UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect. dr. Mihaela CHICOMBAN

AUTOR:
Vîiu SABIN

1
 2019

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
SPORT ȘI PERFORMANȚĂ MOTRICĂ

Atribuţia programului Total Rezistance

Exercises-TRX- în performanța jucătorilor de
fotbal

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Lect. dr. Mihaela CHICOMBAN

2
 AUTOR:
Vîiu SABIN

2019

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................
Actualitatea temei....................................................................................................
Motivul alegerii temei...............................................................................................
Scopul și sarcinile cercetării.....................................................................................
Obiectivele cercetării................................................................................................
Ipoteza cercetării.......................................................................................................

Capitolul I – Fundamente teoretice și metodice ale cercetării...................

1.2. Noţiuni generale despre antrenament, sport, performanţă
1.3. Istoricul programului Total Rezistance Exercices
1.4. Rolul antrenamentului Total Resistance Exercices în performanţa sportivă
1.5. Beneficiile programului Total Rezistance Exercices

Capitolul II – Organizarea și desfășurarea cercetării..................................

2.1. Data, locul și subiecții cercetării
2.2. Materialie utilizate în cercetare
3.3. Metode de cercetare utilizate
3.4. Metoda bibliografică
3.5 Metoda experimentului pedagogic
3.6 Metoda statistico-matematică

Capitolul III - Prezentarea, prelucrarea şi interpretarea statistică a

rezultatelor cercetării.................................................................
3.1. Prezentarea programelor de antrenament
3.2. Prezentarea graficelor şi a rezultatelor
3.3. Prelucrarea și interpretarea datelor

Concluzii și
recomandări...........................................................................................
Bibliografie...................................................................................................................
..
Anexe......poze programe de
antrenament.......................................................................................................................
...

3
INTRODUCERE
1. Generalități
Într-o accepțiune clasică, sportul reflectă o activitate specifică de întrecere care
valorifică intensiv formele de practicare a exercițiilor fizice în vederea obținerii de
către individ – sau/și de către un colectiv de subiecți, grupați de regulă într-o echipă –
a unui comportament psihomotric complex, concretizat în performanțe care tind să-l
detașeze de partenerii de întrecere, de grupul oponent sau de el însuși. Lorand B.,
(2003), Teoria educației fizice și sportului, editura Universității Transilvania Brașov,
pag. 20-21
Prin performanța sportivă se înțelege depășirea unor rezultate comune,
specifice unei activități sportive, în raport cu posibilitățile subiectului – grupului, în
condițiile în care reușita sportivă este în acord cu regulamentele care particularizează
activitatea competițională respectivă. Lorand B., (2003), Teoria educației fizice și
sportului, editura Universității Transilvania Brașov, pag. 22-23
Fitnessul este definit de foarte multe ori ca fiind starea de bine, care asociază o
bună condiție fizică, cu un psihic puternic, motivat, cu o starea mentală și răspunsuri
emoționale pozitive, generatoare ale aspectului față de sine, cu integrare și interrelații
sociale constante și generatoare de progres individual și implicit, al întregii societăți.
Fotbalul este o activitate sportivă desfășurată pe o suprafață dreptunghiulară
între 2 echipe formate din 11 jucători fiecare. În zilele noastre fotbalul a evoluat foarte
mult din punct de vedere al calității, performanțelor și nivelul de pregătire al
sportivilor. Pregărirea sportivilor din punct de vedere fizic cât și tactic favorizează
atingerea marilor obiective, dar totodată crește gradul de atractivitate al suporterilor
prin tehnicile pe care le însușesc sportivii.

Refaci introducerea, frumos, cu legatura

intre ea si titlul lucrarii
2. Motivul alegerii temei
Lucrarea de față se vrea a fi un îndemn adresat antrenorilor de fotbal, pentru
folosirea programului Total Rezistance Exercices, în scopul obținerii unei mai bune
performanțe sportive, în jocul de fotbal.
Acest lucru m-a determinat să studiez, să cercetez și să experimentez modul și
ponderea cu care contribuie programului Total Rezistance Exercices, la dezvoltarea
capacităților motrice a jucatorilor de fotbal.

