UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ, SPORT ȘI KINETOTERAPIE

Handbalul Școlar

Bogdan Olaru

Anul 3, Grupa 207

Bucuresti, 2022
 JOCUL DE HANDBAL - CARACTERISTICI

Handbalul este un joc colectiv care se desfasoara in alergare, uneori in

cea mai mare viteza, ceea ce imprima jocului un caracter dinamic. El poate fi
considerat ca o sinteza fericita a deprinderilor motrice de baza ale omului, ca
alergarea, saritura, prinderea si aruncarea, ceea ce confera handbalului, pe
langa atributele sale sportive de joc de echipa practicat in competitii, si
atributele de mijloc al educatiei fizice si de sport complementar cu influente
pozitive asupra pregatirii fizice a sportivilor din alte ramuri.

Datorita faptului ca majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu

mana, jocul de handbal poate fi invatat si practicat cu usurinta chiar de indivizi
fara o pregatire speciala indelungata. Din acest motiv poate fi organizat in
intreprinderi, institutii, unitati militare, facultati si cu deosebire in scoli, fiind
un joc cu influente pozitive asupra motricitatii, cat si asupra psihicului celor
care-l practica. Prin reusita actiunilor de atac, da satisfactie imediata
incepatorilor, care se simt astfel atrasi spre practicarea lui regulata.

Are o tehnica simpla si usor de invatat pentru a fi practicat ca sport de

masa, in scop recreativ sau ca mijloc de educatie fizica. Pe langa miscarile
simple si naturale, mai apar in joc si o serie de alte miscari mai complicate
cum sunt fentele, schimbarile de directie sau cele specifice jocului de
aparare. Toate acestea au o mare influenta asupra motricitatii si contribuie la
dezvoltarea fizica armonioasa.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, caci el poate fi practicat de copii

si tineri de ambele sexe, barbati si femei si chiar de oameni de varsta mai
inaintata. Regulamentul de joc cuprinde reguli putine, simple si usor de
inteles. Aplicarea lor in joc se face cu usurinta chiar in primele lectii tinute cu
incepatorii. Materialele,echipamentul si instalatiile necesare sunt simple si nu
chiar asa de costisitoare.
 Cu toate ca handbalul este un joc sportiv in care contactul corporal este
admis, pericolul de accidente este redus in cazul in care se respecta regulile
de joc si partenerul de competitie.

Pentru obtinerea rezultatelor mari, este necesara practicarea lui in

cadrul unor colective sportive in caremunca de instruire trebuie sa fie bine
planificata, bine organizata si desfasurata pe baze stiintifice.

Drumul spre culmile maiestriei sportive este greu, cere multa munca si
o pregatire foarte atenta si mai ales continua.

Totusi, atingerea maiestriei se face mai repede decat in alte jocuri

sportive.

Jocul modern, avansat, se desfasoara in plina viteza, in ritm sustinut,

ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe langa viteza
de executie, de deplasare si de reactie, a rezistentei fizice specifice, a
indemanarii in executarea fentelor si schimbarilor de directie, pe langa
mobilitatea generala si supletea necesare executarii celor mai complicate
miscari, a fortei de aruncare, a coordonarii si echilibrului, mai este necesar sa
fie cultivat si simtul mingii, care da siguranta in prindere, aruncare, in precizia
paselor si aruncarilor la poarta.

Procedeele tehnice, numeroase si variate, trebuie sa fie insusite astfel

incat sa poata fi aplicate in joc in conditii de viteza si lupta cu adversarul.

Combinatiile tactice in atac desfasurate in viteza sub forma unor actiuni

variate, pline de subtilitate si neprevazut, ca si contramasurile luate de
aparatori necesita o pregatire tehnico-tactica complexa, precum si dezvoltarea
calitatilor intelectuale de gandire, de anticipatie.
 Fiind un joc sportiv relativ tanar, handbalul cunoaste o necontenita
dezvoltare la fiecare mare competitie internationala, tezaurul tehnico-tactic al
jocului se imbogateste cu noi elemente, ceea ce demonstreaza ca are inca
frumoase perspective si ca este departe de vremea unei stabilizari depline.

JOCUL DE HANDBAL ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ

ŞCOLARĂ

Introducere
Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter
dinamic. Fiind o sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi
aruncare), face parte din mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive
şcolară. Aria de practicare a jocului este mare, acesta fiind întâlnit în trei
ipostaze: mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele, joc sportiv
de performanţă şi mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport de
masă). Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face
cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de instruire.

