Jocuri pregătitoare pentru învăţarea şi consolidarea loviturii de

atac în volei
Autor : Mariș Ioana Cristina
Școala : Colegiul Național Iancu de Hunedoara

În voleiul actual lovitura de atac se întâlneşte într-o mare varietate de acţiuni de joc,
tocmai pentru a reuşi să depăşească apărarea şi mai ales blocajul advers.
În această situaţie, lovitura de atac a trebuit să-şi găsească noi forme de execuţie, din
care mai frecvente sunt cele realizate în strânsă legătură cu pasa. Spre exemplu lovitura de atac
din pase în urcare, din pasă întinsă, cu bătaie în linia a doua şi cu diferite traiectorii.
La majoritatea acestor acţiuni de joc aspectul tehnic al lovituri mingii a rămas aproape
neschimbată, evoluând însă regimul aptitudinilor motrice în care se execută lovitura de atac,
ponderea trecând asupra vitezei de execuţie şi mai ales asupra coordonării generale în funcţie de
ridicarea mingii. Din această cauză, a apărut în mod necesar, necesitatea învăţării încă de la
începutul instruirii a unei mari varietăţi de lovituri de atac, care ar urma a fi folosite în funcţie de
blocajul şi aşezarea în teren a echipei adverse.
Varietatea atacului ca o caracteristică a jocului modern, este dată de coordonarea
acţiunilor pasa, lovitura de atac, considerente ce duc la a evidenţia posibilitatea folosirii jocurilor
la invatarea pasei şi a loviturilor de atac.
La organizarea şi desfăşurarea acestor jocuri, plasa trebuie să fie mereu la înălţimea
cerută de posibilităţile elevilor, pentru ca satisfacţia să fie mereu generală. Ridicarea plasei la
înălţimea posibilităţilor trebuie înţeleasă în aşa fel încât să asigure formarea unor deprinderi
corecte în execuţia atacului.

Pasează din colţ în colţ

Se trasează un pătrat cu latura de 5 m, echipa este alcatuită din 5 jucători. În fiecare colţ
se aşează câte un jucător, şi un reprezentant în interiorul pătratului. Jucătorii din colţuri îşi
pasează mingea. La momentul potrivit unul dintre cei de pe colţ poate prinde mingea şi prin
aruncare cu două mâini de deasupra capului sau prin lovitura de atac să ţintească adversarul din
interior. Dacă îl atinge, un alt adversar va intra în pătrat. Dacă nu îl nimereşte este exclus. Cei
trei jucători rămaşi pe colţuri continuă jocul. Dacă mingea atinge solul,jucătorul din colţ nu are
voie să-şi lovească adversarul, ci trebuie să o paseze. Această regulă nu este valabilă pentru
jucătorul rămas ultimul în joc (jucător din colţ).
Dacă jucătorii din interiorul pătratului sunt excluşi din joc, înaintea celor din colţuri,
jocul se reia păstrându-se rolurile. În caz contrar rolurile se schimbă. Câştigă echipa care rămâne
cu mai mulţi jucători în teren.
 Jocul 6 mingi într-un teren
Clasa este împărţită în două grupe egale numeric şi valoric. Cele două echipe se aşează
de o parte şi de alta a plasei în terenul de volei, fiecare echipă având 3 mingi. Jucătorii se vor
aşeza pe trei linii, pe linia de fund, la mijlocul terenului şi pe linia de trei metri.
La semnalul profesorului cei care au mingile execută elan de un pas, desprindere şi
azvârlirea mingii peste fileu cu două mâini de deasupre capului. Jocul continuă astfel până când
cele 6 mingi se găsesc în acelaşi teren, situaţie în care echipa fără mingi câştigă un punct. Se va
juca după sistemul 3 puncte din 5.
Reguli şi indicatii:
trimiterea mingii peste plasă se va face obligatoriu din săritură, iar mingea trebuie
să cadă în interiorul terenului advers;
se va recomanda elevilor să-şi apere numai zonele ce le revin;
mingea trimisă în fileu poate fi rejucată.
Varianta: terenul de volei se împarte în două longitudinal pe mijloc. Echipele îşi vor
disputa punctele jucând pe diagonale.
Exemplu: zonele 1 şi 2 contra zonelor 1şi 2 adverse. Zonele 4 şi 5 contra zonelor 4 şi 5
adverse.

Cine loveşte ţinta adversarului peste plasă

Acest joc poate fi folosit pentru însuşirea mişcării de acoperire a mingii atacate,
localizată în articulaţia pumnului, corelată cu trimiterea mingii cu precizie în terenul advers.
Jocul va fi organizat pe perechi de aceeaşi înălţime şi valoare. Fiecare pereche are câte o minge
de oină sau tenis de câmp. Plasa este aşezată puţin mai jos de articulaţia pumnului atunci când
elevii stau cu braţele întinse.
Ţinta se află în fiecare câmp de joc sub forma unei suprafeţe marcate pe sol cu
dimensiunile de 1/1 la 2 m de plasă. Aruncarea mingii peste plasă se va face din săritură în
apropierea acesteia, fără ca plasa să fie atinsă. Jocul poate fi organizat şi pentru mâna
neîndemanatică.
Aruncările peste plasă au loc alterantiv, considerându-se punct orice aruncare a mingii
peste plasă în ţintă adversă. Se joacă pe seturi de câte 15 puncte.

