PREDAREA VOLEIULUI IN CICLUL GIMNAZIAL

Incluzand un numar mare de copii si tineri cu varste cuprinse intre sase si nouasprezece
ani, scoala ofera celor care se ocupa cu activitatea sportiva de performanta posibilitatea de a
lucra pe toate treptele instruirii - si anume initierea, invatarea si perfectionarea -. Faptul ca in
acest fel se poate actiona in mod neintrerupt asupra elevului, si asta timp de doisprezece ani
neintrerupt, permite asigurarea continuitatii in pregatire, aspect vital pentru invatarea si
consolidarea deprinderilor motrice.
O alta importanta caracteristica a activitatii sportive in cadrul scolar este aceea ca elevii
pot beneficia inca de la inceput de o indrumare competenta. Profesorii - dintre care un numar
insemnat cu psecializare in jocul de volei - asigura o pregatire sportiva adaptata celor mai
moderne cerinte, aspect care este reflectat in jocurile desfasurate. O alta modalitate de verificare
si de reliefare a acestui avantaj o reprezinta observarea campionatelor de calificare si mai ales
cluburile scolare, in care elevii practica un volei de calitate, atat sub aspect tehnico-tactic, cat si
din punctul de vedere al spectaculozitatii jocului.
Conditiile existente in numeroase scoli in acest moment - ca si in cadrul cluburilor
scolare- permit lucru in conditii destul de bune pentru initierea si invatarea jocului; astfel, elevii
pot fi angrenati si ulterior din randurile lor pot fi recrutate elementele pentru echipele de volei de
la diverse niveluri de pregatire, iar voleiul de performanta poate fi practicat chiar de la varsta de
15-16 ani.
Atragerea spre jocul de volei a copiilor de varsta scolara mica necesita insa o selectionare
a mijloacelor si a metodelor in conformitate cu dezvoltarea lor morfo-functionala si totodata
realizarea unui cadru atractiv si asigurarea unei baze de instruire corespunzatoare. Avantajul
predarii jocului de volei la varste mici consta in faptul ca permite sa se actioneze asupra unor
calitati fizice si morfo-functionale care ulterior, la o varsta mai inaintata, sunt mai dificil de
dezvoltat.
Printre aceste calitati, primeaza ca importanta supletea si mobilitatea, elementele
acrobatice care se dovedesc decisive in asigurarea unui joc calitativ de aparare. Totodata, este
necesar sa se actioneze si asupra dezvoltarii calitatilor de indemanare si viteza, imprimandu-se
pregatirii un continut variat, in care jocurile dinamice specifice voleiului au un insemnat aport.

Selectionarea jucatorilor de volei :

Conform analizei specialistilor, temelia performantelor stabile si insemnate se pune in

copilarie, in perioada junioratului. Cu toatea acestea, obtinerea performantelor ulterioare depinde
in mare masura de modul in care este organizata munca cu tinerii sportivi, in mod special in
cadrul scolii. Pentru performante deosebite, este necesara pregatirea timpurie, iar pentru ca acest
lucru sa poata fi realizat, se impune inca de la inceput imbinarea rationala a pregatirii fizice
multilaterale cu exercitiile orientate spre educarea acelor calitati care au un rol decisiv in ramura
de sport aleasa. De aceea este relevant faptul ca unele calitati motrice specifice, precum
indemanarea, viteza etc, se educa mai usor la o varsta mai mica.
Profesorii care isi propun sa inceapa predarea jocului de volei copiilor - cu varsta de 9-10
ani - sunt obligati sa cunoasca foarte bine particularitatile de varsta si sa le respecte in metodica
pregatirii sportive. Formarea tinerilor jucatori are in vedere o crestere relativ lenta, fiind utilizate
cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea calitatilor motrice necesare jocului. Concomitent
acestui proces se stimuleaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului.
Elementele tehnice vor fi selectionate si predate cu multa grija, folosindu-se material
corespunzator si intr-o forma atragatoare - in care jocurile dinamice si stafetele cu elemente
specifice jocului de volei sa aiba o pondere semnificativa. Un aspect important este acela ca
practicarea voleiului sub aceasta forma nu este accesibila intregii mase de copii, fapt pentru care
profesorii vor trebui sa recurga la o selectionare atenta, in urma careia copiii alesi sa corespunda
cerintelor jocului. Selectia copiilor de 9-10 ani determina insa si anumite probleme; uneori, este
dificil sa se deosebeasca un elev dotat de un altul mai putin dotat, fapt care face necesar un
proces continuu de selectionare, prin mai multe testari la nivelul posibilitatilor lor reale. Criteriile
de baza in selectionarea jucatorilor sunt:
1)Tipul constitutional;
2)Calitati motrice generale si specifice;
3)Capacitatea de insusire a deprinderilor motrice;
4)Avizul medical corespunzator;
5)Tipul psihologic;
6)Dorinta de a practica voleiul si adeziunea la programul de pregatire.

