tip mpingere (aruncarea greutatii); aruncare de tip lansare (aruncarea discului, ciocanului).

Aruncarea de tip azvrlire se caracterizeaza prin: bratul aruncatorului aflat permanent naintea obiectului executa o miscare rectilinie dinapoi - nainte peste umar.
Aruncarea de tip mpingere presupune ca mna aruncatorului este situata napoia si dedesubtul obiectului, iar forta este aplecata printr-o presiune dinspre napoi spre nainte si de jos n sus. Aruncarea de tip lansare solicita ca bratul aruncatorului, aflat permanent naintea obiectului, ntins, executa o miscare pe o traiectorie curbilinie sub forma unei traiectorii dinapoi - nainte. n toate aruncarile, obiectele, dupa eliberare, executa n timpul zborului o traiectorie asemanatoare cu o parabola. Lungimea aruncarii, ce ne intereseaza, este data de formula fizica:

unde:

- viteza cu care paraseste obiectul mna aruncatorului; - unghiul de lansare;

- acceleratia gravitationala. Aceasta formula este valabila pentru vid. n practica, pe stadion, apar o serie de factori care pot influenta lungimea aruncarii precum: naltimea, fata de sol, de la care pleaca obiectul n zbor; rezistenta aerului; profilul obiectului si pozitia pe care o are n timpul zborului.

Rezulta ca un calcul al lungimii traiectoriei este mult mai complex. Vom face o analiza n continuare a:

- viteza initiala. Din studiile ntreprinse pe plan mondial (Bauersfeld - Schroter, Gagea A. etc.) diferenta lungimii aruncarilor, n functie de viteza, cnd ceilalti factori sunt identici, demonstreaza rolul important al acestui factor n aruncari. Aceasta viteza initiala se obtine prin suma mai multor actiuni:

- numarul fortelor angrenate n actiune n momentul final (de eliberare a obiectului). Aceste forte trebuie sa fie ct mai multe, angrenarea masei musculare a picioarelor, trunchiului, bratelor. Numarul fortelor este proportional cu numarul grupelor musculare angrenate n miscare. Daca aceasta angrenare nu este coordonata n asa fel nct aceste grupe musculare sa colaboreze se obtin rezultate negative. - intensitatea fortelor care actioneaza - si se refera la faptul ca aceste forte trebuie sa actioneze simultan pe o perioada ct mai lunga de timp, sau succesiva n ordine progresiva, o nlantuire continua. n practica, foarte important este ca miscarea de aruncare nceputa, sa fie executata continuu armonios pna la final. Odata nceputa si ntrerupta, efortul precedent devine inutil.

- unghiul de lansare, care teoretic este de 45, n practica nu poate fi atins din cauza conditiilor: rezistenta obiectului n aer, vremea.
Rezistenta aerului - direct proportionala cu marimea suprafetei dominante -, reprezinta rezistenta depusa de aerul pe care trebuie sa-l strabata obiectul. El poate scurta sau lungi aruncarea. IV.1. Fazele aruncarii: 1. 2. 3. 4. Priza si miscarile preliminare; Elanul; Efortul final; Redresarea dupa aruncare.

1. Priza reprezinta modul prin care este tinut obiectul ce urmeaza sa fie aruncat. Aceasta "tinere" este specifica pentru fiecare obiect (greutate, sulita, disc, ciocan). n unele aruncari se efectueaza unele miscari nainte de a intra n elan. 2. Elanul cuprinde ansamblul de miscari, actiuni motrice rezultate din deplasarea aruncatorului dintr-un anumit loc spre directia de aruncare a obiectului (T. Titus). Aceste actiuni au ca scop asigurarea: unei viteze oarecare obiectului de aruncat; ajungerea aruncatorului ntr-o pozitie favorabila pentru a efectua efortul final de aruncare. n functie de forma obiectului, de tipul aruncarii si de prevederile regulamentare avem elanuri sub forma de saltare; elanuri sub forma de pirueta; elanuri sub forma de alergare.

Pentru realizarea unui elan eficient este necesar sa se urmareasca: momentul "fara sprijin" pe sol sa fie ct mai scurt, iar deplasarea sa fie ct mai razanta si mai rapida; viteza de executie a elanului sa fie realizata n asa fel ca aruncatorul sa controleze miscarile pe care le are de efectuat; trenul inferior (membrele inferioare, bazinul) executa deplasarea mai rapida fata de trenul superior pentru a crea o tensiune favorabila a musculaturii pentru efortul final.

3. Efortul final are ca obiectiv principal compunerea vitezei obtinuta n faza de elan cu miscarile specifice din faza finala a aruncarii. Principalele miscari sunt:

de ridicare - n care centrul de greutate si masa corpului mpreuna cu obiectul trec din pozitia joasa n pozitie nalta; de translatie - n care masa corpului si obiectul se deplaseaza spre piciorul din fata; de rotatie - cnd axa bazinului si a umerilor se rotesc spre directia de aruncare.

Efortul final consta n acea actiune n care toate grupele musculare ale corpului intra n contractie maxima, ntr-o succesiune clara ca timp si spatiu, avnd caracter exploziv. Cerintele principale de urmarit la efortul final sunt: mentinerea vitezei acumulate n faza anterioara. Sa nu existe pauze ntre miscari; fortele care intra n actiune au efect numai daca depasesc obiectul de aruncat. Efortul de aruncare se realizeaza sub forma de "unda". Redresarea dupa aruncare - reprezinta actiuni realizate de aruncator pentru a nu depasi limitele cerute de regulament (spatiul de elan, pragul) si a se restabili n echilibru. Aceste actiuni sunt specifice fiecarui tip de elan de aruncare si sunt mai amplificate cu ct creste viteza de executie n elan.

5.

IV.2. Tehnica aruncarii mingii mici (de oina) Pentru nceput, aruncarea sulitei presupune o miscare de azvrlire. De aceea nsusirea acestei tehnici la nivelul elevilor se face prin folosirea azvrlirii mingii de oina, de pe loc si cu elan. Tehnica aruncarii mingii mici consta dintr-o alergare rectilinie, pe parcursul careia se urmareste dobndirea unei viteze optime; ntoarcerea axei umerilor spre directia de aruncare; ntinderea bratului aruncator napoi; n final pe un blocaj al piciorului de sprijin, punerea n actiunea de aruncare a celor mai mari grupe musculare ce pot actiona favorabil asupra obiectului. Aruncatorul realizeaza n efortul final o pozitie a corpului asemanatoare unui "arc" ntins care prin destindere proiecteaza n aer la distanta ct mai mare "obiectul" ("Bazele atletismului", K.N. Bauersfeld, G. Schroter). Tehnica aruncarii mingii mici are aceleasi faze ca n toate aruncarile: IV.2. a) Priza mingii mici este simpla si se realizeaza prin tinerea n echilibru a obiectului (mingea de oina) ntre degetul mijlociu, aratator, inelar, usor departate pe de o parte si degetul mare (opozant) opus. IV.2. b) Elanul consta ntr-o alergare accelerata ce se executa n linie dreapta. Lungimea elanului, numarul "pasilor de aruncare" sau viteza elanului este specifica fiecarei etape a nvatarii si pregatirii, precum si specific calitat ilor ce le poseda aruncatorul. Desi elanul este o singura actiune, ea se poate descrie prin existenta a doua parti: partea preliminara - ce se realizeaza printr-o alergare accelerata de 10 - 14 pasi, n care se obtine o viteza optima de deplasare (se ntelege ca atletul si poate controla actiunile ce urmeaza sa fie executate). La sportivii de performanta dureaza 6 - 8 secunde. n timpul deplasarii (alergare) obiectul este tinut deasupra umarului si se executa usoare miscari nainte - napoi n ritmul alergarii. La nceputul alergarii trunchiul este usor nclinat nainte ajungnd progresiv la nivelul verticalei; pasi de aruncare - ce formeaza ultima parte a elanului n care au loc numeroase actiuni ce trebuie sa aduca aruncatorul n pozitie ct mai buna pentru realizarea efortului final.

