Beneficiile sportului

Componenta esentiala a vietii, miscarea si, derivat din aceasta, exercitiul fizic se constitue intr-un adevarat izvor de sanatate, practicarea lor recomandindu-se din frageda copilarie pina la adinci batrineti. Realizata initial in cadrul familiei, sub supravegherea parintilor, apoi la nivelul scolii, in lectiile de educatie fizica sau in activitatile sportive extrascolare, pregatirea fizica a persoanelor este strins corelata cu cea intelectuala, eficienta procesului de instruire fiind conditionata de alternarea judicioasa a orelor de intensa solicitare intelectuala cu cele practice, sub forma exercitiului fizic. Efectele binefacatoare ale miscarii asupra starii de sanatate sunt binecunoscute, desi nu totdeauna se manifesta consecventa in practicarea exercitiilor fizice corespunzator categoriei de virsta, sexului si nivelului de pregatire fizica generala. Sigur ca e destul de greu sa distingi momentul trecerii de la sport ca "fapt impulsiv" la sport ca "valoare culturala". Integrarea se petrece atunci cind exercitiul sportiv se efecueaza cu constiinta exacta a semnificatiei educative si a treptelor ierarhiei valorice. Astfel, sportul devine "proiect uman realizat"! Sportivul se straduieste sa creasca, sa se dezvolte ca persoana, sa-si creeze un stil de viata. In cursul acestui proces de creatie sui-generis sportul face accesibila mobilizarea acelor elemente pe care alte manifestari culturale poate ca nu le impartasesc. Sportul permite omului sa descopere si sa dezvolte resorturi de ordin cultural care zac in el insusi. Sportul este cultura sustine filosoful francez Bernard Jeu in masura in care performanta sportivului este creatie. Fireste ca pina la un punct cele doua acceptiuni intra in contradictie. Necesitatea istorica supunind sportul la constringeri exterioare, actul atletic pare a nu se mai impaca prea bine cu libertatea de creatie.In schimb, e sigur ca imaginea sportivului care inflacareaza inima publicului este aceea a unui campion uman. In aceste conditii afirma cercetatorul Nicu Alexe nu trebuie sa surprinda aparitia notiunii de cultura sportiva. "Se spune despre un individ ca are o cultura muzicala, dar tot asa de bine poate sa aiba si pe cea a miscarii, a sportului, daca le realizeaza constant si, cel mai important, le intelege sensurile, le cunoaste esenta". Cultura sportiva inglobeaza un sistem de principii care ne ajuta sa gasim in noi insine uimitoare resurse, sa le valorificam si astfel sa descoperim dimensiunile noi ale propriilor disponibilitati. In acest fel, cultura sportiva favorizeaza "formarea unei conceptii optimiste, prin insuflarea increderii in fortele proprii, in capacitatea de a depasi propriile performante sau momente de dificultate, stimulind capacitatea de munca si creatie". (cum spune prof. univ. dr. doc Stefan Birsanescu).

