MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

LICEUL TEORETIC “BENJAMIN FRANKLIN”

LUCRARE PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE

COORDONATOR:

PROFESOR FLEANCU FLORENTIN

ABSOLVENT:
ANDONE VLAD

BUCUREȘTI 2020
 MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

LICEUL TEORETIC “BENJAMIN FRANKLIN”

CAPACITATEA DE EFORT – EFORTUL DE ANTRENAMENT

COORDONATOR:

PROFESOR FLEANCU FLORENTIN

ABSOLVENT:
ANDONE VLAD

BUCUREȘTI 2020

2
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I – PARTEA DE CERCETARE TEORETICĂ
1.1. PREZENTAREA TEMEI
1.2. TIPURILE CAPACITĂȚII DE EFORT
1.3. PARAMETRII EFORTULUI
1.4. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CAPACITATEA DE EFORT
1.5. MĂSURAREA CAPACITĂȚII DE EFORT
1.6. TESTE DE EFORT
CAPITOLUL II – PARTEA PRACTIC-APLICATIVĂ
2.1. ORGANIZAREA CERCETĂRII PRACTICE
2.2. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

ARGUMENT

3
 Conform spuselor unui antrenor cu care am lucrat, efortul reprezintă al doilea element
important, dupa disciplină, în procesul de analiză al randamentului unui jucător de fotbal.
Fără efort, toate celelalte aspecte care țin de jocul de fotbal, goluri, pase, driblinguri,
deposedări etc, nu pot prinde viață. Astfel, în cei 9 ani de când joc fotbal în cadru organizat,
am observat că majoritatea antrenorilor apreciază jucătorii care sunt dispuși la efort atât în
meci, cât și în antrenament. Acestă importanță pe care antrenorii o acordă efortului a fost
unul dintre factorii care mi-au stârnit curiozitatea de a afla mai multe despre efort și despre
capacitatea de efort.

Chiar dacă nu am fost și nu sunt unul dintre cei mai apreciați jucători din punct de
vedere al efortului, nu pot spune că nu am încercat să fiu un jucător implicat în antrenamente
și jocuri. M-am străduit de fiecare dată să fiu implicat la capacitate maximă, însă au fost
momente când am simțit cum alți colegi reușeau să depună același efort sau mai mult, cu mai
mare ușurință. Acest aspect ar fi un alt element care mă face curios, diferențele dintre jucători
din punct de vedere ale efortului. Poate dacă voi aprofunda mai bine această latură a pregătirii
sportive din punct de vedere teoretic, poate voi întelege mai bine ce trebuie să îmbunătățesc.

Îmi doresc ca informațiile obținute ca urmare a acestei lucrări să le pot folosi și în

activitatea mea ulteriorară, gândindu-mă că poate la un moment dat voi fi antrenor sau
profesor. Astfel, ar fi frumos să pot contribui într-un fel la creșterea randamentului altor
sportivi, să le pot oferi un suport adecvat nevoilor acestora.

În primul capitol voi prezenta definitii ale efortului, ale capacității de efort și ale
antrenamentului sportiv. Totodată voi face precizări cu privire la parametrii efortului, la
tipurile capacitățții de efort, modul cum acestea se pot măsura sau testa, tipuri de teste, dar și
factorii care influențeaza capacitatea de efort. În capitolul doi voi prezenta și analiza datele
unor sportivi de mare performanță din punct vedere al efortului depus de aceștia în
antrenament, dar și metode recent folosite in pregatirea fizica din fotbal.

4
 CAPITOLUL I – PARTEA DE CERCETARE TEORETICA

1.1. PREZENTAREA TEMEI

Pentru antrenamentul sportiv şi pentru competiţie, efortul reprezintă un proces de

mobilizare a resurselor fizice si psihice necesare invingerii solicitarilor produse de travaliul
din sedinta de antrenament sau din concurs, in vederea exprimarii la parametrii superiori a
capacitatii motrice a sportivului.

Capacitatea de efort este definita ca fiind posibilitatea unui organism de a produce un

lucru mecanic cat mai mare si de a-l mentine un timp cat mai indelungat. Astfel spus, cu cat o
persoana poate sustine efort mai mare ca intensitate si durata, cu atat capacitatea sa de efort
este mai buna. Imbunatatirea acestui parametru se poate realiza prin antrenament, aceasta
fiind de altfel, alaturi de insusirea deprinderilor tehnico-tactice, scopul final al procesului de
antrenament de care depinde in mod direct performanta sportiva.

Antrenamentul sportiv este un proces de lungă durată, conceput ca un sistem motric-

funcţional în vederea realizării unei conduite performante în concurs. Această conduită este
rezultatul adaptării superioare a organismului la eforturi fizice şi psihice intensă. De aceea, “
efortul reprezintă o conduită conativă de mobilizare, concentrare şi accelerare a forţelor fizice
şi psihice în cadrul unui sistem de autoreglaj conştient şi aconştient în vederea depăşirii unui
obstacol, a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane.”

Ipoteza acestei lucrari este aceea ca in antrenamentele care au ca obiectiv dezvoltarea

apacitatii de efort se folosesc mijloace cat mai apropiate de jocul de fotbal, renuntandu-se in
mare parte la mijloacele traditionale.

TIPURILE CAPACITĂȚII DE EFORT

Capacitatea aerobă de efort reprezintă potențialul organismului de a produce

energie în prezenta oxigenului. Aceasta mai poartă denumirea și de potențial aerob sau
potență aerobă, și determină capacitatea de rezistență a sportivului.

Capacitate anaerobă de efort reprezintă potențialul organismului de a produce

energie în absența oxigenului. Energia furnizată de sistemul anaerob este în raport direct cu

5
intensitatea efortului și se întâlnește în sporturile care, în fazele inițiale, necesită eforturi
maximale și submaximale.

Fotbalul, din punct de vedere al regimului de efortul, este un sport mixt, care produce
atât în prezența oxigenului.cât și în absența acestuia.