Astfel se executa o miscare de ntoarcere a axei umerilor (90) spre directia de aruncare, plasarea bratului aruncator ntins n urma trunchiului si n prelungirea axei umerilor, deplasarea mai rapida a trenului inferior (membre inferioare si bazin) pentru a depasi trenul superior (bustul si umerii) si coborrea centrului de greutate la un nivel minim fara a pierde din viteza de deplasare obtinuta n momentul anterior. Toate aceste sarcini cer sportivului (executantului) o buna coordonare avnd n vedere alergarea mai putin obisnuita (tipuri de pasi de deplasare). Se cuvine mentionat ca pe toata perioada de derulare a elanului privirea aruncatorului ramne dirijata n directia aruncarii (nainte). Ritmul pasilor n aceasta faza cnd folosim 4 pasi de deplasare:

- Primul pas se executa de pe piciorul de impulsie pe cel de sprijin si este mai lung. Au loc actiunile de ntoarcere a axei umerilor spre bratul aruncator 45 si proiectarea umarului napoia bustului; se ncepe miscarea de ntindere a bratului aruncator; se ndoaie bratul opus (celui de aruncare) si se ridica n fata pieptului; axa bazinului ramne perpendiculara pe directia de alergare (de deplasare). - Al doilea pas de aruncare - executat de pe piciorul de sprijin pe piciorul de impulsie este mai scurt dect precedentul (cu aproximativ 1, 1 1/2 talpi). Se continua miscarea de ducere a bratului spre napoi si ntinderea lui. Axa umerilor continua miscarea si ajunge pe directia de aruncare. Axa bazinului ncepe sa se roteasca spre axa de aruncare. Bustul, umerii si bratul aruncator se nclina spre napoi. - Al treilea pas - care se executa ncrucisat se afla la baza ntregului sistem. Coapsa piciorului de impulsie executa o miscare de avntare spre nainte - sus, depaseste coapsa piciorului de sprijin, se imprima o actiune accelerata asupra bazinului spre nainte jos cu o coborre a centrului de greutate. Actiunea pasului se face rapid si razant realiznd o contractie activ - exploziva n musculatura picioarelor. La reluarea contactului cu solul a piciorului de impulsie, coapsa piciorului de sprijin se afla deja naintea piciorului de impulsie. Dupa acest pas ncrucisat se atinge momentul maxim de "depasire" a obiectului (picioarele si bazinul ntrec partea superioara a corpului). - Al patrulea pas - se caracterizeaza prin faptul ca nu are faza de zbor. Se mai numeste si pas de blocare deoarece n momentul contactului cu solul al piciorului de sprijin se opreste brusc atletul din alergare. "Energia cinetica acumulata n elan, datorita blocarii corpului pe piciorul de sprijin este transformata n forta de aruncare n conditiile specifice efortului final" (T. Tatu) IV.2. c) Efortul final - reprezinta totalitatea actiunilor ce urmaresc eliberarea obiectului cu o viteza de zbor maxima la un unghi optim (35 - 38). si aici se pot distinge doua momente, dar numai din punct de vedere tehnic (practic ele nu pot fi separate): momentul sprijinului pe piciorul de impulsie n care dupa contactul cu solul se declanseaza o miscare de rulare de pe muchia exterioara a calciului pe partea anterioara a plantei (pingea) asigurnd naintarea genunchiului si a coapsei spre nainte. soldul stng continua actiunea de naintare catre sol. Bazinul realizeaza o actiune de deplasare nainte pe orizontala fara a angrena segmente din trenul superior; momentul sprijinului bilateral - imediat dupa ce piciorul de sprijin se aseaza activ pe sol (pe calci) la o distanta de 5, 5 1/2 talpi fata de piciorul de impulsie. Are loc o miscare de ndoire a genunchiului piciorului de sprijin pentru a amortiza socul de contact si totodata favoriznd deplasarea mai accelerata a bazinului si a partii anterioare a trunchiului. Se ajunge n asa zisa pozitie de "arc". Piciorul de sprijin se ntinde energic blocnd deplasarea masei corpului nainte. Piciorul de impulsie continua actiunea de rulare pna ajunge la extremitatea inferioara a lantului extensorilor. soldul si coapsa nainteaza si se rotesc pna ce axa bazinului ajunge perpendiculara pe directia aruncarii. Pieptul se ntoarce spre nainte - sus concomitent cu miscarea bratului (opus celui de aruncare) din interior spre exterior.

Bratul aruncator ncepe actiunea de aruncare ce se realizeaza printr-o puternica tensiune a musculaturii ntregului corp. Bratul aruncator face o miscare de ridicare rapida a cotului si ducerea lui nainte este urmata de extensia exploziva a antebratului si biciuirea minii cu obiectul. Toata aceasta miscare se realizeaza pe piciorul de sprijin care atinge punctul maxim al verticalei. IV.2. d) Redresarea dupa aruncare - se realizeaza prin miscari de blocare, succesive, pe piciorul ce a fost de impulsie. De multe ori se folosesc si bratele pentru a opri naintarea prin asezarea lor pe sol fara a depasi sectorul de aruncare. IV.3. Tehnica aruncarii greutatii IV.3.1. Actiunea consta n aruncarea prin mpingere a unei greutati ct mai departe, dintr-un sector in forma de cerc cu diametrul de 2,13 metri. Proba a fost introdusa nca de la prima olimpiada. Cuprinde aceleasi faze din probele de aruncari. a) Priza - greutatea de 4 kg la fete si 7,257 kg la baieti este tinuta n palma sprijinita pe extremitatea metacarpienelor, degetele nconjoara greutatea.