Sportul evoca experiente exclusiv umane si independente de formele schimbatoare, modelele sau traditiile civilizatiei. Cultura sportului este proiectata, primar, in noi insine, de aici deriva reveberatia sa universala. Asa se explica audienta idealului olimpic astazi la toate popoarele, asa cum cu 3000 de ani in urma rasuna la poporul grec, in epoca civilizatiei helenice. Elita intelectuala, influentata de dihotomia suflet- trup, a avut mereu tendinta de a crede ca formele educatiei fizice conduc exclusiv la hipertrofia musculara si a subestimat valentele spirituale ale unei institutii care si-a aflat sursa in armonie, creind de la inceputuri expresia kalokagathiei, a binelui si a frumosului sub acelasi acoperamint. Cei care privesc prin ochelarii dualismului spirit-corp, abordind parcelat raportul, vad adesea in trup doar expresia a ceea ce asemuieste omul cu antropoidul. Alfred Andersch pretindea, in 1960, ca oricum deviza mens sana in corpore sano e indoielnica. "Cel mai adesea - spunea el - spiritul se simte mai bine intr-un corp nu tocmai sanatos". Ceea ce ni se pare nu numai o exagerare, ci chiar o malitie si o aliniere la ideile romantismului, ale creatiei maladive. Dimpotriva, Voltaire recomanda, ca o reteta a fericirii umane: trupul unui atlet si sufletul unui intelept. Fara indoiala, trupul si sufletul trebuie abordate ca un tot, ca o unitate indisolubila. Individ si indivizibil pornesc din la aceeasi radacina. Revenind la relatia care ne preocupa, sa convenim ca in cultura zilelor noastre sportul este elementul ludic prin excelenta. In toata gratuitatea lui (aparenta uneori), sportul este activitate creatoare de cultura. Valorile care inalta exercitiul corporal, jocul, sportul la rang de cultura pot fi foarte bine fizice, intelectuale, morale sau spirituale. Nu degeaba sustinea cineva ca, la urma urmei, este descoperirea lumii morale pe caile disciplinei fizice. Filosoful romin Ludwig Grunberg afirma ca "practicarea sportului devine o componenta a procesului de educare si auto-educare, care-si implineste rosturile in contextul cultivarii potentialitatilor intelectuale si morale, al stimularii creativitatii". In acelasi timp, sportul - si mai ales educatia fizica - aduce o contributie originala la cunoasterea de sine si altora. Cum spune, cu savoare, Jean Giradoux: sportul delimiteaza propriul nostru corp de masa extrem de vaga a celorlalte corpuri; exercitiul gindirii face acelasi lucru pentru fiecare spirit. Fara a mai aminti de faptul ca, sub diverse forme, dar mai ales in cursul activitatilor in aer liber, in plina natura, sportul imbogateste sensibilitatea practicantului, contribue la dezvoltarea afectiva si

estetica a individului, prin sentimentul pe care i-l furnizeaza vasta realitate fizica si armonia fireasca cu universului. Prin exceptionale rezultate in ameliorarea conditiei biofiziologice a omului, sporturile contribue esential la dezvoltarea spiritualitatii. Intre facultatile noastre intelectuale si vitalitatea noastra fizica exista o corelatie indubitabila. Se poate, astfel, spune ca exercitiul corporal favorizeaza clanul spiritual. In conditiile istorice date, prin capacitatea lor de influentare, de educare a maselor, sporturile pot deveni importante valori socialculturale, un veritabil "ferment" de civilizatie, contribuind la imbogatirea patrimoniului uman.

Septul nazal.

Septul nazal este acel perete subtire din interiorul nasului care desparte cele doua cavitati nazale, stanga si dreapta. Ideal, septul nazal este situat central iar cele doua cavitati sunt perfect egale. Cu toate acestea, la 80% dintre persoane, septul nazal este deplasat intr-o parte, rezultand un pasaj nazal mai mic decat celalalt. Acesta situatie anatomica, in care septul nazal este deplasat semnificativ, de o parte sau alta, poarta numele de deviatie de sept.

Simptome de deviere sept. Problema apare atunci cand deviatia de sept este severa, pentru ca in acesta situatie septul blocheaza una dintre cele doua cai prin care aerul patrunde catre faringe si reduce astfel fluxul. Rezultatul va fi aparitia unor probleme de respiratie precum respiratie dificila, congestie nazala, sangerari nazale si sinuzite frecvente. Deviatia de sept poate fi prezenta de la nastere, insa de cele mai multe ori este rezultatul unui traumatism. Daca deviatia este usoara ea nu pune probleme, nu creaza simptome si se descopera de obicei la o radiografie de craniu. In cazurile severe, deviatia de sept poate produce: Obstructia uneia sau ambelor narine. Acest lucru conduce la o respiratie dificila, mai ales in cazurile in care apare si congestia nazala produsa de raceala, gripa, infectii respiratorii superioare, alergii; Sangerari nazale din cauza modificarilor de vascularizatie antrenate de deviatia de sept si a uscarii septului nazal; Infectii frecvente ale sinusurilor apar ca urmare a blocarii mucusului si lipsei drenajului si se manifesta de cele mai multe ori cu dureri ale fetei si dureri de cap; Respiratie zgomotoasa in timpul noptii, mai ales la copiii si tinerii cu deviatie de sept.