4
3. Actualitatea temei
Este cunoscut și verificat faptul că pregătirea în sportul de performanță se
bazează foarte mult pe fitness. Există o serie de specialiști care au studiat fenomenul,
iar asta mă îndeamnă să vă aduc ceva nou și să realizez un material simplu, ușor de
înțeles și de aplicat cu o importantă valoare teoretico-practică.
Programului Total Rezistance Exercices, prin mijloacele sale, pregătește
sportivii prin diferite structuri de exerciții, care reușesc să facă ora de antrenament mai
eficace și atractivă, fără ca sportivii să-și piardă interesul în vederea practicării
sportului.
4. Scopul și sarcinile cercetării
Scopul acestei lucrări constă în conceperea unui program de
antreament pe corzile TRX, evidenţiind îndeplinirea, cu succes, a
obiectivelor propuse.
Prin urmare, pentru această lucrare avem următoarele sarcini:
- Abordarea unor lucrări de specialitate pentru obținerea informațiilor
necesare rezolvării problemei tratate;
- Abordarea unui plan de antrenament;
- Stabilirea ipotezelor şi obiectivelor lucrării;
- Alegerea grupului de sportivi;
- Cunoaşterea mijloacelor programului Total Rezistance Exercices în
vederea creşterii performanţei sportive;
- Stabilirea programului de antrenament
- Comunicarea cu sportivii și autoritatea faţă de tratarea corectă a
exerciţiilor;
- Aplicarea programului propriu-zis.

5. Obiectivele cercetării
Obiectivul acestei lucrării este de a prezenta metoda de practicare a Total
Rezistance Exercices, în vederea dezvoltării calităților motrice și de perfecționare a
priceperilor şi deprinderilor motrice, speficie jucătorului de fotbal.
Prin intermediul unor subiecți se poate reprezenta progresul pe care îl obțin
după practicarea exercițiilor speficie necesare pentru dezvoltarea capacităților motrice.
6. Ipoteza cercetării
În elaborarea acestei lucrări am pornit de la premisa că, prin aplicarea corectă
a mijloacelor programului Total Rezistance Exercices, se vor obține performanțe
ridicate ale nivelului dezvoltarii capacităţilor motrice a jucătorilor de fotbal.

5
 REFACI CAPITOLUL I; CONFORM
CUPRINSULUI
POZELE LE VREAU CU SUBIECTII
ECHIPEI, cu grupul

CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
I.1 Finessul
Fitness este un cuvânt relativ recent intrat în vocabularul nostru cotidian.
Termenul fitness este definit ca fiind un complex de activități, cu scopulde a fi în
forma, cuprinzând musculația, stretching și antrenamentul cardio.
De-a lungul timpului exercițiile practicate astăzi în cadrul conceptului fitness
s-au numit gimnastică de întreținere, gimnastică de înviorare, gimastică la locul de
6
 muncă, gimastică igienică, toate fiind componente ale gimnasticii de bază.
Majoritatea oamenilor se sperie astăzi de cuvântul gimastică, asociindu-l cu ce văd
la elevizor, cu gimnastica de performanță, cu exercițiile la aparatele de gimnastică
artistică. Din această cauză era nevoie de un nou cuvânt, unul mai pretențios.
Astfel, au intrudos pentur prima dată în rândul publicului larg cuvântul fitness.
Fitnessul reprezintă un stil de viață activ, pe fondul unei stări de sănătate foarte
bune și poate fi descompus în:
- Fitness fizic
- Fitness psihic, emoțional
- Fitness mental, intelectual
- Fitness social
- Fitness estetic
- Fitness fiziologic, funcțional

În cadrul conceptului fitness operăm cu anumite noțiuni cheie:

- Aerobic- exercițiul fizic bazat pe procesul de metabolizare al substanțelor

energetice corporale în prezența oxigenului;
- Anaerobic- exercițiul fizic bazat pe procesul de metabolizare al
substanțelor energetice corporale în lipsa exigenului;
- Compoziție corporală- procentele relative cantitative ale mușchilor,
grăsimii, oaselor și altor componente vitale ale organismului;
- Exercițiul fizic- activitate fizică desfășurată în scopul optimizării condiției
fizice;
- Rezistența cardiovasculară- capacitatea sistemului respirator și circulator
de a asigura suportul energetic al organismului în timpul efortului;
- Sănătate- o stare a organismului uman opusă stării de boală, incluzând și
aspectele pozitive ale stării de bine;
- Stil de viață sănătos- cunoașterea și practicarea exercițiilor fizice, a unei
nutriții adecvate, a unor priceperi și eprinderi de combatere a stresului;
- Boli hipokinetice- boli degenerative ale organismului uman datorate lipsei
de mișcare (asociate sedentarismului);
- Activitate fizică- reprezintă activitatea produsă de musculară scheletică a
organismului, implicând o creștere semnificativă a cheltuielilor energetice
ale acestuia;
- Starea de bine- o stare biologică și psihică pozitivă, putând fi
obiectivizatăprin calitatea vieții și sentimentul de bine general al eu-lui
(corp, minte, spirit).

Obiectivele fitnessului

7
 Obictivul fundamental este crearea unei bune condiții fizice, a unei stări
de bine pentru organismul uman. Starea de bine este determinată de mai mulți factori:
starea de sănătate, calitatea vieții, gradul de adaptare la mediul fizic și social.

Obiectivele genelare ale fitnessului sunt:

- Optimizarea condiției fizice prin dezvoltarea forței, vitezei, puterii,

mobilității articulare și elasticității musculare, rezistenței, echilibrului,
coordonării, supleții;
- Optimizarea suportului funcțional al condiției fizice: sistemul respirator,
sistemul cardio-vascular, procesele metabolice, sistemul nervos central,
sistemul imunitar;
- Optimizarea structurii și formei corporale: scăderea țesutului adipos
raportat la greutatea corporală, adaptarea formei corporale la cerințele
personale;
- Optimizarea spirituală: imagine de sine și gândire pozitivă, încredere în
propia personală, inter-relaționare umană conform cerințelor sociale.

Sistematizarea exercițiilor de dezvoltare fizică generală

- În funcție de forma de practicare: fără obiecte, cu obiecte, la aparate

speciale;
- În funcție de segmentele corporale: exerciții pentru gât/cap, exerciții
pentru brațe, exerciții pentru trunchi, exerciții pentru picioare;
- În funcție de caracterul activității musculare: exerciții pentru forță,
exerciții pentru putere, exerciții pentru inițiere, exerciții pentru relaxare.

Putem vorbi de fitness doar dacă îndeplinim trei condiții esențiale, care nu merg una
fără cealaltă: odihnă+nutriție+antrenament (care presupune înbunătățirea rezistenței, forței și
vitezei)

Acum putem spune că fitnessul comercial trebuie să aibă ca scop:

- Îmbunătățirea stării de sănătate;

- Îmbunătățirea aspectului fizic;
- Îmbunătățirea capacităților motrice și fiziologiece.

Este cunoscut faptul că în corpul uman există 560 de mușchi.

8
 Putem împărți oamenii în trei tipuri somatice mari: ectomorof, mezomorf, endomorf.
Un singur individ nu poate fi cu un tip somatic clar, ci doar cu un tip somaticaccentuat,
întotdeauna vor fi o combinație de cel puțin două tipuri somatice.

Greutatea optimă de antrenament se alege astfel:

- Dacă se urmărește creșterea în forță sau masă corporală, greutatea optimăva fi

cea cu care se pot face 3-4 repetări;
- Dacă se urmărește creșterea masei musculare, greutatea optimă va fi cea cu care
se pot face 8 repetări, maxim 12.