b) Pregatirea pentru aruncare - presupune intrarea n cercul de aruncare, asezarea greutatii n mna (priza) cu mna ndoita cu cotul n sus se fixeaza greutatea n scobitura supraclaviculara. Ocupa pozitia de plecare n elan prin asezarea cu spatele la directia de aruncare n partea departata a cercului fata de directia de aruncare. Talpa piciorului de impulsie se fixeaza pe linia diametrului cercului cu vrful piciorului aproape de rama cercului si laba piciorului asezata pe directia de aruncare. Piciorul de avntare asezat cu vrful pe sol la aproximativ 30 cm n spate. Trunchiul este drept, cu greutatea pe piciorul de impulsie. Bratul cu obiectul formeaza cu solul un unghi de 45, iar bratul opus este tinut nainte la naltimea umarului (relaxat). c) Elanul - este o actiune importanta (reprezinta aproximativ 25 % din lungimea aruncarii) n ansamblul aruncarii, consta n deplasarea aruncatorului de la capatul distal la capatul apropiat al cercului si se poate realiza printr-o saltare lineara sau printr-o pirueta. Vom analiza: IV.3c1) elanul cu saltare lineara: Cuprinde: faza de grupare n care aruncatorul executa o naltare lenta pe pingeaua piciorului de impulsie dupa care urmeaza o ndoire lenta pna cnd coapsa cu gamba formeaza un unghi de 90. Bustul aruncatorului se apleaca pna aproape de orizontala. Piciorul de avntare se ntinde si se ridica de pe sol. n aceasta faza greutatea se afla pe partea anterioara a piciorului de impulsie, C.G.G. cade n fata punctului de sprijin. Linia umerilor si a bazinului sunt perpendiculare pe axa de aruncare si paralele cu solul iar spatele are musculatura relaxata. faza de impulsie - ncepe n momentul n care obiectul se afla la cea mai mica distanta fata de sol si piciorul de impulsie se desprinde de sol. Piciorul de avntare dupa ce executa o miscare de du-te - vino din nainte spre napoi executa energic miscarea spre directia de aruncare declansnd o miscare de deplasare, iar piciorul de impulsie executa o mpingere n sol transfernd centrul de greutate n afara suprafetei de sprijin. Ansamblul aruncator - obiect (greutate) se deplaseaza accelerat spre mijlocul cercului de aruncare; obiectul executa o miscare ascendenta; axa umerilor si a bazinului ramne neschimbata. faza de saltare - ncepe n momentul n care sportivul pierde contactul cu solul prin piciorul de impulsie si se termina o data cu reluarea contactului cu solul al aceluiasi picior. Aceasta faza trebuie sa fie ct mai scurta si sa se execute printr-o "alunecare" (distanta dintre talpa piciorului de impulsie si sol trebuie sa fie ct mai mica si mai scurta ca timp). Au loc urmatoarele actiuni: piciorul de impulsie executa o miscare de pronatie (vrful se ntoarce spre interior fara a iesi din perimetrul proiectiei centrului general de greutate, lungimea saltarii (deplasarii) este de 0,80 - 1,10 cm. Timpul total al elanului este de aproximativ 0,40 - 0,55 secunde (pe faze 0,20 - 0,25).

IV.3 c2) elanul sub forma de pirueta - un procedeu mai nou (apare n 1966) contribuie la lungimea elanului si a vitezei ce este imprimata obiectului. Actiunea consta n rotarea sistemului aruncator - obiect n jurul unei axe verticale ce trece prin piciorul de sprijin (stng - drept) si umarul opus bratului aruncator. Aceasta miscare de rotatie se suprapune cu miscarea de naintare din marginea distala a cercului spre cea anterioara. Dupa ce bratul aruncator cu obiectul a atins punctul maxim napoi sus (prin rasucirea trunchiului) se ncepe transferul greutatii de pe piciorul de impulsie pe piciorul de sprijin (impulsia incompleta). Se continua cu o pivotare pe marginea exterioara, anterioara a labei piciorului de sprijin, concomitent cu flexarea tot mai mult din articulatia genunchiului si gleznei. Distanta dintre genunchi ( cel drept si cel sting ) creste n prima etapa a deplasarii. Umarul de pe partea piciorului de sprijin, cu bratul ndoit n dreptul pieptului, se roteste si trece peste punctul de sprijin (laba piciorului). Aceste miscari declanseaza desprinderea piciorului de impulsie si mpingerea genunchiului piciorului de sprijin ct mai jos si spre mijlocul cercului. Piciorul de impulsie dupa desprindere executa o miscare de pendulare circulara dinspre napoi spre nainte. n momentul n care piciorul de impulsie ajunge nainte, pe directia de aruncare, piciorul de sprijin (pivotant) ncepe sa mpinga spre mijlocul cercului. Urmeaza o faza de zbor ce trebuie sa fie scurta si ct mai razanta. Piciorul de sprijin dupa ce a facut impulsia si se desprinde ajunge prin ncrucisarea cu celalalt picior nainte spre marginea cercului. Toate acestea determina o viteza mai mare a trenului inferior fata de cel superior si o deplasare nainte mai mare. Pozitia bratului aruncator si a obiectului nu se modifica.

IV.3.1. d) Efortul final - partea cea mai importanta din ansamblul aruncarii, ncepe n momentul n care piciorul de impulsie reia contactul cu solul si se termina dupa eliberarea obiectului. Forta sportivului se transmite obiectului prin extensia exploziva a picioarelor, ridicarea - rotarea - naintarea trunchiului si ntinderea energica a bratului aruncator. Toate aceste miscari trebuie sa asigure obiectului o viteza accelerata maxima si un unghi si o naltime optima n momentul eliberarii. Piciorul de balans ce ia contactul cu solul (n acelasi timp cu piciorul de impulsie) si preia progresiv o parte a greutatii corpului. Piciorul de impulsie executa miscarea de extensie concomitent cu o actiune de pivotare pe pingea si scoaterea calciului spre afara. Din articulatia genunchiului se efectueaza o rotatie spre interior sus. Trunchiul se ndreapta si se rasuceste spre directia de aruncare. soldul piciorului de impulsie se ridica, se mpinge nainte, depasind trunchiul. Miscarea de rasucire continua prin efortul musculaturii trunchiului astfel ca axa umerilor sa ajunga perpendiculara pe axa de aruncare. Se face trecerea greutatii pe piciorul de sprijin si apoi ntinderea energica a bratului aruncator. Privind corpul aruncatorului, trebuie sa ntlnim "imaginativ" o linie dreapta ce pleaca din vrful piciorului de impulsie - prin genunchi, bazin, umarul bratului aruncator si palma cu obiectul, nclinata spre nainte la un unghi de 40 - 42. Traiectoria obiectului n spirala este cuprinsa ntre 150 - 175 cm si dureaza aproximativ 0,25 - 0,30 secunde. IV.3.1. e) Restabilirea dupa aruncare - este o actiune necesara pentru a evita depasirea sectorului de aruncare, datorata vitezei acumulate pe elan. Aceasta se realizeaza prin retragerea piciorului de sprijin napoi (dupa eliberarea obiectului) punerea piciorului de impulsie n fata jos si gruparea trunchiului concomitent cu ndoirea genunchiului si a trunchiului din sold.

Principalele elemente componente ale tehnicii

(dupa D. Alexandrescu, T. Tatu, T. Ardeleanu) IV.4. Tehnica aruncarii discului Din punct de vedere tehnic n aruncarea discului fata de tehnica generala a aruncarii avem de prezentat cteva elemente suplimentare precum: pregatirea elanului si eliberarea discului. IV.4.1. a) Priza - tinerea discului se face prin sprijin n palma cu degetele departate prinznd muchia discului cu ultimele falange, totul relaxat. Degetul mare are rol de echilibru. Bratul cu discul este tinut ntins, relaxat, pe lnga corp. IV.4.1. b) Pregatirea pentru elan - formeaza un grup de exercitii premergatoare nceperii elanului pentru ca intrarea n elan sa fie facuta din miscare. Aruncatorul n pozitie departat n partea posterioara a cercului, cu spatele spre directia de aruncare, greutatea repartizata egal pe ambele picioare, bratul aruncator cu obiectul este n atrnat liber n jos pe lnga corp. Se flexeaza picioarele si se executa o miscare de rotare a trunchiului spre umarul bratului liber si n sus. Bratul aruncator se ridica spre umarul bratului opus. Bratul liber sprijina bratul cu discul. n timpul acestor miscari se transfera greutatea de pe un picior pe celalalt iar pozitia corpului se pastreaza normal. Urmeaza o balansare lenta si ampla spre napoia bratului aruncator (discul descrie o linie curba) cu o ntoarcere a umerilor spre aceeasi directie. Aceasta miscare poate fi facuta o data sau de mai multe ori. IV.4.1. c) Elanul - (Pirueta) - consta ntr-o miscare de rotare a sistemului aruncator - disc, n jurul unei axe verticale ce trece prin piciorul de sprijin si umarul opus bratului aruncator. Actiunea de rotare se combina cu miscarea de naintare din marginea posterioara a cercului spre cea anterioara. Asezarea talpilor n timpul piruetei (fig.25 )