Tipul constitutional: Tipul constitutional specific este cel longilin cu dimensiuni mici ale
bazinului, cu membre lungi. Daca elevul va avea sau nu o constitutie inalta-acest aspect trebuie
prevazut, existand si o serie de metode de pronosticare a inaltimii viitoare a copiilor: - marimea
labei piciorului, se stie ca acei copii cu laba piciorului mare vor creste mai inalti, aceasta fiind de
altfel masura de prevedere a organismului in asigurarea sustinerii unui corp inalt; - aspectul
somatic al parintilor, cunoscandu-se importanta ereditatii, este evident ca numai in cazuri
exceptionale talia copilului nu o va urma pe cea a parintilor; - in afara ereditatii, cresterea
copilului este influentata de o serie intreaga de factori interni si externi, cum ar fi : a) factorii
interni: particularitatile individuale exprimate in diferitele tipuri de sistem nervos, caracterul
metabolismului si al activitatilor glandelor cu secretie interna; b) factorii externi: conditiile
sociale, de viata, caracterul viitoarei activitati ( liceu sau scoli cu caracter practic si de ce
natura ), practicarea unor anumite ramuri de sport, alimentatia, locul de viata - oras sau sat,
populatia din orase avand un indice de inaltime mai ridicat.
Cresterea nu decurge uniform, in unele perioade ea se accelereaza, in altele incetineste.
Cresterea cea mai intensa are loc, de regula, intre 11 si 13 ani pentru fete si intre 12-15 ani pentru
baieti; tocmai de aceea, la aceste varste, copiii trebuie urmariti cu maxima atentie, fiind evident
ca cei care cresc putin au sanse mici de a fi inalti la maturitate. In intervalele amintite, cresterea
este de aproximativ opt centimetri pe an - in aceasta etapa, exercitiile alese pentru dezvoltarea
organismului trebuie dozate strict, astfel incat sa dobandeasca un rol stimulator, si nu unul de
franare a dezvoltarii. Exercitiile care pot stimula cresterea in lungime a oaselor sunt : sariturile ca
mingea, sariturile la coarda sub diverse forme; insa efortul exagerat cu elemente de forta poate
influenta negativ cresterea in aceasta etapa.
Incepand cu varstele de 13-14 ani la fete si de 17 ani la baieti, incepe perioada asa numitei
" a doua intindere " , care poate rasturna in unele cazuri toate pronosticurile. Recomandate pentru
aceasta etapa sunt exercitiile de alt tip, fiind necesar sa predomine exercitiile de viteza, constand
in miscari cu amplitudine mare, ca cele din atletism, patinaj sau inot.

Calitatile motrice generale si specifice : pentru a le pune in evidenta, se pot apela la genuri
variate de exercitii :
a) saritura in lungime de pe loc;
b) saritura in inaltime de pe loc;
c) alergarea de viteza pe distanta 15-20 de metri;
d) cateva exercitii de indemanare cu mingea;
e) diferite jocuri simple, prin care este insa urmarita punerea in evidenta a vitezei de executie.
Trecerea probelor de control fixate pentru verificarea posibilitatilor motrice ale elevilor
trebuie organizata dupa ce se constata ca elevii cunosc tehnica de executie a probei respective,
astfel incat rezultatele sa nu fie influentate negativ si sa fie evidentiate posibilitatile reale ale
copiilor. Exercitiile de indemanare sau jocurile selectate pentru descoperirea calitatilor motrice
necesare jocului de volei trebuie bine alese, orientarea fiind spre o forma simpla, usor de insusit
de catre elevi.