Exemple de exerciții pentru fiecare grupă musculară:

Exerciții pentru piept:

- Complex: flotări;
- De bază: împins cu bara;
- De izolare: fluturări.

Exerciții pentru biceps:

- De bază: flexii cu bara;

- De izolare: flexii cu gantere.

Exerciții pentru triceps:

- Complex: flotări la paralele;

- De bază: împiss din culcat cu bara, cu priza apropiată;
- De izolare: extensii cu gantera.

Exerciții pentru spate:

- Complex: tracțiuni la bară;

- De bază: ramat la aparate;
- De izolare: ramat cu gantera.

Exerciții pentru unmeri:

- De bază: împins;
- De izolare: fluturări cu gantere.

Exerciții pentru picioare:

- De bază: genuflexiuni sau presă;

- Complex: fandarea;
9
 - De izolare: flexii, extensii, aparate.

Programe de fitness: Abs & Back, Atletic Workout, Butt & Abs Tabata, Fitball
Aerobic. Functional Training, Gravity, Gravity Pilates, Insane Abs, Morning Circuit, Pilates,
Ryde by Myzone, Ryde & Tone by Myzone, Step, Strong by Zumba, Thrill, TRX, Yoga,
Zumba.

I.2 Programul TRX

Trx este cel mai nou program în materie de Group Training şi Personal
Training.
Acestă clasă antrenează toţi muşchii corpului, fiind suspendat şi folosind
greutatea proprie a corpului în diferite planuri de înclinaţie. Trx Suspension Training
vă permite să lucraţi Interval Trainig, Strenght, Cardio. Spre deosebire de programele
clasice, Trx este recomandat în antrenamentele de recuperare pentru cei care au
probleme cu încheieturile sau cu spatele.
În cadrul antrenamentelor de TRX controlul vă aparţine în totalitate. Puteţi
efectua sute de exerciţii în condiţii de siguranţă pentru creşterea puterii, flexibilităţii,
echilibrului şi a mobilităţii fără a avea riscuri de accidentări şi la intensitatea aleasă de
către dumneavoastră.
Acest tip de antrenament este potrivit pentru oricine, deoarece se poate
controla nivelul de rezistenţă şi de dificultate. Este un atrenament perfect atât pentru
reabilitare cât şi pentru un program de fitness intensiv.
Spre deosebire de antrenamentele standard care permit solicitarea unei singure
grupe musculare, ceea ce poate duce şi la riscul apariţiei de accidentări sau
dezechilibre musculare, Trx Suspension Training permite utilizarea unei plaje mai
largi de mişcări şi de grupe musculare simultan.
Functional Training: de ce să ne antrenăm funcțional
Antrenamentul funcțional nu este un concept nou, revoluționar, ci mai degrabă
o reinterpretare a metodelor de antrenament tradiționale, în context actual.În câteva
cuvinte, functional training înseamnă renunțarea la aparatele fixe și la greutățile foarte

