Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea Dunarea de Jos din Galati

REFERAT
Disciplina:Metodica predarii voleiului in scoala

A realizat:Stoica Ion,anul 3 EFS

Verificat-doctor,profesor universitar Pacuraru
Alexandru

CHISINAU 2021

ee
 CUPRINS:
♦ Factorii limitativi in predarea jocului de volei ;
 Orientarea metodica principala;
 Pasa de jos cu doua maini;
Serviciul de sus din fata;
 Proiectarea unitatilor de invatare
Bibliografie

ee
  Factorii limitativi de predare si modalitati de optimizare in lectia de
eductie fizica

IN PROGRAMA SCOLARA JOCUL DE VOLEI ESTE PREZENT ALATURI DE CELELALTE JOCURI SPORTIVE CA MIJLOC DE
REALIZARE AL OBIECTIVELOR EDUCATIEI FIZICE SCOLARE LA TOATE CLASELE .

Folosirea in lectia de educatie fizica a actiunilor specifice jocului de volei, precum si a

jocului integral trebuie sa asigure in primul rand indeplinirea obiectivelor educatiei
fizice scolare, si anume:

 dezvoltarea multilaterala a personalitatii elevilor;

 intarirea sanatatii si marirea capacitatii de efort;
 dobandirea unui sistem de deprinderi, priceperi si cunostinte motrice;
 formarea capacitatii de practicare sistematica si independenta a exercitiilor fizice in timpul
liber tot timpul vietii.

 Pentru a asigura o instruire eficienta profesorul va avea in vedere factorii limitativi care
pot apare in cadrul instruirii si va lua masuri de inlaturare a acestora. Dintre factorii
limitativi care pot impiedica realizarea obiectivelor amintim:

 neasigurarea materialul didactic, in special al unui numar suficient de mingi ;

 insusirea necorespunzatoare a celor doua actiuni de baza: lovirea de sus si de jos a mingii;
 atentie insuficienta acordata instruirii actiunii de organizare a celor trei lovituri: preluare,
ridicare si trecere peste fileu a mingii;
 instruirea nu se face global sau se folosesc exercitii si forme de organizare a colectivului
putin eficiente, fara corespondenta cu jocul;
 folosirea actiunilor de joc in lectie , fara ca acestea sa fie aplicate in joc bilateral;
 planificarea unor modele de joc greoaie, sau care nu sunt in concordanta cu nivelul de
pregatire al colectivului de elevi.

Optimizarea instruirii este posibila prin :

Structurarea modelelor de joc si rationalizarea continutului tehnico-tactic, in functie de conditiile
concrete din scoala, de timpul avut la dispozitie, numarul de elevi si nivelul lor de pregatire.

ee
 Se va urmari simplificarea modelelor si mijloacelor, chiar daca ele vor fi alese in corespondenta cu
cele care se folosesc la nivelul echipelor de performanta.

Folosirea pe scara larga a jocurilor pregatitoare si cu efectiv redus pe teren cu dimensiuni reduse,
fapt care ofera posibilitatea exersarii timpurii a actiunilor de baza in conditii de joc, contribuind la
cresterea interesului elevilor pentru jocul de volei, la dezvoltarea combativitatii, a spiritului de
echipa, si in ultima instanta la formarea caracterului si personalitatii elevilor.

 ORIENTAREA METODICA PRINCIPALA

 Cerinte metodice generale

Practicarea voleiului în școală pune bazele formării viitorului jucător de performanță,
îmbogățindu-l, pas cu pas, cu cunoștințe și abilități pentru modelarea jocului.

După opinia specialistului, unul dintre obiectivele pregătirii fizice este

implementarea efectivă a curriculum-ului, care urmărește realizarea procesului
de pregătire prin aplicarea unor mijloace specifice jocului de volei, selectate în
vederea îmbunătățirii pregătirii fizice și tehnice a elevilor la gimnaziu.
Realizarea unor exerciţii specifice antrenamentului fizic şi tehnic complex va
ajuta la dobândirea serviciului direct necesar tehnicii de organizare a jucătorilor
de volei ofensiv.Profesorii apreciază perioada de vârstă școlară pentru a practica
jocul de volei și cred că o parte a pregătirii sportive este orientată către
perfecţionarea fizică specifică a predării-învăţării tehnicilor, în speţă începătorii
jucătorilor de volei.
Astfel, proprietățile specifice de pregătire fizică sunt privite ca fundamentul
acțiunilor tehnice și tactice prin administrarea unor mijloace specifice de
învățare și îmbunătățirea elementelor tehnice în general și în special direct
deasupra serviciului.

