Curs nr. 4.

Metodologia acţiunilor individuale în apărare

III.1. Particularităţi şi sistematizare

Voleiul, ca şi celelalte jocuri sportive de altfel, desfăşurat în condiţiile existenţei
a două echipe, se realizează prin efectuarea de acţiuni individuale şi colective.
Manifestarea jucătorilor celor două echipe, alternarea acţiunilor individuale şi colective
specifice jocului de volei constituie conţinutul său.
Acţiunile jocului, exprimate pe baza însuşirii unui stereotip dinamic, având în
desfăşurare: poziţia iniţială, execuţia propriu-zisă, poziţia finală şi pregătirea pentru
altă acţiune în funcţie de situaţiile concrete, sunt executate cu variaţii de ritm,
intensitate şi amplitudine.
În succesiunea lor logică, determinată de desfăşurarea fazelor jocului, se
conturează principalele acţiuni:
1. SERVICIUL
2. PRELUARE DIN SERVICI
3. RIDICARE PENTRU ATAC
4. LOVITURA DE ATAC
5. BLOCAJUL
6. PRELUARE DIN ATAC
7. PRELUARE DIN PLASĂ
8. PLONJONUL
Sistematizarea acţiunilor individuale de joc
Având în vedere contribuţia acţiunilor individuale în desfăşurarea jocului, în cele
două faze, când echipa se află în posesia mingii sau când ea este la adversar, putem
sistematiza conţinutul acestora în:

B.1. Preluarea din servici

B. Acţiuni B.2. Preluarea din atac

individuale în
apărare B.3. Preluarea din plasă

B.4. Blocajul

B.5. Plonjonul
Fig. nr. 4. Acţiuni individuale în apărare
III.2. Tehnica, greşeli de execuţie şi corectarea greşelilor de execuţie a acţiunilor
individuale în atac
B1. Preluarea mingii de jos cu două mâini
Din poziţie fundamentală medie, picioarele depărtate aproximativ la lăţimea
umerilor şi chiar mai mult, aproape pe aceeaşi linie, braţele uşor flexate din articulaţia
coatelor, depărtate mai mult de trunchi, cu palmele la înălţimea centurii. Din această
poziţie, braţele se apropie, se apucă palmă peste palmă, cu coatele mult apropiate şi
întinse. Contactul cu mingea se face pe treimea inferioară a antebraţelor, puţin răsucite
înafară, în supinaţie pentru a forma o suprafaţă mai mare de lovire, palmele sunt
orientate în sus. Mişcarea de lovire (pasare), în perioada de învăţare, se face uşor,
numai din articulaţia umerilor, de jos în sus şi spre înainte, fiind ajutată de toate
segmentele corpului şi se termină cu extensia tuturor articulaţiilor, picioare, trunchi,
braţe.
Corectarea greşelilor
Cauzele greşelilor Metodica corectării greşelilor de execuţie
Pase imprecise, viteza mingii - exerciţii de simulare a lovirii fară minge, cu
prea mare, traiectoria prea accent pe lucrul braţelor;
întinsă – poziţia incorectă şi - din stând pe o bancă de gimnastică ridicare
acţiunea necorespunzătoare a simultană cu lovirea mingii cu două mâini de jos
braţelor în timpul execuţiei, înainte;
poziţia picioarelor prea înaltă - pase de jos, la perete, cu accent pe fandări;
- pase de jos la perete peste o linie trasată la 1
m de sol;
- pase de jos precedate de deplasare la minge
Mingea este trimisă pe o - pase cu două mâini de jos la perete, lucrând
direcţie greşită atunci când mult din lateral, braţele fiind cât mai întinse
vine din lateral, poziţia greşită (trăgând pumnii în jos);
a braţelor - pase cu două mâini de jos la un panou de 2x2
m cu figuri geometrice (mingea ricoşează în
direcţii neprevăzute);
- pe perechi, un jucător aruncă mingea celuilalt
în partea dreaptă - deplasare, lovirea mingii din
lateral dreapta, apoi în partea stângă,
 deplasare, lovire cu două mâini de jos din
lateral stânga

Preluarea mingii din serviciu

Tehnica de execuţie a preluării din serviciu este asemănătoare preluărilor de sus

şi de jos cu două mâini. Se impun următoarele precizări:
În cazul preluării de sus cu două mâini:
- poziţia fundamentală este medie;
- toată musculatura jucătorului, inclusiv cea a degetelor este mai încordată decât
la pasa de sus cu două mâini, cu participarea concomitentă la preluarea şi
pasarea mingii.
În cazul preluării de jos cu două mâini:
- poziţia este mai joasă decât la pasa de jos cu două mâini;
- contactul cu mingea se realizează în momentul când braţele sunt aproape de
orizontală;
- la lovire, participă întregul corp, lent, de jos în sus şi spre direcţia ridicătorului;
- braţele sunt întinse la nivelul articulaţiei cotului.