Cine loveşte mai precis mingea cu mâna de sus

Jocul se organizează 1 la 1 cu elevii de aceeaşi talie, câte unul de o parte şi de alta a
plasei. Fiecare pereche are o minge de volei. În fiecare câmp de joc se găsesc mai multe ţinte cu
dimensiunile de 1/1 m, marcate pe sol la 3 m de plasă. La începutul jocului fiecărei perechi i se
stabilesc ţintele. Plasa este ridicată după posibilităţile de execuţie ale elevilor.
Orice trimitere a mingii în ţinta stabilită peste plasă, cu o traiectorie descendentă,
mingea fiind lovită cu mâna de sus,înseamnă punct pentru respectivul elev.
Atingerea plasei la lovirea mingii constituie greşeală şi punctul realizat se anulează. În
acest timp perechea, prin efectuarea blocajului, caută să împiedice lovirea ţintei. Se joacă pe
seturi de 15 puncte după care se schimbă terenul.
Variante:
 lovirea mingii cu o mână de sus peste plasă, mingea fiind sprijinită în mâna opusă
braţului care va lovi;
 lovirea mingii cu o mână de sus peste plasă, din mingea aruncată cu braţul opus;
  lovirea mingii cu o mână de sus peste plasă, mingea fiind aruncată cu braţul opus
iar lovirea executată din săritură;
 aceleaşi jocuri cu braţul neîndemânatic.

Care pereche loveşte mai precis

Joc 2 la 2 cu o minge de volei. Plasa va fi instalată la înălţimea posibilităţilor elevilor la

executarea loviturii de atac din săritură, cu mingea ridicată de un coechipier. În câmpul de joc al
fiecărei perechi se află marcată, în aceeaşi poziţie şi distanţă faţă de plasă câte o suprafaţă cu
dimensiunile 2/2 m.
Jocul începe printr-o pasă dată de jucătorul cu numărul unu al perechii A, coechipierului
său, care va ridica mingea pentru atac. Primind plasa, jucătorul numărul unu execută lovitura de
atac cu intenţia de a trimite mingea peste plasă în ţinta adversă. Dacă reuşeşte aduce un punct
perechii sale. Urmează apoi jucătorul cu numărul unu al perechii B, executând lovitura de atac în
aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi intenţie, după care execută jucătorul numărul doi al perechii A,
ş.a.m.d. (jucătorii din echipa adversă caută să împiedice executarea loviturii de atac la ţintă.) Se
joacă pe seturi de 15 puncte, după fiecare set schimbându-se terenurile.
Variante:
 acelaşi joc cu mutarea suprafeţei de ţintă pe altă direcţie de atac, diagonala lungă
sau scurtă, întors;
 acelaşi joc dar cu schimbarea locului de execuţie a loviturii de atac în alte zone
4,3,2;
 acelaşi joc, dar cu executarea loviturii de atac din pase diferite, de sus

Echipa cu cel mai corect şi rapid atac

Echipele sunt dispuse pe şiruri în zonele 1,6,5, de-o parte şi de alta a plasei,fiecare
echipă având 2-3 mingi. Lângă plasă pe zonele 2,3,4, se va afla câte un jucător ajutător cu rolul
de a susţine mingea pe fileu în vederea loviturii de atac.
Primii elevi din fiecare echipă servesc peste plasă, sprintează peste linia de 3 m unde
imită o preluare de jos, după care un elan de 1-3 paşi spre plasă efectuează atac la minge
susţinută de un coleg. După atac ia locul celui de lângă plasă care se deplasează la coada şirului
propriu. Recupereza mingea următorul.

Legendă: O – jucător;→ - direcţia de deplasare a mingii

După un anumit timp, dinainte stabilit, căpitanii de echipă vor raporta numărul de
atacuri trimise peste plasă. Echipa cu cel mai mare număr de atacuri bune va câştiga întrecerea.
 Echipa cu cel mai bun atac din minge aruncată

Echipele sunt aşezate în şir câte unul cu faţa spre plasă, în spatele zonelor 2,3,4, de o
parte şi de alta a fileului. Lângă plasă un elev ajutător aruncă mingea pentru preluare, apoi în
vederea efectuării loviturii de atac din minge aruncată, mingea preluată va fi direcţionată spre
„elevul ajutător”. Primii din fiecare echipă vor executa preluare din mingea aruncată de colegul
de lângă plasă, după care vor efectua un elan rapid şi lovirea mingii aruncate lângă plasă de
colegul ajutător. După ce a efectuat lovitura de atac ia locul celui de lângă plasă, acesta
deplasându-se la coada şirului propriu.
După un anumit număr de lovituri de atac pentru fiecare jucător al fiecărei echipe, se
vor număra reuşitele. Echipa cu cel mai mare număr de execuţii corecte va câştiga întrecerea.

Joc de volei cu lovitura de atac departe de plasa

Joc 4 la 4 pe teren de 6/9 m de la 3 m plasă. Executarea loviturii de atac se va face prin

bătaia înapoia linie de 3 m, pentru această pasă fiind trimisă dincolo (înapoia sau înaintea liniei
de 3 m. La început plasa poate fi coborâtă faţă de normal. Se joacă pe seturi până la 15 puncte.
Executarea bătăii în interiorul suprafetei de 3 m este considerată greşeală.
 Bibliografie :

Cârstea Ghe. -Educația fizică- Teoria și bazele metodicii- Ed Soprt și Turism,București 1997
Chiriță G - - Educația prin jocuri de mișcare, Ed. Sport-Turism, București , 1987
Tărchilă N, Şerban M. - Volei pentru junior - Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1975