Ministerul Educației al Republicii Moldova

Colegiul Pedagogic „Mihai Eminescu”, Soroca

Referat
la Educația fizică
„ Jocul de șah. Jocul de dame ”

A realizat: eleva grupei 32„A”

„Pedagogia învățămîntului primar”
Railean Anastasia
 Șahul (de la cuvântul persan shah, „rege”) este un joc de strategie între doi jucători.

Forma curentă a jocului a apărut în sudul Europei, în a doua jumătate a secolului al 15-lea, după ce a
evoluat de la un joc similar mult mai vechi din India. În ziua de azi șahul este cel mai popular joc ce se
poate juca acasă, în cluburi, pe internet, prin corespondență sau în turnee.

Regulile jocului de șah sunt reguli care guvernează modul de a juca șah. În timp ce originile exacte ale
șahului sunt neclare, regulile moderne au fost luate mai întâi din Italia în timpul secolului al
șaisprezecelea. Regulile au continuat a fi ușor modificate până la începutul secolului al nouăsprezecelea,
când ele au ajuns la forma curentă. Regulile de asemenea variau din loc în loc. Azi Federația
Internațională de Șah (FIDE), cunoscută de asemenea ca Organizația Internațională de Șah, stabilește
regulile standard, cu modificări neînsemnate făcute de unele organizații naționale pentru propriile lor
obiective. Schimbări mici de reguli există și la șahul blitz, șahul prin corespondență, șahul online și
variantele de șah.

Șahul este un joc jucat de două persoane pe o tablă de șah, cu 32 piese (câte 16 pentru fiecare jucător) de
șase tipuri. Fiecare tip de piesă este mutată pe tablă într-un mod diferit. Scopul jocului este de a da mat,
adică de a ataca regele în așa fel încât capturarea sa să fie inevitabilă. Jocul nu trebuie neapărat să se
termine cu mat — jucătorii pot și ceda, dacă cred că vor pierde. În plus există diferite căi de a termina
jocul cu remiză (egalitate).

Pe lângă mișcările pieselor, regulile guvernează și echipamentul folosit, controlul timpului,

comportamentul și etica jucătorilor, acomodări pentru jucătorii handicapați, înregistrarea mutărilor
folosind notația precum și procedurile folosite pentru neregulile din timpul jocului.

Șirurile albe de pe tablă sunt marcate cu litere, de la a la h, de la stânga albului (flancul damei) la
dreapta albului (flancul regelui). Similar, liniile orizontale sunt numerotate de la1 la 8, începând cu linia
de lângă alb. Astfel, fiecare pătrățel de pe tablă poate fi identificat cu litera verticalei și cu numărul
orizontalei sale. Regele alb, de exemplu, începe jocul de pe pătrățelul e1, iar unul din cei doi cai negri de
pe b8 și poate muta pe a6 și c6.

Regulile oficiale ale jocului sunt întreținute de Federația Internațională de Șah sau FIDE[1]. Jocul se
desfășoară pe tabla de șah. Aceasta are o formă pătrată și este împărțită în 8 linii și 8 coloane ce
formează 64 de pătrate cu suprafețe egale, numite câmpuricolorate alternativ în alb și negru. La început
fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină. Unul dintre
jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite
reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul jocului este
obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea.
 Piesa Rege Regină Turn Nebun Cal Pion

Număr 1 1 2 2 2 8

Valoare 9 5 3 3 1

Simbol

În șah, figură (sau piesă majoră) reprezintă orice piesă cu excepția pionului. Piesele majore se împart în
două grupe: piese grele (turnul și regina) și piese ușoare (nebunul și calul). Pentru analiza cantitativă a
unei poziții, există o convenție care atribuie fiecărei piese câte un punctaj. Astfel regina primește 7-12
puncte, fiecare turn câte 4-6, fiecare nebun câte 3-4, fiecare cal câte 3-4 și fiecare pion câte 1.

Fiecare jucător deține controlul a uneia din cele două seturi de piese colorate. Albul mută primul și ca în
mai multe jocuri pe tablă, jucătorii mută succint. Facerea unei mutări e obligatorie; nu e permis să
„pasezi”. Jocul continuă până când un rege primește mat, un jucător cedează, sau se ajunge la remiză. În
plus, dacă se joacă cu control al timpului, jucătorul care depășește timpul limită pierde jocul.

Regulile oficiale ale șahului nu includ o procedură care să determine cine joacă cu albele. În schimb,
această decizie e determinată de regulile specifice ale competiției sportive respective. În cazul unei
partide dinafara turneelor, se folosește tragerea la sorți.