1.2. PARAMETRII EFORTULUI

Volumul efortului

Volumul reprezinta conditia prealabila de ordin cantitativ pentru realizari de inalt nivel
ethnic, tactic si fizic. Volumul implica cantitatea totala de effort depus in cadrul pregatirii.
Volumul se refera, de asemea la efortul total din cadrul unei lectii sau faze de pregatire.

Intensitatea efortului

Intensitatea, componenta calitativa a efortului unui sportive de performanta intr-o perioada

data de timp este de asemenea o importanta componenta a pregatirii. Intensitatea este o
functie a fortei impulsurilor nervoase de care uzeaza sportivul in pregatire.

Tipuri de intensitate:
Intensitatea efortului: caracteristica de travaliu prestat de sportiv indiferen tde posibilitatile
lui.
Intensitatea solicitarii: caracteristica efectului pe care efortul îl are asupra organismului
Niveluri de intensitate: severe, grele optimale, moderate, usoare.
Frecventa efortului
Eficienta unui program de pregãtire este datã de frecventa aplicãrii stimulilor de efort: numãr
de unitati de antrenament pe zi, microciclu, mezociclu.

Se considerã cã antrenamentele intense si scurte executate în una sau mai multe reprize pe zi

sunt mai eficiente decãt cele lungi plasate la mai mare distanta, dar care prezinta aceleasi
caracteristici.
Densitatea efortului

Densitatea este indicatorul care subliniaza calitatea unei lectii de educatie fizica, scotand in
evidenta modul de valorificare a timpului alocat lectiei, atat din punct de vedere al volumului,

6
cat si al intensitatii sau complexitatii efortului. Este de fapt indicatorul numarul unu care arata
calitatea si cantitatea efortului din lectie.

Complexitatea efortului

Complexitatea se refera la gradul de sofisticare al unui exercitiu in pregatire. Complexitatea

unei deprinderi, solicitarea coordonarii pot sa sporeasca intensitatea pregatirii.

 
Numim efort marimea actiunii eforturilor fizice asupra organismului, precum si nivelul
dificultatilor obiective si subiective depasite in cadrul lor. Efortul este legat de cheltuirea
„potentialului de lucru” al organismului (resurse energetice) si de oboseala acestuia. Efectul
efortului este legat nemijlocit este direct proportional (in cazul celorlalte conditii egale) cu
volumul si intensitatea lui.

Dupa marimea eforului, eforturile sunt: exhaustive, maximale, submaximale (apropiate de
limita maxima), medii si mici.

Marimea eforului poate fi caracterizata din doua perspective: „din afara” si „din interior”.
Privit din afara, efortul este caracterizat de:- Indicatori ai volumului: ore de pregatire, km
parcursi, numar de lectii, nr tone ridicate- Indicatoi ai intensitatii: tempourile, viteza
de deplasare, marimea ingreuierilor.

Aprecierea completa a efortului se face insa din perspectiva „interna” concretizata in reactia
complexa a organismului la activitatea desfasurata. In categoria indicatorilor de acest timp
sunt cuprinse reactiile imediate ale organismului, manifesteate prin schimbarile functionale
din timpul efortului, dupa care se iau in discutie caracteristicile si durata perioadei de
restabilire. Marimea efortului se apreciaza dupa diverși indicatori ce caracterizeaza gradul de
activism al sistemelor ce asigura desfasurarea efortului. Dintre acesti indicatori amintim:
frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, tensiunea arteriala, consumul de oxigen, cantitatea
de lactat in sange. Fiecare dozare externa reclama in sistemul functional o anumita reactie
fizica si psihica. Aceasta reactie care se manifesta prin gradul si caracterul modificarilor
fiziologice si biochimice ale organismului si prin gradul solicitarilor psihice se numeste
dozare interna. Ea exprima gradul de oboseala al organismului. Marimea si intensitatea
dozarii interne sunt influentate de fiecare componenta a dozarii externe.Indicatorii „interni”si
„externi” sunt strans legati intre ei si ca urmare trebuie interpretatiin corelatie. Cresterea
7
volumelor si intensitatilor duc la marirea capacitatilor functionale adiferitelor sisteme si
organe (si determina procesele de oboseala. Aceasta interactiune se manifesta numai in
anumite limite, de exemplu, in conditii identice de volum, cu aceiasi intensitate, efectul
efortului asupra organismului poate fi cu totul diferit. Schimbarea conditiilor de sustinere a
efortului, cum este desfasurarea antrenamentului la altitudine, utilizarea unor mijloace tehnice
si procedee diferite, pastrandu-se parametrii externi duc la reactii deosebite ale organismului
sportivilor.

1.3. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CAPACITATEA DE EFORT

Capacitatea aeroba este influențată de:
- Antrenament/exersare; Prin antrenament se urmărește dezvoltarea sistemului de
transport al oxigenului;
- buna funcționare a sistemului respirator;
- Respirația; aceasta se recomanda a fi adâncă și ritmică;

Capacitatea anaeroba este influentată de:

- Antrenament/exersare;

- Capacitatea aerobă;

- Tipul sau durata efortului: maximal, submaximal;

Scopul antrenamentului sportiv

Antrenamentul sportiv nu este o descoperire recenta. In antichitate, oameni se antrenau in

scopuri militare sau sportive. Si astazi sportivii se antreneaza pentru a realiza un anumit scop
prin intermediul antrenamentului. Fiziologic, scopul este de a imbunatati functiile
organismului si de a optimiza performanta sportive. Scopul principal al pregatirii sportive
este de a mari efortul si capacitatea de performanta a sportivilor si de a dezvolta puternice
trasaturi psihologice. In joc intra numeroase variabile fiziologice, psihologice si sociologice.
Antrenamentul este in primul rand o activitate sportive sistematica de lunga durata,
gradalizata in mod progresiv si individual.