10
 mari și antrenarea folosindu-se în principat greutatea corpului și mișcările libere sau
accesoriile specifice.
Principiile pe care se bazează antrenamentul funțional
Practicarea funtional training pornește de la un principiu simplu: exerciții prin
care corpul se mișcă nerestricționat, fără limite. Intrumentele funționale permit
evoluția în toate planurile de mișcare și implică întregul corp.
Ce urmărim într-un antrenament funcțional
Prin intesitate și prin folosirea întregului corp în antrenament principalele
beneficii sunt obținerea unui efect metabolic și cardiovascular, care ajută la dipersarea
țesuturilor adipoase din organism și la îmbunătățirea sistemelor aerobe și anaerobe. De
asemenea, prin modul de a implica toate grupele în cadrul exercițiilor, antrenamentul
funcțional previne accidentările (sau ajută la reabilitarea după anumite accidentări),
ajută la îmbunătățirea posturii și a capacităților noastre de a îndeplini sarcinile zilnice.
Prin configurarea programului de lucru se obține forță, viteză, flexibilitate și gama de
mișcare precul și rezistența musculară și fitness cardiovascular.
Ce înseamnă antrenamentul suspendat
În forma sa cea mai simplă, Suspension Training se referăla ansamblul
mișcărilor unice bazate pe masa corporală propie. Aceste mișcari sunt executate sub
îndrumările unui antrenor în baza prinpiciilor de funcționare a antrenamentului
suspendat.
Aceste noi mișcari de antrenament se diferențiază de exercițiile convenționale
prin faptul că mâinile sau picioarele utilizatorilui sunt în general suținute de un singur
punct de ancoraj în timp ce restul corpului este în contact cu solul. După cum reiese și
din denumirea lui, TRX Suspension Training, TRX-ul este un intrument cu ajutorul
căruia se efectuează majoritatea exercițiilor în suspensie.
Beneficiile antrenamentului TRX:
1. Antrenează toți mușchii corpului;
2. Dezvoltă forța musculară;
3. Este și un bun antrenament cardio;
4. Crește flexibilitatea, echilibrul și mobilitatea;
5. Reduce riscul de accidentări;
6. Este un antrenament care dezvoltă forța în regim de rezistență.

Avantajele folosirii TRX:

- Gradul de dificultate al exercițiilor poate fi controlat prin nivelul de înclinare a

corpului;

11
- Se poate utiliza în orice spațiu domestic, aer liber, sală de sport sau acolo unde există
posibilitate asuspendării la o înălțime potrivită; Trasportul și depozitarea acestui
accesoriu este foarte facilă, putând fi trasportat în geanta de antrenament oriunde;
- Exercițiile pot avea scopul dezvoltării sau tonifierii musculare sau pot fi executate în
regim „cardio” pentru arderea masivă a grăsimii corporale și creșterea rezistenței
fizice la efort;
- Se pot executa o gamălargă de exerciții destinate antrenării îngregului corp.

Exerciții care pot fi lucrate la antrenamentele TRX:

1. Flotări:

Brațele ținute la distanță egală de corp, îndoim coatele până ajungem în unghi
drept, menținem câteva secunde și revenim la poziția inițială.

Acest exercițiu este foarte bun pentru dezvoltarea mușchilor pectoral, biceps,
triceps.

2. Tracțiuni la TRX:

Ne lăsăm puțin pe spate, brațele întinse înainte, tragem de TRX până când
ajungem cu coatele îndoite la 90 de grade.

12
 Exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor spatelui și a deltoizilor.

3. Genuflexiune într-un picior:

Brațele le ținem drepte, toată greutatea se lasă pe un picior, stai puțin lăsat pe
spate și execuți o genuflexiune ducând piciorul din aer spre înainte.

Exerciții pentru dezvoltarea forței și masei musculare a coapsei.

4. Fandare într-un picior:

Toată greutatea o lăsăm pe un picior, brațele întinse către înainte, executăm o

fandare, lăsând piciorul din aer să plece în spate, brațele rămânând întinse.

Exercițiul foarte bun pentru dezvoltarea forței și mesei musculare a întregii

coapse.

13
 5. Abdomen:

Stăm în poziție de flotare, palmele la nivelul umerilor, și picioarele prinse la

TRX, tragem ambii genunchi pe piept și revenim în poziția inițială.

Exercițiu pentru dezvoltarea forței și rezisteței zonei lombare și a mușchilor

abdominali.

I.3 Performanța sportivă

În performanța sportivă avem mai multe concepte: performanță, antrenament,

sport, sportiv, antrenor, competiție).