Preluarea mingii din atac reprezintă, de asemenea, un element tehnic

important, rezolvându-se situaţii specifice şi foarte dificile, apărute ca urmare a
eficacităţii ridicate a loviturilor de atac. Acest element tehnic presupune:
- poziţia corpului este mult mai joasă decât la pasa de jos cu două mâini;
- în acţiunea de lovire, picioarele se întind foarte puţin pentru a nu trimite mingea
cu o traiectorie foarte înaltă sau la adversar;
- jucătorul amortizează preluarea atacurilor puternice prin contactul scurt al mingii
cu antebraţele;
- la primirea atacului, poziţia trunchiului jucătorului este mai aproape de verticală,
picioarele fiind îndoite mai mult din articulaţia genunchiului.
Greşeli frecvente
Cauzele greşelilor Metodica corectării greşelilor de execuţie
- poziţie înaltă în momentul - simularea preluării mingii cu accent pe
efectuării preluării; execuţia corectă, plecând din poziţie
fundamentală;
 - efectuarea unei sărituri în
momentul efectuării preluării
imprimând astfel o viteză prea
mare mingii şi o traiectorie
greşită;
- efectuarea pe pumni a
preluării;
- neaprecierea corectă a
traiectoriei mingii, deplasare
greoaie;
- imprimare unei traiectorii
incorecte a preluărilor;
- mişcarea de întâmpinare a
mingii nu este efectuată
corect şi la timp cu braţele şi
- picioarele (lipsa coordonării)
- pase (preluare) la perete "de la" şi "peste" o
anumită linie trasată pe perete;
- perfecţionarea poziţiei fundamentale de pe
loc şi din deplasare;
- deplasări scurte, schimbări de direcţie, în
poziţie joasă, centrul de greutate în faţă,
- greutatea pe ambele picioare;
- aruncarea mingii de către profesor pe
direcţii şi distanţe diferite, la început mai
înalte
- apoi mai joase; executantul pasează
mingea după ce a efectuat deplasarea;
- preluări peste o plasă sau o frânghie la
diferite înălţimi;
- preluări la perete peste diferite linii;
- preluări în doi, un elev atacă celălalt face
preluare

Preluarea mingii din plasă poate rezolva două situaţii diferite:

- când mingea este preluată din lovitura a doua, se poate executa ridicarea mingii
pentru atac;
- când mingea este preluată din a treia lovitură, trebuie trecută peste plasă.
Date fiind traiectoriile diferite ale mingilor ricoşate, mingea poate lovi fie fileul în
partea inferioară (mingea este respinsă mai departe), fie în partea superioară (mingea
va cădea în apropierea liniei de centru).
În execuţia acestui procedeu, jucătorul trebuie să aibă în vedere unghiul sub care
vine mingea, forţa cu care zboară, gradul de întindere al plasei etc.