8
În continuare voi prezenta elemente care influntează dezvoltarea capacității de efort, ca
obiectiv în procesul de antrenament. Obtinerea unor rezultate cât mai bune a capacității de
efort poate constitui o performanță, iar acestea sunt influențate de.

Viata extrasportiva

Un factor important in optimizarea performantelor in sport il reprezinta viata extrasportiva.

Sportivii trebuie sa fie atenti si ce fac inafara terenului de fotbal. De exemplu viciile, fumatul,
alcoolul, drogurile si noptile pierdute iti diminueaza performantele. Alcoolul sau etanolul
interfereaza cu procesele cele mai importante care se petrec în corpul nostru atunci cand
facem sport si dupa ce facem sport. El afecteaza sinteza proteica, hidratarea, recuperarea si
chiar starea psihica. Studiile arata ca alcoolul actioneaza asupra tuturor organelor din corp,
fiind in principal metabolizat in ficat, apoi absorbit în intestinul subtire si stomac, iar in final
eliminat cu ajutorul rinichilor.

O substantă calorica, dar non-nutritiva, alcoolul de asemenea îngrasa, datorita faptului ca

aduce asa numite calorii goale, pe care multi oameni tind să nu le bage în seama.

Fumatul scade capacitatea pulmonara, care poate determina un volum mai mic de
oxigen pentru a ajunge în sange, ducand la scaderea oxigenului in sange. Fumatul este,
de fapt, cea mai mare singura cauza a bolii pulmonare obstructive cronice (COPD) –
termen care acopera o serie de afectiuni precum emfizemul si bronsita cronica.
Substantele chimice afecteaza caile.

Care sunt factorii care influentează performanața / capacitatea de efort?

1. Factori fiziologici

2. Factori psihologici (mentali)

3. Factori de mediu

1. Factori fiziologici.

Conditia fizica reprezinta nivelul superior al pregatirii fizice indispensabil valorificarii optime

a indicilor tehnici si tactici ai sportivului in concurs. Folosirea notiunii scoate in evidenta de
cele mai multe ori stadiul superior si complex de pregatire a unui sportiv sau a unei echipe
9
care coincide de obicei cu forma sportiva. Conditia fizica influenteaza direct proportional
performanta.

Varsta: Daca activitatea depinde de forta si viteza, performantele vor fi mai bune la 25 decat
la 45 de ani. Pentru unele activitati (golf), varsta este mai putin importanta decat experienta.

Compozitia tisulara a corpului: Persoanele supraponderale suporta o greutate excesiva.

Aceasta afecteaza negativ performanta.

Oboseala: Reduce nivelul performantei. Un somn bun este esential inaintea unei

competitii. Boala si leziunile: Sportul nu se practica in conditii de boala sau leziune; acestea
vor fi agravate.

Dieta: Dieta afecteaza sanatatea, care la randul ei influenteaza conditia fizica. Conteaza ce si

cand mananca un sportiv inaintea unei competitii. Nu se recomanda o masa consistenta.

2.Factori psihologici (mentali)

Personalitatea: defineste ansamblul sistemic si deosebit de complex al trasaturilor

caracteristice ale omului concret in ceea ce are el original, individual, relativ stabil si il
deosebeste de alti oameni. Unele sporturi sunt mai adecvate unui anumit tip de personalitate.
Performantele sunt mai bune daca exista aceasta corespondenta. „Cand vorbim
despre personalitate ne referim la faptul ca ea cuprinde: aptitudini, temperament si caracter”.

Aptitudinea – ca insusire complexa a personalitatii – presupune o structura de procese fizice

si psihice organizate, care permit efectuarea cu rezultate bune a activitatii.

Temperamentul este latura personalitatii umane care exprima caracteristica sa generala de

energie si dinamica.

Caracterul este „nucleul” personalitatii si are drept caracteristici: constanta, forta de

manifestare – in lumina unor atitudini si consecventa.

10
Atitudinea reprezinta componenta fundamentala a caracterului . Atitudinea sportivului fata de
antrenament este foarte importanta. In functie de aceasta atitudine va avea rezultate bune sau
slabe. In stransa legatura cu atitudinea este motivatia.

Motivatia: Cand sportivul este hotarat sa obtina succesul, el munceste mai mult si rezultatele
sunt mai bune.

Tensiunea psihica: Daca sportivul este prea relaxat, performantele vor fi sub nivelul scontat.
El trebuie sa atinga un nivel optim de pregatire psihica.

Stresul: Stresul de orice cauza afecteaza performanta

2. Factori de mediu

Vremea: Daca vremea este mai calda, mai rece, mai vantoasa sau mai umeda decat de obicei,
performanta va fi mai slaba – pentru sporturile care se desfasoara in aer liber – vezi fotojos
stanga.

Altitudinea: La altitudini mai mari aerul este rarefiat. Aportul de oxigen din fiecare respiratie
este mai scazut. Daca sportivul nu este obisnuit cu aceste conditii, va fi dispneic (cu
dificultati de respiratie) si ametit. Totodată, pentru sportivi este indicat antrenamentul la
altitudine deoarece acesta facilitează creșterea cantității de hemoglobină din sânge. Acesta
este și motivul pentru care simțim nevoia să tragem mai mult aer în piept atunci când suntem
la munte. Asta înseamnă mai puțin oxygen către mușchi și deși pare un lucru greșit, din
contră, ajută de fapt la crearea de hemoglobină care este substanța responsabilă cu transportul
oxigenului în sânge către mușchi. Cu cât avem mai multe globule roșii, cu atât putem arde
mai mult oxigen la nivelul mușchilor, având astfel o capacitate mărită de efort.

Poluarea -:Afecteaza plamanii, deci si sistemul respirator, implicit capacitatea de efort.