Performanța

Performanța „este valoare unei acțiuni”, care poate fi individuală și colectivă,

exprimată prin numere cifre și calificative. Conform opiniei lui Popescu- Neveanu, P,
prezentată în Dicționarul de psihologie, 1978, pag 531, performanța sportivă reprezintă un
„rezultat valoros individual sau colectiv, obținut într-o compețitie sprotivă și exprimată în
cifre absolute după sistemul baremurilor oficiale sau prin locul ocupat prin clasament”, și
chiar prin obligația respectării prevederilor regulamentare. În sport, ea reprezintă de fapt
indici măsurabili cantitativ cu ajutorul unităților de măsură: metru/kilometru și
secundă/minut/oră, număr de repetări, scor, puncte, impreie artistică, etc. Este greu de obținut,

14
întrucât ea reprezintă modul de realizare al deprinderilor și priceperilor motrice cu indici
superiori de viteză, rezistență, forță, coordonare, suplețe, armonie, ritm etc., în condiții impuse
de regulamente. Obținerea performanței sportive reprezintă obiectivul principal al activitătii
de pregătire și participare la competiții. Realizarea performanței sportive este un act complex
ce implică factorii somatici, funcționali, psihologici, afectivi și sociali.

Antrenamentul

Antrenamentul este acțiunea ce constăîn activitatea teoretică și practică ce urmărește

adaptarea organismului uan în vedearea obținerii rezultatelor sportive de performanță.
Conform dicționarului de „ Terminologia educației fizice și sportulu”, 1974, pag 132, este
considerat ca fiind „proces pedagogic desfășurat sistematic și continuu gradat de adaptare a
organismului omenesc la eforturile fizice și psihice intense în scopul obșinerii de rezultate
înalte întruna din formele de practicare competitivă a exercițiilor fizice”.

Antrenamentul sportiv este prezentat de Dragnea A., ca fiind” o idee generală despre
caracteristicile esențiale ale antrenamentului sportiv, o abstractizare și generalizare a
experiențelor acumulate în timp”.

Poate fi înțeles ca o grupare de acțiuni efectuate într-o lecție sau într-o succesiune de
lecții pentru a produce efecte precise ce determinămanifestarea performanței concretizată în
rezultat sportiv sau poate fi înt€les ca ansamblul acțiunilor practice și teoretice realizate în
scopul producerii performanței sportive. Antrenamentul sportiv are la bază un plan de
antrenament ce cuprinde obiectivele (finale, intermediare și imediate), conținuturile,
metodele, sistemele de acționare (mijloace/exerciții) și probe de control.

Sport

Sport este un termen des folosit în activitatea sportivă pe care Epuran M., în 2005, pag
39, îl consideră ca „incluzând activități fizice, exerciții (fizice) și jocuri, referitoare la orice
mod de angajare, de la sportul recreativ, pentru toți, la sportul elitelor”. Iar în Enciclopedia
educației fizice și sportului din România, 2002, pag 355, este definit ca fiind” activitatea
motrică de întrecere sau de loisir, spontană sau organizată, în care se valorifică intensiv
mișcarile naturale și formele de practicare a exercițiilor fizice, a jocurilor dinamice și
tradiționale, în vedearea obținerii de către individ sau de către colectiv ( echipă, echipaj), a

15
perfecționării potențialului morfofuncțional, psihic și tegnic (dobândit), concretizat într-un
record, într-o depășire propie sau a potențialului de concurs (de întrecere).

Sportivul

Sportivul este un cuvânt vechi, dar și noi: cel vechi îl „ desemnează pe cel care se
pregătește săobținăvictorii și premii în luptă:, iar cel nou are interesul de persoanăce se
pregătește într-un sort, împrumutând spefificația în funcție de sportul practicat (exemplu: în
atletism = atlet, în gimnastică = gimnast, în handbal = handbalist etc.). Reprezintă intrumentul
prin intermediul căruia se obține performanța sportivă.