Pacienii cu deviaii de sept se adreseaz medicului pentru senzaia de obstrucie permanent, uni sau bilateral. Medicul specialist efectueaz examinarea foselor nazale (rinoscopie anterioar i posterioar) stabilind astfel diagnosticul pozitiv. Prin acest examen se elimin alte cauze de obstrucie nazal: polipoz nazal rinita cronic alergic, tumori. O deviaie de sept vechi poate produce complicaii locale prin faptul c nu se aerisete fosa nazal. Complicaii: rinosinuzite, otite, sau regional locale, faringite, traheite, explicabile prin respiraia bucal a pacientului ce suplinete respiraia nazal corect.

Tratamentul deviatiei de sept. Tratamentul initial al deviatiei de sept va urmari sa amelioreze si sa controleze simptomele neplacute precum congestia nazala. Pentru aceasta se folosesc decongestionante nazale, antihistaminice, sprayuri cu cortizon, antibiotice pentru infectie. Tratamentul medicamentos nu va corecta deviatia de sept din punct de vedere anatomic, insa va aduce o usurare a simptomelor. Simptomele severe precum reducerea semnificativa a fluxului de aer, sinuzita cronica si sangerarile frecvente vor necesita tratamentul chirurgical de corectare a deviatiei de sept. Operatia poarta numele de septoplastie si este singura modalitate de reparare a septului deviat. In cursul acestei interventii septul nazal este plasat in pozitia sa anatomica, eliberand astfel cavitatea nazala obstruata. Septoplastia este efectuata prin nari si de aceea nu este necesara nicio incizie la piele iar edemul facial si hematoamele postoperatorii sunt minime. Interventia se poate efectua sub anestezie locala sau generala. Dupa operatie simptomele precum obstructia nazala, congestia si sangerarile se remit in totalitate in majoritatea cazurilor. Acestea pot persista daca exista asociata o alergie. Riscurile interventiei de corectare a deviatiei de sept sunt in general mici si sunt riscurile anesteziei, infectiilor intraoperatorii, sangerarilor si modificarilor de forma ale nasului. In unele cazuri, in acelasi timp cu septoplastia se efectueaza si o operatie de remodelare a nasului (rinoplastie). Aceasta presupune reajustarea oaselor si cartilajelor de la nivelul nasului pentru a-i modifica marimea si forma.

Aceasta deviere poate fi congenitala sau posttraumatica ( o anamneza corecta ne ajuta in stabilirea cauzei acestei deviatii de sept). Uneori pot exista si alte afectiuni nazale ce duc la cresterea obstructiei nazale: rinita cronica hipertrofica, polipoza nazala, etc. Examinarea ORL impreuna cu examenul radiografic al piramidei nazale stabilesc diagnosticul de deviatie de sept. Trebuie excluse o serie de afectiuni ce se pot confunda cu deviatia de sept: hipertrofia cornetelor, corpi straini nazali, polipoza nazala, tumori benigne sau maligne de fose nazale, hematom septal.etc. Tratamentul deviatiei de sept este chirurgical si consta in indepartarea portiunii de sept care este deviate cu scopul obtinerii unui culoar respirator adecvat. Interventia se face endonazal (prin interior), fara cicatrici.Daca este cazul se poate face in acelasi timp operator si operatia de rinoplastie (rinoseptoplastie) Preoperator sint necesare o serie de investigatii de laborator ( hemoleucograma, coagulograma, teste hepatice, teste renale, glicemie VSH, etc) iar in cazul efectuarii operatiei in anestezie generala mai sin utile si o radiografie cardio-pulmonara, EKG. Interventia se poate face in anestezie locala potentate sau in anestezie generala cu intubatie orotraheala. Interventia chirurgicala dureaza ~ 40- 50 min. La sfirsitul interventiei se pun in ambele fose nazale tampoane nazale hemostatice (tip Merocel), ce se mentin ~24-48 de ore, in functie de singerarea intraoperatorie. In toata aceasta perioada pacientul va respira pe gura. Dupa scoatera tampoanelor nazale se face toaleta zilnica a foselor nazale, apoi instilatii de solutii vasoconstrictoare ( rinofug, bixtonim, etc). Controalele postoperatorii sint frecvente in prima saptamina dupa operatie (pentru toaletarea foselor nazale cu indepartarea secretiilor si a crustelor ce se formeaza), apoi mai rare din a doua saptamina. Vindecarea se obtine la 2 3 saptamini.