Pregatirea fizica

Pregatirea fizica este unul dintre cei mai importanti factori si, in unele cazuri, cel mai
important ingredient al antrenamentului sportiv in atingerea marii performante. Principalele
obiective ale pregatirii fizice sunt de a creste potentialul fiziologic al sportivului si de a
11
dezvolta calitatile biomotrice la cel mai inalt nivel. Intr-un program de pregatire organizat,
pregatirea fizica se dezvolta in urmatoarea succesiune:

1)pregatirea fizica general (PFG)

2)pregatirea fizica specifica (PSF)

3)pun nivel inalt al calitatilor biomotrice.

Sportivii dezvolta primele doua faze in timpul perioadei pregatitoare, cand isi construiesc o
baza solida. A treia faza este specifica perioadei competitionale, cand obiectivul este
mentinerea a ceea ce s-a castigat anterior si perfectionarea calitatilor necesare.

1) Pregatirea fizica generala (PFG)

Principalul obiectiv al PFG, indiferent de specificul sportivului, este imbunatatirea capacitatii

de efort. Cu cat potentialul de lucru este mai mare, cu atat mai suor se adapteaa organismul la
cresterea continua a cerintelor de pregatire fizica si psihologica. Este important sa punem in
evidenta potentialul fizic prin intermediul PFG.

1) Pregatirea fizica specifica ( PFS)

Pregatirea fizica specifica se construieste pe fundamentul creat de PFG. Principalul obiectiv

PFS este sa continue dezvoltarea fizica a sportivului in concordanta cu particularitatile
fiziologice si metodice ale unui sportiv.

PSF necesita un volum foarte mare de antrenament, care este posibil doar prin scaderea
intensitatii.
Durata PFS poate fi de la 2 la 4 luni, in functie de caracteristicile sportivului si de programul
competitional. Planificarea pe termen lung poate fi facuta pe 6 luni sau pana la 1 sau 2 ani.

3) Perfectionarea calitatilor biomotrice specifice

Desi aceasta faza predomina in timpul perioadei competitionale, dezvoltarea calitatilor

biomotrice specifice poate incepe la sfarsitul fazei pregatitoare. Obiectivul este perfectionarea

12
calitatilor biomotrice specifice si reglarea potentialului sportiv pentru satisfacerea nevoilor
specifice ale sportului necesar. Metodele principale de antrenament vor deriva din insusi
sportul respectiv si vor fi aplicate in conditii de crestere sau descrestere a conditiilor de
incarcare. Crescand sarcina, se va dezvolta forta sau puterea si scazand-o, se mareste viteza.
Intensitatea unui exercitiu ar putea fi egala cu cerintele cometitiei, usor mai scazuta in
conditii de incarcare sau mai mica sau usor mai crescuta in conditii de incarcare mai mare.

Durata variaza in functie de programul competitional. In sporturile cu o perioada

competitionala lunda,, se vor perfectiona calitatile biomotrice in cadrul pregatirii de baza. In
sporturile cu o perioada competitionala scurta se va folosi sfarsitul fazei pregatitioare si
inceputul fazei competitionale.

Refacerea

Refacerea sau regenerarea este un proces multidimensional, care depinde de factori

intrinseci si extrinseci.

Varsta sportivului influenteaza refacerea. Sportivii trecuti de 25 ani au nevoide de

perioade de refacere mai lungi postantrenament decat sportivii mai tineri. Cei sub 18 ani
necesita perioada de odihna mai lungi intre eforturi, pentru a facilita supracompresarea.

1.4. MĂSURAREA CAPACITĂȚII DE EFORT

Parametrul care caracterizeaza cel mai exact capacitatea de efort a subiectului este
reprezentat de consumul de oxigen al organismului. Masurarea exacta a acestuia se poate face
utilizand sisteme de respiratie in circuit inchis. Întrucat aceata metoda este greu accesibila,
in practica se foloseste o estimare aproximativa, pe baza unor nomograme sau tabele.

 Echivalentul metabolic (MET) reprezinta consumul de oxigen de repaus al
organismului; acesta este estimat a fi 0,3 ml O2/kg corp/minut.

 Capacitatea aeroba maxima (73$max) reprezinta nivelul maxim al consumului de

oxygen al organismului. Acesta depinde de capcitatea de adaptare a funcției

13
 respiratorii si cardiovasculare. La subiecții normali, VO2max este atinsa datorita
imposibilitatii cresterii debitului cardiac peste un anumit nivel. Calcularea
VO2max se face pe baza nomogramei Astrand-Ryming (Fig. 1). Exprimarea se
face fie in ml O2/kg.min, fie sub forma de multiplu al MET. Rezultatul obtinut se
compara cu valoarea teoretica, care se calculeaza conform formulei:

VO2max teoretic = 45,8 – (0,17 xvarsta)

Fig. 1 –nomograma Astrand –Ryhming

 Deficitul aerobic functional (DAF) reprezinta scaderea procentuala a capacitatii

aerobe maxime fata de valoarea sa teoretica; se calculeaza conform formulei: DAF=
((VO2 max teoretic– VO2 max realizat)/VO2 max theoretic) x 100
Valoarea DAF ste o masura a scaderii capacitatii de efort fata de valoarea teoretica.

DAF intre 0-25% : reducere minima sau absenta capacitatii de efort;

DAF intre 25-50% : reducere usoara a capacitatii de efort;
DAF intre 50-75% : reducere moderata capacitatii de efort;
DAF peste 75-100% : reducere importanta a capacitatii de efort.