Rezultatul sportiv se obține cu mare greutate. Pentru ca un sportiv săpoatăsăse

pregăteascăși săobținărezultate deosebite este necesar să respecte și să realizeze următoarele
sarcini:

- Să prezinte predispoziții psihologice, motrice și aptitudinale pentru marea

performanță;
- Să fie respectuos, ordonat, harnic și receptiv la indicațiile antrenorului;
- Să se aprecieze corect din punct de vedere biologic, fiziologic, motric, psihologic;
- Să asimileze cunoștiințele tehnice, tactice, de regulament, specifice probei/postului sau
ramurii sportive;
- Să cunoacă tipurile de efort și legitățile antrenamentului sportiv;
- Să învețe să controleze, să se stăpânească, să lupte în situațiile dificile ce apar în
antrenament și în concurs;
- Să aibă interese și motivații pentru practicarea sportului de performanță.

Antrenorul

Antrenorul după dicționarul „Terminologia educației fizice și sportului”, 1974, pag

408, este „persoana calificatăîn conducerea pregătirii sportivilor”, competentă, care dirijează
sportivii în antrenamente și îi călăuzește în competiție. El trebuie să posede cunoștințe
tehnice, tactice și de regulament, specifice ramurii/disciplinei și probei sportive și multe
cunoștințe privind pedagogia procesului de pregătire. Cunoștințele necesare unui antrenor, în
momentul începerii intruirii unui grup de sportivi, fie de începători, avansați sau de
performanță, trebuie să fie foarte multe și din domenii variate, cum ar fi:

- Cunoștințe din domeniul anatomiei și fiziologiei;

- Cunoștințe din biomecanică;
- Cunoștințe din biochimie;
- Cunoștințe din psihologie;

16
 - Cunoștințe din teoria antrenamentului;
- Cunoștințe despre creșterea și ezvoltarea omului;
- Cunoștințele despre alientația sportivilor;
- Cunoștințe de igienă;
- Cunoștințe din medicina sportivă;
- Cunoștințe de organizare și administrare atât a fondurilor cât și al materialelor și
bazelor sportive;
- Cunoștințe de filozofie.

Competiția

Competiția reprezintă o „manifestare organizată și planificată – de diferite forme de

concurs reunite la un moment dat prin aceleași reguli de funcționare – a cărei finalitate
constăîn stabilirea unor ierarhii pe criterii ce fac posibilă compararea între indivizi, echipe,
națiuni etc., în conformitate cu regulamentele elaborate anterior și recunoscute de
participanți” (A., Dragnea, S., Matei, 2000)

Mai simplu definită, „competiția sporivă” cuprinde un „ sistem de concursuri

periodice sau ocazionale, desfășurate după un calendar sportiv și dupăun regulament specific
întocmit”. Din definiția anterioarăse desprinde idea conform căreia „ concursul sportiv”
reprezintă forma de bază a organizării întrecerilor sportive. Subiecții care la un moment dat –
în urma unei acțiuni de înscriere și acceptare – iau parte la desfășurarea unei activități sportive
organizată într-un sistem competițional, se numesc „ concurenți”, adicăsportivi care pot în
mod individual sau integrați într-o echipă se întrec pentru obținerea unei victorii sau a unui
rezultat superior.

Cadrul competițional în care se manifestă concurenții, se fundamentează pe” principiul

șanselor egale”, iar participanții, deși se află într-o relație opozantă – de advenrsitate, în
sportul contemporan se pune tot mai mult accentul pe convertirea acestei relații într-una de
„parteneriat”. Lorand B., (2003), Teoria educației fizice și sportului, editura Universității
Transilvania Brașov, pag 22.

Caracteristicile activităților de performanță

Activitățile de performanță individuală sau pe echipe s-au dezvoltat ca sisteme de

exerciții ce s-au structurat pe ramuri, discipline sau probe sportive cu caracter competițional,
cu obiectiv prioritar obținerea de performanță sportivă. Ele au caracter istoric, întrucât au
apărut în etape istorice diferite și au evoluat în mod diferit, unele foarte rapid, altele există din

17
timpurile antice, au devenit cu timpul sporturi incluse în sisteme competiționale de mică
avengură (naționale-oină) sau mare avengură (olimpice – atletismul, gimastica, fotbalul etc.).

