BAZELE GENERALE ALE JOCULUI DE BASCHET

Student:Vlad Gheorghe
Anul II
SPM
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
ȘI SPORTURI MONTANE BRAȘOV
 Jocul de baschet se desfășoară între 2 echipe a 5 jucători fiecare. O echipă este compusă
din 12 sportivi, în teren aflându-se în condiții normale 5 jucători. Aceștia se întrec în cadrul a 2
reprize, fiecare repriză având în componența sa 2 sferturi. Astfel, jocul de baschet este împărțit în
două reprize a 20 minute care, la rândul lor sunt formate din 2 sferturi a 10 minute. Pauzele
dintre reprize durează 15 minute, iar cele dintre sferturile 1 și 2, și 3 și 4, câte 2 minute. În caz de
egalitate după cele 4 sferturi (timp regulamentar) se vor acorda reprize de prelungiri de 5 minute,
până la stabilirea învingătorului. Timpul consemnat este reprezentat de timpul efectiv de joc,
cronometrul oprindu-se în cazul în care mingea devine moartă (nejucabilă).

Echipamentul membrilor echipelor va fi de aceeași culoare, inscripționat cu numere pe spatele și

fața maieurilor, dar și pe fața anterioară a șorturilor. Numerele echipamentului trebuie să se
încadreze între 0 și 99.

Suprafața de joc este una plană, de formă dreptunghiulară. Dimensiunile acesteia sunt 28 / 15 m.,
măsurate de la marginea interioară a liniilor. Acestea au o lățime de 5 cm. și sunt trasate cu
culoarea albă.

Linia de centru împarte terenul de joc în două jumătăți. Din centrul ei va fi trasat un cerc cu raza
de 180 cm. Aceeași dimensiune trebuie să aibă și semicercurile ce delimitează spațiul de
executare a aruncărilor libere. Linia de fault este situată la 5,80 m. față de cea de fund, având
3,60 m. lungime. Zona de restricție, în formă dreptunghiulară este delimitată de linia de fund, de
cea de fault și de cele care pornesc de la tușă având marginea lor exterioară de 2,45 m. de la
mijlocul liniilor de fund.

Zona coșului de 3 puncte reprezintă întreaga suprafață de joc, cu excepția zonei din vecinătatea
coșului advers, delimitată de:

- cele 2 linii paralele, perpendiculare pe linia de fund (base-line), măsurând 90 cm;

- arcul de cerc cu o rază de 6,75 m. din proiecția centrului inelului pe sol; acest punct (punctul c)
este situat la 1,575 m. de centrul tușei de fund;

Zona semicercurilor în care nu se sancționează faultul atacantului cu mingea este limitată de un

semicerc cu raza de 1,25 m. trasat din punctul c, care se oprește la 1,2 m. de marginea interioară
a liniei de fund.

Fiecare teren de joc trebuie să fie dotat cu două instalații pentru panou și coș, câte unul fixat la
fiecare extremitate / capăt al terenului, având următoarele componente:

- un panou;

-un inel pentru coș cu placă de fixare (diametrul interior între 450 mm. și 459 mm.), situat la 3,05
m. distanță de sol;
- o plasă pentru coș;

-o instalație / structură de fixare;

- capitonaj.

Aruncările la coș de pe loc

-nu mai au pondere mare datorita apararilor care au devenit mai active, mai agresive;

-ele raman procedee de baza in formarea mecanismului si a stereotipiei miscarii de aruncare la

cos in etapa de initiere;

-se folosesc cu precadere in aruncarile de la distanta ale juniorilor si seniorilor.

Executii pentru invatarea aruncarii la cos de pe loc:

1.Executii imitative(fara minge) (imitarea lucrului din brat si palma;

,imitarea lucrului de coordonare dintre brate si picioare;

imitarea integrala a procedelului de aruncare.)

2.aruncarea mingii din apropiere – 1 metru -, din unghi de 45 fata de panou si cu panoul, in care
tinerea mingii se face numai cu mana de aruncare la cos (numai pe partea dreapta);

3.in sir: se traseaza pe sol distanta de executie a aruncarii, cel care arunca isi urmareste mingea
pe care o paseaza urmatorului si se deplaseaza la coada sirului;

4.pe teren: se delimiteaza pozitiile de aruncare iar jucatorul care executa aruncarile schimba
permanent pozitiile, mingile fiindu-i continuu pasate de ceilalti doi: dupa un numar de aruncari
se schimba rolurile;

5.doua siruri: cu cate o minge fiecare, dupa aruncare jucatorul urmareste mingea si o paseaza
trecand la coada sirului (propriu sau alaturat). Un sir recupereaza, iar celalalt arunca la cos).