În fotbal, profilul funcțional al modelului de joc prezintă următoarele caracteristici:

 capacitatea vitală (C.V.) = 4800 – 5000 cm³

14
 debitul ventilator maxim/minim = peste 150 l/min.
 frecvenţa cardiacă – până la 180 bătăi/min., cu revenire la 120 bătăi/min. în 2-3 min.
 capacitatea aerobă VO2 max/min = 4800 – 5200 mlO2
 capacitatea aerobă pe kg./corp = 65 ml/O2/min.
 capacitatea anaerobă:
 TTR/min. = 3000 – 3200 kg m/min. sau 38-42 kg.m/min./kg.corp;
 capacitatea anaerobă alactacidă foarte bună : 1300 – 1500 kg.m./205; 17-29
kg.m./205/kg.corp;
 forţa explozivă foarte bună (putere maxima anaeroba) = 750 – 1000 WATTI

• Masurarea capacitatii aerobe de efort in principiu este usor de facut. Dupa

conectarea sportivului la sistemul on-line de masurare a schimbului de gaze la nivelul
plamanilor, acesta este supus la un efort a carui intensitate este marita treptat. 
Sistemul computerizat de masurare a consumului de O2 si eliminarilor de CO2 este
foarte practic dar din pacate, datorita costului, aproape inaccesibil fiecarui cabinet de
medicina sportiva sau chiar spital. Nivelul consumului de O 2 in punctul in care
sportivul inceteaza efectuarea exercitiului este considerat capacitatea maxima de
consum a oxigenului. Totusi se impune precizarea ca, factorul motivational poate
influenta foarte mult aparitia momentului in care sportivul cedeaza. 
• Foarte important este alegerea exercitiului folosit in estimarea consumului maxim de
O2. Si anume, alergatorii vor alerga (banda rulanada este cea mai des folosita),
inotatorii vor inota si asa mai departe. Rationametul care sta la baza acestei afirmatii
este acela ca, nivelul consumului de O2 in timpul efortului fizic este determinat de
marimea si numarul grupelor musculare angajate in efort cat si de coordonarea
contractiei acestora in timpul efortului (8). O coordonare buna obtinuta in timp, va
creste eficienta cu care muschii se contracta, eficienta care se reflecta intr-un consum
mai scazut al oxigenului pentru aceeasi intensitate de efort.
• Ca o varianta la sistemul computerizat poate folosirea sacilor Douglas inventati de
fiziologul britanic Claude G. Douglas. Si aceasta metoda insa presupune un oarecare
cost, fiind necesara aparatura pentru masurarea volumului de aer colectat de la
sportiv, in timpul testului si apoi analizarea acestuia in vederea stabilirii concetratiilor
de O2 si CO2. In cadrul ambelor metode aerul este colectat prin intermediul unui
dispozitiv introdus in gura sportivului. 

15
 • Masurarea capacității anaerobe de efort - Aceasta este mai dificil de realizat. Pe
scurt, este vorba de posibilitatea de a determina consumul de ATP, PCr si glicogen
din muschi. Aceasta se realizeaza prin analizarea biopsiilor musculare, care sunt
bucati mici de tesut muscuar extrase din muschi cu ajutorul unui ac special. In acelasi
timp insa, trebuie determinata si cantitatea de acid lactic care a fost eliberata in sange
si care bazat doar pe biopsiile musculare, nu ar fi luata in calcul si contributia
anaeroba in producerea ATP-ului ar fi subapreciata. Mai mult Bangsbo et al (2001)
alaturi de lactat au masurat si cantitatea de piruvat eliberata in sange. Acidul piruvic
(care este un intermediar in metabolizarea glucozei sau a glicogenului) prin
acceptarea a doi H+ devine acid lactic.

• O alta problema in masurarea capacitatii anaerobe este faptul ca localizarea recoltarii

produsilor de metaboliti (lactatul si piruvatul) doar din muschii angajati in efort este
imposibila, ca sa nu mai mentionez obtinerea biopsiilor in timpul exercitiului.
• O varianta mai accesibila de determinare a productiei anaerobe de ATP poate fi
apreciererea consumului total de energie din timpul efortului din care se extrage
consumul total de oxigen. Ceea ce ramane poate fi considerat contributia sistemelor
anaerobe de producere a ATP-ului, hidrolizarea ATP-ului si recuperarea lui pe seama
PCr si respectiv consumul glicogenului muscular.
• Studierea deficitului de oxigen si a debitului acestuia dintr-un grafic al consumului de
oxigen poate de asemenea sa furnizeze informatii despre productia anaeroba a
energiei in cadrul unui efort fizic.

1.5. TESTE DE EFORT

1.6. evaluarea capacităţii de efort, atât pentru componenta aerobă (spiroergometria,
Testul Astrand – Ryhming), cât şi pentru componenta anaerobă (testele Sargent,
Bosco, Szogi-Cherebeţiu, Wingate)
Testul Cooper
Specificatii:
– „Testul Cooper standard” sau „Testul de 12 minute” reprezinta un test maximal de alergare
din gama anduranta aeroba, in care subiectii vor da totul pentru a acoperi o distanta cat mai
mare in 12 minute.

Scopul principal:

16
– testarea capacitatii aerobe / a fitness-ului aerob – importanta: abilitatea organismului de a se
oxigena optim pe tot parcursul alergarii;
– un mijloc de evaluare a absorbtiei maxime de oxigen.
Materiale necesare:
– pista de atletism sau suprafata neteda fara posibilitate de alunecare (preferabil tartan);
– conuri;
– cronometru / radar;
– planse de inregistrare tabelara a datelor / laptop – Excel.
Procedeu de aplicare a testului „Cooper standard”:
– se plaseaza conurile pentru a delimita intervale stabilite in jurul pistei de atletism (de cate
100m), pentru a ajuta la masurarea distantei finale;
– subiectii alearga continuu timp de 12 minute, distanta totala parcursa de catre acestia este
apoi inregistrata;
– subiectii sunt incurajati sa traga de ei cat mai mult posibil si sa se autodepaseasca, pentru a
maximiza distanta acoperita;

Notarea:
– parametrii sunt dati de distanta totala acoperita de fiecare subiect;
– exista tabele standard pentru „testul Cooper”, avand recomandari generale de interpretare a
datelor inregistrate;
– exista si formule folosite pentru a estima valoarea VO2max (ml/min/kg):
Cooper standard: VO2max = [22,35 x distanta (km)] – 11,29
Cooper standard: [(distanta totala parcursa in m) – 505] / 45
Subiectii tinta:
– acest test poate di modificat/ adaptat atat pentru incepatori, cat si pentru avansati.
Fiabilitate:
– in anul 1968, Cooper a stabilit o corelatie intre VO2max si distanta acoprerita;
– este data si de practica si respectiv experienta evaluatorului, preparator fizic.
Avantaje:
– acest test poate fi efectuat simultan de mai multi subiecti odata.