Fig.25 Se ntlnesc momentele de sprijin bilateral, unilateral sau fara sprijin. Dupa ce bratul aruncator a ajuns n punctul maxim n balansul napoi din miscarea efectuata n faza anterioara se executa un transfer al greutatii corpului de pe cele doua picioare spre piciorul de sprijin, aflat pe pingea. Se face o pivotare pe marginea anterioara si exterioara a labei piciorului concomitent cu flexarea tot mai mult din articulatia genunchiului si a gleznei. Umarul opus bratului aruncator executa o miscare rotativa si trece peste punctul de sprijin (piciorul pivot). Bratul cu discul se mentine ntins napoi n pozitia atinsa anterior. Urmeaza o impulsie incompleta a piciorului de impulsie cu pivotarea propriu-zisa si coborrea genunchiului piciorului de sprijin n jos si spre interiorul cercului. Piciorul de impulsie executa o miscare de pendulare circulara spre nainte. Aceste miscari produc un dezechilibru spre nainte. Cnd genunchiul piciorului de sprijin (cel pivot) ajunge pe directia de aruncare iar piciorul de impulsie este angrenat nainte, pivotul se transforma n picior de impulsie. Miscarea este lunga si energica si se face spre nainte, spre directia de aruncare si spre centrul cercului. Dupa impulsie, piciorul de sprijin ajunge, prin ncrucisare cu celalalt picior, nainte spre marginea cercului. Toate aceste miscari ale picioarelor sunt executate rapid si fac ca miscarea de rotare - naintare a trenului inferior sa fie mai mare fata de trenul superior. IV.4.1. d) Efortul final - este faza ce ncepe n momentul reluarii contactului cu solul al piciorului de impulsie. Aceasta se face de regula pe la mijlocul cercului. Urmeaza o declansare a acceleratiei tuturor segmentelor corpului dupa cum urmeaza: piciorul de impulsie ndoit din genunchi, cu gamba usor spre napoia cercului, sprijin pe partea anterioara a labei piciorului cu calciul orientat spre nainte, executa o miscare de rotatie energica prin scoaterea calciului si ducerea genunchiului spre nainte sus; bratul cu discul este ntins spre spatele aruncatorului usor deasupra umerilor )sau la nivel) iar arcul umerilor este nclinat cu bustul pe piciorul de impulsie; axa bazinului este n fata axei umerilor; dupa contactul pe pingea a piciorului de sprijin are loc momentul sprijinului bilateral; se continua miscarea de rotatie a angrenajului aruncator - obiect;

piciorul de sprijin continua miscarea de rotatie si mpingere spre nainte ce declanseaza miscarea la nivelul coapselor si a bazinului; rotatia bazinului declanseaza miscarea de rotatie a trunchiului care, la rndul sau, determina rotatia umerilor si a bratelor. Bratul aruncator cu umarul executa o miscare pe o linie curba ascendenta. Toata miscarea de rotatie are loc n jurul unei axe "imaginare" ce trece la nceput prin vrful piciorului de sprijin si umarul stng apoi prin vrful piciorului de sprijin si umarul drept.

IV.4.1. e) Eliberarea discului - reprezinta momentul n care obiectul (discul) paraseste mna aruncatorului. Forma discului determina o eliberare anume a sa pentru a gasi unghiul cel mai bun de zbor si pentru a anihila ct mai mult rezistenta aerului. Toate acestea sunt determinate de tehnica si de conditiile meteorologice. Astfel, din punct de vedere tehnic, unghiul de eliberare a discului (nu de lansare, miscarea) poate fi: unghi de incidenta mai mare (1); unghi de incidenta mai mic (2); unghi de incidenta suprapus cu unghiul de lansare (3) (fig.26)

Fig.26 Din punct de vedere al conditiilor meteorologice tehnica se modifica n functie de acestea dupa cum urmeaza: unghiul de incidenta are o anumita valoare atunci cnd vntul bate din spatele aruncatorului si alta valoare (mai mica) atunc i cnd bate din fata si acestea depind de forta vntului. IV.1.5. Tehnica aruncarii ciocanului IV.5.1. Reprezinta totalitatea miscarilor realizate de sportiv ntr-un anumit spatiu regulamentar n vederea aruncarii ct mai departe a obiectului (ciocanului atletic). Ciocanul este format din 3 elemente: un mner de metal; un cablu de otel (cu diametrul de minim 3 mm); un corp metalic (bila) cu diametrul de 110 mm.

Lungimea ciocanului este de 1215 mm si greutatea sferei de 7,260 kg. Miscarile sportivilor urmaresc sa imprime obiectului o viteza ct mai mare n momentul lansarii sub un unghi apropiat de 45. Pentru aceasta este nevoie de o miscare circulara. Fazele aruncarii: IV.5.1. a) Priza - reprezinta un moment important ce este datorat de forta centrifuga exercitata de ciocan asupra minilor, de aceea tinerea ciocanului este speciala:

mna de pe partea piciorului de sprijin prinde mnerul cu cele patru degete (fara cel mare) la nivelul falangelor mijlocii; mna de pe partea piciorului de impulsie se aseaza peste partea dorsala a minii ce a fost prima asezata; degetul mare se ncruciseaza ntre ele astfel: degetul mare al minii de pe partea piciorului de sprijin este pus peste degetul mare al celeilalte mini.