Exercitii pentru perfectionarea aruncarii la cos de pe loc

1.aruncarea mingii in sus si inainte, saritura si prindere, oprire si aruncare la cos de pe loc;

2.dribling, oprire, aruncare la cos de pe loc;

3.variante: la oprire, aruncarea la cos va fi precedata de:

4.jucatorii asezati pe un sir cu fata la cos, sub panou un recuperator – distribuitor cu o minge pe
care o paseaza in diferite directii. Fiecare jucator din sir se va deplasa dupa minge, executand
oprire, pivotare si aruncare la cos de pe loc. Dupa un numar de repetari se va schimba jucatorul
recuperator.

5.jucatorii dispusi pe doua siruri, un sir paseaza, celalalt executa iesire la minge, prindere, oprire,
pivotare, aruncare la cos, urmarire, recuperare si deplasare in dribling la coada sirului.

METODICA PREDĂRII SCHIMBĂRILOR DE DIRECȚIE

Schimbarile de directie reprezinta un element tehnic folosit de atacanti in realizarea actiunii de

demarcaj individual.

Prin acest element tehnic, jucatorul isi asigura trecerea de pe o directie de alergare pe alta, fara a
mai fi nevoit sa se opreasca.

Deosebim doua procedee de executie:

-schimbarea de directie cu franare pe un picior;

-schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare.

Prezentarea modelului

Schimbarea de directie cu franare pe un picior

Din deplasare declansarea schimbarii de directie se executa:
printr-o oprire cu o usoara ghemuire pe piciorul opus noii directii,
al carui genunchi ramane indoit;printr-o pasire mai lunga pe acest
picior , talpa se aseaza oblic pe sol, fiind orientata spre noua
directie;apare un moment de franare, moment care pentru a nu
,,rupe” miscarea este amortizat printr-o indoire din articulatia
gleznei, genunchiul si coxo-femurala a acestui picior.

Centrul de greutate este proiectat in interiorul ocolirii, greutatea corpului fiind orientata spre
exterior. Prin impulsia acestui picior se determina rasucirea energica a corpului urmata de
asezarea pe sol, pe noua directie.

Schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare

Din deplasare jucatorul executa:

-o usoara saritura;
-picioarele se duc inainte si iau concomitent contact cu solul;
-varfurile vor fi orientate spre noua directie;
-greutatea corpului va fi repartizata mai mult pe piciorul din afara ocolirii si pe marginea talpilor
din interiorul ocolirii;
-indoirea gleznelor amortizeaza socul franarii, genunchii fiind proiectati spre noua directie;
-plecarea executandu-se cu piciorul din interiorul ocolirii.
Utilizarea tactica -Este elementul specific activitatilor de demarcaj. Este folosit pentru
provocarea greselilor de marcaj precum si ca fenta, cand precede iesirea la minge.

Indicatii metodice generale

Este un procedeu de baza, mai ales in instruirea incepatorilor, precum si in predarea jocului de
baschet in scoala. Cel mai frecvent si eficient procedeu de-a lungul jocului este cel cu franare pe
un picior.

Exercitii pregatitoare

-fandari laterale, inainte, inapoi pe loc;

-jucatorii in formatie de sir cate unul, se vor deplasa in teren, imitandu-l pe primul, folosind
elemente de schimbare de directie;

-leapsa in doi pe suprafata limitata.

Metodica invatarii schimbarilor de directie

-deplasarea pe toata suprafata terenului cu efectuarea schimbarilor de directie (lucru individual);

-schimbarea de directie in dreptul unor jaloane;

-din deplasare, schimbare de directie la semnal vizual sau auditiv;

-sub forma complexelor de procedee tehnice de deplasare:

-alergare normala, schimbare de directie spre inainte, urmate la semnal de sprint;

-alergare normala, schimbare de directie, franare, retragere cu spatele;

-joc de brate si picioare, sprint cu schimbare de directie, franare si retragere cu spatele.