Dezavantaje:
– nivelul de practica si motivatia pot influenta scorul final al subiectilor;
17
– conditiile de mediu pot afecta rezultatele.
 
Consideratii:
– pentru o evaluare stiintifica este recomandat ca testarea sa se repete la un anumit interval de
timp, iar conditiile testarii sa fie cel putin asemanatoare celui precedent;
– acest test este unul cu efort de tip maximal, ce necesita un nivel optim al pregatirii fizice;
– recordul mondial la 5000m este detinut de K.Bekele, timp: 12:37:35; pe baza acelui timp, el
va parcurge in 12 minute, 4752m sau 11,88 tururi de pista.

Testul Yo-Yo
Specificatii:
– O particularitate importanta a sportivilor in jocul de fotbal este aceea de a efectua exercitii
intermitente cu intensitate ridicata pentru perioade mari de timp.
– Acest test ofera o oportunitate foarte buna de a estima capacitatea unui subiect de a sustine
eforturi cu intensitate mare, in cazul nostru in jocul de fotbal.
– Performante bune la acest test indica semnele unei pregatiri fizice optime, Yo-yo
reprezentand unul din testele standard folosite de preparatorii fizici, atat in sporturile ciclice,
cat si in cele mixte.
– Testul „Yo-Yo intermitent” este asemanator celui „Yo-Yo anduranta” (variatia testului
Beep).
Scopul principal:
este acela de a evalua abilitatea individuala de a executa intervale cu intensitate ridicata si
timp scurt de revenire, pe o perioada prelungita de timp. Este folosita in sporturi precum
fotbal, basket, tenis, handbal, etc.. (test de viteza in regim de rezistenta)
Materiale necesare:
pista de atletism sau suprafata neteda fara posibilitate de alunecare (preferabil tartan);
conuri de marcare;
ruleta (banda de masurare);
CD – preinregistrat + boxe / software „Team Beep-Test” – tableta conectata la un sistem de
sunet;
planse de inregistrare tabelara a datelor / laptop – Excel.
Procedeu de aplicare a testului „Yo-Yo intermitent”:
utilizam conuri pentru a marca linii ca in poza urmatoare;
pentru testul „Yo-Yo intermitent” avem: 20 m + 5 m revenire (10” pauza activa);
18
pentru testul „Yo-Yo anduranta” avem: 20 m + 2,5 m revenire (5” pauza activa);
subiectul porneste din spatele conului liniei de mijloc;
acesta alearga in tempoul sonor dat de softul „Team Beep-Test” pe distanta de „20 m dus-
intors”;
urmeaza o perioada de pauza activa de 10” (intercalata intre fiecare naveta dus-intors de
respectiv „20m + 20m”), in timpul careia subiectul trebuie sa mearga „5m + 5m” (dus-intors);
viteza pe cei „20m + 20m” creste progresiv;
un avertisment este dat atunci cand subiectul nu termina o naveta dus-intors in timpul alocat,
la a doua greseala de acest gen, subiectul este eliminat.
Variatii:

 exista doua niveluri pentru oricare dintre aceste doua teste (intermitent si anduranta);
 „Nivelul 1” este destinat incepatorilor (persoanelor mai putin instruite);
 „Nivelul 2” este destinat avansatilor (sportivilor bine pregatiti si de elita) – acestia
pornesc cei „20m + 20m” de la o viteza mai mare;
 ambele variatii ale testelor au viteze care cresc progresiv pe tot parcursul testarii.

Notarea:

 parametrii sunt reprezentati de distanta totala acoperita de subiect inainte ca acesta sa

nu poata tine pasul cu tempoul dat de soft sau inregistrare;
 testarea „Yo-Yo intermitent” pentru Nivelul 1 dureaza de obicei intre 5-20 minute;
 testarea „Yo-Yo intermitent” pentru Nivelul 2 dureaza de obicei intre 3-10 minute;
 Bangsbo, 1998 a publicat formula pentru estimarea VO2max (ml/min/kg) din
rezultatele testelor „Yo-Yo intermitent N1” si „Yo-Yo intermitent N2”:

Yo-Yo intermitent N1:    VO2max = Distanta Yo-Yo intermitent (m) × 0.0084 + 36.4

Yo-Yo intermitent N2:    VO2max = Distanta Yo-Yo intermitent (m) × 0.0136 + 45.3

Subiectii tinta:

19
  acest test a fost conceput pentru a evalua in general nivelul sportivilor practicanti de
jocuri de echipa, in special a fotbalistilor unde natura efortului este predominant
intermitenta (efortul in jocul de fotbal este unul de tip mixt);
 evaluarea nivel 1 este conceput pentru nivelul de tip recreational, in timp ce evaluarea
nivel 2 targeteaza sportivi de performanta;

Fiabilitate:

 aceasta este data de cat de stricta este persoana care evaluaza, respectiv preparatorul
fizic;
 este data si de practica si respectiv experienta evaluatorului, preparator fizic.

Avantaje:

 acest test poate fi efectuat simultan de mai multi subiecti odata.

Dezavantaje:

 nivelul de practica si motivatia pot influenta scorul final al subiectilor;

 conditiile de mediu pot afecta rezultatele.

Consideratii:

 pentru o evaluare stiintifica este recomandat ca testarea sa se repete la un anumit

interval de timp, iar conditiile testarii sa fie cel putin asemanatoare celui precedent;
 acest test este unul cu efort de tip maximal, ce necesita un nivel optim al pregatirii
fizice.