Capacitatea de insusire a deprinderilor motrice : Acest aspect al selectiei apare numai dupa
ce elevii au fost instruiti un anumit timp practicand exercitii specifice si nespecifice voleiului. Ei
sunt ulterior supusi unor probe de control su unor aprecieri generale, stabilindu-se usurinta sau,
din contra, greutatea cu care isi insusesc materialul predat, aspect hotarator in desfasurarea
procesului instructiv si al intervalului necesar obtinerii unui jucator de performanta. In aprecierea
acestor calitati nu este recomandata graba, intrucat ceea ce se pune in evidenta intr-o zi ar putea
fi realizat cu usurinta in ziua urmatoare.

Avizul medical corespunzator : Elevii trebuie supusi unui control medical amanuntit, de
care depinde mentinerea sau excluderea lor din grupa respectiva. Exista numeroase exemple de
sportivi care au fost obligati sa abandoneze activitatea sportiva din cauza unor boli care nu
permit efortul fizic, si aceasta dupa ce s-a investit un timp indelungat in pregatirea si instruirea
lor. Controlul va fi, desigur, obiectiv, intrucat nu orice mica afectiune sau boala a copilariei poate
fi decisiva pentru inlaturarea copilului din activitatea sportiva. In cazul copiilor talentati,
controalele medicale vor fi amanuntite si repetate la diferite perioade de varsta, de catre medicii
sportivi.

Importanta factorului psihic in selectia voleibalistilor : Pentru a fi mai bine inteleasa

problema selectionarii dupa acest criteriu, este necesar sa mentionam cateva particularitati ale
jocului : lipsa disputei directe cu adversarul, crearea unei anumite pasivitati, asemanari de roluri
in echipa - atacant-aparator - arbitrajul etc. Selectionarea jucatorilor dupa acest criteriu trebuie sa
aiba in vedere urmatorii factori :
- tipul de activitate nervoasa superioara privit prin prisma particularitatilor jocului, urmarindu-se
rezistenta la emotii negative si temperamentul de concurs. Tipul temperamental al jucatoruluin
de volei este cel puternic echilibrat;
- trasaturile de caracter - atitudinile, mobilurile si motivele desfasurarii acestei ativitai;
- calitatile morale si de vointa - curajul, darzenia, combativitatea;
- capacitatea psihica ce permite sportivului sa efectueze un anumit tip de activitate la un anumit
nivel.
In general, selectia impune cunoasterea particularitatilor individuale. Pentru inceput se pot
folosi chiar unele teste de inteligenta, atentie si personalitate. Aprecierea talentului unui jucator
trebuie facuta cel putin partial prin prisma fondului sau psihologic. In plus, parintii vor fi
convinsi sa sprijine aceasta activitate.
 Dorinta de a practica voleiul si adeziunea la programul de pregatire : Aceasta cerinta este
ridicata la rangul de criteriu de selectie din urmatoarele motive :
- exista multi elevi talentati care, fie datorita conceptiei gresite a familiei, fie datorita unor
preocupari personale in afara scolii, refuza sa ia parte la un proces sistematic de pregatire,
prezenta lor in colectiv fiind de cele mai multe ori distructiva- atat prin atitudine, cat si prin
frecventa;
- exista multi elevi talentati care, desi accepta si frecventeaza regulat antrenamentele, din cauza
unei slabe munci educative sau a unei gresite autoaprecieri a propriului talent, se supun greu sau
limitat programului de pregatire, fapt pentru care raman niste " vesnice sperante ", cu timpul
plafonandu-se si disparand din aria jucatorilor de perspectiva. Daca dupa o anumita perioada,
atitudinea lor nu se schimba, se va proceda la excluderea lor din colectiv, ei servind drept
exemple negative pentru ceilalti elevi.