Se executa o prindere "ermetica" si "nchisa". Pentru a proteja mna aruncatorului de pe partea piciorului de sprijin, se foloseste o manusa speciala, au se bandajeaza degetele. IV.5.1. b) Rotarile, miscarile preliminare au ca scop plasarea obiectului pe o traiectorie circulara, precum si imprimarea unei viteze optime; pozitionarea segmentelor corpului ct mai optim pentru nceperea piruetelor (elanului). - Pozitia de plecare - cu talpile paralele, departate )mai mult de latimea umerilor) la capatul departat al cercului, fata de directia de aruncare, flexate din cele trei articulatii (glezna, genunchi, sold) si cu greutatea repartizata egal pe cele doua picioare. Obiectul se afla n partea lateral spate a piciorului de impulsie n asa fel ca umerii sunt ntorsi spre acest picior si trunchiul usor rasucit. Se trage ciocanul dinapoi spre nainte sus spre umarul piciorului de sprijin cu bratele ntinse, prin ntoarcerea umerilor si deplasarea greutatii corpului pe piciorul de sprijin. Ciocanul efectueaza un zbor circular ascendent n fata aruncatorului. n momentul n care a atins punctul maxim ascendent se executa o miscare de ndoire a coatelor si trecerea rapida a bratelor prin fata n partea piciorului de impulsie. Greutatea corpului trece din nou pe piciorul de impulsie. Ciocanul (sfera) executa o miscare circulara de sus n jos spre spatele piciorului de impulsie pe o raza ct mai mare. n momentul n care obiectul a atins punctul cel mai de jos a traiectoriei ncepe a doua miscare asemanatoare cu cea descrisa anterior, dar avnd n vedere declansarea miscarilor, acestea trebuie facute mult mai rapid. Astfel transferul de greutate se face mult mai rapid de pe un picior pe celalalt, actiunea de trecere a bratelor dinspre o parte spre cealalta este mult mai rapida pentru a fi n permanenta naintea obiectului. Pe parcursul miscarilor trebuie sa se obtina la sfrsitul celei de-a doua rotatii o viteza optima n vederea intrarii n pirueta. Pentru a contracara forta centrifuga a ciocanului aruncatorul executa miscari de deplasare a bazinului n directia opusa ciocanului. }n timpul zborului pe traiectoria circulara ciocanul atinge punctul maxim n spatele umarului piciorului de sprijin si punctul minim n fata piciorului de impulsie. n timpul acestor miscari axa umerilor este paralela cu axa bazinului iar privirea urmareste obiectul. Bratele sunt ntinse si relaxate. IV.5.1. c) Piruetele - sunt miscari nlantuite n functie de pregatirea tehnica a aruncatorului si pot fi 2, 3, 4 piruete. Prima pirueta reprezinta legatura dintre ultima rotatie preliminara si executarea unei pivotari de 360 a ntregului sistem aruncator - obiect. Au loc urmatoarele miscari: se trece din sprijin bilateral n sprijin unilateral; membrele inferioare flexate din articulatii; trunchiul se afla usor nclinat spre nainte; piciorul de sprijin efectueaza o pivotare pe calci de aproximativ 90 - 115, urmeaza o continuare a pivotarii pe partea exterioara a labei piciorului pna spre vrf pna se obtine pivotarea la 360. Piciorul de impulsie dupa desprindere executa o miscare de rotatie cu genunchiul spre piciorul de sprijin pe care l nconjoara ct mai aproape si se aseaza aproape paralel de piciorul de sprijin la o distanta egala cu latimea umerilor; capul si privirea sunt pastrate n directia ciocanului;

greutatea corpului se afla pe planta piciorului de sprijin; musculatura trunchiului (partea superioara) este n continuare relaxata ce determina o raza de rotatie ct mai mare.

Are loc o accelerare a miscarii datorata, pe de o parte, fortei gravitationale a masei obiectului, fortei centrifuge a masei obiectului, precum si fortei de contractie a musculaturii angrenate n miscarea de rotatie. A doua si a treia pirueta au aceleasi miscari dar creste viteza de executie. Un loc important se acorda legaturii ntre aceste piruete. n cazul n care nu au loc aceste legaturi se produc sincope n lantul miscarii, sincope ce produc fie o accelerare a obiectului si trecerea naintea miscarilor corpului, fie o ncetinire a miscarii obiectului ceea ce face inutila pirueta. IV.5.1. d) Faza finala a aruncarii - sau efortul final declanseaza miscarea imediat dupa ce piciorul de impulsie a luat contactul cu solul. Din acest moment (ciocanul se afla n momentul ascendent maxim si ncepe miscarea descendenta) se actioneaza asupra ciocanului cu toata forta. Cnd ciocanul ajunge n punctul minim al traiectoriei picioarele executa o extensie puternica si continua - cu o rotatie spre piciorul de sprijin. Capul executa o tragere energica spre ceafa si n sus. Cu o ncordare a ntregului lant muscular - tripla extensie - se actioneaza asupra obiectului, pe acel traiect circular, spre n sus, cu bratele ntinse. Ciocanul se elibereaza cnd acesta ajunge deasupra nivelului umarului de pe partea piciorului de sprijin. Unghiul de lansare este de 41 - 43. IV.6. Metodica nvatarii, consolidarii, perfectionarii aruncarii mingii mici (de oina) Din descrierea anterioara a aruncarii mingii mici se desprinde faptul ca aceasta este complexa. Este necesara, n principal, nsusirea miscarii de biciuire a bratului aruncator n axul de aruncare. Pentru aceasta este necesar: Pentru nvatarea miscarii de aruncare, azvrlita se recomanda diferite jocuri cu obiecte (bulgari de zapada, minge de tenis de cmp) executate din diferite pozitii (stnd , seznd, stnd n genunchi etc.) sau diferite jocuri de miscare bazate pe miscarea de azvrlire: tragatorul cel mai bun; doboara mingile medicinale; cucereste terenul etc. (fig.28)

Fig.27

Fig.28 Folosirea jocurilor de miscare (dinamice) este recomandata la vrsta copiilor, crendu-le elementul de ntrecere si stimularea nvatarii. Urmatoarea faza a nvatarii se rezolva cu elemente din scoala aruncarii. a) executia efortului final. Exercitiile folosite: pe perechi fata n fata la distanta mica (3 - 4 metri) aruncarea mingii mici de deasupra umarului; din stnd cu picioarele departate paralele, bratul aruncator ntins napoi att ct permite articulatia umarului, executarea miscarii de a trage cotul n fata si apoi continuarea miscarii de aruncare; din aceeasi pozitie aruncarea mingii la o tinta fixata pe perete; din aceeasi pozitie aruncarea mingii peste un obiect (stacheta) pentru a da o traiectorie de zbor mingii de oina; din aceeasi pozitie aruncarea peste un obiect si cu atingerea unei tinte trasate pe sol; din stnd departat cu piciorul de sprijin n fata aruncarea mingii la tinta. Dupa cteva executii se trece la ndoirea piciorului de impulsie si apoi extensia acestuia continuata miscarea de aruncare; din stnd departat cu piciorul de sprijin n fata, ntinderea minii aruncatoare n spate, rasucirea axei umerilor pna la linia de aruncare. Executarea miscarii de rasucire si revenirea axei umerilor perpendicular pe axa de aruncare continuata cu miscarea de azvrlire a bratului aruncator; din aceeasi pozitie se executa aceeasi miscare, dupa ce se executa o flexie pe piciorul de impulsie; din stnd departat lateral - cu axa umerilor si a bazinului n axa de aruncare si bratul aruncator ntins napoi se executa o flexie a piciorului de impulsie; o extensie a piciorului, o rasucire a trunchiului cu axa umerilor perpendicular pe directia de aruncare, iar bratul se trage peste umar cu cotul ndoit nainte urmata de o biciuire a minii aruncatoare.

Ultimele executii se vor efectua la nceput fara obiect, cu obiecte mai usoare si apoi cu mingea de oina.

din aceeasi pozitie bratul aruncator este tinut de un partener care opune o usoara rezistenta cu un brat, iar cu celalalt sprijinit pe soldul piciorului de impulsie, exercita o presiune spre nainte determinnd executarea miscarii de naintare a bazinului fata de linia umerilor si intrarea n pozitia de arc"; din stnd departat, picioarele paralele, bratul aruncator ndoit deasupra umarului, se executa un pas napoi cu piciorul de impulsie care se ndoaie din articulatia genunchiului, trunchiul se rasuceste spre bratul aruncator, iar bratul aruncator se ntinde napoi n prelungirea axei umerilor. Se executa o miscare de impulsie puternica n piciorul de impulsie concomitent cu scoaterea calciului spre n afara si mpingerea genunchiului spre interior.

Bazinul avanseaza si ajunge cu axa perpendiculara pe linia de aruncare. Trunchiul este n extensie ampla. Urmeaza actiunea trunchiului si a bratului aruncator. n nvatarea efortului final ntlnim unele greseli frecvente: bratul aruncator este dus prin lateral sau cotul este tras prin lateral; bratul aruncator executa miscarea naintea actiunii piciorului de impulsie.

