-JOCUL DE TENIS-

NOTIUNI TEORETICE DESPRE REGULAMENTUL JOCULUI DE

TENIS
1.Descrierea continutului jocului de tenis
Cele trei probe, simplu şi dublu şi dublu mixt,specifice acestui joc, implică o variată gamă de
procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii atat din punct de vedere al calităţilor
motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi al pregătirii psihologice.

Jocurile la proba feminina si masculina se desfasoară după sistemul două seturi câştigătoare din
trei, iar la bărbaţi si dupa sistemul trei seturi câştigătoare din cinci,(turneele de Grand-Slam).
Desigur, sunt concursuri care pot reduce numărul de seturi – în special simplu bărbaţi. În unele
concursuri se poate utiliza regula de scurtare a seturilor (denumită “tie-break”).

Jocul de tenis constă dintr-un ansamblu de procedee tehnice şi acţiuni tactice, care se realizează
pe o gamă largă de deplasări specifice, înconcordanţă cu regulile şi principiile jocului de tenis.

Continutul jocului de tenis este determinat de mai multi factori:

• Calitatea suprafeţei de joc, rapida, lenta sau condiţiile de macroclimat 

• Nivelul de pregătire pe factorii antrenamentului (pregatire fizică, tehnică, tactică, psihilogică,

teoretică).

• Nivelul participare la joc al sportivului

• Calitatea factorilor de eficiență a procedeelor tehnice (direcție, lungime, efect, viteză,

traiectorie)

• Miza, forma sportivă, context psihologic

2.Principalele caracteristici ale jocului de tenis

Tenisul face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport individual şi de echipă (în
proba de dublu).
Prin sistemul de procedee tehnico-tactice utilizate în joc, precum şi prin scopul umărit în
pregătire şi joc, tenisul reprezintă atât un mijloc al educaţiei, cât şi un sport – o disciplină
sportivă.

Disputa sportivă se realizează fără contact direct între jucători, aceştia fiind despărţiţi în timpul
jocului de un fileu care împarte, în mod egal, terenul de joc.

În manevrarea mingii, jucătorii folosesc racheta de joc, confecţionată din lemn, metal, grafit sau
din alte materiale sintetice.

Lovirea mingii se efectuează cu partea cordajului.Toate procedeele tehnico-tactice utilizate de

jucători se fac în scopul trecerii mingii peste fileu - în condiţii cât mai dificile pentru adversar –
pentru realizarea punctului.

În organizarea acţiunilor din teren, jucătorii au voie să lovească mingea o singură dată după ce
aceasta a cazut pe sol, sau înainte de a cadea pe sol utilizând la lovirea mingii în această situaţie
voleul, sau smeciul.

Este un mijloc accesibil tuturor vârstelor; el poate fi practicat, începand cu vârsta de 7 ani până la
70 şi chiar peste această limită. Accesiblitatea rezidă şi din numărul redus de procedee tenice cu
care se dispută un joc, precum şi dimensiunile terenului care, în aceste condiţii simplificate de
joc, nu solocită un efort de deplasare crescut.

Complexitatea jocului creşte pe scara măiestriei sportive, ceea ce presupune un efort fizic şi
psihic pentru realizarea de performanţe la nivel international. Durata jocului nu are limite în
timp: o partidă poate dura de la o oră până la 4-5 ore.

În tenis se dispută 5 probe: simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi, dublu femei şi dublu
mixt. Din punct de vedere fiziologic, jocul se caracterizează prin faze de efort aerob presarat cu
faze de efort anaerob (efort mixt).

Sub aspect psihologic, tenisul poate fi caracterizat ca fiind un joc sportiv care solicită aproape
integral activitatea psihică: atenţia, gândirea, dârzenia, perseverenţa, curajul, hotărârea, iniţiativa,
puterea de anticipare, etc.

Jocul de tenis constă dintr-un ansamblu de procedee tehnice şi acţiuni tactice, care se realizează
pe o gamă largă de deplasări specifice, în concordanţă cu regulile şi principiile jocului de tenis.
Jocul competiţional de tenis, reprezintă o dispută între nivelul de însuşire al procedeelor tehnice
pe fondul solicitării calităţilor motrice şi psihologice.

DESCRIEREA UNEI LOVITURI DIN JOCUL DE TENIS

Loviturile de tenis pot fi clasificate in doua categorii, cele de baza si cele speciale. Printre
loviturile de baza se numara lovitura de pe partea dreapta, lovitura de pe partea stanga si
serviciul, iar cele speciale sunt voleul, lobul, demi-voleul si smeciul.