B4. Bocajul individual

Din poziţia fundamentală înaltă, tălpile paralele, depărtate la lăţimea umerilor,
genunchii uşor flexaţi, trunchiul puţin aplecat înainte, braţele îndoite din cot, palmele
orientate înainte în dreptul bărbiei. Cu elan lateral, ultimul pas corespunzător direcţiei de
deplasare, este mai mare decât ceilalţi şi foarte energic, având ca rol în prima fază
oprirea vitezei de deplasare, contactul cu solul făcându-se cu toată talpa, articulaţia
gleznei blocată. În acest moment centrul de greutate rămâne în urmă, în partea opusă
direcţiei de deplasare, palmele la înălţimea bărbiei orientate spre înainte, privirea
urmăreşte mingea. Se îndoaie accentuat piciorul de sprijin, odată cu apropierea celuilalt
picior (care se aşează pe sol cu toată talpa), tălpile paralele, greutatea corpului
repartizată pe ambele picioare. În acest moment se accentuează flexia articulaţiilor
picioarelor, centrul de greutate coboară mai mult. În continuare se realizează rularea
talpă-vârf, după care urmează desprinderea energică pe verticală, realizată prin
întinderea puternică şi rapidă a articulaţiilor picioarelor, odată cu îndreptarea energică a
trunchiului şi ducerea braţelor şi a palmelor prin faţă înainte şi în sus, deasupra plasei
(peste plasă), orientate înainte spre terenul advers.
Blocarea sau lovirea mingii se realizează cu palmele, uneori cu antebraţele printr-
o mişcare de sus în jos pe direcţia de zbor a mingii sau chiar pe minge, dacă aceasta
este foarte aproape de plasă.
Greşeli frecvente
Cauzele greşelilor Metodica corectării greşelilor de execuţie
- neaprecierea corectă a - imitarea blocajului din stând, din săritură de
traiectoriei mingii, deplasare pe loc, cu sau fără deplasare;
greoaie; - pe perechi faţă în faţă, se imită blocajul, cu
- poziţie incorectă a braţelor lovirea palmelor sus; se execută din stând,
înaintea efectuării blocajului, din deplasare cu săritură, fără plasă, la
adică ţinerea lor jos pe lângă plasă;
corp; - deplasarea de-a lungul plasei, cu sărituri
- atingere fileului în timpul succesive la blocaj;
efectuării blocajului şi/sau - aceleaşi exerciţii, pe perechi faţă în faţă de-
aterizarea în terenul advers, o parte şi de alta a plasei: lovirea palmelor
depăşind linia de mijloc a peste plasă;
terenului ceea ce este greşeală
regulamentară şi se - săritura la blocaj cu mingea în mâini -
sancţionează de arbitru aruncarea sa peste plasă, cât mai aproape,
- braţele nu se întind complet; în zona de atac (3 m);
între braţe şi fileu rămâne o - exerciţii de blocaj la minge ţinută de
coechipier deasupra fileului;
 distanţă prea mare; la fel şi între - exerciţii de blocaj la minge care apare pe
palme; fileu;
- retragere prea târzie a palmelor, - exerciţii de blocaj la minge atacată uşor de
aterizare dezechilibrată un coechipier aflat în terenul advers urcat
pe o bancă;
- exerciţii de blocaj la atac efectuat din
terenul advers (din zone diferite).

B5. Plonjonul

Este elementul tehnic care se foloseşte atunci când cu celelalte procedee tehnice
nu se pot rezolva fazele de joc. Se întâlnesc două categorii mari de procede: a) de bază
(plonjonul pe spate, lateral, înainte); b) speciale (înainte cu pârghie dură, pe spate cu
rostogolire, lateral cu rostogolire). Însuşirea acestor procedee nu ar trebui sa ridice
probleme deosebite, mai ales că se execută separat de joc, fără minge. Dificultăţile apar
în condiţiile de execuţie cu mingea şi, mai ales, în condiţii de joc.
Fazele fiecărui procedeu vizează:
- deplasarea spre minge (jucătorul pleacă din poziţie fundamentală, deplasându-
se cât mai rapid spre minge, coborând progresiv centrul de greutate şi
împingerea corpului spre înainte);
- oprirea şi luarea poziţiei joase (oprirea se realizează pe ambele picioare);
- contactul cu mingea (lovirea mingii – pasarea cu două sau cu o mână, funcţie de
procedeu);
- contactul cu solul (rularea sau rostogolirea pe spate – spatele este rotunjit;
membrele inferioare îndoite, bărbia în piept; în cazul plonjonului lateral, după
lovire, cotul braţului dinspre partea deplasării se apropie de trunchi);
- revenirea în poziţia fundamentală de bază (procedeul trebuie să se realizeză într-
un timp foarte scurt pentru ca jucătorul să reintre în sistemul de atac sau de
apărare).
Corectarea greşelilor
Cauzele greşelilor Metodica corectării greşelilor
- execuţia plonjonului mai departe de - execuţii cu mingea suspendată la
locul de cădere a mingii; punct fix;
- depăşirea locului de cădere a mingii;
 - lovirea mingii în momentul în care - execuţii cu aruncarea mingii de către
trunchiul nu se găseşte în afara antrenor într-o direcţie dinainte
suprafeţei de sprijin; cunoscută
- neconcordanţa executantului cu
traiectoria mingii şi poziţia prea înaltă