IV.6.2. b) Elanul n aruncarea mingii de oina - poate fi de un pas, trei pasi sau patru pasi. Noi ne vom ocupa de nvatarea elanului cu patru pasi. Pentru nceput vor nvata ultima parte a elanului cu patru pasi. Exercitiile folosite: mers cu mingea tinuta n mna bratului aruncator, ntinderea bratului aruncator spre napoi si revenire. Se executa de mai multe ori n timpul deplasarii; aceleasi exercitii executate din alergare usoara si apoi din alergare accelerata; din mers ntinderea napoi a bratului aruncator si oprire - urmata de aruncare. Se executa apoi din alergare; nvatarea miscarii de deplasare pe cei patru pasi, fara obiectul tinut n mna si cu trasarea pasilor pe sol din mers; acelasi exercitiu cu mingea tinuta n mna; acelasi exercitiu din alergare usoara; apoi se creste progresiv viteza de deplasare; legarea celor patru pasi de elan cu elanul ntreg. La nceput cu pasi mai putini, 3 - 5, apoi elanul normal de 9 11 pasi; executarea elanului pe semne trasate pe sol sau la ritmul imprimat de profesor; executarea aruncarii sub forma de concurs.

Se vor corecta greselile frecvente: executarea aruncarii nainte de a aseza piciorul de sprijin pe sol; executarea lenta a pasului ncrucisat si depasirea picioarelor de catre trunchi si bratul aruncator; trecerea peste piciorul de sprijin fara blocare.

IV.6.2. c) Restabilirea dupa aruncare se nvata prin stabilirea sectorului de aruncare si apropierea finalizarii ct mai mult de linia de prag. IV.6.3. Metodica nvatarii, consolidarii si perfectionarii aruncarii sulitei

nvatarea aruncarii sulitei se face dupa ce mecanismul de baza al aruncarii a fost nsusit la aruncarea mingii de oina. De aceea apar problemele legate de: Priza - tinerea sulitei se nvata astfel: din sprijin pe sol a sulitei mna aruncatoare prinde sulita la naltimea capului ntre degetul aratator si degetul mare si coboara prin culisare pna la manson. Restul degetelor nconjoara mansonul. Din aceeasi pozitie a sulitei se face prinderea ei cu degetul mijlociu si degetul mare, iar degetul aratator este paralel pe sulita. Se coboara pna la manson si se prinde mansonul cu degetul inelar si cel mic. Degetul aratator este un factor de echilibru pe sulita. Purtarea sulitei - sau deplasarea cu sulita deasupra umarului - fara a modifica pozitia sulitei se face din mers, pe diferite distante si apoi din alergare. Bratul aruncator trebuie sa fie ct mai relaxat si sa existe o coordonare cu toate segmentele corpului. Trasul n axul sulitei - este un element esential n nvatarea aruncarii sulitei. Se folosesc: nfigeri ale sulitei la distante de 5 - 7 metri; nfigeri ale sulitei la distante de 5 - 7 metri cu punct fix; deplasare cu sulita tinuta deasupra umarului, oprirea si executarea aruncarii. Acelasi exercitiu dupa ntinderea bratului napoi.

n timpul deplasarii si a pregatirii aruncarii se va urmari pozitia sulitei astfel: vrful sulitei se gaseste paralel cu capul ntre tmpla (ochi) si barbie, iar priza deasupra crestetului cu 10 - 15 cm. Privirea trebuie sa fie permanent spre punctul de aterizare al sulitei. Exercitiile de nvatare sunt cele de la aruncarea mingii de oina. Exercitii suplimentare: cu vrful sulitei sprijinit la nivelul privirii ntr-un perete sau copac, mna aruncatoare aluneca pe corpul sulitei pna la manson unde se opreste, corpul continund miscarea spre nainte si depasind priza; tinerea sulitei de coada de catre un partener, executarea miscarii de aruncare de pe loc partenerul opunnd usoara opozitie.

Se va urmari: abaterea sulitei (vrful) spre dreapta sau spre stnga n timpul deplasarii (sa nu se petreaca aceasta); modul de asezare a piciorului de sprijin (rapid, energic); modul n care actioneaza bratul aruncator (n axul de aruncare, energic).

IV.7. Metodica nvatarii, consolidarii si perfectionarii aruncarii greutatii cu elan prin saltare rectilinie si cu pirueta Pentru nceput este necesara nvatarea mecanismului de aruncare prin mpingere. Exercitiile din scoala aruncarii vor fi primele elemente folosite global. Avnd n vedere "posibilitatile" vrstei, dezvoltarea morfo-somatica a tinerilor, va trebui sa se lucreze cu greutati mai mici att pentru nvatare ct si pentru consolidare. Dupa nvatarea mecanismului de mpingere se trece la nvatarea: IV.7.1. a) Prizei - la nceput se face o acomodare cu obiectele folosite pentru aruncare ()dimensiune, greutate) prin mpingeri n sus, treceri dintr-o mna n alta; se prezinta priza si pozitia de asezare a obiectului (greutate) n spatiul dintre gt si maxilar si pozitia bratului;

se executa priza, urmata de miscari de trunchi (rasuciri, ndoiri), deplasari (nainte - napoi, laterale) pentru a realiza o siguranta a prizei si o relaxare a bratului aruncator.

IV.7. b) Efortul final - reprezinta principala faza a aruncarii. Pentru nceput nu se lucreaza din cercul de aruncare ci este nevoie de un teren plat (nu beton sau asfalt). Se folosesc exercitiile: din stnd departat, paralel, cu pieptul spre directia de aruncare, mpingerea greutatii spre un partener (aflat n siguranta); din aceeasi pozitie - mpingerea greutatii puternic spre sol; din aceeasi pozitie - mpingerea greutatii puternic peste un obstacol (stacheta, sfoara etc.); din aceeasi pozitie - se face o flexie a picioarelor si o rasucire a trunchiului spre bratul aruncator.

Se executa miscarea de aruncare. din stnd departat, cu axa bazinului pe directia de aruncare (lateral) si umarul piciorului de impulsie napoi, mpingerea greutatii spre directia de aruncare; din aceeasi pozitie - mpingerea greutatii dupa ce se executa o flexie a picioarelor si o rasucire a trunchiului. Cnd se executa flexia se face si o trecere a greutatii pe piciorul de impulsie; din stnd departat cu spatele spre directia de aruncare, picioarele asezate n axa de aruncare, cu piciorul de impulsie n spate, mpingerea greutatii spre directia de aruncare; din aceeasi pozitie se executa aruncarea dupa ce se executa si o flexie a picioarelor; din stnd departat, cu un partener n fata, se executa o mpingere n palma partenerului, care opune o rezistenta.

n toate exercitiile se vor urmari: mentinerea cotului bratului aruncator napoia obiectului (sa nu fie sub obiect; nu se mai face mpingere ci azvrlire), sa nu execute aruncarea din brat nainte de a se termina celelalte miscari (impulsia piciorului, rasucirea trunchiului etc.); armonizarea (legarea) miscarilor ntre segmente; rolul activ al impulsiei din picioare si solduri.