Lovitura de pe partea dreapta (forehand)

 Pe suprafete lente de joc, lovitura de pe partea dreapta constitue unul din elementele tehnice de
baza ale jocului.
 Ea se foloseste in schimburile de mingi de pe fundul terenului , in trecerea adversarului aflat la
fileu sau ca lovitura pregatitoare venirii la fileu.
Din punct de vedere tactic, lovitura de pe partea dreapta se împarte in lovituri de asteptare, de
atac si aparare. Cele mai importante diferentieri in mecanismul de bază al loviturilor privind
actiunea bratului sunt datorate însa efectului care urmeaza sa fie imprimat mingii. Loviturile de
pe partea dreapta se împart in:
-lovituri plate
-lovituri taiate
 -lovituri liftate
 Înainte de a prezenta biomecanica loviturii de pe partea dreapta , ne rezumam la actiunea
corpului atat in pozitia de asteptare cat si in momentul lovirii propriu-zise. Pozitia de asteptare
fundamentala in care talpile sunt paralele si departate cât latimea umerilor , genunchii usor
indoiti, trunchiul usor aplecat (spatele drept), greutatea corpului egal repartizata pe ambele
picioare, favorizează atât reactia optima a jucatorului ce urmeaza sa loveasca, cat si deplasarile
rapide spre minge.
Sunt recomandate planficarea si gestionarea intregului program de construire a tehnicii in asa fel
incat de la inceput sa fie predata pas cu pas derularea corecta a miscarii, pentru ca ulterior
jucatorul sa corecteze cat mai putin si sa nu fie nevoit in nici un caz sa reânvete. Impulsul
loviturii nu se dezvolta din miscarea bratului, ci mai ales din miscarea de rotatie a corpului.
Incepatorii tind de multe ori spre o rotatie excesiva , care provoaca in afara altor greseli,
pierderea echilibrului.Pentru aceasta este necesara o pozitie fixa, care se obtine asa cum am
descris anterior, prin departarea picioarelor.
Acest lucru inseamna ca rotatia corpului ar trebui cuplata cu o pozitie fixa, iar in cazul loviturilor
scurte , rotatia va fi si ea corespunzatoare , adica scurta. Jucatorul trebuie sa-si dezvolte simtul
pentru rotatia soldului si a umerilor la o miscare minima a bratelor.
Spre deosebire de vechea scoala ( modelul de varf in invatare si la ora actuala), tendinta in
tenisul modern se indreapta spre delurari rapide si scurte , compacte ale loviturilor.
Fac o paranteza referitor la vechea scoala-invatarea si sfaturile oferite atunci se aplica fara
precadere si in ziua de azi , avand un succes deplin, insa tendinta de accelerare a jocului obliga la
o adaptare din partea jucatorului. In ziua de azi aproape nici un antrenor nu mai ofera
antrenamente "ca la carte" , incearca sa adapteze miscarile si modelul marilor jucatori pentru
invatarea propriu-zisa a copiilor , insa toti suntem diferiti. Partea pregatitoare a loviturii de pe
partea dreapta incepe din pozitia de asteptare in care racheta este tinuta cu ambele maini in fata
corpului.
Manerul rachetei este tinut cu degetele relaxate iar bratul drept executa o rotatie externa din
articulatia umarului , traiectoria descrisa de racheta are forma unei semibucle. Cotul se indoaie
usor ridicând capul rachetei la inaltimea umarului sau putin peste , retragerea rachetei se face cel
mult pâna la prelungirea axei umerilor.
Miscarea bratului este intregita si se executa concomitent cu o pivotare de la stanga la dreapta pe
piciorul drept , legata de ducerea piciorului stang inainte si transferul greutatii pe piciorul drept al
carui genunchi este usor indoit, astfel se orienteaza axa umerilor perpendicular pe fileu.
 Miscarea de lovire propriu-zisa este factorul determinant in executarea corecta a loviturii de pe
partea dreapta. Traiectoria pe care se deplaseaza racheta difera in functie de efectul imprimat
mingii. Efectul liftat este cel mai des folosit iar traiectoria pe care se deplaseaza racheta are la
inceput o parte descendenta in care capul rachetei coboara sub inaltimea unde urmeaza sa fie
lovita mingea, imprimand mingii o rotatie inainte in directia ei de inaintare.
Contactul cu mingea se face in dreptul piciorului stang sau putin inaintea lui iar planul de lovire
al rachetei in momentul impactulu este orientat spre fileu si perpendicular pe sol. Transferul
greutatii corpului trece de pe piciorul din spate pe piciorul din fata , iar in momentul impactului
mingii cu racheta genunchii se întind înaltând centrul de greutate. In momentul impactului,
varful rachetei trebuie sa se afle cel putin la nivelul incheieturii mâinii, bratul stang orientat spre
fileu cu cotul usor indoit, piciorul drept se sprijina pe varf , axa umerilor ajunge paralela cu
fileul.
In finalul miscarii, racheta este dusa in continuare inainte si in sus in asa fel ca pumnul care
strange manerul rachetei sa ajunga pana la nivelul fetei.
Dupa terminarea miscarii se revine in pozitia de asteptare.

