Aspecte teoretico-metodice specifice

tenisului de masă

Jocul este un element indispensabil evoluţiei şi educaţiei copilului, îndeosebi la

vârsta fragedă.
Oricum, spiritul ludic trebuie menţinut în orice activitate sportivă, fără el există
riscuri totale, care pot duce la abandonarea activităţii sau lipsa de interes.
Prepubertatea şi, după aceea, pubertatea, reprezintă fenomene cu totul deosebite
în viaţa copilului, foarte bogate în modificări biologice, de care trebuie să ţină cont în
procesul instructiv-educativ ce se desfăşoară în tenis la acest nivel.
Tenisul este un joc de mişcare, de lovire a mingii, de trăiri psihice la cote
ridicate, care poate contribui la dezvoltarea armonioasă a organismului, dacă este
început cât mai devreme.
Tenisul de masă dispune de o multitudine de mijloace tehnico-tactice care
măresc spectaculozitatea sa dar care necesita o pregătire atentă, specifică. De o
importanţă deosebită, atât în însuşirea corectă a deprinderilor cât şi în scurtarea duratei
acesteia este ca predarea cunoştinţelor să ţină seama de gradul de dezvoltare motrică şi
psiho-intelectuală a copiilor.
Atât în parcurgerea primelor noţiuni din învăţământul şcolar cât şi în procesul
de instruire sportivă, respectarea strictă a gradaţiei dificultăţii ca şi repetiţia apreciată
încă de înţelepciunea latină ca fiind "mater studiorum" sunt imperative. În perioada de
iniţiere urmează să fie însuşite în ordine, următoarele deprinderi fără minge:
a) priza paletei (atât cea clasică europeană cât şi cea toc, utilizată de sportivii
asiatici);
b) poziţia de bază la masa de joc.
Deşi obligat să se deplaseze doar pe distanţe relativ scurte, un jucător de tenis de
masă nu poate sta pe loc nici un moment. Căutând să anticipeze direcţia mingii
aşteptate de la adversar pe cel mai scurt drum, el trebuie să-şi găsească poziţia corectă
pentru întâmpinarea cu maximă eficienţă. Acest lucru este necesar şi în jocul de
mijloc, pentru a marca momentul unui atac prin surprindere. Pentru deprinderea
ordonată a deplasării înainte, înapoi şi pe laterală, aceasta trebuie însuşită separat, fără
minge :
c) mişcarea braţului paletei mimând lovirea mingii cu faţa paletei;
d) idem cu dosul paletei;
e) idem, în alternanţă cu ambele părţi.
Pentru deprinderea direcţionării mingilor pe o traiectorie cu boltă cât mai
redusă, mişcarea antebraţului trebuie să parcurgă un drum paralel cu planul mesei, la
început într-un ritm mai lent, până la însuşire, apoi progresiv spre ritmul necesar în
final; cu o viteză de creştere care să atingă maximul în punctul imaginat al impactului
paletei cu mingea.
Pentru realizarea deprinderilor corecte, ţinând seama de statură redusă a
copiilor, însuşirea acestor procedee trebuie efectuată pe mese telescopice, aşezate mai
jos cu circa 10 cm.
După consolidarea prin repetiţie a celor enumerate se trece la jocul de mingea.
Acesta trebuie început cu parteneri avansaţi şi parcurge aceleaşi exerciţii.
f) învăţarea serviciului rapid, fără efect, comportând însuşirea pe rând a două
deprinderi: lansarea mingii din palma deschisă pe verticală şi lovirea ei la distanţă cât
mai apropiată de nivelul mesei şi de linia de fund cu o mişcare scurtă, rapidă şi stopată,
dirijată în terenul propriu spre terenul advers.
Prin încercări, trebuie găsit gradul de înclinaţie al paletei, care să asigure
traversarea cea mai razantă a fileului. În ceea ce priveşte direcţionarea, se va viza
fiecare sector din apropierea liniei de fund a terenului advers.
g) antrenarea jocului de mijloc, fără efecte, cu direcţii neanunţate, vizând
provocarea greşelii adversarului.
Se antrenează pe rând:
- schimburi de mingi (lungi şi scurte), lovite în punctul cel mai înalt la care ele
se ridică pe terenul nostru;
- schimburi de mingi din semi-zbor.
În ceea ce priveşte conţinutul instruirii tehnice, în dezacord cu graniţele stabilite
convenţional între perioadele de instruire, consider greşită programarea în perioada de
iniţiere a unor procedee tehnice complexe cum ar fi cele de atac şi apărare a căror
însuşire, fără o analiză temeinică prealabilă a influenţei efectelor, precum şi a celorlalţi
factori care se asociază şi care le condiţionează execuţia corectă, nu pot fi abordate.