III.3. Aspecte din metodologia acţiunilor individuale

Selecţionarea şi pregătirea acţiunilor individuale trebuie efectuată în funcţie de

modelul final al jocului şi în special de amprenta celui intermediar (pe clase, pe
semestre).
III.3.1. Etapizarea unei acţiuni individuale
Cele mai importante etape privind însuşirea unei acţiuni individuale sunt:
- Explicarea – demonstrarea cât mai apropiată de condiţiile jocului şi cu sublinierea
momentelor mai importante.
- Exersarea ansamblului acţiunii în condiţii uşurate (atac spre perete din minge
oferită, servici de la distanţă mai mică de 9m etc.).
- Repetarea ansamblului cu accent pe aspectele mai importante din execuţie (punct
înalt de lovire la atac, cupă adâncă la ridicare, poziţie joasă la preluarea din atac
etc.).
- Exersarea acţiunii în condiţii apropiate de joc (preluare – atac, atac – blocaj).
- Repetarea acţiunii în condiţii de joc şi care depăşesc jocul.
III.2.3. Eşalonarea acţiunilor din apărare
La început se foloseşte preluarea de sus cu două mâini pentru rezolvarea primei
lovituri. În lecţia la clasă acţiunea poate fi utilizată în continuare. La echipa reprezentativă
se învaţă în etapa a II-a preluarea de jos cu două mâini. Aceasta este etapa în care se
separă ridicătorii de trăgători. După însuşirea preluării de jos cu două mâini se trece la
adaptarea acesteia, la preluarea serviciului, a atacului, la preluarea din blocaj, din plasă
etc.
Blocajul apare în circuitul instruirii după învăţarea loviturii de atac. Se învaţă mai
întâi blocajul individual fie efectuat de jucătorul din zona 3 peste tot, fie de jucătorul
corespondent, apoi se învaţă blocajul colectiv; în continuare se perfecţionează cel
individual şi apoi blocajul în doi sau/și trei jucători (la echipă).
 Specificul apărării din volei impune orientarea în principal spre o pregătire
colectivă a fiecărui element de preluare sau de blocaj (la atac înalt, din ridicare scurtă,
întinsă).
Plonjonul se învaţă în următoarea succesiune metodică: plonjonul pe spate,
lateral, cu rostogolire, înainte.
Timp de lucru 4 ore
(recomandat)

Rezumat Acţiunile jocului, exprimate pe baza însuşirii unui stereotip dinamic,

având în desfăşurare: poziţia iniţială, execuţia propriu-zisă, poziţia
finală şi pregătirea pentru altă acţiune în funcţie de situaţiile concrete,
sunt executate cu variaţii de ritm, intensitate şi amplitudine.
Au fost prezentate acţiunile individuale în atac (pasa cu două mâini de
sus, serviciul de jos din faţă şi lovitura de atac) şi acţiunile individuale
în apărare (preluare de jos cu două mâini – din servici, din atac, din
plasă, blocajul individual şi plonjonul) respectând algoritmul: descriere
tehnică, greşeli de execuţie – cauzele apariţiei acestor greşeli,
metodica corectării greşelilor apărute, o serie de aspecte
metodologice – etapizarea şi eşalonarea acţiunilor individuale.
Concluzii Voleiul, ca şi celelalte jocuri sportive de altfel, desfăşurat în condiţiile
existenţei a două echipe, se realizează prin efectuarea de acţiuni
individuale şi colective. Manifestarea jucătorilor celor două echipe,
alternarea acţiunilor individuale şi colective specifice jocului de volei
constituie conţinutul său.

Temă • Prezentaţi la alegere o succesiune de 8 exerciţii pentru corectarea

greşelilor în învăţarea unei acţiuni individuale în apărare
• Prezentaţi la alegere o succesiune de 8 exerciţii pentru corectarea
greşelilor în învăţarea unei acţiuni individuale în atac

Surse bibliografice - Balaiş, F., Păcuraru, A. – Volei de la selecţie la performanţă, ed.

Academica, Galaţi, 1997
- Volei - Orientare metodică unitară. Bucureşti, FRV, Colegiul Central
al Antrenorilor, 1991
- Rusu Flavia Curs de volei, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca,
2007
- Păcuraru A, Balaiş, F, Iacob, I,Braharu, O. - “Manualul profesorului
de volei”, ed. Helios, Iaşi, 2000
- Braharu, O., Ştirbu, C. – Volei pentru toţi, ed. Casa de Editură
Venus, Iaşi, 2002
- Ştirbu, I.C.; Puni, R. – Tehnica jocului de volei, ed. Tehnopress, Iaşi,
2009
- Iacob, I.; Păcuraru, A: - Curs de volei, ed. Universităţii “Al.I.Cuza”
Iaşi, Iaşi, 2004