Fiecare piesă de șah are propriul său stil de a muta. Mutările sunt făcute pe pătrățelele vacante,
exceptând cazurile de capturare a piesei adversarului.

Cu excepția calului, piesele nu pot sări una peste alta. Când o piesă este capturată, piesa atacantă ia locul
piesei inamice (excepție făcând capturarea en passant). Piesa capturată e scoasă din joc și nu poate
reveni pe tablă.[1] Regele poate fi pus în șah, dar nu poate fi capturat.

Mutări de bază

 Regele poate muta exact un pătrățel pe orizontală, verticală sau diagonală. De asemenea, fiecare
rege poate face o mutare specială, numită rocadă, o singură dată în cursul unei partide.
 Turnul mută orice număr de pătrățele libere pe verticală sau orizontală. De asemenea este
deplasat și la rocadă.
 Nebunul mută orice număr de pătrățele libere - de aceeasi culoare - in diagonala .
 Dama poate muta orice număr de pătrățele libere pe diagonala , orizontală sau verticală.
 Calul mută în formă de „L”, două pătrățele pe verticală sau orizontală plus un pătrățel pe direcția
transversală.
 Pionii au cele mai complexe reguli de mutări:
 Un pion poate fi mutat înainte un pătrățel, dacă pătrățelul respectiv nu este ocupat. Dacă
încă nu a fost mutat deloc, pionul are opțiunea de a muta două pătrățele înainte. Un pion nu
poate muta înapoi.
 Pionii sunt singurele piese care capturează diferit de cum mută. Ei pot captura o piesă
inamică, aflată pe pătrățelul vecin de pe diagonală și doar înainte, pionul neputând captura
înapoi.

Pionul are două mutări speciale, en passant și promovarea.

En passant

Dacă pionul jucătorului A mută două pătrățele și pionul jucătorului B are un pion pe a cincea linie și pe
linia vecină, pionul lui B poate captura pionul lui A ca și cum pionul lui A a mutat doar un pătrățel.
Această capturare poate fi făcută doar imediat la mutarea următoare.

Promovarea pionului

Dacă un pion ajunge pe linia a opta, acesta este promovat în regină, turn, nebun sau cal de aceeași
culoare, alegerea fiind la discreția jucătorului (regina e de obicei aleasă). Alegerea nu e limitată de
piesele capturate anterior. Teoretic, un jucător poate avea maxim nouă regine sau zece turnuri, nebuni
sau cai. Dacă piesa dorită nu e la îndemână, jucătorul ar trebui să cheme arbitrul să-i dea piesa.

Matul

Dacă regele unui jucător este pus în șah și nu este nici o mutare legală de scăpare a regelelui din șah, se
spune că regele a primit mat, jocul e terminat, iar jucătorul respectiv pierde. Spre deosebire de celelalte
piese, regele nu poate fi niciodată capturat deoarece matul termină jocul (Burgess 2000:457).

Diagrama din dreapta arată o poziție tipică de mat. Regele alb e atacat de regina neagră; fiecare pătrățele
pe care regele ar putea muta e de asemenea atacat. El nu poate bate regina, deoarece ar fi în acest caz
atacat de turn

Cedarea
Orice jucător poate ceda oricând, iar în acest caz adversarul câștigă jocul. Acest lucru are loc în mod
normal când jucătorul crede că pierde partida. Un jucător poate ceda ori spunând asta, ori indicând pe
tabelul cu scoruri în oricare din trei moduri: (1) scriind „cedează” sau (2) scriind „1—0” dacă negrul
cedează sau „0—1” dacă negrul cedează (Schiller 2003:21). Înclinarea în jos a regelui de asemenea
indică cedarea, metodă neutilizată frecvent. Oprirea ceasurilor nu e o indicare a cedării, întrucât
ceasurile pot fi oprite la cererea arbitrului. O ofertă de strângere de mână nu e necesară pentru cedare,
întrucât un jucător ar putea crede că e o propunere de remiză .

Remiza / patul

Partida se termină cu remiză dacă există oricare din următoarele condiții:

 Jocul devine automat remiză dacă regele nu este în șah, dar nu poate face nici o mutare legală.
Această situație se numeștepat. Un exemplu cu o astfel de poziție se află în diagrama din dreapta.
 Nici unul dintre jucători nu are suficient material pentru a da mat, de exemplu dacă pe tablă au
rămas doar un nebun și un rege de o culoare contra unui rege și a unui cal de cealaltă culoare sau
dacă pe tablă au rămas doar regii.
 Ambii jucători sunt de acord cu remiza după ce unul dintre jucători face o asemenea ofertă.
 În 50 de mutări nu s-a capturat nicio piesă și nu s-a mutat niciun pion.
 O poziție se repetă de trei ori.
 Regele primește șah în continuu, fără a se putea opune, dar și fără i se putea da mat. Această
situație se numește șah perpetuu.