Istoric:

 acest test a fost elaborat de fiziologul danez de fotbal Bangsbo J. si colaboratorii

acestuia. 

20
Alte teste folosite pentru evaluarea capacităţii de efort:

- pentru componenta aerobă: spiroergometria, Testul Astrand – Ryhming;

- pentru componenta anaerobă: Sargent, Bosco, Szogi-Cherebeţiu, Wingate.

CAPITOLUL II – PARTEA PRACTICA– APLICATIVĂ

2.1. ORGANIZAREA-CERCETARII PRACTICE

Metode de cercetare folosite

Pentru realizarea demersului nostru stiintific am utilizat cu precadere metoda
observatiei. Aceasta determină relaţiile dintre laturile sau aspectele unui fenomen la un
moment dat, prin care  cercetatorul nu intervine si nu influenteaza rectiile subiectilor.
Observatia a fost realizata pe baza studierii materialelor din diferite surse (reviste, carti,
internet).

2.2. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Perioada de pregatire in care se aduce la un nivel optim capacitatea de efort a

jucatorilor de fotbal este perioada precompetitionala. Astfel, pentru multi antrenori, cel mai
important moment al testarii este imediat la inceputul pre-sezonului pentru a se cunoaste
punctul de pornire; este de dorit inca o testare la sfarsitul perioadei de pre-sezon, imediat
inaintea inceperii sezonului pentru a se inregistra progresele preconizate si a se verifica daca
perioada de pregatire a decurs intr-un mod pozitiv si a fost structurata corect. De asemenea, o
testare la mijlocul sezonului sau la sfarsitul sezonului este de dorit pentru a se inregistra
mentinerea sau, dimpotriva, diminuarea anumitor caracteristici.
Pentru a ne face o imagine despre modul pe pregatire al echipelor romanesti putem
analiza perioada cand la echipa FCSB era preparator fizic Thomas Neubert. În primele două
sezoane cu acesta, FCSB a luat două titluri și s-a calificat în optimile Europa
League. Metodele folosite de acesta includeau alergarii cu durata si intensitate adecvate
obiectivului propus, dar si utilizarea diferitelor aparate. Unul dintre instrumentele folosite de
Thomas Neubert este banda TRX.
Conform site-ului https://www.personaltrainerstudio.ro/, TRX-ul este un instrument
cu ajutorul caruia se efectueaza majoritatea exercitiilor in suspensie. Trx este recomandat in
antrenamentele de recuperare pentru cei care au probleme cu incheieturile sau cu spatele.
Beneficiile antrenamentului TRX
21
  antreneaza toti muschii corpului
 dezvolta forta musculara
 este si un bun antrenament cardio
 creste flexibilitatea, echilibrul si mobilitatea
 reduce riscul de accidentari
 este un antrenament care dezvolta forta in regim de rezistenta
Acest tip de antrenament este potrivit pentru oricine, deoarece se poate controla nivelul de
rezistenta si de dificultate. Este un atrenament perfect atat pentru reabilitare cat si pentru un
program de fitness intensiv. Spre deosebire de antrenamentele standard care permit solicitarea
unei singure grupe musculare, ceea ce poate duce si la riscul aparitiei de accidentari sau
dezechilibre musculare, Trx Suspension Training permite utilizarea unei plaje mai largi de
miscari si de grupe musculare simultan. TRX-ul se poate utiliza oriunde, fiind adaptabil cu un
maner special si il putem utiliza la : sala, in parc, si chiar acasa.
Pentru a intelege modul de abordare al pregatirii de catre o echipa cu rezultate importante
si recente in UEFA Champions League, am ales sa prezint un material on-line realizat de
Gabriel Chirea, jurnalist.
Astfel, “Gasca nebuna” a lui Erik ten Hag a venit din calificari si a ajuns pana in
semifinalele Champions League. A eliminat in preliminarii pe Sturm Graz (turul 2 / 2-0, 3-1),
Standard Liege (turul 3 / 2-2, 3-0) si Dinamo Kiev (play-off / 3-1, 0-0), a terminat pe locul
secund si neinvinsa o grupa cu Bayern Munchen (1-1, 3-3), Benfica Lisabona (1-0, 1-1) si
AEK Atena (3-0, 2-0). In „optimi”, olandezi au eliminat in mod surprinzator pe Real Madrid,
campioana Europei din ultimele 3 sezoane, dupa 1-2 pe teren propriu si 4-1 pe Santiago
Bernabeu, pentru ca in „sferturi” sa o surclaseze pe Juventus, campioana Italiei din ultimele 8
sezoane (1-1, 2-1).

Principalul secret al echipei olandeze a fost pregatirea fizica exceptionala, care i-a permis
sa joace de la egal cu Real Madrid si Juventus si, in multe momente, sa domine si chiar sa
sufoce cu presingul avansat aceste doua mari cluburi europene. Cel care care se ocupa cu
pregatirea la Ajax este Bjorn Rekelhof, care a venit la club in 2012. „Aici, la Ajax,
antrenamentele se fac cam 70% cu mingea la picior. Jucatorii nostri tineri nu urasc pregatire
fizica, noi chiar trebuie doar sa ii mai infranam. Tinerii sunt ca niste catei: sunt foarte dornici,
alearga si zburda peste tot. In prima zi sunt plini de entuziasm, in a doua zi apar durerile
musculare, iar in a treia zi trebuie sa incepem sa ii monitorizam bine, pentru a evita surprizele
neplacute. Facem totul gradual si conlucram cu toate departamentele clubului. La noi

22
jucatorii sunt in centrul pregatirii, nu copiem metodele de pregatire fizica la moda”, spunea
preparatorul fizic olandez.