Mijloc al educaţiei fizice şi sportive

Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la
realizarea obiectivelor acesteia în felul următor:
1) Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe
benefice asupra marilor funcţiuni ale organismului.
2) Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea
mingii, cât şi pe cele inferioare – pentru deplasări, contribuie la
dezvoltarea fizică armonioasă, angrenând toată musculatura pe
parcursul jocului.
3) Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de
bază, îndeosebi asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele)
 şi forţei. Se dezvoltă deasemeni calităţile motrice specifice,
detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi îndemânarea
în regim de viteză şi forţă.
4) Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv
simple, accesibil tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea
desfăşura joc bilateral.
5) Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni
tehnico-tactice ca; schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice
jocului de apărare, care au influenţă deosebită asupra dezvoltării
motricităţii generale.
6) Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea
relaţiilor interumane, de socializare, de respect, colaborare şi
cooperare, contribuie la educarea trăsăturilor voliţionale şi
caracteriale.

Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi

specializate, necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se
desfăşoară în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice
mari şi o motivaţie deosebită pentru un angajament fizic şi psihic total.

Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe
întreruperi deci discontinuu. Mişcările efectuate solicită un efort aciclic.
Din punct de vedere al intensităţii, pe durata celor două reprize (2x30’),
in fazele de atac şi apărare, efortul este diferit:
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie
efort maximal; - faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal
(circulaţii de minge şi jucători, momentele de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze
avem efort submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportiv de intensitate moderată, punctat cu
eforturi de intensitate maximală şi submaximală.
Din punct de vedere metabolic, handbalul se joacă în regim de
aerobioză, punctat cu dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în
apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie
de scopul didactic al temelor de handbal. Astfel, la temele de învăţare vom
avea volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi
mai redus iar intensitatea mai mare.. La temele de perfecţionare, rezolvate de
obicei prin joc bilateral, predomină complexitatea efortului pe fondul
intensităţii crescute. Este foarte important ca în lecţii să dozăm correct efortul
şi să organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru a realize o densitate
motrică optimă.
Conţinut tehnico-tactic
Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul
simplificat, care să poată fi însuşit la nivel şcolar şi să resolve obiectivele
specifice, referitoare la:
➢ Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului
(pasarea mingii şi aruncarea la poartă)
➢ Crearea deprinderilor de aplicare în joc a cunoştiinţelor însuşite, cu
respectarea regulilor simple ale jocului.
➢ Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral
în condiţii regulamentare, în calitate de organiuator, arbitru şi jucător.

În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:

o poziţia fundamentală
 o mişcarea în teren; alergare (cu faţa, cu spatele, cu pas adăugat),
opriri, porniri, schimbări de direcţie.
o manevrarea mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din
deplasare în diverse planuri); dribling simplu şi multiplu; aruncare
la poartă zvârlită de deasupra umărului (din alergare, din săritură,
cu pas adăugat, de la 7 m)
o contraatac cu unu şi două vârfuri
o trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri
o acţiuni tehnico-tactice simple (încrucişare, învăluire, paravan,
angajarea jucătorilor la semicerc), în sistemul de atac cu un pivot
Jocul de apărare va cuprinde:
✓ poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
✓ ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică
spre direcţia de pasare
✓ blocarea mingi aruncate la poartă
✓ joc în sistemul “om la om” şi 6+0
Aspecte psiho-pedagogice
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale
ale jocului, folosind ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare.
Jocul bilateral, cu reguli reduse, va fi present încă din primele lecţii, crescând
treptat timpul afectat acestuia.
Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi correct
cuantificate. Organizarea judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici
trebuie să asigure un număr mare de execuţii, în vederea consolodării tehnicii
de bază, în acelaşi timp oferind profesorului posibilitatea de a corecta
eventualele greşeli.
Demonstraţia profesorului, în funcţie de posibilităţi, poate însemna:
▪ înregistrări video
▪ planşe
 ▪ kinograme.
Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi metoda globală, singura
care va realiza o instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei
copiilor de mişcare, de joc efectiv. Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în
următoarele situaţii: corectarea greşelilor cu caracter general; perfecţionarea
unor procedee şi acţiuni tehnico-tactice; în cadrul orelor de activităţi sportive
(pregătirea echipei representative); în handbalul de performanţă pentru
realizarea măiestriei (în secţiile şi cluburile specializate).
Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la
elevi dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de necesară vieţii sociale
actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă,
logică, cu alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren.
Elevii învaţă să anticipeze acţiunile adversarilor şi ale coechipierilor,
dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra
personalităţii în formare a elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi
caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi într-
ajutorare, respectul faţă de adversar, coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de
fair-play, nu numai pe terenul de sport, dar şi în viața socială. Dar toate
acestea depind în mare măsură de profesionalismul şi măiestria profesorului.

Bibliografie selectivă

1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1984,
2. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996,
3. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria
şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983,