Controlul timpului
O partidă este jucată cu controlul timpului. Cea mai obișnuită metodă de control al timpului este
următoarea: fiecare jucător are câte un ceas cu un buton pe el, ceasurile adversarilor sunt legate între ele.
Când un jucător se gândește la mutare ceasul său merge, iar ceasul adversarului stă pe loc, după ce
jucătorul respectiv mută, el apasă pe ceasul său, în felul acesta oprește ceasul său și îl pornește pe al
adversarului. Primul care apasă pe ceas e negrul. Jucătorul căruia îi expiră timpul pierde partida.

Dame este un joc pentru două persoane bazat pe strategia jucătorilor. Jocul este mai puțin răspândit
în Germania, fiind foarte popular în schimb Rusia și Olanda unde se organizează adevărate campionate.

Jocul este de regulă alcătuit dintr-o tablă de șah cu 8 x 8 pătrate colorate alternativ deschis și întunecat.
Figurile de joc sunt 24 de discuri rotunde confecționate din lemn, pentru unul culoare albă și de culoare
neagră pentru celălat jucător. Câmpul de joc îl constituie numai pătrățelele de culoare închisă, peisele de
joc deplasându-se numai diagonal înainte, câte un pătrat, caz de excepție când poate sări peste piesa
adversarului pe care o câștigă. Condiția de a putea sări piesa adversarului este ca în spatele piesei sărite
să existe un câmp gol. Țelul jocului este de a ajunge pe ultimul rând de pătrățele din partea adversarului
când piesele de joc suprapuse două câte două vor fi numite „dame”. Aceste piese duble de joc pot sări
diagonal de-a lungul tablei a câștigat jocul acel care a câștigat toate piesele adversarului sau l-a blocat.
Jocul de dame se joaca in 2, pe o tabla cu 64 de patratele, in format de 8 pe 8, cu 12 piese pentru fiecare
jucator.
Tablele pot fi si de 10 pe 10, sau chiar 12 pe 12. Obiectivul jocului este simplu, trebuie sa sari peste
piesele adversarului pentru a i le captura. Chiar daca Dame este unul dintre cele mai populare jocuri pe
tabla pentru doua persoane, multi oameni nu stiu cum sa joace si multi au impresia ca acest joc este
similar cu sahul, un alt joc jucat pe o tabla de 64 de patratele, dar acest lucru este doar un mit.

Inceperea unui joc nou

Tabla trebuie pozitionata in asa fel incat pentru fiecare jucator ultimul rand sa se termine cu un patrat alb
in dreapta. Dupa ce va alegeti culoarea, dispuneti piesele pe patratelele negre in primele trei randuri.
Jocul incepe cu jucatorul care are piesele negre. Acesta trebuie sa mute o piesa pe diagonala inspre
partea adversarului.

Instructiuni de mutare si eliminare a pieselor

Jocul se desfasoara doar pe patratelele negre, ceea ce in mod invariabil inseamna ca piesele se
deplaseaza numai pe diagonala, si doar inainte. Piesele „incoronate" se pot deplasa si inapoi. Un jucator
poate muta o piesa doar pe un singur patrat, dar daca aranjarea pieselor ii permite, poate sari peste piese
ale adversarului, scotandu-le astfel din joc. Doar o singura piesa poate fi capturata la o mutare. O piesa
scoasa din joc, nu mai intra pe tabla.

Piesele „incoronate"
Cand o piesa se misca pe diagonala, si trece de ultimul rand, este incoronata ca „Rege". Acest lucru ii da
piesei puterea speciala de a se deplasa inainte sau inapoi, dar numai pe diagonala. Intr-o astfel de
situatie, una dintre piesele scoase din joc este pusa deasupra piesei incoronate pentru a o marca drept
rege. Aceste piese incoronate nu doar se muta, ci pot, de asemenea, scoate din joc piesele adversarului,
prin mutarea inainte si inapoi.

Castigatorul
Un jucator castiga jocul, fie atunci cand ii scote adversarului toate piesele de pe tabla, fie atunci cand
adversarul nu mai are unde sa faca o mutare, deoarece toate piesele lui sunt blocate. Desi multora li se
pare ca jocul seamana destul de mult cu sahul, este doar o conceptie gresita. Regulile Damelor si cele ale
sahului difera foarte mult. De exemplu, in sah, jocul se termina cu o remiza, atunci cand adversarul nu
isi mai poate muta piesele, dar la Dame, daca se intampla asta, jucatorul castiga.