 STADIILE INSTRUIRII

ee
Pentru fiecare dintre stadiile de instruire există câteva cerinţe specifice a căror respectare contribuie
la eficientizarea procesului de predare şi sporeşte şansele ca elevii să-şi însuşească rapid şi corect
acţiunile de bază ale jocului şi să fie capabili să practice jocul în condiţii regulamentare:

• exersarea va respecta condiţiile regulamentare, se va urmări formarea deprinderii fără detaliile

neesenţiale;
• deprinderea se va efectua de la început cu viteza specifică;
• se va urmări stabilirea de legături între acţiuni care urmează a fi învăţate şi elementele deja
cunoscute;
• se vor aborda succesiv aspectele: tehnic, apoi tactic şi psihic specific jocului.
• se va evita: introducerea elementului de întrecere înainte de fixarea aspectului dominant ale
execuţiei acţiunilor de joc, folosirea excesivă a exerciţiilor fără minge sau imitarea şi exersarea
fără aspect tactic.
În stadiile de consolidare, perfecţionare, valorificare:
• se va urmări dezvoltarea capacităţii de concurs;

♦ Pasa de jos cu doua mâini:

Pentru executarea lui, jucătorul este orientat cu faţa şi linia umerilor paralel cufileul.

Piciorul opus braţului de lovire este plasat înainte, articulaţiilegleznă, genunchi sunt uşor flexate.
Trunchiul este uşor înclinat, mingeaeste ţinută la nivelul centurii cu mâna opusă celei de lovire.
Se aruncă mingea uşor în sus, iar cu braţul îndemânatic care a efectuat un scurt elan se loveşte
mingea în porţiunea ei inferioară concomitent cu trecerea greutăţii corpului pe piciorul din faţă.În
momentul lovirii, palma este încordată şi cu degetele apropiate.

Cele mai frecvente greşeli:

 La momentul iniţial: picioarele pe aceiaşi linie, orientarea corpului pealte direcţii decât
cea a fileului, ţinerea mingii prea aproape sau preadeparte de corp;
 În timpul execuţiei: aruncare prea înaltă, lovirea din palmă (fărăaruncare), lovirea cu
degetele sau antebraţul;
 În finalul acţiunii: pendularea braţului care loveşte peste nivelulumerilor sau în plan
lateral, neurmărirea cu privirea a mingii servite.

Exercitii pentru invatarea pasei de jos din fata :

ee
  PI. Stand bratele intinse sus ,mingea este sustinuta intre palme.:

T1-2- extensia trunchiului, cu ducerea mainilor sus si arcuire.

T3-4- indoirea trunchiului si atingerea solului.

 PI. Stand departat bratele intinse inainte jos , mingea sustinuta de palme

T1-4 miscari circulare in jurul trunchiului spre dreapta

T5-8 miscari circulare in jurul trunchiului sre stanga.

 PI .Stand departat.,mingea este tinuta in mana

T1-4 aruncari ale mingii deasupra capului simultan cu ridicarea coapsei drepte

T5-8 idem,ridicarea coapsei stanga.

♦ Serviciul de sus din fata:

Serviciul este prima armă prin care se realizează punctul sau se poate
îngreuia organizarea jocului de atac de către echipa adversă.

Serviciul este acţiunea de punere a mingii în joc și poate fi de jos sau de sus.
♦ Jucătorul care servește se află în spatele liniei de fund a terenului, în partea dreaptă.
El trebuie să treacă mingea peste fileu spre echipa adversă.
♦ Serviciu nu trebuie trecut în mai mult de 8 secunde după fluieru arbitrului .

Serviciul de sus din faţă este folosit atât la nivelul începătorilor cât şi la nivelul de
performanţă.
♦ Mingea este ţinută în palma mâinii care nu loveşte la nivelul pieptului.
♦ Braţul de lovire se află ridicat întins la nivelul capului, cu palma orientată spre minge
pregătită pentru lovire.
♦ Mingea se aruncă în sus şi în faţă la o distanţă de cca.40-60 cm, timp în care se
trece greutatea pe piciorul din spate şi trunchiul execută o uşoară extensie.
♦ Mingea se loveşte cu toată palma, când se află la momentul maxim al înălţării ei

ee
ee