LECTIE DE ANTRENAMENT PENTRU INCEPATORI DE O ORA

(GRUPA 10-12 ANI)

Incalzirea si prezentarea exercitiilor care se vor lucre

Timp: 10 minute
- se verifică îmbrăcămintea, echipamentul, apa;
- 3 ture de alergare, de un teren
- P.I: Stȃnd depărtat cu mȃinile pe şolduri: (1-8) rotirea capului spre dreapta, (1-8) rotirea capului
spre stȃnga
- P.I: Stȃnd depărtat cu braţele pe lȃngă corp: (1-8) rotirea braţelor spre ȋnainte,  (1-8) rotirea
braţelor spre ȋnapoi
- P.I: Stȃnd depărtat cu mȃinile pe şolduri: (1-5) aplecare spre stȃnga, (2-6) arcuire,  (3-7)
aplecare spre dreapta, (4-8) arcuire
- P.I: Stȃnd depărtat, aplecat spre ȋnainte cu braţele ȋntinse lateral, braţul merge la picior opus
- Fandări ȋn plan lateral
- Fandări ȋn plan frontal
- Sărituri simple
- Sărituri cu depărtări, apropieri, ȋncrucişări, ȋn plan frontal şi lateral

Timp: 35 de minute
1. Copii stau faţă ȋn faţă cȃte 2, 3 dintre ei au 2 rachete ȋn mȃnă, ceilalţi 3 au cȃte o minge ȋn
mȃnă. Cei cu mingea aruncă şi cei ceilalţi ȋncearcă să prindă mingea ȋntre rachete. (Se
exersează 4-5 minute).
2. Exersarea loviturii de dreapta şi de stȃnga din deplasare: Antrenorul stă lȃngă fileu, copii
sunt aşezaţi unul după altul la mijlocul terenului. Ȋn teren sunt aşezate 2 jaloane,
antrenorul aruncă 4 mingi (2 pe dreapta şi 2 pe stȃnga) iar jucătorii se aşează la primul
jalon unde lovesc cu dreapta şi apoi se aşează la următorul şi lovesc cu stȃnga.

3.  3 jucători sunt aşezaţi unul după altul la linia din spate, ceilalţi 3 ȋn cealaltă parte a
terenului aşezaţi la distanţă unul de altul pregătiţi să returneze mingile care vor veni.
Antrenorul aruncă cȃte  4 mingi la fiecare jucător iar el trebuie să lovească 2 cu dreapta şi
2 cu rever după care se retrage la spatele şirului. După ce se termină coşul trec să
lovească jucătorii care au returnat.

4. Se exersează serviciul: ȋn fiecare careu sunt aşezate cȃte 2 jaloane, jucătorii vor da cȃte 2
servicii pe rȃnd ȋncercȃnd să nimerească jaloanele. Cȃnd se termină coşul se schimbă şi
se serveşte ȋn celălalt careu. Pentru fiecare jalon lovit jucătorul are 1 punct, la sfȃrşit se
face clasamentul şi se vede cine a dat de cele mai multe ori ȋn jalon.

Timp: 15 minute -- Jocuri:

1. Ȋntrecere: Se formează 2 echipe. Pe linia de serviciu se aşează ȋn 2 cercuri diferite

cȃte 6 mingi. La startul antrenorului jucătorii celor 2 echipe trebuie să alerge pe rȃnd
să aducă mingile la linia de fund. (Jocul se repetă de 2 ori)

2.  Se formează 3 echipe a cȃte 2 jucători: fiecare are 2 rachete şi 2 mingi, mingile sunt
aşezate ȋntre rachete ca un sandwich. La startul antrenorului fiecare echipă pleacă de
la linia de fund spre fileu şi după ȋnapoi. Caştigă echipa care ajunge ȋnapoi cu ambele
mingi ȋntre rachete fără să le fi scăpat deloc. ( Jocul se repetă de 2 ori)

3. Ȋncheiere: 2 ture uşoare de alergare ( de un teren).

MUNTEANU ANTONIO FLORIAN (GRUPA 123)