Volei

Proiect la educația fizică

Creat de Triboi Mihaela
Jocul în sine

• Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu

înalt, trebuie să treacă o minge pe deasupra acestuia, folosind
doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul
advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a
trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se
câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se
respectă regula celor trei atingeri.
• O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi
câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de
egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în momentul
în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte
(29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea
ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă
până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).
 Competiția dezvoltă resursele latente, scoțând în evidență
îndemânarea, spontaneitatea, creativitatea și estetica. Regulile sunt
realizate pentru a permite demonstrarea acestor abilități. Cu puține
excepții, voleiul permite tuturor jucătorilor să acționeze atât la fileu (în
atac), cât și în spatele terenului (în apărare sau la serviciu). Dacă ar
mai trăi William Morgan, creatorul acestui joc, l-ar putea încă
recunoaște, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente
caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au
fileu, minge sau rachetă:
•serviciu,

Voleiul - un •rotație (alternanța la serviciu),

•atac,
•apărare.

sport Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă
ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în aer și prin faptul că
oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiași echipe înainte ca 

competitiv mingea să fie returnată adversarilor. Introducerea unui jucător

specializat în apărare, Libero-ul, a mărit lungimea fazelor de joc.
Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a
pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotației a fost
dezvoltat pentru a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula
poziției jucătorilor permite echipelor flexibilitate și posibilitatea
dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât și pentru
entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce
mai bună. Cu cât jocul evoluează, fără îndoială că se va schimba, va
deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.
Structura

• Fileul măsoară 1 m pe lățime și 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare parte
laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecționate din sfoară de culoare neagră.
• La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă pe fiecare
parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară pentru prinderea de
stâlpi și menținerea ei întinsă.
• Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi și menținerea marginii sale
superioare întinsă.
• La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lățime, asemănătoare cu banda
superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croșetează de-a lungul ochiurilor pentru prinderea de
stâlpi și menținerea întinsă a părții inferioare a fileului.
• Fileul are înalțimi diferite la fete față de băieți. La fete înălțimea fileu lui este de 2,24m la senioare și
juniore.Iar la băieți are 2,43m seniori și juniori.
 • Mingea
• Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de
piele sau piele sintetică prevăzută în interior cu o cameră din
cauciuc sau alt material asemănător.
• Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o
combinație de culori.
• Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în
competițiile oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
• Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm
și greutatea între 270g +/- 10g.
• Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la
0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi), (294,3 până la 318,82
mbar sau hPa).
• Componența echipelor
• O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un
antrenor, un antrenor secund, un preparator fizic (maseur) și
un medic.
• Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, medicul
trebuie să fie acreditat în prealabil de FIVB.
• Unul dintre jucători (altul decat Libero-ul) este căpitanul
echipei și el trebuie să fie identificat ca atare pe foaia de
arbitraj.
• Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă
pe teren și să participe la meci. După ce căpitanul și
antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componența echipei nu
mai poate fi modificată.
 Echipament

• Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un șort, șosete și pantofi de sport. Culoarea și designul tricourilor,
șorturilor și șosetelor întregii echipe trebuie să fie uniforme (cu exceptia Libero-ului). Echipamentul trebuie să fie curat.
• Pantofii trebuie să fie fără tocuri, ușori și flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din piele.
• Pentru competițiile de seniori mondiale și oficiale ale FIVB, este interzisă utilizarea pantofilor de sport cu tălpi care lasă urme
negre pe podea. Tricourile și șorturile vor fi conform standardelor omologate ale FIVB.
• Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.
• Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului și al spatelui. Culoarea și strălucirea numerelor trebuie să fie în contrast
net cu cele ale tricourilor .
• Numerele trebuie să măsoare cel puțin 15 cm în înălțime pe piept și 20 cm pe spate. Lățimea benzii care formează cifra
trebuie să fie de cel puțin 2 cm.
• Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, numerele jucătorilor trebuie să fie înscrise și pe piciorul drept al șortului.
Numerele trebuie să aibă o înălțime cuprinsă între 4 și 6 cm, iar lățimea benzii care formează cifra trebuie să fie de minimum
1 cm.
• Căpitanul echipei este identificat grație unei barete de 8 x 2 cm, plasată pe tricou sub numărul de pe piept.
• Este interzisă purtarea de echipament care nu are numere regulamentare sau de culoare diferită de cea a altor jucători (cu
excepția Libero-ului).
 Punctarea

• O echipa câștigă un punct:

• dacă reușește să facă mingea să cadă în terenul advers, pe tușă sau
înăutrul terenului
• dacă echipa adversă comite o greșeală;
• dacă echipa adversă este sancționată cu penalizare.
• Un set (cu excepția celui decisiv - al 5-lea) este câștigat de echipa care
obține prima 25 puncte cu un avans minim de două puncte față de cealaltă
echipă. În caz de egalitate la scorul de 24 - 24, jocul continuă până când
este realizată o diferență de două puncte (26 - 24, 37-35, …)
 Căpitanul