IV.7. c) Elanul - nvatarea elanului (saltarea razanta lineara) se exerseaza la nceput folosindu-se de linii trasate pe sol - linii n axa (directia) de aruncare. Se folosesc exercitiile: din stnd departat, cu spatele la directia de aruncare, piciorul de impulsie n spate, se executa saltari succesive pe piciorul de impulsie, piciorul de sprijin asigura un echilibru; din aceeasi pozitie se face o flexare accentuata a piciorului de impulsie si o aplecare a trunchiului spre acest picior, se executa saltari, alunecate (de 0,50 m) fara a modifica pozitia dupa reluarea contractului cu solul; aceleasi exercitii executate cu obiectul (greutatea) tinuta n mna la gt fara a efectua aruncarea;

din aceeasi pozitie, executarea saltarilor legate de miscarea de efort final (fara obiect); legarea elanului de efortul final folosind obiecte mai usoare (greutati mici de 2 - 3 kg); executarea elanului si a efortului final avnd pe umeri un baston sau o bara metalica. Se foloseste exercitiul pentru a simti lucrul axei soldului si a umerilor.

Pentru executarea corecta se recomanda: traiectoria saltarii sa fie ct mai joasa si mai rapida (alunecarea sa se faca ct mai razanta cu solul); sa nu se produca o rasucire prematura a trunchiului n timpul elanului, fie datorata actiunii capului si gtului, fie datorata lucrului bratului opus piciorului de impulsie; sa nu se produca o trecere a greutatii corpului pe piciorul de sprijin, n timpul luarii contactului cu solul, dupa saltare; sa nu se produca ntreruperi ale actiunii ntre elan si efortul final si miscarea sa fie ct mai cursiva; sa fie folosit efectul dinamic al picioarelor si trunchiului (nu numai efortul bratului aruncator).

IV.7. d) Elanul tip pirueta este descris la aruncarea discului. n vederea consolidarii si perfectionarii miscarii se vor folosi aruncari din sectorul de aruncari cu obiecte mai usoare sau mai grele, se vor respecta regulamentele de atletism referitoare la aceasta proba si vor avea loc ntreceri. IV.8. Metodica nvatarii aruncarii discului Fiind un exercitiu complex, datorat deplasarii pe elan, a actiunii bratului aruncator, a perceptiei spatiului, mecanismul de nvatare a aruncarii discului este mai dificil. Se vor folosi exercitii de acomodare cu miscarea de lansare a obiectului. Pentru aceasta se folosesc ca obiecte: bucati de bastoane (0,50 m), cercuri din plastic sau cauciuc, sticle de plastic umplute cu nisip etc.; din stnd departat cu fata spre directia de aruncare, bratul aruncator ntins lateral, se executa o rotatie spre napoi, apoi spre nainte si efectuarea aruncarii; din aceeasi pozitie se executa o rasucire de trunchi cu transferul greutatii pe piciorul de impulsie, bratul aruncator face o balansare napoi. Miscarea de aruncare spre directia de aruncare. din stnd departat cu un baston n mna se executa miscarea de aruncare ncercnd sa fie atins cu bastonul un spatiu fix (gard, perete, plasa de protectie etc.).

Exercitiul are scopul de a efectua miscarea ct mai ampla (ca traiectorie a obiectului). din stnd departat cu lateralul spre directia de aruncare, piciorul de impulsie n spate se executa aruncari dupa ce se efectueaza o flexie pe picioare cu transferul greutatii pe piciorul de impulsie, o rasucire a trunchiului spre piciorul de impulsie si balans napoi a bratului aruncator.

IV.7. a) n continuare se trece la acomodarea cu obiectul "discul" si nvatarea prizei. Aceasta este explicata si demonstrat modul n care este tinut discul, se trece la executarea prizei. Din priza se face aruncarea discului n sus, prinderea si asezarea din nou n priza. Pentru a ntelege actiunea fortei centrifuge asupra prizei si obiectului se vor efectua miscari de balansari, pendulari, nainte, napoi; rotari, miscari de rotari n forma de opt etc. n timpul actiunii bratul aruncator trebuie sa fie ct mai relaxat.

Eliberarea discului este o alta problema ce trebuie rezolvata. Aceasta se face peste ultima falanga a degetului aratator (discul se roteste n sensul acelor de ceasornic), iar foarte multi executanti efectueaza eliberarea pe sub degetul mic; din stnd departat - pendularea bratului pe lnga corp si eliberarea discului peste degetul aratator si rostogolirea lui pe muchie pe sol; din aceeasi pozitie dupa pendulare eliberarea discului n sus (2 - 3 metri) vertical.

IV.7. b) Efortul final - la nvatare se lucreaza n afara cercului, pe perechi. Exercitiile folosite pentru nvatarea miscarii de lansare se vor folosi si cu discul n mna. Pentru exersarea efortului final se folosesc doua pozitii de plecare: din stnd departat cu latura piciorului de sprijin n fata (spre directia de aruncare). Se face aruncarea dupa ce trunchiul face o rasucire spre piciorul de impulsie si ajunge cu spatele spre aruncare, piciorul de impulsie face o flexie din genunchi, piciorul de sprijin se ridica pe vrf, bratul aruncator ntins face un balans napoi; din stnd departat perpendicular cu spatele pe directia de aruncare se executa aruncarea dupa ce se fac urmatoarele miscari: bratul aruncator ntins se balanseaza napoi, trunchiul se rasuceste spre piciorul de impulsie, greutatea se transfera pe acesta, piciorul de sprijin se duce n spate pe vrf (nainte spre directia de aruncare) si apoi pe toata talpa cnd se face aruncarea.

Se vor urmari n special: o extensie a spatelui exagerata; ncordarea bratului aruncator; neefectuarea pivotarii si a mpingerii n piciorul de impulsie.

IV.7. c) Elanul (Pirueta). Pentru nvatarea elanului se traseaza pe sol o linie si se stabilesc locurile de asezare a picioarelor. Se executa fara obiectul de aruncat (disc) la nceput fara desprindere, din mers lent, miscarea facuta mai rapid dupa care se executa miscarea saltata si razanta (cu faza de zbor). Dupa efectuarea miscarilor si nsusirea mecanismului se executa miscarea cu genunchii flexati si se ncearca pastrarea traiectoriei centrului de greutate ct mai paralela cu solul: executarea piruetei cu viteza mica fara obiect; executarea piruetei legata de nca una si nca una etc.; executarea piruetei cu obiecte tinute n bratul aruncator (baston scurt, sticle de plastic umplute cu nisip etc.); executarea piruetei cu discul n mna; executarea piruetei si imitarea efortului final (fara obiect); executarea aruncarii discului; se poate executa pirueta cu un baston pe umeri pentru a corecta pozitia trunchiului n timpul executiei.