În luna februarie a anului 2020, UEFA (Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal) a

organizat in Belgia, la Bruxelles, un un seminar dedicat pregătirii fizice în fotbal. Acesta s-a
desfăşurat la baza de pregătire a naţionalelor de fotbal ale Belgiei, condus de instructori
UEFA, preparatori fizici cu practică îndelungată în campionatele puternice ale Europei. La
seminar a fost prezentă și o delegație română, iar unul dintre aceștia, Alin Hancaș – antrenor,
descrie detalii de la acest seminar: “A fost prezentată modalitatea de abordare a pregătirii
fizice în fotbalul de performanţă, respectiv lucru foarte mult cu mingea, în condiţii de joc
bilateral, cât mai aproape de realitatea din jocul oficial şi monitorizat de un sistem
computerizat, denumit Catapult, care permite cunoaşterea cât mai obiectivă a efortului prestat
de fiecare jucător în parte. Plecând de la aceste realităţi şi beneficiind de sistemul Catapult şi
de echipe de juniori, puse la dispoziţia cursului de Federaţia Belgiană de Fotbal, fiecare
delegaţie a avut de pregătit o lecţie practică, cu temă stabilită de organizatori, preparatorii
fizici Horaţiu Baciu şi Vlad Nicoară, doi tineri cu mare potenţial, conducând lecţia impecabil
şi atingând parametrii fizici ceruţi. Federaţia Belgiană de Fotbal ne-a prezentat şi modul cum
realizează evaluarea jucătorilor după perioada de pauză competiţională, în acest caz a
Naţionalei Feminine de Fotbal. În ultima zi am avut o întâlnire specială cu selecţionerul
primei Naţionalei Belgiei, Roberto Martinez, un profesionist desăvârşit, un tip carismatic,
care a dus Naţionala Belgiei pe locul 3 la Campionatul Mondial din Rusia”.

23
 CONCLUZII

Avand in vedere informatiile obtinute prin documentarea efectuată, am ajuns la

concluzia ca in fotbal mijloacele de pregatire folosite in antrenament cu scopul dezvoltarii
capacitatii de efort sunt in proces de schimbare, astfel incat sa se realizeze adaptarea mai
eficienta a sportivilor la noile coordonate ale mediului. Intr-adevar, ponderea metodelor
tradionale este foarte scazuta, dar nu este nelipsita. Prin urmare, ipoteza sustina pentru
aceasta cercetare este partial adevarata.

Din cele relatate de antrenorul roman, intelegem rolul extrem de important al

tehnologiei in pregatirea sportivilor. In fotbal, avand in vedere ca este un sport de echipa, cu
o multitudine de influente necontrolate asupra efortului, masurarea cu ochiul liber a
caracteristicilor efortului este imposibila. Deasemenea, atingerea nevelului optim de solicitare
in pregatire s-a facut mult timp cu ajutorul mijloacelor din alte sporturi. Acest tip de pregatire
fiind folosit o lunga perioada de timp a ajuns sa poarte denumirea de pregatire traditionala
sau antrenament traditional, unde fiecare factor al antrenamentului era tratat separat. De
exemplu, pregatirea fizica, chiar si cea tactica erau abordate in perioade sau zile diferite.
Acum, datorita evolutiei tehnologice, au aparut softuri specializate care pot evalua in timp
real nivelul de solicitare din punct de vedere al efortului la care este supus un jucator in
timpul jocului de fotbal. Catapult este unul dintre produsele folosite in acest scop. Tehnologia
portabila a companiei Catapult consta intr-o retea de monitoarea extem de subtiri plasate in
buzunarele vestimentatiei sportive. Monitoarele includ sisteme de localizare prin satelit,
accelerometre, altimetre, senzori de presiune si o gama larga de alte minidispozitive
proiectate sa furnizeze date detaliate despre performantele unui atlet.

Cu alte cuvinte pregatire fizica, indiferent ca vorbim de capacitatea de efort sau de

alte componente ale acesteia, trebuie abordata in functie de fiecare sportiv in parte, chiar
sportul pe care il practica acestia este unul de echipa.

24
Bibliografie

Carti:

1. Cooper, K, H., *Cooper, K., H., (1977), The aerobics way, Bantam Books, New York
2. Prof. Dr. Tudor O. Bompa,Teoria si metodologia antrenamentului periodizarea editia
a III-a, editura TANA
3. Prof. univ. dr. ing. Gagea Adrian, Cercetari interdisciplinare in sportul de
performanta, editura Ministerului Internelor si Reformei Administrative, 2007
4. Bangsbo, J.Iaia Bangsbo, J., Iaia, F., M., Krustrup, P., (2008), The Yo-Yo Intermittent
Recovery Test: A useful tool for evaluation of physical performance in intermittent
sports, Sports Medicine

5. Bangsbo, J.,  Krustrup, P., Hansen, P., R., Ottesen, L., Pfister, G., Elbe, A., M.,
(2016), Science and Football VIII: The Proceedings of the Eight World Congress on
Science and Football, Taylor & Francis Group

6. Coop

7. Tudor, V., (1999), Capacitatile conditionale coordinative si intermediare – component

ale capacitatii motrice , Editura RAI Coresi, Bucuresti

8. Tudor, V., (2005), Masurare si evaluarea in cultura fizica si sport, Editura Alpha,
Bucuresti

25
Site:

1.https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristiano_Ronaldo

2.https://ziarulunirea.ro/alin-hancas-a-intrat-in-europa-antrenorul-din-blaj-prezent-la-trei-
seminarii-internationale-organizate-de-uefa-si-frf-629812/

3.https://www.academia.edu/12387401/EFORTUL_IN_ANTRENAMENTUL_SPORTIV

4. https://www.catapultsports.com

5.https://www.sport.ro/liga-campionilor/secretul-succesului-lui-ajax-nimic-lasat-la-voia-
intamplarii-cum-au-ajuns-in-semifinalele-champions-league.html

Alte materiale:

1. Conf. Univ. Dr. Olivia Timnea - medic primar medicina sportiva, Capacitatea de efort

26