I.4 Fotbalul

Jocul de fotbal este un joc sportiv spectaculos bazat pe măiestrie, capacitate biologică
şi stare de sănătate a practicanţilor, având ca scop marcarea golurilor în poarta adversă şi
evitarea primirii lor.

Jocul se desfăşoară în condiţiile unor reguli stabilite de Federaţia Internaţională de

Fotbal Asociaţie, cuprinse în regulamentul de joc.

Fiecare echipă este alcătuită din 11 jucători dispuşi pe compartimente şi posturi,

fiecare jucător având sarcini precise în desfăşurarea jocului:

- un portar;
- o linie de fundaşi (centrali şi laterali);
- o linie de mijlocaşi (centrali şi laterali);
- o linie de atacanţi (extreme sau atacanţi centrali).

Cele două echipe au echipament obligatoriu distinct compus din: tricouri (care au
aplicate numere vizibile), şorturi, jambieri, ghete şi apărători.

Ambele ehipe au dreptul la trei schimbări de jucători indiferent de postul ocupat în

echipă. În fiecare echipă se stabileşte un căpitan de echipă care are anumite atribuţii. Jocul
durează două reprize a câte 45 min. fiecare, cu o pauză de 15 min. între reprize. În unele
competiţii în caz de egalitate se dispută două reprize de prelungiri a câte 15 min. (în care în
18
unele cazuri funcţionează regula “golului de aur “ sau se joacă până la final) şi dacă egalitatea
se menţine se execută lovituri de pedeapsă pentru stabilirea câştigătorului.

Pentru echipa câştigătoare se acordă trei puncte, pentru echipa învinsă zero puncte, iar
în caz de egalitate se acordă ambelor echipe câte un punct.

Jocul se desfăşoară pe un teren cu suprafaţa plană la care întâlnim următoarele repere:

- terenul are formă dreptunghiulară, cu lungimea de 90-120 m (delimitat de

liniile de fund) şi
- lăţimea de 45-90 de m (delimitat de liniile de margine);
- la jumătatea liniilor de fund se află instalate porţile, care sunt alcătuite din doi
stâlpi verticali, având înălţimea de 2,44 m şi o bară transversală cu lungimea de
7,32 m (dotate cu plase);
- liniile de demarcaţie ale terenului au o lăţime de 12 cm;
- în faţa porţii se află marcată suprafaţa de poartă delimitată de o linie paralela
cu linia porţii, trasată la 5,50 m de linia porţii şi de două linii perpendiculare pe
linia de fund (spaţiul de protecţie al portarului);
- suprafaţa de pedeapsă este marcată în faţa porţii printr-o linie paralelă cu linia
porţii, trasată la 16,50 m;
- în interiorul suprafeţei de pedeapsă este marcat punctul de la 11m, iar în
exteriorul suprafeţei de pedeapsă, paralel cu linia de poartă este marcat un
semicerc cu raza de 9,15m;
- la centrul terenului este trasată o linie paralelă cu liniile de fund denumită linia
de centru, iar în centrul terenului este marcat punctul pentru lovitura
denîncepere înconjurat de un cerc cu raza de 9,15 m;
- la colţurile terenului sunt marcate arcuri de cerc, de unde se execută cornerele,
iar la intersecţiile liniilor de fund cu liniile de margine suntvimplantate
fanioane;
- de asemenea, la un metru distanţă lateral faţă de punctul de intersecţie a liniilor
de margine cu linia de centru, se fixează două fanioane.

Conținutul jocului de fotbal

Jocul de fotbal are un conţinut bogat şi diversificat, elementele constitutive ale

jocului fiind acţiunile de joc întreprinse de a către jucători în cele două faze
fundamentale ale jocului (atac şi apărare) efectuate în lupta cu adversarul şi în limitele
regulamentului de joc.

19