Se va urmari eliminarea greselilor frecvente:

tractiunea capului spre umarul piciorului de sprijin ce provoaca o plecare rapida a trunchiului; saritura prea nalta n timpul piruetei; transferul greutatii pe picioare n timpul piruetei se face prea repede sau prea ncet;

Exersarea repetata a ntregii aruncari sau pe segmente cu corectarile de rigoare contribuie la consolidare si perfectionare. Folosirea unor obiecte (discuri) mai usoare sau mai grele, a unor obiecte (greutati la picioare, bru cu greutati la sold) contribuie la perfectionarea executarii miscarii. Cu ct miscarea de elan si efort final se mbunatateste este necesara realizarea fazei de redresare dupa aruncare. Aceasta se realizeaza prin continuarea miscarii de pivotare pe piciorul de sprijin si o redresare a corpului prin aducerea centrului general de greutate ct mai aproape de punctul de sprijin si o redresare a corpului prin aducerea centrului general de greutate ct mai aproape de punctul de sprijin. Consolidarea si perfectionarea aruncarii discului se realizeaza numai mpreuna cu dezvoltarea calitatilor motrice necesare pentru aceasta proba. IV.9. Metodica nvatarii aruncarii ciocanului

Aruncarea ciocanului este o proba ce se regaseste n nvatare doar n sportul de performanta. Este o miscare complexa dar care se nvata relativ repede de tineri, dar perfectionarea si obtinerea performantelor necesita multi ani de pregatire. Pentru nceput se lucreaza cu obiecte mai usoare ce nu produc accidente (mingi medicinale cu curea si mner). exercitii din scoala aruncarii cu miscari de rotatie si lansare laterala cu doua mini. IV.9.1. Se nvata tinerea ciocanului (priza) si apoi rotarile preliminare. Rotarile preliminare se vor efectua urmarinduse o executie ct mai lina pe un plan corect. Se urmareste cresterea progresiva a vitezei de rotatie cu fiecare executie efectuata. Se urmaresc: lucrul bratelor si umerilor, transferul greutatii de pe un picior pe celalalt. De asemenea, se va pune accentul pe mentinerea nivelului n plan orizontal al centrului de greutate. Dupa nsusirea miscarilor corecte se trece la eliberarea obiectului si efectuarea efortului final. Din stnd departat, cu spatele la directia de aruncare, efectuarea miscarilor preliminare si eliberarea obiectului.

IV.9.2. Pirueta se efectueaza pirueta pe semne trasate pe sol fara a avea obiectul n mini. Dupa ce miscarea se realizeaza corect se trece la nlantuirea de 2 - 3 piruete cu viteza de executie mica. Dupa nsusirea mecanismului se mareste viteza de executie pe fiecare pirueta. Se introduce apoi obiectul (mingi medicinale usoare 2 - 3 kg) si se lucreaza la nceput miscarile preliminare si o pirueta. Accentul acestei executii cade pe momentul declansarii piruetei deoarece de cele mai multe ori intrarea n pirueta se face prea trziu sau prea devreme. Urmeaza realizarea legarii a doua piruete si eliberarea obiectului. Se trece la aruncarea completa cu obiecte mai usoare si apoi cu ciocanul "original" dar care are greutati mai mici. Mijloacele folosite: stnd departat, tinnd cu ambele mini mnerul angrenajului (minge medicinala, coarda, mner) aruncarea mingii peste umarul piciorului de sprijin pe o traiectorie ct mai larga; stnd departat, ndoirea piciorului de impulsie si transferul greutatii pe acest picior. mpingerea energica cu transferul greutatii pe piciorul de sprijin si efectuarea aruncarii peste umarul piciorului de sprijin; stnd departat tinnd cu ambele mini un obiect cu lungimea de 0,50 - 0,60 m (minge medicinala introdusa ntr-o plasa rezistenta din sfoara) rotarea ampla a acestuia concomitent cu transferul greutatii de pe un picior pe celalalt si eliberarea obiectului;

acelasi exercitiu efectundu-se deplasari de 2 - 3 pasi nainte, napoi cu accent pe relaxarea n miscare si amplitudinea traiectoriei obiectului; acelasi exercitiu se finalizeaza cu eliberarea obiectului peste umarul piciorului de sprijin; acelasi exercitiu cu ciocanul de aruncari cu greutate mai mica; se traseaza o linie pe sol - din stnd departat cu spatele la directia de aruncare, se executa un transfer al greutatii pe piciorul de sprijin, o pivotare pe calci, partea laterala exterioara a labei piciorului si apoi pe vrf. Piciorul de impulsie dupa desprindere efectueaza o miscare de rotatie ct mai apropiata de piciorul de sprijin si se aseaza paralel cu piciorul de sprijin, la latimea umerilor. Bratele sunt libere, ntinse, apropiat n fata. Spatele drept, capul n prelungirea trunchiului. Se executa mai multe miscari legate la viteza diferita. acelasi exercitiu cu tinerea obiectului n mini; acelasi exercitiu cu eliberarea obiectului; din stnd departat cu spatele la directia de aruncare efectuarea a doua rotari preliminare continuate de o pirueta. Miscarea se face fara obiect tinut n mini. acelasi exercitiu efectuat cu obiect; acelasi exercitiu urmat de eliberarea obiectului; acelasi exercitiu continuat cu o a doua pirueta si apoi eliberarea obiectului; alternari ale rotarilor (doua) cu o pirueta, de alte rotari si de pirueta; aruncari cu una sau doua piruete cu ciocan de greutati diferite si cele regulamentare.

V. Probleme combinate Reprezinta o grupare de probe atletice pe care un sportiv trebuie sa le parcurga cu diferite performante, n functie de pregatire si calitatile individuale, ce sunt transformate n puncte. Totalul punctelor acumulate n cele 10, 7, 5 probe stabilesc ierarhia n concurs. Grupul de probe cuprinde att probe ce presupun viteza, forta, detenta si rezistenta. De aceea pregatirea se face special pentru fiecare proba, att din punct de vedere tehnic ct si al calitatii motrice dominante. Aspectele tehnice si metodice de nvatare sunt cele descrise anterior, rolul n pregatire consta n mbinarea n antrenament a mijloacelor de pregatire folosite. Probele combinate sunt necesare n procesul de pregatire la nivelul copiilor pna la juniori II, urmnd ca specializarea ntr-o anumita proba sa se faca ulterior. n practica aceasta nu are loc, "nerabdarea antrenorilor" de a obtine performante duce la o specializare foarte timpurie si de cele mai multe ori cu rezultate negative. Pentru probele combinate ale seniorilor (decatlon si heptatlon) este nevoie de multi ani de pregatire si de specializare pe fiecare proba n parte. Solicitarile fizice ale sportivilor sunt foarte mari avnd n vedere ca acestia trebuie sa participe la 10, 7 probe n doar doua zile, cu performante maxime, timpul de refacere dupa un efort fiind foarte mic. BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Bauersfeld K.M. si Schter G. - Bazele stiintifice ale atletismului, 1979 - 82. Tatu T. coordonator, D. Alexandrescu, T. Ardeleanu - Atletism, Editura Oltenia, Craiova, 1983 Alexandrescu D.C. - analiza tehnicii probelor de atletism, Editura I.E.F.S., 1977 Homenkov L.S. - Atletism, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1977 Sabau I., Nagy a. - Atletism - aruncari, I.E.F.S., Bucuresti, 1971 Tatu T. - Atletism, tehnica probelor, Editura Omnia, 1992 Schmolinschy G. - Atletism, Berlin, 1980, Ed. Sportverlag

8. 9. 10. 11. 12. 13. 14.

Stanescu I., Barbu C., Stoica M. - Atletism - Metodica predarii, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1993 Festeu D. - Atletism - metodica de predare a tehnicii, Universitatea Transilvania Brasov, 1994 Alexandrescu D.C., Neamtu M. - Atletism, Editura Omnia UNI SAST, Brasov, 2000 Neamtu M. - Atletism - curs practico-metodic, Editura OMNIA, Brasov, 1998 Barbu C. - Predarea tehnicii exercitiilor de atletism la copii si juniori, Editura Atlas, 1999 Bran L.E. - Metodica predarii exercitiilor de atletism, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965 Atletismul peste hotare, Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1976