Înaintea meciului, căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj și reprezintă echipa la tragerea la sorți.
În timpul meciului, căpitanul echipei acționează în calitate de căpitan în joc atât timp cât el se află pe teren. Când
căpitanul echipei nu se află pe teren, antrenorul sau căpitanul însuși trebuie să desemneze un alt jucător din teren (cu
exceptia Libero-ului) care va prelua funcția de căpitan în joc. Acest căpitan în joc își păstrează responsabilitățile până
când este înlocuit, căpitanul echipei revine pe teren sau setul se încheie.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor. Poate face acest lucru numai când mingea este afară
din joc, pentru:
a cere o explicație privind aplicarea sau interpretarea regulilor și, de asemenea, pentru a face cunoscute cererile sau
întrebările coechipierilor. În cazul în care explicația arbitrului principal nu îl satisface, căpitanul în joc trebuie imediat
să-și exprime dezacordul. Astfel, căpitanul își poate rezerva dreptul să înregistreze la sfârșitul meciului o reclamație 4.
oficială pe foaia de arbitaj;
a cere:
1. autorizarea schimbării unor părți sau a întregului echipament,
2. permisiunea să se verifice poziția echipelor;
3. controlul suprafeței de joc, fileului, mingilor etc.;
4. a cere timpi de odihnă și înlocuiri de jucători.
La sfârșitul meciului, căpitanul de echipă:
1. mulțumește arbitrilor și semnează foaia de arbitraj pentru a confirma rezultatul;
2. dacă el (sau căpitanul în joc care l-a înlocuit) și-a exprimat în prealabil un dezacord față de decizia primului arbitru,
acel dezacord poate fi reconfirmat și înregistrat la sfârșitul meciului pe foaia de arbitraj ca o reclamație oficială cu
privire la aplicarea sau interpretarea de către arbitri a regulilor de joc.
• Corpul de arbitraj pentru un meci este compus din următorii oficiali: Arbitrul
• primul arbitru;
• al doilea arbitru;
• scorer
• patru (doi) asistenți de linie.
• Numai primul arbitru și cel de-al doilea arbitru pot să fluiere în timpull meciului:
• primul arbitru fluieră pentru a semnaliza autorizarea serviciului care începe o fază de joc;
• primul și cel de-al doilea arbitru fluieră pentru a semnaliza sfârșitul fazei de joc, cu condiția ca ei să fie siguri că a fost comisă o greșeală și cunosc natura acesteia.
• Primul arbitru și cel de-al doilea arbitru pot să fluiere în timp ce mingea este moartă pentru a face cunoscut că ei autorizează sau resping o cerere a unei echipe.
• Imediat după ce au fluierat pentru a semnala sfârșitul fazei de joc arbitrii trebuie, utilizând semnalizarea oficială, să procedeze astfel:
• dacă greșeala este fluierată de primul arbitru , el/ea va indica:
• echipa care va servi;
• natura greșelii;
• jucătorul care a greșit (dacă este necesar).

• Cel de-al doilea arbitru repetă semnalizările primului arbitru.

• dacă greșeala este fluierată de cel de-al doilea arbitru, el/ea va indica:
• natura greșelii;
• jucătorul care a greșit (dacă este necesar);
• apoi va aștepta până când primul arbitru va indica echipa care va servi, după care va repeta semnalizarea acestuia.

• În acest caz primul arbitru nu trebuie să mai arate natura greșelii și jucătorul care a greșit, ci numai echipa care va servi.
• În cazul unei duble greșeli, amândoi arbitrii vor indica:
• natura greșelii;
• jucătorii care au greșit (dacă este necesar);
• echipa care va servi conform deciziei primului arbitru.
 Antrenorul
•  El decide formațiile de start, solicită înlocuirile și timpii de odihnă pentru a da instrucțiuni. În timpul
exercitării acestor atribuții, interlocutorul său oficial este al doilea arbitru. Înaintea meciului, antrenorul
înscrie sau verifică numele jucătorilor săi și numerele acestora înregistrate pe foaia de arbitraj și apoi o
semnează.
• În timpul meciului, antrenorul:
• înaintea fiecărui set, remite scorerului sau celui de-al doilea arbitru fișa cu poziția inițială completată
corect și semnată;
• stă pe banca pentru rezerve, cel mai aproape de scorer, dar își poate părăsi pentru un timp poziția;
• antrenorul, ca de altfel toți ceilalți membri ai echipei, poate da indicații jucătorilor din teren. Antrenorului i
se permite să stea în picioare sau să se deplaseze în interiorul zonei libere din fața băncii pentru rezerve
a echipei sale, de la prelungirea liniei de atac până în zona de încălzire, fără a deranja sau întârzia jocul.
• Antrenorul secund
• Antrenorul secund stă pe banca pentru rezerve a echipei, dar nu are drept de intervenție în joc.
• În cazul când antrenorul trebuie să-și părăsească echipa, antrenorul secund poate, la cererea
căpitanului în joc și cu autorizarea primului arbitru, să își asume atribuțiile antrenorului.